Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

De ce are Valeriu Zgonea dreptate…

Aratam inca de la sfarsitul lui iunie 2015 ca PSD are nevoie de o schimbare la varf, o schimbare innoitoare a imaginii sale, atat pe plan intern, dar si pe plan extern. Lucrul acesta se impunea de mai multa vreme si ar fi foat benefic pentru PSD. Sa ne gandim ca acest partid nu reuseste din 2004 sa mai castige alegerile prezidentiale, iar faptul ca a avut acces in ultima vreme la guvernare se datoreaza aliantei cu liberalii, cea din USL. De aceea schimbarea se impune pentru ca trebuie sa vii cu ceva nou in fata electoratului, in special in fata tinerei generatii. PSD n-a venit cu ceva nou: a venit cu acelasi tip de lider cu care ne-a obisnuit de mai multa vreme precum Dl. Ponta. Rezultatul a fost ca a pierdut alegerile. Acum, toata pesedimea sau aproape toata il tine in brate pe Liviu Dragnea.

N-am absolut nimic personal cu Dl. Dragnea. Dansul conduce inca PSD. Problema D-lui. Dragnea poate fi formulata in termeni simpli si clari: dansul e condamnat definitiv la doi ani cu suspendare in Dosarul „Referendumul” in aprlie 2016. S-a invocat de catre unii caracterul politic al acestui proces, dar nu s-au oferit demonstratii convingatoare in acest sens. Nu e deloc clar de ce Liviu Dragnea trebuia indepartat in felul acesta din viata politica – pentru ca asta ar fi fost scopul unui proces politic. Cert este ca, in momentul de fata, PSD este condus de un infractor, lucru dezastruos din punctul de vedere al imaginii. Iata ce scria pe FaceBook, Dl. Valeriu Zgonea, Presedintele Camerei Deputatilor:

„Cu respect față de sutele de mii de membri PSD,

Am fost mereu un om de stânga. De peste 20 de ani, mi-am dedicat viața principiilor și valorilor social-democrate. Am luptat împreună, am câștigat împreună și am suferit împreună de multe ori. Împreună am dus campanii chiar împotriva unora care astăzi sunt în partidul nostru (PD, PRM, PDL etc) și ne dau lecții despre ce înseamnă să fii social-democrat. Care ne spun nouă că trebuie să înălțăm ziduri cât mai înalte, care să ne apere de realitatea de afară.

Eu cred că acest lucru este profund greșit. Și că social-democrația înseamnă tocmai să dărâmăm zidurile dintre noi și oameni. Să fim aproape de ei și să găsim soluții la problemele lor.

Acesta este motivul pentru care am acceptat, anul trecut, să fac echipă cu Liviu Dragnea. Pentru că amândoi am fost de acord să venim în fața Congresului cu o promisiune fermă, din suflet: modernizarea stângii din România. Și reașezarea ei pe trei principii fundamentale: decență, integritate și responsabilitate. Să dăm un semnal clar pentru întreaga clasă politică că e timpul să se schimbe și că PSD – cel mai mare și important partid din România, va fi vârful de lance al acestei schimbări.

Acea promisiune să știi că o respect, Liviu!

O respect, pentru că, în acești 20 de ani de când sunt în partid, i-am cunoscut pe mulți dintre sutele noastre de mii de membri. Și pot spune că aceștia sunt oameni muncitori , responsabili și decenți.

Nu trebuie să permitem NICIODATĂ ca acestor oameni să li se pună o etichetă pe care nu o merită.

NU trebuie sa fie în defensivă atunci când cer votul oamenilor care văd în noi speranța unui viitor mai bun!

Nici să li se bată obrazul pentru ceea ce NU au făcut !

Nu accept ca munca acestor oameni să fie călcată-n picioare de adversarii politici, care ne pot specula problemele, atunci când noi le permitem să apară.

PSD e un partid de oameni onesti si serioși, care nu merită să ducă povara unei imagini afectate de problemele unor lideri, indiferent cine sunt aceștia. Acesta este dreptul lor. Și nu o abstracție.

A fi lider înseamnă a avea responsabilitate dincolo de orice altceva. Iar în PSD, spre deosebire de alte partide, un lider are responsabilitatea destinului politic a peste jumătate de milion de suflete. Cărora trebuie să le insufle încredere și speranță. Nicidecum să le arunce în spate propriile sale probleme.
Acesta este crezul pe care și eu și Liviu l-am împărtășit atunci când am venit în fața Congresului.

Este un crez de care eu mă voi ține până la capăt! Sper și cred că, după toată emoția de vineri, te vei ține și tu, Liviu!

Pentru că PSD este o familie, în care principiul de bază este solidaritatea. Dar o solidaritate cu valorile și principiile de stânga, și nu una împotriva justiției.

Viața ne-a demonstrat că ori de câte ori am fost duplicitari și pasivi față de dorințele oamenilor, lumea ne-a sancționat și am pierdut alegerile.

Și nu e drept ca viitorul Partidului Social Democrat să fie periclitat din cauza unor interese personale / de grup.

Avem o șansă istorică : să recâștigăm alegerile locale si parlamentare. Și să guvernăm din nou țara în interesul oamenilor.

Vom câstiga alegerile locale pentru că am demonstrat seriozitate și performanță în ceea am facut în administrația locală. Dar putem pierde definitiv încrederea oamenilor în marele proiect PSD.
2016 este anul victoriei sau al înfrângerii definitive pentru PSD.

Depinde de noi toți ce ne dorim și ce alegere facem …”

Dl. Zgonea are dreptate in ceea ce priveste atitudinea sa fata de Dl. Dragnea. Insa PSD tinde sa se umple de tot ridicolul: Rovana Plumb ii cere demisia lui Zgonea. Adica „imparatul e gol” dar lui, lui Zgonea, i se cere demisia? De parca Valeriu Zgonea ar fi fost condamnat definitiv de catre Justitie, nu Dragnea!!! Nu sunt convingatoare nici explicatiile maestrului Cristoiu:

SRI a decis să-l sacrifice pe Valeriu Zgonea, obligîndu-l să se autodeconspire prin acţiunea sa făţişă de destabilizare a PSD

„Reacţia liderilor PSD la condamnarea cu suspendare a lui Liviu Dragnea n-a fost deloc surprinzătoare.
Dosarul Referendumului a fost şi este văzut nu numai de membrii PSD, dar şi de electoratul PSD, căruia trebuie să-i adăugăm electoratul PNL tradiţional, într-un cuvînt, de tot electoratul anti-Traian Băsescu, drept răzbunarea Sistemului care l-a susţinut pe fostul Preşedinte. Oricît ar părea de ciudat, demisia lui Liviu Dragnea ar fi fost sancţionată de electoratul anti-Băsescu, deja convins – după opinia mea în chip incorect – că Sistemul e al lui Traian Băsescu şi după încheierea mandatului.

Acestei convingeri i se adaugă alta, la fel de importantă:
Convingerea electoratului PSD că Sistemul – alcătuit din SRI, DNA şi ICCJ, avînd drept nucleu conducător SRI – şi-a pus în cap să scoată învingător la locale, PNL, zis și Partidul Meu.

Şi cum Partidul Meu e în derută, după Diversiunea Marian Munteanu, în care SRI, după ce le-a vîrît pe gît liderilor PNL pe fostul Lider al Pieții Universității, a șters putina în fața unui scandal pe care nu-l prevăzuse, electoratul PSD şi-a dat seama că Sistemul şi-a concentrat toate energiile, dar mai ales, banii negri, obţinuţi prin puşculiţele care sunt Infractorii de faţadă, pe destabilizarea PSD, care stă bine în sondaje.

Agitaţia lui Marian Vanghelie de a fi candidat nu e străină de tîrgul făcut cu Binomul SRI-DNA.
Circulă zvonuri şi în legătură cu o candidatură a lui Sorin Oprescu.
Dacă Sorin Oprescu va candida, indiscutabil el va candida la ordin, pentru a rupe din electoratul PSD în favoarea lui Cătălin Predoiu.

Ar fi posibile două explicaţii:

  1. Sorin Oprescu a încheiat şi el un tîrg, ca tot românul.
  2. Sorin Oprescu e omul Lor. Arestarea a venit în clipa în care nu s-a mai înţeles cu Ei la bani, cum s-a mai întîmplat și-n alte cazuri, deja notorii.

Valeriu Zgonea, preşedinte executiv al PSD, preşedinte al Camerei Deputaţilor din partea PSD, e singurul lider care i-a cerut demisia lui Liviu Dragnea.
Mai mult, el a purces la o serie de operaţiuni menite a destabiliza PSD.
Scrisoarea adresată lui Liviu Dragnea e o provocare ordinară, de tip SRI.
Ea trebuie să lase impresia unui PSD în brambureală internă, prin nimic deosebit de PNL.

Rezultatul unui partid la alegerile locale depinde și de imaginea de partid unit, gata să administreze țara. PSD lăsa pînă acum această impresie. Spasmele lui Valeriu Zgonea țintesc imaginea de partid cu probleme interne. Intervenția de la ședința conducerii, Scrisoarea adresată lui Liviu Dragnea n-au avut drept țintă preluarea conducerii de către el, Valeriu Zgonea, nici afirmarea în fața funcționarilor de la Ambasada americană din România, cum s-a spus, ci destabilizarea PSD acum, în debutul campaniei electorale. La ordin, Valeriu Zgonea provoacă PSD. Urmărește chiar o acțiune de demitere a sa de la șefia Camerei Deputaților. El știe că așa ceva PSD n-ar forța parlamentară s-o facă. Da, dar el știe că liderii PSD pot pica în capcana de a porni o acțiune inutilă, acțiune care ar adînci imaginea de partid în derivă.

Orice om normal se întreabă:
Ce l-a apucat?
E nebun?
Valeriu Zgonea riscă să fie disprețuit și urît de tot electoratul PSD, ba chiar şi de cel anti-Băsescu.
Şi avînd în vedere că tupeul SRI de a ne dicta el pe cine să alegem şi pe cine nu, tupeu care a transformat creierele cu cizme din judeţe în Stăpîni ai judeţelor, Epoleţii ţinînd să ia locul buletinului de vot, prestaţia lui Valeriu Zgonea stîrneşte repulsie.
Şi a oamenilor cinstiţi, a celor care mai cred că democraţia înseamnă vot şi nu şantaj securistic.

Cine a urmărit activitatea lui Valeriu Zgonea din ultimul an şi-a dat seama că:

  1. Omul e un Bulă al PSD şi al clasei politice, un Bulă care se exprimă însă pe facebook.Ca orice Bulă veritabil, Valeriu Zgonea n-are o clipă conștiința ridicolului pe care-l emană cotidian. E convins că tot ceea ce face stîrnește admirația. De aceea, indiferent de ce se scrie despre el, Valeriu Zgonea continuă să să fie penibil.
    Cînd vine vorba de Valeriu Zgonea, toată lumea pufneşte în rîs.
    Liderii PSD sunt, de regulă, urîţi.
    Valeriu Zgonea a reuşit rara performanţă de a fi dispreţuit.
  2. Omul e un zelos colaborator al SRI.
    Nu ştiu dacă e ofiţer acoperit.
    Cred mai degrabă că e un oportunist care lustruiește cu limba epoleții sergenților majori mesianici.
    Cred că vrea şefia PSD în schimbul slujirii fără cusur a SRI.

În ceea ce se numeşte literatura obsedantului deceniu, proza apărută la noi în anii ’70, despre abuzurile staliniste ale deceniului 1950-1960, atrage atenţia un personaj odios.
Stalinismul s-a definit în PCR prin şedinţele de demascare şi autodemascare.

Strălucit descrisă de Petru Dumitriu în Nopţile de iunie, o astfel de şedinţă, care dura cîte o întreagă noapte, avea drept punct principal excluderea din partid a unui membru de partid, de regulă, cadru de conducere dintr-o întreprindere, șef de echipă, inginer șef, chiar director, uneori chiar secretarul de partid, căzut victimă bătăliilor din partid.
Orice şedinţă de acest fel avea, în cea mai mare parte a ei, ceea ce se numea Demascarea.
Rînd pe rînd, prieteni, colegi de muncă, chiar şi membrii ai familiei, se ridicau şi-l acuzau pe cel pus în discuție de Tovarășii veniți de la Centru de tot felul de crime la adresa democraţiei populare.
Omul intra în şedinţă inginer șef și liber şi ieşea din ea, duşman de clasă şi în cătuşe.
Şedinţe de acest fel erau numeroase într-o întreprindere.

La toate aceste şedinţe de demascare se remarca prin balele de ură pe care le scotea împotriva Victimei, prin lozincile în care vorbea, prin invocarea Uniunii Sovietice și a luptei de clasă, un tip.
Era, de regulă, un muncitor leneş, un lucrător prost, un infect și un semianalfabet.
N-avea nici o cale firească de a parveni şi, atunci, ca să parvină, îmbrăţişa o profesie.
Cea de a face pe plac Șefilor de la Centru veniți să controleze şedinţele de demascare.
Uneori, în cazul unui cadru de conducere iubit, stimat de colectiv, era greu să găseşti pe cineva care să se tonul demascărilor în şedinţă.
De fiecare dată, Tovarăşii de la Centru se linişteau, zicînd:
– Nu-i nimic, îl avem pe tovarăşul X. Ne bazăm pe el.
Și tovarășul X n-aștepta nici să i se spună să demaște. Din debutul ședinței își dădea seama ce doreau tovarășii de la Centru.

Cred că un astfel de personaj e în PSD Valeriu Zgonea.
Toată activitatea de pînă acum îl dezvăluie un zelos desăvîrşit în preocuparea de a face pe plac Binomului SRI-DNA.
Ca preşedinte al Camerei Deputaţilor e cel care ascunde cele peste 20 de modificări la Codul Penal cerute de CCR.

Aceste modificări ar reduce puterea Binomului SRI-DNA asupra democraţiei româneşti, pentru că ar aduce procurorii DNA în hotarele Constituţiei.
Se înţelege al cui joc îl face Valeriu Zgonea refuzînd să îndeplinească exigenţele CCR.
Nu de mult, cînd Raportul MCV a criticat în chip nedrept Parlamentul, Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, a lăudat această critică, demascînd Parlamentul.
Pentru SRI, să ai un om în fruntea Camerei Deputaților e o realizare uriașă.
Pînă acum, Valeriu Zgonea a făcut jocurile SRI fără să bată la ochi.
Acum le face pe față, fără a se mai ascunde.

De ce-l sacrifică SRI punîndu-l să se autodemaște?
În practica Serviciilor există momente cînd un agent sau colaborator e sacrificat.
E vorba de obiective cruciale pentru Servicii.
SRI a decis să-l sacrifice pe Valeriu Zgonea, obligîndu-l să se autodeconspire prin acţiunea sa făţişă de destabilizare a PSD.
E cea mai bună dovadă că la SRI domneşte disperarea.
Sergenţii majori mesianici văd cum e pe cale să eşueze Operaţiunea lor de a vota în locul românilor, de a înlocui Epoleţii cu Buletinul de vot.

N.B. Se înțelege că orice ieșire publică a liderilor PSD împotriva lui Valeriu Zgonea face jocul SRI.
Cel de a crea imaginea unui PSD șfîșiat de luptele interne acum, în debutul campaniei electorale.”

In realitate, cel care destabilizeaza partidul nu e nimeni altul decat Liviu Dragnea. Nu stiu daca va mai amintiti de celebrul Congres cu vrajitoare, de acum cativa ani… In 2010 Adrian Nastase nu era condamnat. Credeti ca n-ar fi putut sa revina la sefia PSD? Dar nici nu a candidat pentru functia de presedinte al partidului si asta doar pentru faptul ca avea dosare in cercetarea Justitiei. Iar acum unul care e condamnat, e aparat de multi (zic multi caci nu vreau sa cred ca e vorba de o imensa majoritate din PSD) membri PSD ca sa ramana in continuare in functia de presedinte al partidului si sa-i reprezinte!!! Cel care trebuie sa plece, in viziunea unor pesedisti, e cel care a aratat derapajul in care se afla tot acest partid, e vorba de Dl. Zgonea. Uitati-va cat de pe dos e gandirea unora din PSD! Ramanerea in functia de presedinte al partidului a D-lui. Dragnea, aduce prejudicii partidului, in special in ceea ce priveste relatiile sale externe. Dar si pe plan intern – lucru ce nu trebuie neglijat, pentru ca in niciun caz nu sporeste performantele electorale ale partidului. Dimpotriva, le diminueaza.

Nici vorba de neconstitutionalitate in gestul lui Klaus Iohannis!

Iata si atitudinea Presedintelui, expusa in aceasta scurta postare de pe FaceBook:

„Liviu Dragnea ar trebui să se retragă. Pentru sănătatea sistemului politic românesc, nu este în regulă ca un mare partid politic să fie condus de un lider condamnat penal prin sentință definitivă. I-am comunicat această opinie.”

Domnul Iohannis, ca mediator intre stat si societate, a facut ceea ce trebuie! PSD e cel mai mare partid politic din Romania, este un partid ce a dat un comisar european, are reprezentare in Parlamentul European si poate ajunge partid de guvernamant. Ganditi-va ca poate sa dea premierul, dar sa fie condus de un condamnat penal! Lucrul acesta aduce prejudicii Statului Roman, in relatiile externe ale Romaniei. Dl. Dragnea ar trebui sa-si dea demisia din toate functiile politice, publice pe care le detine. Evident, Dl. Dragnea ar putea sa revina in politica dupa ce expira perioada de condamnare. Insa din pacate pentru domnia sa, mentinerea sa in functiile pe care le detine in prezent, inseamna automat un prejudiciu adus statului si o plasare a Romaniei in afara valorilor euroatlantice. Romania e tara membra a UE si NATO, pe cale de consecinta impartaseste aceleasi valori cu celelalte state membre in cele doua organizatii. In caz contrar, riscul e de reducere a increderii in Romania din partea partenerilor nostri intr-un moment politic extern tensionat si dificil.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

aprilie 25, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Fratilor, creste M1!!

Unul din cele mai bune editoriale semnate de Dl. Ion Cristoiu:

Iresponsabilul vesel Victor Ponta nu poate fi contracarat, în nebunia risipei bugetare, de iresponsabilul solemn Klaus Iohannis.

Se arata ca:

„Guvernul a decis ca salariile medicilor să se mărească de la 1 octombrie 2015 cu 25%. Pe deasupra, într-un gest inimaginabil, demn de republicile bananiere din proza lui Marquez, printr-un act juridic s-a legalizat șpaga la doctor.

De ce spun că e un gest de coșmar vesel?
Atenția de la doctor, ca și bacșișul erau pînă acum realități acceptate de autorități ca și cum n-ar fi existat, rămase însă în afara legalizării. Toată lumea ducea medicului ceva, dînd curs unei tradiții mai ceva ca Falusul Mutului din Călușarii. Nimeni pînă la Guvernul Ponta nu s-a gîndit însă la oficializarea mitei printr-un document juridic.

Condiția medicilor în România a fost discutată și răsdiscutată.
Din toate punctele de vedere, problema numărul unu a Sistemului de Sănătate din România – salariul mic al medicilor și în general al celor din sistemul medical – trebuia rezolvată. Situația împrumutase note evidente de dramatism prin ceea ce s-a numit exodul medicilor în străinătate.
Un exod care risca să lase Sistemul nostru medical fără resursele umane cerute de minima funcționare.
Și totuși, decizia Guvernului e una iresponsabilă, lăsînd impresia fără echivoc a unei politici de luat peste picior Poporul român, ceva gen, Vreți guvernare? Vă arătăm noi cum se guvernează la mișto!

De ce această imagine?
O mărire cu 25% a salariilor unei categorii profesionale e făcută de un Guvern minim responsabil cu necesara respectare a aparențelor de chibzuință, ba chiar de zgîrcenie.
Oricît de bine ar merge colectarea de taxe și impozite, oricît de plină ar fi pivnița cu bani a Bugetului, un Guvern responsabil desface cu greu baierele pungii. Sau măcar lasă impresia că le desface cu greu și atunci silit de împrejurări.

Se impune asta din mai multe motive:

  1. Niciodată în Istorie n-au fost suficienți bani pentru nevoile statului sau, mă rog, nevoile publice. Desigur, au fost și sunt regimuri de autoritate, multe dintre ele, dictaturi de dezvoltare, cum a fost, pînă la un punct, și dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Acestea sacrifică prezentul de dragul viitorului, înclinînd primejdios balanța Investiții-Consum în favoarea Investițiilor. Dar chiar și regimurile democratice, regimuri interesate să asigure generației prezente un trai decent, acordă atenție investițiilor și prin asta viitorului sau mai precis generațiilor viitoare. Cu atît mai mult se pune problema asta în cazul României, țară cu mari deficiențe în materie de infrastructură și, în general, țară care are nevoie de investiții pentru viitor. De aceea, chiar și cele mai populiste regimuri scot cu greu banii pentru creșterea salariilor.
  2. Niciodată un regim nu va reuși să astîmpere nevoia bugetarilor de salarii cît mai mari, de condiții de trai ieșite din comun. Se fac azi tot felul de calcule menite a stabili salariul de care ar avea nevoie un funcționar public pentru a-l satisface.
    E o prostie!
    Nici măcar un milion de euro pe lună n-ar satisface un bugetar, invidios pe multimiliardar că are avion personal, în timp ce el nu-și poate permite decît un Mercedes. Bugetarii se abțin să ceară sume astronomice nu pentru că sunt mulțumiți cu salariul pe care-l au, ci pentru că au conștiința că nu se poate mai mult. De aceea, Guvernele responsabile se opun din principiu oricărei revendicări salariale, iar cînd le acceptă, chiar dacă sunt bani, o fac cu vizibila disperare c-au trebuit s-o facă.
  3. Austeritatea e și o stare morală, care trebuie întreținută în rîndurile populației. Nimic nu face mai rău unei națiuni decît impresia, creată de guvernanți, a unei deșănțări în materie de cheltuire a banului public, a unui S-a dat liber la aruncat cu bani în dreapta și-n stînga!

Să revenim la decizia Guvernului.
Mărirea salariilor în Sistemul medical a fost luată peste noapte.
N-a fost luată în urma unei minime acțiuni de protest a medicilor, a unui minim scandal public.

O decizie deșucheată a ÎCCJ potrivit căreia atenția de la doctor e ilegală a dus la o mică tulburare mediatică și la o mică burzuluire a medicilor. Imediat, ca și cum țara ar fi fost lovită de mari tulburări sociale, Guvernul a decis mărirea salariilor în Sistemul medical. Impresia de cedare cît ai bate din palme, de Abia așteptam să cereți!, de N-avem ce face cu banii! e mai mult decît limpede.

Condiția medicilor trebuia îmbunătățită. Dar decizia de mărire a salariilor nu s-a luat în urma unei dezbateri publice, a unei cumpăniri de către Guvern a soluțiilor în discuție. Ea s-a luat brusc, de parcă Victor Ponta ar fi vîrît mîna în buzunar și ar fi dat acolo de resursele bugetare necesare.

Felul aiuritor, iresponsabil, în care a fost luată decizia de mărire a salariilor medicilor și ale celor din Sistemul public medical se constituie nu numai într-o bombă socială – s-a deschis Cutia Pandorei! – dar și într-o bombă morală. S-a creat imaginea unor resurse bugetare infinite, a unei țări în care s-a dat drumul la risipit.

Cum s-a ajuns aici?
Foarte simplu.
Cauza balamucului fiscal aflat abia la început stă în mărirea salariilor demnitarilor în frunte cu Președintele.
Vă amintiți ce-a răspuns Guvernul cînd a fost întrebat de unde bani pentru ștabi?
Cum de unde?
Sunt bani căcălău! a răspuns Guvernul.
Nu erau bani, pentru că, așa cum am zis mai înainte, România are nevoie și de investiții, nu numai de consum.
Guvernul a răspuns așa pentru a potoli scandalul iscat de nesimțirea de a crește salariile ștabilor înaintea funcționarilor publici de rînd.
Și dacă sunt bani, de ce n-ar cere și alte categorii de bugetari creșteri salariale?!

Triplarea salariilor la demnitari a fost urmarea presiunilor publice neobișnuite făcute de Klaus Iohannis, neliniștit că pleacă în concediu și nu va putea cheltui nebunește. Negustoria cu Gabriel Oprea – premierul interimar dădea Ordonanța numai dacă președintele o lăuda public înainte de a fi dată! – va rămîne în Istorie ca un exemplu strălucit de lăcomie neghioabă a unui înalt demnitar.

Ce-ar fi fost dacă Președintele ar fi ieșit public și-ar fi luat poziție față de creșterea salariilor, inclusiv a salariului său?
Ar mai fi cutezat cineva după aceea să arunce cu bani în dreapta și-n stînga?
Că Victor Ponta e în stare de orice în postura sa de iresponsabil vesel e de înțeles.
De neînțeles e faptul că la ora actuală politica iresponsabilă a lui Victor Ponta nu întîmpină nici o contracarare din partea președintelui.

Păi, cum să iasă Klaus Ioahannis și să avertizeze asupra atentatului la viitorul României care-l reprezintă uriașa risipă bugetară?
Ar putea critica el decizia de mărire a salariului medicilor în timp ce el a salutat mărirea propriului salariu?
Iresponsabilul vesel Victor Ponta nu poate fi contracarat, în nebunia risipei bugetare, de iresponsabilul mut Klaus Iohannis.”

Trebuie evidentiat acest editorial semnat de un jurnalist, nu de un economist. Dar punctul de vedere este cat se poate de corect, de bun simt, nu exclud faptul ca s-ar fi consultat cu un economist. Dar sa vedem ce spune si un economist de meserie, de exemplu Dl. Florin Citu:

Un grafic care arata rolul destabilizator al politicii monetare prociclice

Se arata ca:

„In opinia foarte lunga de ieri am explicat de ce politica fiscala nu poate sa destabilizeze de una singura (fara ajutorul politicii monetare) economia. Ma feresc sa spun dezechilibreaza pentru ca nu cred ca economia ajunge intr-un echilibru static – alta discutie pentru alta data. Asadar, explicam ca exista o relatie mult mai stransa intre politica monetara si ciclul economic decat intre politica fiscala si ciclul economic.

In perioada 2006 trim 3 -2007 trim 4 masa monetara a trecut de la o rata anuala de crestere de 40% pe an la 60% pe an. Atat consumul privat cat si PIB nominal au reactionat. Consumul privat in preturi curente a trecut de la o rata de crestere anuala de 18% la inceptul lui 2007 pana la o rata de crestere anuala de 28% in trimestrul 3 2008. O evolutie similara vedem si pentru PIB nominal. De remarcat doua lucruri importante: 1) rata de crestere anuala a PIB nominal si a consumului incepe sa creasca la cateva trimestre dupa ce a accelerat rata de crestere a masei monetare si 2) mult mai important, maximul ratei de crestere al PIB nominal si al consumului are loc la aproape 4 trimestre distanta dupa ce rata de crestere a masei monetare si-a atins maximul.

Oricine sustine rolul deztabilizator al politicii fiscale trebuie sa arate o astfel de relatie politica fiscala – ciclul economic cu o politica monetara constanta.

Inca un lucru, este clar din acest grafic ca politica monetara a fost prociclica in perioada 2005-2015. Efectele cresterii dinamicii anuale a masei monetare de la 10% la inceputul lui 2014 la 20% la jumatatea lui 2015 incep sa se simta. Cresterea dinamicii consumului in 2015 dar si in perioada urmatoare este stimulata de politica monetara, dupa cum se vede. Astfel, chiar si in absenta unui stimul oferit consumului din partea politicii fiscale, politica monetara ar fi trebuit sa gandeasca o strategie prin care sa reduca dinamica anuala a masei monetare.

monpolngdpblog.001

Surse: Modulus EI, BNR.
Nota: seria de date pentru masa monetara este mai scurta pentru ca in Romania trebuie sa faci o cerere oficiala la BNR pentru date (sau sa cauti in documente PDF vechi, unele care nu sunt pe site). 🙂 Asta este. Mai greu cu transparenta.”

Iar ce arata Banca Nationala – aici. Sa retinem aceasta fraza:

„Cresterea dinamicii consumului in 2015 dar si in perioada urmatoare este stimulata de politica monetara, dupa cum se vede. Astfel, chiar si in absenta unui stimul oferit consumului din partea politicii fiscale, politica monetara ar fi trebuit sa gandeasca o strategie prin care sa reduca dinamica anuala a masei monetare.”

Numai ca politica Guvernului, cel putin al celui actual, sau, mai exact spus al actualei Coalitii care asigura guvernarea, este sa dea bani la toata lumea fara sa-i aiba… Vrea sa tina si intreprinderile de stat neperformante care inregistreaza pierderi uriase si care nu-si platesc obligatiile fiscale catre stat, doreste sa mareasca si salariile in aparatul bugetar. Asta se doreste, asta e politica actuala si in ideea acestei politici e conceput noul Cod Fiscal. Centrul de greutate al acestuia nu este reducerea taxelor si impozitelor, ci sa dea la toata lumea bani intr-un populism demn de o cauza mai buna! Pentru ca Guvernul sa-si poata pune in aplicare politica aceasta, care presupune o marire de deficit bugetar, in conditiile in care se doreste si o oarecare reducere de taxe si impozite, trebuie sa creasca M1 (masa monetara in sens restrans – numerarul in circulatie si depozite overnight) lucru care antreneaza, desigur, cresterea M3 – masa monetara in sens larg. M1 a crescut cu 22,7% in intervalul iunie 2015/iunie 2014. Evident ca pentru ceea ce vrea Guvernul, M1 trebuie sa mai creasca pentru ca altfel nu prea se vede cum si-ar putea pune in aplicare o astfel de politica. Daca s-ar merge pe o reducere de taxe si impozite, dar si pe datul de bani la toata lumea din sistemul bugetar, inclusiv la tinerea in brate a intreprinderilor de stat neperformante (fara niciun indiciu ca s-ar face vreo privatizare reusita, se intelege), deci mergand pe ideea maririi deficitului bugetar, iar politica monetara ar fi una restrictiva atunci singura solutie a Guvernului e sa se imprumute si astfel ar creste datoria publica pana la un nivel nesustenabil din punct de vedere economic. In cealalta opinie exprimata de Dl. Citu, domnia sa spune:

„In practica este foarte greu sa izolam efectele celor doua politici in economie pentru a le putea analiza. Totusi, putem si trebuie sa ne punem intrebarea : care este efectul pentru economie al unei schimbari de politica fiscala daca politica monetara ramane constanta? In situatia noastra acesta intrebare ar suna cam asa: ce s-ar intampla daca am avea doar reducerea de taxe fara nicio schimbare a politicii monetare? Sa prespunem ca o reducere de taxe creste deficitul bugetar. Daca finantam deficitul bugetar prin imprumuturi de pe piata masa monetara ramane neschimbata. Efectul este doar asupra ratelor de dobanda din piata dar politica monetara ramane neschimbata. In cazul in care finantarea deficitului se face prin emisiune de masa monetara atunci politica monetara se schimba. Al doilea scenariu este imposibil avand in vedere legislatia din Romania.

Pentru noi ca societate este important sa aflam daca politica fiscala poate fara politica monetara sa produca probleme, sa destabilizeze economia. Raspunsul este clar, nu poate. Dar poate politica fiscala sa constranga o decizie de politica monetara? Aici raspunsul nu este la fel de clar. Depinde de ce urmareste banca centrala. Daca urmareste stabilitatea preturilor atunci banca centrala reactioneaza la socuri care pun in pericol stabilitatea preturilor pe termen mediu.

Daca banca centrala urmareste stabilitatea preturilor dar doar in anumite conditii atunci este normal ca politica fiscala, politca FED sau orice alta scuza sa devina explicatie relevanta pentru mentinerea ratei de inflatie diferita de tinta mult peste orizontul de poltica monetara.

In politica monetara modul in care ai actionat in trecut are influente asupra deciziilor curente. Constrangerile nu vin de la politica fiscala actuala, nu vin de la politica FED viitoare sau de la o solutie favorabila sau nu in cazul Greciei.  Politica monetara actuala nu este constransa de scenarii despre cum va evolua economica globala in viitor. Politica monetara, in regimul de tintirea inflatiei, reactioneaza la diferente ale estimarilor de inflatie de la tinta si este indiferenta la tipul de soc care a cauzat aceste diferente. Singurele constrangeri reale si dure sunt legate de propria performanta din trecut.”

Dupa parerea mea, nu politica fiscala destabilizeaza economia, ci ceea ce doreste sa faca Guvernul. Iar politica monetara e constransa de politica Guvernului, nu de politica fiscala. Cel putin asa pare a fi la noi. Pentru ca ideea acestui nou Cod Fiscal este ca sa se reduca taxele si impozitele dar Guvernul sa cheltuiasca mai mult, fara sa faca investitii publice. Asta este lucrul antieconomic. Practic, asa cum arata si Dl. Cristoiu, se stimuleaza in mod nesustenabil economic si populist consumul. Pentru voturi. Iar Dl. Cristoiu a punctat excelent: „S-a creat imaginea unor resurse bugetare infinite, a unei țări în care s-a dat drumul la risipit.”. Practic, nu se tine cont de ceea ce in stiinta economica se numeste raritatea resurselor. Ceea ce desigur e iarasi antieconomic. „Sunt bani căcălău! a răspuns Guvernul.”. Eu cred ca trebuie spus ca nu in felul acesta se poate realiza dezvoltarea unei tari. Din punct de vedere politic ne indeparteaza de Uniunea Europeana. Este de mirare ca actualul Guvern are o astfel de abordare, fara sa se gandeasca deloc la faptul ca ar avea un model de urmat: clasica guvernare Nastase. Din care trebuie invatat si din ce a fost bun, dar si din ceea ce a fost rau. Numai ca atunci s-a realizat pentru prima oara dupa Revolutie o crestere economica sanatoasa si semnificativa, cu un deficit bugetar mic, facandu-se privatizari si ajungandu-se la un numar mic de functionari publici fata de cati avem in prezent, facandu-se investitii publice si avand o buna absorbtie a fondurilor de preaderare. Si s-au pus baze sanatoase pentru cresterea economica viitoare, cea din vremea guvernarii Tariceanu. Acelasi lucru ar trebui facut si acum, economic vorbind. Aici nu e vorba neaparat de austeritate ci de faptul ca nu se fac reforme structurale in economie, iar rolul statului, la noi, in economie este inca mare si contraproductiv. Din pacate noi nu ne intoarcem la perioada 2000-2004, nici macar la cea dintre 2004 si 2008, ci la perioada 1990-2000, mult inferioara economic fata de 2000-2004. O perioada cu inflatie mare si stagnari la un PIB redus. Cu distrugeri in economie. Este incredibil ca PSD nu ia ca model, din punct de vedere economic, o guvernare atat de performanta pe care chiar PSD a avut-o, cea a D-lui. Nastase! Eu nu spun sa ia ca model si partile rele ale acelei guvernari. Dar pe cele bune, care s-au dovedit in practica bune, de ce sa nu le ia ca model?

„Și totuși, decizia Guvernului e una iresponsabilă, lăsînd impresia fără echivoc a unei politici de luat peste picior Poporul român, ceva gen, Vreți guvernare? Vă arătăm noi cum se guvernează la mișto!

D-le. Ponta, guvernarea mentorului dumneavoastra, Dl. Nastase, nu a fost una la mișto. Eu cred ca ar trebui sa clarificam lucrurile. Sa nu existe impresia in PSD sau in general ca e acelasi lucru! Ci seamana ca doua picaturi de apa cu risipa bugetara care s-a facut la inceputul anilor ’90, cand s-a marit la toata lumea salariile si pe urma n-au mai fost bani. Spre asa ceva ne impinge actuala guvernare. Pe termen lung!

PNL ar trebui neaparat sa opreasca aceasta tendinta!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 20, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 18 comentarii

Nu trebuie sa va placa Adrian Nastase!

Evident, nu numai intelectualii isi pun intrebari. Asa cred ca arata o stare de normalitate. Ne punem intrebari, bineinteles. Doar traim intr-o societate libera, nu? Mie mi se pare foarte straniu ca in spatiul nostru public nu s-a prea discutat despre ce se spune in Codul Zambaccian… Ca si cum subiectul e interzis: nu se discuta despre asa ceva. Ca si cum un secret ce nu trebuie dezvaluit acopera ce scrie acolo… Este adevarat ca, la vremea respectiva, s-a tot discutat si despre Trofeul Calitatii, si despre Dosarul Zambaccian, si despre Matusa Tamara, dar despre ce spune saitul cu pricina, nu prea. Chiar deloc, as zice. N-am vazut ca personalitati din spatiul public sa-si puna intrebari, spre exemplu daca e adevarat ce scrie acolo. Nu prea am avzut pe cineva sa dezminta… E ca si cum nu se discuta despre asta: daca e sau nu adevarat. Nu e straniu? Sa luam, de pilda, Dosarul Matusa Tamara:

O privire către
Dosarul mătuşa Tamara

Se arata ca:

„Prolog

_____________________________________________

Iniţial, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a scurs informaţii către presă, afirmând că mătuşa Tamara nu existase niciodată şi că ea era un personaj fictiv, inventat pentru a ascunde faptul că Adrian Năstase a obţinut în mod ilegal o mare sumă de bani.

____________________________________________

În 2006, DNA a inundat ţara cu dezinformări şi minciuni, în încercarea disperată de a-l incrimina pe Năstase.

____________________________________________

Apoi, însă DNA a constatat că devenise clar faptul că Tamara Cernasov, mătuşa soţiei lui Năstase, Dana Năstase, cu adevărat îi lăsase moştenire nepoatei sale acei bani, totul în cadrul unei proceduri perfect legale şi complet transparente.

____________________________________________

Dar Preşedintele Traian Băsescu nu a abandonat niciodată acţiunea de hărţuire a oponenţilor să politici. Prin urmare, în această nouă situaţie, oamenii săi au inventat o poveste incredibilă, conform căreia Adrian Năstase ar fi furat “Dosarul mătuşa Tamara” de la Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere Spălării Banilor (ONPCSB).

___________________________________________

Această poveste era, şi ea, lipsită de sens, din moment ce acel dosar fusese închis, iar Năstase fusese exonerat de orice acuzaţie de ilegalitate, cu şase ani înainte, în anul 2000, înainte chiar ca Năstase să fie desemnat Premier.

__________________________________________

Ca de obicei, Băsescu şi „omul” său, şeful DNA Daniel Morar, nu au lăsat faptele şi adevărul să îi oprească în acţiunea lor obsedantă de a-l învinui pe Năstase cu orice preţ.

__________________________________________

Aşa că, în timp ce ofereau sistematic publicului scurgeri de informaţii false şi minciuni, au lansat o campanie fără precedent de şantaj şi înşelăciune, de această dată încercând să inducă în eroare chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

___________________________________________

Iată doar una dintre uimitoarele poveşti inventate, care scoate la iveală metodele şi mijloacele folosite de Băsescu şi Morar, în încercarea lor de a obstrucţiona justiţia:

Anatomia şantajului

şi inventării de dovezi, executate de DNA

___________________________________________

Procurorii DNA au şantajat un infractor condamnat, promiţându-i eliberarea din închisoare dacă va susţine minciunile ce îi vor fi fost dictate şi va ajuta astfel la condamnarea lui Năstase, sub acele false acuzaţii

19 ianuarie 2006. Genică Boierică, un infractor condamnat, care se afla în detenţie la Craiova, executând primul an al pedepsei de opt ani la care fusese condamnat, a fost adus la sediul central al DNA de la Bucureşti, unde procurorii DNA i-au promis că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.

___________________________________________

Povestea inventată, semnată de un infractor condamnat, dar creată şi impusă de DNA

După o scurtă perioadă de convingere, Boierică a semnat declaraţia “sa” scrisă, cu conţinut fantasmagoric, dar în fapt concepută şi impusă de procurorii DNA:

A.

Boierică pretindea că, puţin înainte de alegerile naţionale din 2000, vecinul său Ioan Melinescu, funcţionar superior în ceea ce se numea pe atunci Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB), i-ar fi spus despre faptul că în agenţie exista un “Dosar Dana Năstase”, ca şi despre intenţia ca informaţiile din acest dosar să fie scurse către presă, cu scopul de a-l împiedica pe Năstase să câştige alegerile din 2000. Se pretindea că Melinescu i-ar fi cerut lui Boierică să aranjeze o întâlnire între el şi parlamentarul social-democrat Ristea Priboi, astfel ca informaţia să ajungă la Năstase.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

  • La acea dată, Melinescu şi Priboi erau vecini şi cunoştinţe de aproape 40 de ani, aşa că nu ar fi avut nevoie de ajutorul lui Boierică sau al oricărei terţ, pentru a aranja o întâlnire între ei.

B.

Potrivit mărturiei lui Boierică, el ar fi aranjat ca întâlnirea dintre Priboi şi Melinescu să aibă loc în noimebrie 2000, la Palatul Parlamentului, iar la întâlnire ar fi participat şi el. Martorul procuraturii a pretins că, în aceeaşi zi, toţi trei s-au întâlnit cu Năstase, iar Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va “opri investigatia” în schimbul numirii sale în funcţia de şef al ONPCSB, de îndată ce Năstase câştigă alegerile.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

  • Registrele de securitate referitoare la accesul în Palatul Parlamentului dovedesc faptul că Boierică şi Melinescu nu au intrat în clădirea parlamentului, nici în noiembrie 2000, şi nici înainte, şi nici după această lună.
  • Mai mult, registrele de acces în clădire arată că atât Priboi cât şi Năstase nu s-au aflat ei înşişi în clădirea parlamentului, întreaga lună noiembrie, deoarece aceasta era ultima lună a campaniei electorale, iar ei erau în deplasare pe traseele electorale din ţară.
  • De asemenea, a devenit clar că Boierică nu fusese niciodată în clădirea unde se presupune că ar fi avut loc întâlnirile, deoarece a indicat greşit locaţia birourilor despre care spunea că le-a vizitat.
  • Atât Melinescu cât şi Priboi au declarat că un astfel de şir al evenimentelor nu avusese loc, şi că ei nu se aflau în Palatul Parlamentului la acea dată. Nici unul dintre membrii staff-ului din birourile lui Năstase, respectiv Priboi, nu i-au recunoscut pe Melinescu sau Boierică.
  • ONPCSB a desfăşurat o investigaţie de rutină în legătură cu tranzacţiile care stăteau în spatele alimentării contului bancar al familiei Năstase (al Danei si mătuşii ei, Tamara Cernasov), şi a clasat dosarul după ce au avut loc verificările şi s-a dovedit că toate tranzacţiile fuseseră în acord cu legea; aceasta se întâmpla la în anul 2000, pe când Năstase era liderului unui partid aflat încă în opoziţie.

C.

Potrivit aceleiaşi poveşti fantasmagorice susţinute de Boierică, la 31 decembrie 2000, la scurt timp după ce Năstase câştigase alegerile şi devenise premier, el (Boierică) l-a întâlnit pe Priboi la magazinul Billa, din Craiova, iar Priboi i-ar fi spus că “totul s-a aranjat” şi că Melinescu “va primi numirea în post”.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

  • Magazinul Billa nu exista la acel moment în Craiova. A fost deschis un an mai târziu. Priboi a negat că s-ar fi întâlnit vreodată cu Boierică. Documentele dovedesc că în acea zi era plecat cu familia, în vacanţă.

D.

Martorul cheie al DNA continuă cu afirmaţiile sale fantastice: în martie 2001, Melinescu, nou-numitul şef al ONPCSB, i-ar fi cerut lui Boierică să îl ia cu maşina proprie din spatele sediului Oficiului, aşa ca nimeni să nu îi vadă. Potrivit scenariului prezentat, cei doi ar fi mers împreună la Parlament, să se întâlnească cu Priboi, pentru ca Melinescu să îi înmâneze acestuia dosarul lui Năstase, cu rugămintea de a i-l da ulterior acestuia, iar Priboi ar fi “pus dosarul în dulapul său”.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

  • Dacă şeful ONPCSB ar fi avut să îi înmâneze ceva Premierului Năstase, la cererea acestuia, nu ar fi făcut-o direct, fără intemediari ?!?! De ce ar desfăşura cineva o tranzacţie secretă în condiţii atât de improvizate şi nesigure !?!?! Mai mult, registrele de securitate ale accesului în Palatul Parlamentului arată că Melinescu a intrat prima dată în clădirea parlamentului în vara lui 2001, pentru întâlniri oficiale, adică mult după data indicată în declaraţia lui Boierică.

E.

Boierică îşi încheie declaraţia pretinzând că Melinescu ar fi promis la finalul acelei întâlniri că se va asigura de faptul că orice dovadă a existenţei dosarului va fi ştearsă din baza de date a ONPCSB.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

  • Atât directorul băncii la care Tamara Cernasov şi nepoata ei, Dana Năstase, au deschis un cont comun în 1999, cât şi angajaţii ONPCSB au declarat atât in scris, cât şi în faţa instanţei, că dosarul era înregistrat în continuare în baza de date a Oficiului. De asemenea, datele bancare iniţiale ale dosarului sunt înregistrate şi se află în siguranţă, în baza de date a băncii. Cu alte cuvinte, nici o persoană în toate minţile nu ar putea crede că se poate ascunde informaţia referitoare la dosarul ONPCB prin furtul unei copii printate a acestuia. Şi nici o persoană în toate minţile nu poate crede că ştergerea înregistrării dosarului din baza de date a Oficiului ar duce la dispariţia acestuia, de vreme ce dosarul era încă prezent în arhivele electronice ale băncii unde exista contul bancar.

Mai mult:

La cinci ani după ce se afirmase că dosarul fusese “furat şi distrus”
de către Năstase, acesta a reapărut în mod surprinzător, atunci când DNA l-a scurs către presă

  • Boierică a semnat o declaraţie la sediul DNA, pe 19 ianuarie 2006, în care pretindea că dosarul Năstase fusese furat din arhivele Oficiului şi distrus, nu mai târziu de martie 2001.
  • Dar dosarul “furat şi distrus” apăruse deja public, pe 15 ianuarie 2006, adică cu câteva zile înainte ca Boierică să semneze declaraţia menţionată mai sus.
  • Acest fapt se întâmplase chiar în “Evenimentul Zilei“, un cotidian recunoscut drept canalul cel mai loial de propagandă în favoarea Preşedintelui Traian Băsescu şi a partidului său. Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.
  • Cotidianul pretindea că banii menţionaţi în dosar nu ar fi provenit de la Cernasov (“Mătuşa Tamara”), ci din mita primită de Adrian Năstase.
  • “Evenimentul Zilei” a ignorat complet faptul că, în dosarul la care se referea, Oficiul concluzionase că nu existase nici o încălcare a legii de către Năstase, şi că făcuse aceasta exonerare în anul 2000, adică înainte ca Năstase şi partidul său să preia puterea.
  • Procurorii DNA, care sunt cunoscuţi pentru faptul că scurg către presă informaţii false şi minciuni îndreptate împotriva oponenţilor politici ai lui Băsescu, nu au explicat cum se face că un dosar despre care s-a afirmat că ar fi fost furat şi distrus de Năstase, la începutul lui 2001, a reapărut cinci ani mai târziu, în ianuarie 2006, publicat de către “Evenimentul Zilei”.

…şi alte dovezi indirecte:

    Aşa după cum s-a arătat mai târziu în instanţă, era clar şi deplin cunoscut procurorilor la acel moment faptul că:

  • Năstase însuşi, din proprie iniţiativă, declarase la începutul anului 2000 existenţa acelui cont comun al soţiei sale, Dana, şi al mătuşii acesteia, Cernasov, inclusiv sursa banilor din acel cont.
  • Mai mult, în anul 2000, când Năstase era încă în opoziţie, ONPCSB a desfăşurat o investigaţie de rutină a tranzacţiei care stătea la baza existenţei banilor în acel cont şi închisese dosarul, după ce totul fusese clarificat şi găsit în concordanţă cu legea.
  • În aceste condiţii, Năstase nu avea nici un interes să ascundă sau să îndepărteze acel dosar din evidenţele oficiale ale statului. Dimpotrivă, era în interesul lui ca acesta să devină public şi transparent pentru public.
  • Doar DNA, care încerca cu disperare să îl acuze pe Năstase cu orice preţ, prin fabricarea de false dovezi, a fost angajat în ascunderea adevărului şi provocarea unui ocean de dezinformare, poveşti inventate, minciuni şi calomnii.

__________________________________________

DNA a întocmit un dosar penal împotriva lui Adrian Năstase, bazat pe mărturii complet inventate de procurorii săi şi impuse ca atare, spre susţinere, unui infractor condamnat

Drept recompensă, un infractor dovedit a fost eliberat din închisoare

Boierică a fost eliberat din închisoare după ce a semnat declaraţia care i-a fost impusă de către procurorii DNA, declaraţie în care lansa acuze nefondate la adresa lui Năstase.

Pe baza declaraţiei false a lui Boierică, DNA a deschis un dosar penal împotriva fostului premier Adrian Năstase, a lui Ioan Melinescu şi a lui Ristea Priboi.

24 mai 2006. Năstase, Melinescu şi Priboi au fost învinuiţi oficial de DNA pentru presupusa lor implicare în povestea susţinută în declaraţia lui Boierică.

_________________________________________

Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat pe Năstase, ca şi pe ceilalţi acuzaţi, scoţând la lumină conspiraţia şi înşelăciunea comise de DNA

15 decembrie 2011. În sentinţa la care a ajuns după 34 de şedinţe de judecată, Curtea Supremă a decis că Adrian Năstase şi ceilalţi doi inculpaţi nu sunt vinovaţi de acuzaţiile prezentate de DNA; în acelaşi timp, Curtea a scos la lumină în mod oficial tentativa de înşelare a instanţei, comisă de DNA.

_________________________________________

Procurorii DNA au minţit Curtea Supremă

În decizia emisă, Curtea Supremă a relevat următoarele:

  1. Martorul principal al acuzării, Genică Boierică – martor pe care procurorii şi-au bazat construcţia întregului dosar – era un infractor condamnat, care îşi servea sentinţa la momentul la care semnase declaraţia, şi care fusese identificat clar drept mincinos, în timpul testului poligraf realizat de procuratură în 2007.

  2. Curtea Supremă a atras atenţia că, în totală contradicţie cu faptele de mai sus, procurorii au minţit în actele remise instanţei, deoarece au afirmat că Boierică trecuse cu bine de testul poligraf. Dimpotrivă, Curtea a arătat că raportul oficial al testului poligraf dovedea că Boierică minţea. S-a dovedit şi că Boierică fusese informat chiar de către ofiţerul care opera poligraful ca nu trecuse testul, pentru că minţise.

  3. Ceilalţi doi martori aduşi de acuzare în proces, anume concubina lui Boierică şi şoferul acestuia, ştiau povestea doar din relatarea lui Boierică, şi se aflau sub presiunea procuraturii să facă aceste declaraţii.

  4. Este clar că presupusa întâlnire dintre Năstase, Melinescu, Priboi şi Boierică – nu a avut loc niciodată.

  5. Numirea lui Melinescu, în calitate de director al ONPCB, în decembrie 2000, avusese loc cu respectarea strictă a legii şi procedurilor administrative. Hotărârea pentru numirea strict profesională a fost semnată de ministrul de finanţe, de ministrul justiţiei şi de secretarul general al Guvernului, şi a fost aprobată de Guvern, în totalitatea sa. Era clar că nu existase nici un interes personal al lui Năstase pentru a se face această numire.

  6. Concluziile la care a ajuns acuzarea erau contrazise de fapte, aşa cum au fost ele evidenţiate în instanţă. Nu există nici o dovadă care să susţină acuzaţiile procurorilor.

  7. Poziţia lui Adrian Năstase a fost dovedită ca fiind justificată, anume, că el nu avea nici un interes în obţinerea sau distrugerea dosarului deschis pe numele familiei sale la ONPCB, dosar care fusese închis în anul 2000, pentru că toate operaţiunile financiare fuseseră legale; aşadar acel dosar nu era un motiv de îngrijorare pentru el şi familia lui.

  8. Faptele arată că Melinescu nu ar fi putut sustrage nici un dosar din ONPCSB şi nici nu ar fi putut şterge înregistrarea prezenţei unui astfel de dosar în arhivele Oficiului.

  9. Curtea Supremă i-a achitat, de toate acuzaţiile, pe Adrian Năstase, Ion Melinescu şi Ristea Priboi.

Ar trebui sa vedem cine e Adrian Nastase, adica cine e cel care sustine astfel de lucruri ce par a fi trecute cu vederea de parca nici n-ar exista. Bineinteles, toata lumea stie ca a fost prim-ministru al Romaniei in perioada 2000-2004 si seful PSD. Dar eu cred ca ar trebui consultata biografia dansului – aici – din care spicuiesc putin, de exemplu ceva din ordinele si distinctiile pe care le-a primit:

  • Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de „Mare Cruce” (28 noiembrie 2002)
  • “Grand-Croix de L’ordre „Pro Merito Melitensi” ”, Ordinul Suveran de Malta, Decret nr. 7815 din 10 iunie 1992, Roma – Palatul Magistral
  • Titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze(9 aprilie 2002)
  • Ordinul Cavalerul – conferit de preşedintele Republicii Italia (9 mai 2003)
  • Ordinul de Merit al Marelui Ducat de Luxembourg, în grad de „Mare Cruce” (06 octombrie 2003)
  • Medalia papală de aur „Ioan Paul II”, pentru marele jubileu al Anului 2000
  • Medalie oficială anuală a celui de-al XIV-lea an al pontificatului Sanctităţii Sale Ioan Paul al II-lea, 1992
  • Cea mai înaltă distincţie ”Leader al anului 2001” pentru deosebita contribuţie la procesul de integrare a României în NATO şi în structurile euro-atlantice – Asociaţia ”George C. Marshall” România (16 ianuarie 2002)
  • Diplomă Fulbright pentru merite care certifică suportul relaţiilor româno-americane(15 mai 2003)
  • Titlul de „Arhitect al Păcii” acordat de Congresul Noua Arhitectură a Păcii pentru contribuţia adusă la democratizarea vieţii internaţionale (22-25 mai 2003)
  • Diplomă de excelenţă oferită de Fundaţia „Dr. Wilhelm Fielderman” pentru contribuţia de excepţie la dezvoltarea relaţiilor de respect reciproc între români şi evrei (2003)
  • Placheta si Diploma Aniversară conferită de Marele Consiliu al Marei Loji Naţionale din România, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de existenţă, pentru promovarea idealurilor de pace, întrajutorare umană şi pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României (2005)”

De unde se vede ca this guy nu e chiar un oarecine… Auziti aici: „Diplomă Fulbright pentru merite care certifică suportul relaţiilor româno-americane(15 mai 2003); Cea mai înaltă distincţie ”Leader al anului 2001” pentru deosebita contribuţie la procesul de integrare a României în NATO şi în structurile euro-atlantice – Asociaţia ”George C. Marshall” România (16 ianuarie 2002)”… Acesta e omul care sustine cele scrise in Codul Zambaccian, spre exemplu cele despre Dosarul Matusa Tamara…

Eu nu prea inteleg, si cred ca foarte multa lume nu intelege, spre exemplu urmatorul paragraf:

19 ianuarie 2006. Genică Boierică, un infractor condamnat, care se afla în detenţie la Craiova, executând primul an al pedepsei de opt ani la care fusese condamnat, a fost adus la sediul central al DNA de la Bucureşti, unde procurorii DNA i-au promis că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.”

Asta se intampla in Romania anului 2006, Ceausescu cazuse demult…

E interesanta ultima postare a dansului:

Ce mai fac puterile statului?

Se arata ca:

images-1

Conform Constitutiei României, „Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – in cadrul democratiei constitutionale” (art. 1 para.4). Constitutia stabileste, deci, că cele trei puteri sunt separate dar se află in „echilibru”. Lucrul ăsta nu e prea clar. Intr-o interpretare simplistă, pornind de la ordinea enumerării, ar părea că puterea legislativă ar fi cea mai importantă iar puterea judecătorească ar fi la urmă. O astfel de concluzie nu poate fi acceptată in Statul de drept.  Mai ales că multi vor spune că puterea legislativă este controlată de Curtea Constitutională (poate că la o viitoare revizuire a Constitutiei, Curtea Constitutională ar putea să fie prevăzută ca o a patra putere a statului?!). La rândul său, guvernul este controlat de parlament. Oricum, ele se ceartă intre ele si amandouă sunt controlate de justitie. In cadrul Statului de drept, puterea judecătorească este independentă, CSM-ul, un fel de CSAT al justitiei, fiind cel care veghează la independenta sa. Celelate două puteri sunt, deci, mai putin independente, ele fiind un fel de parteneri ai justitiei.

Sigur că, in cadrul independentei justitiei, există mai multe autonomii, spre exemplu cea a DNA si cea a DIICOT, care insă se pot aresta una pe alta, fără a mai trece pe la Procurorul general. De aceea există si trei legi distincte – cea a organizării judecătoresti, cea a DNA si cea a DIICOT. Si, de aceea, nu există o lege a Ministerului Public.

Pentru că nu s-a dorit, anul trecut, revizuirea Constitutiei, se face, acum, pe sest, Mica revizuire, pentru a se redefini „echilibrul” intre cele două componente ale Executivului – presedinte si guvern. De aceea, a fost adoptată Strategia Natională de Apărare. E vorba de apărarea interesului national, ceea ce inseamnă că CSAT va deveni primul guvern al tării, ocupându-se de toate lucrurile importante, inclusiv de invătământ si de sănătate, guvernul urmând să se ocupe de celelalte. In acest fel, nu mai este nevoie, in anii urmatori, de revizuirea, propriu-zisă, noi avand posibilitatea sa ne ocupam,  in liniste, de crizele politice. Acestea ne vor tine ocupati pana cand capitalul strain se va fi instalat definitiv. Castigul va fi ca, intre timp, noi vom fi dobandit valorile si principiile occidentale.

LEGENDA ilustratiei: femeia din imagine tine in talgerele balantei Parlamentul si Guvernul si face justitie cu sabia.”

Acum revin la paragraful la care faceam referire mai sus: deci DNA face parte din Justitie – fac un rationament babesc – si deci asta inseamna ca Justitia alege un infractor caruia ii promite ” că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.”… Justitia… Caci daca zic DNA, zic, desigur, Justitia, nu? Cetatenii Romaniei, in calitate de votanti si platitori de taxe si impozite au dreptul sa stie cu precizie daca cele afirmate si sustinute de Dl. Nastase sunt adevarate sau nu! Pentru ca daca sunt adevarate, avem o dubla problema: atat de practica judiciara, cat si de independenta a Justitiei. O asemenea practica judiciara – ca Justitia sa gaseasca un infractor caruia sa-i promita eliberarea daca va face acuzatii false la adresa cuiva – ma intreb daca exista in Rusia lui Vladimir Putin. In URSS-ul condus de Stalin si Beria, nu m-ar mira! Insa ar fi – spun ar fi pentru ca mie imi place sa cred ca nu e adevarat! – halucinant sa se fi intamplat asa ceva in Romania, tara membra NATO la vremea respectiva si care, in 2007, a aderat la Uniunea Europeana!! Oameni buni, aici e vorba de Romania, o tara europeana si nord-atlantica, si nu de o tara din lumea a treia aflata sub o dictatura severa! Iar Marea Loja Nationala din Romania i-a acordat lui Adrian Nastase Placheta si Diploma Aniversara pentru „pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României” in 2005!!! Observati ca nu spune „slujirea” ci „slujirea constanta„… Ce facem aici, ca nu inteleg? Repet, nu trebuie sa va placa Adrian Nastase, sunt convins ca unii nu au fost multumiti de perioada in care a fost premier si de felul in care a condus Guvernul sau. Astfel de lucruri se intampla peste tot in lumea democratica si libera. Nu spun ca Adrian Nastase n-ar fi facut si greseli cat timp a fost premier si in fruntea PSD. Dar daca e adevarat ce spune paragraful pe care l-am citat mai sus, lucrul acesta intra intr-o contradictie flagranta cu valorile la care a aderat Romania cand a intrat in NATO si UE. Chiar as indrazni sa spun ca n-ai ce cauta in cluburi selecte daca n-ai tinuta obligatorie, nu mai vorbesc daca esti murdar pe picioare… Daca e adevarat ce spune paragraful respectiv, Romania e murdara pe picioare… Cititi cu atentie si acest pasaj:

La cinci ani după ce se afirmase că dosarul fusese “furat şi distrus” de către Năstase, acesta a reapărut în mod surprinzător, atunci când DNA l-a scurs către presă

  • Boierică a semnat o declaraţie la sediul DNA, pe 19 ianuarie 2006, în care pretindea că dosarul Năstase fusese furat din arhivele Oficiului şi distrus, nu mai târziu de martie 2001.
  • Dar dosarul “furat şi distrus” apăruse deja public, pe 15 ianuarie 2006, adică cu câteva zile înainte ca Boierică să semneze declaraţia menţionată mai sus.
  • Acest fapt se întâmplase chiar în “Evenimentul Zilei“, un cotidian recunoscut drept canalul cel mai loial de propagandă în favoarea Preşedintelui Traian Băsescu şi a partidului său. Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.
  • Cotidianul pretindea că banii menţionaţi în dosar nu ar fi provenit de la Cernasov (“Mătuşa Tamara”), ci din mita primită de Adrian Năstase.
  • “Evenimentul Zilei” a ignorat complet faptul că, în dosarul la care se referea, Oficiul concluzionase că nu existase nici o încălcare a legii de către Năstase, şi că făcuse aceasta exonerare în anul 2000, adică înainte ca Năstase şi partidul său să preia puterea.
  • Procurorii DNA, care sunt cunoscuţi pentru faptul că scurg către presă informaţii false şi minciuni îndreptate împotriva oponenţilor politici ai lui Băsescu, nu au explicat cum se face că un dosar despre care s-a afirmat că ar fi fost furat şi distrus de Năstase, la începutul lui 2001, a reapărut cinci ani mai târziu, în ianuarie 2006, publicat de către “Evenimentul Zilei”.”

Daca lucrurile stau asa, inseamna ca Justitia nici nu e independenta si nici ca s-ar fi facut o reforma in acest sens. Cu atat mai mult cu cat un dosar „furat si distrus” apare fara nicio problema in presa, intr-un cotidian de mare tiraj, care vorbeste despre mita, fara sa aduca o proba in acest sens, daca am inteles bine… Eu stau si ma intreb, tinand cont ca suntem o tara nord-atlantica, ce s-ar fi intamplat in SUA daca ar fi avut loc astfel de lucruri, astfel de practici. Ce se intampla in SUA daca un cotidian american de mare tiraj acuza de luare de mita un politician american, inainte ca Justitia sa se pronunte, si nu poate sa dovedeasca lucrul asta? Chiar sunt curios… Deci Nastase ar fi „furat si distrus” dosarul, dar „Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.”… Pe mine lucrurile astea, practicile astea – auziti, „a furat si a distrus” dosarul dar el apare in presa –  ma duc cu gandul la PCUS-ul lui Stalin, la oameni despre care ai putea spune fara sa gresesti: „Cine a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”.  Nu de alta, dar daca ar fi sa credem ce a spus Marea Loja Nationala din Romania si anume ca i-a acordat Inalta Distinctie „pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României„, inseamna ca ceea ce s-a intamplat ar fi impotriva intereselor fundamentale ale Romaniei… Si aici nu e vorba de faptul ca Adrian Nastase nu a ajuns Presedinte sau ca nu a mai fost premier… Foarte bine: nu a ajuns Presedinte, nu a mai ajuns premier! Ci e vorba de faptul ca lucrurile tind sa o ia pe o cale contrara, sau care ar putea fi contrara, intereselor fundamentale ale tarii noastre!

Nu trebuie sa va placa Adrian Nastase!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 17, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 142 comentarii

Destul de ciudat…

Mediafax

Hoyt Yee: Există oficiali şi foşti oficiali guvernamentali din România care au interdicţie în SUA

Se arata ca:

Brian Hoyt Yee, asistent adjunct al secretarului de Stat american, a declarat, în Congres, că există oficiali şi foşti oficiali guvernamentali din România şi Bulgaria care nu au permisiunea să călătorească în SUA ca urmare a unor suspiciuni de corupţie.

Yee a participat, marţi, în Subcomisia pentru Europa şi Eurasia din cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanţilor, la o discuţie despre relaţiile dintre Ungaria şi SUA şi despre situaţia din Ungaria.

Referindu-se la interdicţia de intrare în SUA a unor oficiali ungari, unul dintre membrii subcomisiei l-a întrebat pe Brian Hoyt Yee dacă Washingtonul nu aplică un dublu standard în cazul Ungariei în comparaţie cu alte ţări din Europa de Est, precum Bulgaria sau România.

Nu există un dublu standard. Aplicăm aceleaşi standarde pentru toate ţările„, a spus Yee.

Întrebat dacă sunt oficiali din România şi Bulgaria care au interdicţie de intrare în SUA, Brian Hoyt Yee a declarat: „Sunt oameni din cele două ţări cărora le-am interzis să călătorească în SUA din cauza corupţiei”.

Există oficiali şi foşti oficiali guvernamentali din România şi Bulgaria care nu au permisiunea să călătorească în SUA ca urmare a unor suspiciuni de corupţie„, a mai spus Yee.

Rugat să ofere o listă cu numele românilor şi bulgarilor cu interdicţie de a intra în SUA, Brian Hoyt Yee a precizat că nu poate face acest lucru.

Nu pot să vă trimit o listă, vă pot trimite numărul (celor cu interdicţie de intrare -.n.r.)”, a răspuns asistentul adjunct al secretarului de Stat.

Întrebat de ce nu poate furniza nume, Yee a spus: „Numele nu pot fi publicate. N-am publicat nici numele celor din Ungaria”.

În noiembrie 2012, jurnalul.ro a publicat o scrisoare de la Ambasada SUA către Adrian Năstase, prin care fostul premier era anunţat că i s-a ridicat viza de intrare în SUA.

„Conform regulamentului 22 CFR 41.122 al Departamentului de Stat şi al secţiei 212(a) a legii de Imigrare şi Naturalizare Americană, Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti doreşte să vă anunţe pe această cale oficială că viza dumneavoastră temporară v-a fost retrasă şi nu mai este valabilă pentru a călători în Statele Unite. Această decizie a fost luată în urma informaţiilor devenite disponibile după obţinerea vizei. Vă rugăm să nu încercaţi să călătoriţi în Statele Unite folosind această viză”, se arată în scrisoarea trimisă pe 11 aprilie 2012.

În 20 iunie 2012, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.”

MAE: Nu am fost informaţi în legătură cu interdicţia aplicată unor români de a intra în SUA

Se arata ca:

Ministerul de Externe precizează, la solicitarea MEDIAFAX, că nu a fost informat în legătură cu interdicţia aplicată unor cetăţeni români de a intra în SUA, precizând că refuzurile de acordare a vizei de intrare în Statele Unite se comunică doar persoanelor vizate.

„Ministerul Afacerilor Externe nu a fost informat în legătură cu interdicţia aplicată unor cetăţeni români de a intra în SUA. În baza procedurilor specifice consulare şi a legislaţiei privind protecţia datelor personale, eventualele refuzuri de acordare a vizei de intrare în SUA se comunică direct de Ambasada SUA doar persoanelor/cetăţenilor români vizaţi, dacă există astfel de situaţii”, se arată în răspunsul MAE.

Brian Hoyt Yee, asistent adjunct al secretarului de Stat american, a declarat, în Congres, că există oficiali şi foşti oficiali guvernamentali din România şi Bulgaria care nu au permisiunea să călătorească în SUA ca urmare a unor suspiciuni de corupţie.

Yee a participat, marţi, în Subcomisia pentru Europa şi Eurasia din cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanţilor, la o discuţie despre relaţiile dintre Ungaria şi SUA şi despre situaţia din Ungaria.

Referindu-se la interdicţia de intrare în SUA a unor oficiali ungari, unul dintre membrii subcomisiei l-a întrebat pe Brian Hoyt Yee dacă Washingtonul nu aplică un dublu standard în cazul Ungariei în comparaţie cu alte ţări din Europa de Est, precum Bulgaria sau România.

„Nu există un dublu standard. Aplicăm aceleaşi standarde pentru toate ţările”, a spus Yee.

Întrebat dacă sunt oficiali din România şi Bulgaria care au interdicţie de intrare în SUA, Brian Hoyt Yee a declarat: „Sunt oameni din cele două ţări cărora le-am interzis să călătorească în SUA din cauza corupţiei”.

Există oficiali şi foşti oficiali guvernamentali din România şi Bulgaria care nu au permisiunea să călătorească în SUA ca urmare a unor suspiciuni de corupţie„, a mai spus Yee.

Rugat să ofere o listă cu numele românilor şi bulgarilor cu interdicţie de a intra în SUA, Brian Hoyt Yee a precizat că nu poate face acest lucru.

Nu pot să vă trimit o listă, vă pot trimite numărul (celor cu interdicţie de intrare -.n.r.)”, a răspuns asistentul adjunct al secretarului de Stat.

Întrebat de ce nu poate furniza nume, Yee a spus: „Numele nu pot fi publicate. N-am publicat nici numele celor din Ungaria”.

În noiembrie 2012, jurnalul.ro a publicat o scrisoare de la Ambasada SUA către Adrian Năstase, prin care fostul premier era anunţat că i s-a ridicat viza de intrare în SUA.

Conform regulamentului 22 CFR 41.122 al Departamentului de Stat şi al secţiei 212(a) a legii de Imigrare şi Naturalizare Americană, Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti doreşte să vă anunţe pe această cale oficială că viza dumneavoastră temporară v-a fost retrasă şi nu mai este valabilă pentru a călători în Statele Unite. Această decizie a fost luată în urma informaţiilor devenite disponibile după obţinerea vizei. Vă rugăm să nu încercaţi să călătoriţi în Statele Unite folosind această viză”, se arată în scrisoarea trimisă pe 11 aprilie 2012.

În 20 iunie 2012, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.”

Ponta afirmă că nu are informaţii că persoane din Guvern au interdicţie de a intra pe teritoriul SUA

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta afirmă că nu are informaţii potrivit cărora persoane angajate în Guvern au interdicţie de a intra pe teritoriul SUA din cauza unor probleme legate de corupţie sau că ar aparţine unor servicii de informaţii.

Afirmaţiile au fost făcute de premier după ce un jurnalist l-a întrebat dacă are informaţii potrivit cărora angajaţi ai Guvernului ar avea interdicţie de a călători în Statele Unite ale Americii din cauza unor probleme legate de corupţie.

„Eu n-am informaţii, aşa cum n-am informaţii despre ofiţeri din cadrul Guvernului. Dacă-i ştiţi dumneavoastră, să-mi ziceţi şi mie, vă rog mult de tot”, i-a răspuns Ponta jurnalistului.

Brian Hoyt Yee, asistent adjunct al secretarului de Stat american, a declarat, în Congres, că există oficiali şi foşti oficiali guvernamentali din România şi Bulgaria care nu au permisiunea să călătorească în SUA ca urmare a unor suspiciuni de corupţie.

Yee a participat, marţi, în Subcomisia pentru Europa şi Eurasia din cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanţilor, la o discuţie despre relaţiile dintre Ungaria şi SUA şi despre situaţia din Ungaria.

Referindu-se la interdicţia de intrare în SUA a unor oficiali ungari, unul dintre membrii subcomisiei l-a întrebat pe Brian Hoyt Yee dacă Washingtonul nu aplică un dublu standard în cazul Ungariei în comparaţie cu alte ţări din Europa de Est, precum Bulgaria sau România.

„Nu există un dublu standard. Aplicăm aceleaşi standarde pentru toate ţările”, a spus Yee.

Întrebat dacă sunt oficiali din România şi Bulgaria care au interdicţie de intrare în SUA, Brian Hoyt Yee a declarat: „Sunt oameni din cele două ţări cărora le-am interzis să călătorească în SUA din cauza corupţiei”.

„Există oficiali şi foşti oficiali guvernamentali din România şi Bulgaria care nu au permisiunea să călătorească în SUA ca urmare a unor suspiciuni de corupţie”, a mai spus Yee.

Rugat să ofere o listă cu numele românilor şi bulgarilor cu interdicţie de a intra în SUA, Brian Hoyt Yee a precizat că nu poate face acest lucru.

„Nu pot să vă trimit o listă, vă pot trimite numărul (celor cu interdicţie de intrare -.n.r.)”, a răspuns asistentul adjunct al secretarului de Stat.

Întrebat de ce nu poate furniza nume, Yee a spus: „Numele nu pot fi publicate. N-am publicat nici numele celor din Ungaria”.

Ministerul de Externe precizează, la solicitarea MEDIAFAX, că nu a fost informat în legătură cu interdicţia aplicată unor cetăţeni români de a intra în SUA, precizând că refuzurile de acordare a vizei de intrare în Statele Unite se comunică doar persoanelor vizate.

„Ministerul Afacerilor Externe nu a fost informat în legătură cu interdicţia aplicată unor cetăţeni români de a intra în SUA. În baza procedurilor specifice consulare şi a legislaţiei privind protecţia datelor personale, eventualele refuzuri de acordare a vizei de intrare în SUA se comunică direct de Ambasada SUA doar persoanelor/cetăţenilor români vizaţi, dacă există astfel de situaţii”, se arată în răspunsul MAE.

În noiembrie 2012, jurnalul.ro a publicat o scrisoare de la Ambasada SUA către Adrian Năstase, prin care fostul premier era anunţat că i s-a ridicat viza de intrare în SUA.

„Conform regulamentului 22 CFR 41.122 al Departamentului de Stat şi al secţiei 212(a) a legii de Imigrare şi Naturalizare Americană, Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti doreşte să vă anunţe pe această cale oficială că viza dumneavoastră temporară v-a fost retrasă şi nu mai este valabilă pentru a călători în Statele Unite. Această decizie a fost luată în urma informaţiilor devenite disponibile după obţinerea vizei. Vă rugăm să nu încercaţi să călătoriţi în Statele Unite folosind această viză”, se arată în scrisoarea trimisă pe 11 aprilie 2012.

În 20 iunie 2012, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.”

Inteleg ca Dl. Yee se refera nu numai la „fosti oficiali” dar si la actuali oficiali… Ca nu se poate publica numele acestora, inteleg. Dar sa nu fie informat MAE in legatura cu fostii, dar mai cu seama actualii oficiali care ar avea interdictie de a calatori in SUA…?! Asta nu prea mai inteleg… Lucrul acesta lasa impresia ca Administratia Obama are ceva de ascuns. De ce nu a comunicat catre MAE persoanele indezirabile in SUA? E o atitudine ciudata din partea actualei Administratii de la Casa Alba fata de partenerii SUA, precum Romania, care au dovedit loialitate si devotament in misiunile incredintate in cadrul NATO, alaturi de SUA.

Si ar mai fi ceva… A fost in emisiunea lui Alex Cumpanasu, de la Realitatea, ambasadorul Mexicului. Si s-a ajuns la o discutie despre traficul de droguri care se desfasoara la granita cu SUA, s-a pomenit statul Texas. Ambasadorul Mexicului a pus problema cum de aceste droguri ajung in Central Park, la New York, unde stai pe banca si vine cineva, fara probleme, si-ti ofera aceste droguri, ca si cum ti-ar oferi bomboane.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

mai 23, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

„De ce eu?”

Filmul lui Tudor Giurgiu (v. aici si aici) reprezinta una din incercarile notabile din filmografia romaneasca postdecembrista de a realiza o pelicula in linii realiste, gen celebrul serial Caracatita. Spun ca este o incercare notabila, insa intrucatva diferita de Ticalosii, desi ideea e cam aceeasi. Totusi, „De ce eu?” este bazat pe fapte reale, iar filmul chiar nu ecranizeaza o fictiune ci un lucru extrem de grav pentru care, pana acum, nu a platit cineva pentru ca nu s-a deschis nicio ancheta care sa verifice cauzele sinuciderii procurorului Cristian Panait. Totusi, in recenzia sa, Cristian Tudor Popescu are dreptate:

Gandul

Procurorul Panait s-a sinucis ca să nu fie omorât

Se arata ca:

„Terasa din film e chiar terasa de pe care s-a aruncat procurorul Cristian Panait”. Aşa scrie pe genericul peliculei ”De ce eu?”, fiind totodată asiguraţi că „Acest film e dedicat memoriei procurorului Cristian Panait (1973-2002)”.

Am numit acest procedeu de manipulare ancoră de real. E folosit cu intenţia de a naşte în mintea spectatorului mediu standard un gând mai mult sau mai puţin subconştient: „Păi, dacă terasa e aia adevărată, atunci tot ce-am văzut în film trebuie să fie adevărat”.

Şi nu e, începând chiar cu scena terasei. Îl vedem pe Emilian Oprea (Panait) zâmbind, cu ochii jucându-i în lacrimi, resemnat-depresiv, deşi discută cu viitoarea lui soţie planuri de viitor. Apoi, ea pleacă la cumpărături şi el vorbeşte la telefon cu o studentă căreia „i-o trăsese” (nu am alt termen care să redea exact ce-a pus regizorul Tudor Giurgiu pe ecran), că ce faci, că te-ai dat la fund, că nu ne mai vedem?, după care aruncă telefonul, despărţindu-se de viaţă, şi se duce la balustrada letală.

Tăietură de montaj cu doi porumbei, simboală tare de tot a sufletului ce urmează să se înalţe la ceruri.

Apoi, imaginea unei perdele gri, altă simboală, giulgiul, cum ar veni.

În sfârşit, procurorul mort, în trening, pe asfalt.

Există şi spectatori care vor fi înţeles că Panduru (Panait) s-o fi sinucis şi pentru că nu se hotăra cu care dintre cele două domnişoare să şi-o pună. În realitate, Cristian Panait s-a aruncat în gol cu martori, mătuşa şi mama lui, care l-au dezbrăcat şi au încercat să-l întindă în pat, văzându-i starea de agitaţie extremă. Panait s-a smuls, a fugit pe terasă în chiloţi şi a sărit sub ochii celor două femei.

Dar, regizorul Giurgiu ţine să-l scoată din viaţă pe Panait inventându-i un ultim gest duplicitar, o înşelare, a ziaristei cu studenta.

Iar asta se înscrie într-o logică schiloadă a filmului, care nu face decât să confirme ce s-a străduit să demonstreze Justiţia română a anului 2002: că procurorul Panait era bolnav mintal.

Nebun post-mortem! se numeşte editorialul pe care l-am scris atunci în Adevărul. Nu exista niciun fel de document medical, internare sau diagnostic, care să menţioneze vreo problemă psihică a procurorului Panait. Dimpotrivă, trecuse testul psihologic pentru admiterea în magistratură.

Toată activitatea lui la Parchetul General fusese competentă, dinamică, cât se poate de coerentă. Însemnările cu pix roşu ale procurorului Panait în legătură anchetarea procurorului Alexandru Lele la Oradea, publicate tot în Adevărul, arătau un meseriaş meticulos, riguros, cât se poate de raţional şi stabil psihic.

Comportamentul lui alterat brusc în ultimele zile şi ore de viaţă nu e al unui nebun, dar al unui om agresat psihic de către cineva, al unei victime a manipulării mentale, făcută cu mijloace profesioniste, de tip inducţie obsesională, şantaj cu ameninţare, condiţionare hipnotică, care nu sunt aiureli gen flacăra violet. O manipulare căreia a încercat să i se opună până în ultima clipă.

Or, ce vedem la dl Giurgiu? Un Panait fost participant la partide de sex în grup regulează câineşte, în calitate de profesor, o studentă (astea sunt adăugirile „creative”, artistice, ale regizorului la realitate, probabil, tot în memoria lui Cristian Panait, menite să facă filmul mai prizabil pentru publicul de mall), pe urmă i se ia dosarul Lele şi e pus el însuşi sub anchetă. Obsedat că e microfonat peste tot şi că îi este ameninţată viaţa de către „serviciile secrete”, având şi două femei pe cap, curajosul şi corectul Panait dă în depresie maniacală şi se sinucide.

Se sinucide fiindcă avea viaţă grea, şi nu putea să lupte cu ea. Ca un fricos absolut, se sinucide ca să nu fie omorât – asta e „logica” jignitoare pe care i-o atribuie dl regizor Giurgiu.  Niciun cuvânt, nicio imagine în film despre faptul că adevăratul Panait era foarte credincios, mergea des la biserică şi avea duhovnic – pentru un astfel de om, sinuciderea e un mare păcat.

Colegul lui de breaslă, procurorul Lele, prima ţintă a cercurilor de putere în afacerea de la Oradea, şi el suspendat din funcţie, anchetat şi supus presiunilor de tot felul, s-a judecat cu Parchetul General din 2002 până în 2008, câştigând toate procesele şi fiind repus în funcţie.

Mai mult, insultarea, nicidecum cinstirea, memoriei procurorului Cristian Panait merge până la a i se pune în cârcă infracţiuni grave imaginate de scenarist şi regizor. Folosind un aşa-zis „prieten” din procuratura militară, Panaitul lui Giurgiu „face rost”, în mod cât se poate de ilegal, de stenogramele unor interceptări ale SRI. Deci, nu pe baze profesionale şi legale îşi face el dosarul în cazul Lele, ci scurtcircuitând, încălcând legea. După care, dl Giurgiu îl pune să-i transmită acest dosar, cu respectivele stenograme obţinute ilegal, tocmai anchetatului Lele – comunicarea de date din dosarul în derulare e o faptă de maximă gravitate şi descalificantă pentru un procuror.

De ce toată îmbârligătura asta scenaristică? Pentru că dl Giurgiu mută axa cazului Lele-Panait de pe PSD pe „serviciile secrete”, mai exact, Securitatea eternă.

Ce s-a întâmplat în 2001 şi 2002 la Oradea este un caz de corupţie pesedistă la nivel înalt. În film este prezentat episodul descinderii pentru percheziţie condusă de procurorul Panait în locuinţa lui Lele. E o reconstituire fidelă, cadru cu cadru, a secvenţelor reale, înregistrate pe casetă atunci de televiziunea locală. Cu o mare şi lată excepţie – replica lui Lele către Panait: „Vreau să mă asigur că se procedează corect, pentru că dumneata eşti trimis aici de Năstase!”. Pe asta, dl Giurgiu a sărit-o, „artistic”, „creativ”…

Adrian Năstase este cel care a determinat punerea în libertate a lui Adrian Tărău, fiul prefectului PSD Aurel Tărău, arestat de procurorul Lele pentru implicare într-o reţea de criminalitate transfrontalieră. Liderul PSD şi prim- ministru a influenţat Justiţia, după ce declarase că nu-i plac arestările de vineri seara, astfel încât Lele a fost silit să revoce arestarea lui Adrian Tărău, cel care sponsorizase masiv PSD, cu bani negri, pentru ca tatăl Tărău să fie numit prefect de Bihor.

Îndată ce s-a văzut liber, Adrian Tărău a fugit în America, la Chicago.

Realitatea e mult mai tare şi mai ascuţită decât ficţiunea d-lui Giurgiu. Stresat de faptul că despre filmul d-sale se spunea că dă în Ponta, a cărui posibilă implicare în cazul Panait-Lele s-a tot vehiculat în presă,  dl Giurgiu a organizat o proiecţie restrânsă a peliculei înainte de alegerile prezidenţiale din toamnă, în care dl Ponta pleca mare favorit. Şi, da, dl Ponta şi PSD s-au liniştit, nu era nicio problemă.

Ba s-a bucurat acum şi dl Băsescu, care a văzut De ce eu? şi l-a declarat bun. Normal, pentru că realizatorii, începând să filmeze prin aprilie 2014, au constatat că se află în anul „Serviciilor”, inaugurat de dl Băsescu cu prilejul pozării E. Udrea, A. Bica şi A. Topoliceanu şopingind în februarie, la Paris. Drept care, în locul megaafacerii pesediste de corupţie şi imixtiune politică în Justiţie, au băgat interceptări, stenograme, fotografii cu camera ascunsă, totul într-o zeamă de complot sereisto-securist, în stilul clasicelor thrillers occidentale de gen.

Cât priveşte analiza cinematografică a filmului, nu menţionez decât „cântările” folk, pop, pian glamoros de holul hotelului şi ohtaturi de inimă albastră, băgate periodic pentru fezandarea inimaţului spectatorului şi ca o compensaţie pentru că se aude prost ce vorbesc personajele.

Frumoasa melodie „Noi, nu!”, interpretată de Anda Călugăreanu, pe versurile lui Nicolae Labiş,  afirmă exact contrariul a ce se arată în film că ar fi făcut procurorul Panait: noi, nu, niciodată, nu vom muri înainte ca trupul să ne moară! Cristian Panait, carevasăzică,  face parte dintre cei ce şi-au pierdut „credinţa-n izbândă pe-aceste mereu mişcătoare poteci”, în vreme ce Noi – care Noi? Probabil dl Giurgiu şi echipa filmului de vreme ce d-sa ne-a rugat în mod expres să rămânem aşezaţi, să vedem genericul de final şi să ascultăm melodia – , nu!

Atunci, în 2002, spuneam, într-o emisiune a lui Marius Tucă dedicată cazului Panait, presei şi corupţiei, că n-am să pot răsturna ca gazetar colosul pesedist instalat peste ţară, asta nu stă decât în puterea oamenilor, prin vot, dar că voi face tot ce pot ca să apăr amintirea procurorului Panait.

Ceea ce fac şi acum.”

Realismul trebuie asumat pana la capat. Dl. Giurgiu trebuia, intr-adevar, sa arate intreaga grozavie a coruptiei pesediste din perioada Nastase si drama prin care a trecut procurorul Panait. Fostul premier, Dl. Adrian Nastase, a platit nu numai politic, dar si cu inchisoarea, pentru coruptia de atunci. Marea greseala pe care a facut-o, ca daca n-ar fi facut-o probabil ar fi ajuns Presedintele Romaniei, este ca nu a dat cu capul de toti peretii coruptia la nivel inalt si mediu din Romania, care tinea intr-o covarsitoare masura de partidul dumnealui, de PSD si care a generat un comportament abuziv. Tin minte si acum cum le-a zis coleglor de partid intr-o sedinta ca daca, citez din memorie, „lucrurile merg tot asa, la anul, pe vremea aceasta vom depana amintiri” si asa a si fost. De ce nu a luat o atitudine hotarata impotriva lucrurilor care mergeau, evident, prost si in defavoarea si a PSD si a sa? Interesant este ca Dl. Nastase a ratat atunci prezidentialele pe ultima suta de metri, cum se spune, datorita, printre altele, si faptului ca nu si-a tinut in frau partidul, mai exact anumite elemente din partid…

De asemenea secenele privind sexul si actul sexual trebuiau diminuate pentru ca nu era vorba despre o poveste de sex sau de dragoste pasionala. Insa acestea nu se potriveau nici in asemenea cazuri: erau excesive. N-are nicio relavanta sa arati in film cum doi oameni si-o trag. Sau scenele cu studenta, n-aveau relevanta. CTP are dreptate:

„Or, ce vedem la dl Giurgiu? Un Panait fost participant la partide de sex în grup regulează câineşte, în calitate de profesor, o studentă (astea sunt adăugirile „creative”, artistice, ale regizorului la realitate, probabil, tot în memoria lui Cristian Panait, menite să facă filmul mai prizabil pentru publicul de mall), pe urmă i se ia dosarul Lele şi e pus el însuşi sub anchetă. Obsedat că e microfonat peste tot şi că îi este ameninţată viaţa de către „serviciile secrete”, având şi două femei pe cap, curajosul şi corectul Panait dă în depresie maniacală şi se sinucide.”

Astfel de scene sunt in exces, n-aveau legatura cu subiectul filmului si scad valoarea acestuia. Era bine ca aceste secene sa fie estompate, in niciun caz nu trebuia a se prezenta cum se reguleaza caineste, cum bine arata CTP. Si apoi pentru ca sa arati ca un barbat face dragoste cu o femeie, nu trebuie sa arati neaparat cum o reguleaza.

Insa trebuie sa evidentiem si ce are bun filmul, dar loc pentru mai bine exista. El arata in termeni realisti, clari putregaiul existent, la nivelul anului 2002, in Justitie. In felul acesta si arata de ce trebuia sa fie adusi alti oameni in Justitie, de ce trebuia innoita Justitia, pe de o parte si de ce a fost necesar un om ca Daniel Morar, pe de alta parte!! Pentru ca numai asa se poate ajunge la o Justitie independenta, fara de care nu poate exista o libertate reala, o democratie reala si un stat de drept real. Atata vreme cat sunt oameni protejati politic – cum s-a crezut, de pilda, Elena Udrea – si politicul se amesteca in treburile Justitiei, obstructionand actul de Justitie, nu putem vorbi nici de o libertate reala, nici de o democratie reala, nici de un stat de drept real. Cu atat mai mult daca politicul se serveste de serviciile secrete.

Insa ceea ce a facut ulterior DNA, conjugandu-si eforturile cu SRI in lupta impotriva coruptiei, dupa cum am mai aratat si altadata, nu reprezinta o reforma, cum se vehiculeaza, gresit dupa parerea mea. Ci reprezinta aducerea Romaniei in starea de normalitate. Din pacate pentru tara noastra, reforme nu s-au facut din 2004 si pana in zilele noastre. Ciudat este ca, desi exista o stare de anormalitate evidenta – adica abateri grave de la normele legale, reforma in spiritul economiei de piata libera si a eforturilor de a scapa de un stat comunist s-au facut pana in 2004, chiar pe timpul guvernarii Nastase. Insa desi reformele s-au efectuat atunci mult mai hotarat decat acum, viciul in care se zbate tara noastra e acelasi: implicarea mare inca a statului in Economie, in Justitie, in Societate. Or, aceasta implicare a statului necesita activitatea sustinuta a serviciilor secrete. Care pot scapa de sub control. Care au tot interesul sa detina o putere cat mai mare, in felul asta devenind abuzive in societate. Ar mai trebui aratat ca, desi reforme s-au facut pana in 2004, asta nu inseamna ca in ansamblu Romania a avut sau are acum si rezultate bune. Si este de cercetat daca acest lucru nu se datoreaza cumva starii de anormalitate despre care vorbeam mai sus. Cred ca, in mare masura, da…

Chiar ceea ce arata Cristian Tudor Popescu, si anume ca filmul nu sufla o vorba despre Ponta, arata o anume implicare a statului, tot prin PSD, acum la Putere, in Cultura. Altminteri de ce sa nu arati tot? De ce sa nu arati tot, tot adevarul, in toata grozavia lui, pentru care nu a platit cineva pana acum? In felul acesta valoarea filmului ar fi crescut foarte mult! Pentru ca filmul ar fi descris intr-un mod nealterat o epoca… Ar fi fost o descriere realista a unor realitati cu care s-a confruntat tara noastra! Si, bineinteles, lucrurile acestea trebuie sa se reflecte in arta. Clar!

Marea problema si atunci, in 2002, cand se mai faceau reforme, si acum, cand accentul cade pe o Justitie independenta, este ca reformele in sensul economiei de piata libera cat si Justitia independenta reclama un stat minimal sau o implicare minimala a statului in economie. Mostenirea comunista a facut, de exemplu, ca noi avem inca intreprinderi de stat cu un grav defect: sunt neperformante si „mananca” foarte multi bani, cauzand pierderi enorme. Insa apetitul pentru reforme al clasei politice este unul foarte redus. Pe de alta parte este, desigur, usor sa vorbesti despre reforme. Greu este sa gasesti si caile potrivite pentru a le infaptui cu succes. Insa pe o piata libera trebuie sa decida concurenta libera. Nu altceva. In schimb la noi decid relatiile, pilele, mai ales relatiile pe care le ai la minister. Dupa parerea mea, la noi, in toate ministerele, mai ales in cele cu profil si activitate economica, colcaie coruptia! De asemenea in Administratia Locala, aceeasi situatie! De aceea se si impun reforme, pentru ca sa se poata depasi starea actuala care nu conduce spre ceva bun si nici nu e ceva bun. Ba dimpotriva! Iar un stat masiv, ca al nostru, alimenteaza la nesfarsit aceasta coruptie!

Dar reforme, fara o Justitie independenta, precum si o Justitie independenta fara reforme, se vede ca nu merg cum trebuie…

Interesant ce spune si Reporter Virtual intr-un articol ceva mai vechi, dar, cred eu, interesant:

Filmul despre moartea procurorului Panait care îl va îngrozi pe Victor Ponta

Se arata ca:

Citiți și:

Procurorul Panait: „Vor să mă scoată nebun!”. 

***

Astfel, cunoscutul regizor Tudor Giurgiu se află pe ultima sută de metri pentru realizarea unui film despre misterioasa moarte a procurorului Cristian Panait, din urmă cu 12 ani.

Cadavrul procurorului Cristian Panait a fost găsit, în seara de 10 aprilie 2002, pe carosabilul străzii Logofat Stroici, din sectorul 2. Concluzia oficială a anchetei a fost ca tânărul magistrat de 29 de ani s-ar fi sinucis, aruncându-se de la balconul apartamentului de la etajul 10, unde locuia impreuna cu matusa sa, scrie e-national.ro.

Mătuşa lui Panait a susţinut că ultimul om care l-a văzut pe nepotul ei înainte să se sinucidă a fost Victor Ponta, pe atunci şef al Corpului de Control al guvernului Adrian Năstase.

Panait instrumentase mai multe dosare de corupţie din guvernarea Năstase şi au existat informaţii potrivit cărora asupra sa s-au făcut presiuni mari pentru a bloca anchetele.

  • „Domnul Ponta este o ruşine pentru toţi procurorii din această ţară, pentru că este un om necinstit, un om care şi-a şantajat un coleg al lui, şi vă aduc aminte de procurorul Panait. În anul 2002, când Ponta avea calitatea de şef al Corpului de Control al Guvernului, s-a implicat în acţiunea pe care o desfăşura procurorul Panait şi, prin ameninţări, l-a determinat pe acesta să se sinucidă. Poate istoria viitoare va readuce în atenţie acest caz destul de suspect„, declara fostul ministru Adrian Videanu, în urmă cu doi ani, citat de ziarul Gândul.

Filmul despre care relatează Robert Turcescu se află pe ultima sută de metri.

„Cristian” (titlu de lucru) ar putea redeschide în cinema-ul românesc o poartă spre un gen rar explorat, thrillerul politic. Imaginea noastră favorită din cele puse la dispoziţie de producătorul Libra Film este cea cu idealistul procuror Cristian (jucat de Emilian Oprea, foto alăturat) stând la birou şi scrutând cu privirea dosarul din faţă. Ne aşteptăm la un personaj incoruptibil, cu privirea aţintită către adevăr şi gata de orice pentru a-l descoperi, în ciuda opoziţiei colegilor săi şi a altor pioni din lumea politică.”, scrie site-ul de specialitate cinemagia.ro

Despre noul său proiect, Tudor Giurgiu (medalion) spune, citat de acelaşi site: „E un film foarte personal, probabil cel mai dificil film la care am lucrat. Mi-e greu să vorbesc încă despre el, sunt încă în perioada de dinainte de montaj când senzaţiile trăite la filmare sunt foarte puternice. Ştiu doar că publicul va descoperi un actor excepţional, Emilian Oprea, la debut în rol principal în lungmetraj”.

Filmul, cu scenariul scris de Loredana Novak şi Tudor Giurgiu, a beneficiat de un buget de 1,13 milioane de euro şi a început filmările în februarie, urmând ca săptămâna aceasta să termine lucrul cu actorii şi să înceapă cât de curând post-producţia. Premiera este deja programată pentru primăvara anului viitor.”

Vom vedea daca va face si Victor Ponta niste plimbari pe la DNA si apoi la puscarie, dar eu cred ca trebuie aratat acest aspect: reformarea PSD-ului, cel mai mare partid din Romania, este un lucru obligatoriu, despre care vom mai vorbi. Trebuie sa apara oameni noi, cu conceptii noi, care sa ia locul celor invechiti in rele, celor care inca mai au legaturi cu fostul regim comunist si fosta Securitate si cu practicile de coruptie. PSD este cel mai mare partid din Romania si are capacitatea de a se reforma. Nu se poate, spre exemplu, sa se mai tina inca incompetenti si corupti in functiile de conducere. In caz contrar PSD nu va mai putea fi vreodata un partid-fanion al politicii romanesti. PSD trebuie sa se indrepte in spiritul unei stangi moderne, europene, sa scape de apelativul „fostul partid comunist”, sa sustina libertatea, democratia. CTP descrie  un element din acest fenomen, pe care trebuie sa-l evidentiem, fiind vorba si de finantarea partidelor politice, generatoare, in Romania, de coruptie masiva:

„Ce s-a întâmplat în 2001 şi 2002 la Oradea este un caz de corupţie pesedistă la nivel înalt. În film este prezentat episodul descinderii pentru percheziţie condusă de procurorul Panait în locuinţa lui Lele. E o reconstituire fidelă, cadru cu cadru, a secvenţelor reale, înregistrate pe casetă atunci de televiziunea locală. Cu o mare şi lată excepţie – replica lui Lele către Panait: „Vreau să mă asigur că se procedează corect, pentru că dumneata eşti trimis aici de Năstase!”. Pe asta, dl Giurgiu a sărit-o, „artistic”, „creativ”…

Adrian Năstase este cel care a determinat punerea în libertate a lui Adrian Tărău, fiul prefectului PSD Aurel Tărău, arestat de procurorul Lele pentru implicare într-o reţea de criminalitate transfrontalieră. Liderul PSD şi prim- ministru a influenţat Justiţia, după ce declarase că nu-i plac arestările de vineri seara, astfel încât Lele a fost silit să revoce arestarea lui Adrian Tărău, cel care sponsorizase masiv PSD, cu bani negri, pentru ca tatăl Tărău să fie numit prefect de Bihor.

Îndată ce s-a văzut liber, Adrian Tărău a fugit în America, la Chicago.”

Implicatiile vizeaza si realitatea actuala, inclusiv fostul partid de guvernamant, PDL. Practic lucrurile s-au schimbat si nu prea! Ceea ce este ingrijorator pentru ca noi, de fapt, suntem intr-o stagnare periculoasa din mai toate punctele de vedere.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 1, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

„Analiza personala” a lui Ion Iliescu

Trebuie sa spun de la bun inceput ca sunt de acord cu Ion Cristoiu, numai ca… Voi incerca sa ma explic, dar sa vedem mai intai ce spune Ion Cristoiu pe blogul sau:

Gîndul de sîmbătă, 29 noiembrie 2014, dimineața
A venit momentul ca lui Ion Iliescu să-i spună să meargă să se culce nu numai liderii PSD,  dar și doctorii!

Se arata ca:

„Din cîte-și mai amintesc unii – tot mai puțini – sunt fondatorul Evenimentului zilei. Mulți dintre cei care lucrează azi în presă, inclusiv la Evenimentul zilei, sunt foști elevi de-ai mei, descoperiți de mine și susținuți de mine în perioada de glorie a publicației 1992-1996.

Chiar directorul și Patronul de azi al Evz, Dan Andronic, e unul dintre elevii străluciți ai Școlii Cristoiu.
Simona Ionescu, redactorul șef de azi, a fost și ea din echipa condusă de mine pe vremuri.

Am 66 de ani.
Scriu pe cristoiublog.ro de cîteva ori pe zi, intervin pe la televiziuni, conduc Historia, am un comentariu zilnic la Evz și unul săptămînal la Adevărul, lucrez la o carte despre Cuba lui Castro, deja contractată să apară la editura All.

Am făcut aceste precizări nu pentru a mă făli cît de mult muncesc eu, ci pentru a dovedi că sunt un om în putere.
Cu toate acestea, m-a văzut cineva de a dreapta lui Dan Andronic la ședințele de sumar ținute de acesta cu redacția, dîndu-și cu părerea despre cum conduce Dan Andronic ziarul, vorbind în numele ziarului, mustrînd pe unii, lăudînd pe alții?
Firește că nu.

Dan Andronic și Simona Ionescu pot depune mărturie:
Nu-i sun să le spun ce să facă, nu-mi dau cu părerea despre ziar și, mai ales, nu le spun că e ziarul fondat de mine.

De ce?
Pentru că am bun simț.
Și acest bun simț îmi spune că n-am ce căuta la ședințele de sumar ale Evz, n-am de ce să-i pisez pe Dan Andronic și pe Simona Ionescu cu ce cred eu despre ziar și, mai ales, cu pretenția de a fi făuritorul ziarului.

După Evenimentul zilei, am condus ziare, reviste, televiziuni.
Ce-ar fi să dau buzna la ședințele de sumar din redacții, să strig pe toate drumurile că s-au abătut de la linia stabilită de mine pe vremuri?

Ion Iliescu are 84 de ani.
Joi, 27 noiembrie 2014, la ședința Comitetului Executiv Național al PSD s-a proțăpit în prezidiu de-a dreapta lui Victor Ponta și  a început să dea indicații ca pe vremea cînd era prim secretar PCR la Iași.
Mulți dintre cei din sală îi pot fi fii sau chiar nepoți.

Victor Ponta are 42 de ani.
Îi poate fi nepot lui Ion Iliescu.
Asta ar fi una din explicațiile faptului că nimeni nu-i spune lui Ion Iliescu să-i lase și pe alții să conducă Partidul acesta, să nu-i mai bată la cap cu indicațiile sale, să nu mai considere PSD un fel de proprietate a sa pe viață.

Sebastian Ghiță a avut curaj să-i spună să-i lase și pe alții să conducă PSD.
A înțeles Ion Iliescu că obsesia lui de a se considera un fel de Aiatolah al PSD e nu numai o eroare politică, e și un atentat la bunele moravuri?
Firește că nu.

Vineri, Ion Iliescu a trimis PSD o Scrisoare deschisă despre situația din partid și despre ce indică el să se facă .
Epistola debutează cu această trăsnaie:
PSD este partidul Revoluției, prin filiația FSN-FDSN-PDSR-PSD. Prin Revoluție, România a făcut cea mai radicală ruptură de comunism din Estul Europei. Că partidul n-a știut să spună apăsat aceste lucruri, e greșeala noastră.

După Ion Iliescu PSD a pierdut a treia oară alegerile prezidențiale, pentru că n-a știu să spună apăsat că el, PSD, a făcut Revoluția din decembrie 1989!
A venit momentul ca lui Ion Iliescu să-i spună să meargă să se culce nu numai liderii PSD; dar și doctorii!”

Si acum sa vedem ce spune Ion Iliescu:

Scrisoare deschisă către membrii si simpatizanții PSD

Se arata ca:

„Dragi prieteni,

Voi fi extrem de direct. Am participat la ședința Biroului Executiv Central al PSD din 27 noiembrie 2014, prezentând colegilor din conducerea partidului un apel la rațiune și la sinceritate.

PSD trece printr-un moment dificil, după pierderea alegerilor prezidențiale. În cei douăzeci și cinci de ani care au trecut de la Revoluția din Decembrie 1989 nu este singurul moment de acest gen. Și nu este PSD singurul partid care trece prin astfel de momente. Important este să fim solidari, să înțelegem de ce am pierdut, unde am greșit, și să luăm decizii în consecință. Înainte de a căuta vinovați, avem de căutat soluții pentru problemele cu care ne confruntăm.

Din păcate, ieri am avut parte, în locul unei analize, de o măsură extremă: excluderea din partid a trei membri ai Comitetului Executiv, masură care nu a rezolvat niciuna dintre problemele partidului. De fapt, ea nu a făcut decât să le agraveze. Este motivul pentru care am votat împotriva excluderii celor trei colegi: Mircea Geoană, Marian Vanghelie și Dan Șova. Nu cred că delictul de opinie are ce căuta printre valorile unui partid democratic. În același timp fac un apel la cei trei excluși din partid: să nu se lase antrenați, în perioada urmatoare, în acțiuni îndreptate împotriva partidului. Ar face rău, crezând că fac un bine.

Mai grav decât acest gest pripit este faptul că liderii partidului nu înțeleg ce le reproșează cu adevărat membrii și simpatizanții PSD. Este vorba despre faptul că, de la o vreme, și mai ales în campania electorală care a trecut, PSD a evitat cu obstinație să-și asume identitatea sa de stânga, social democrată. Da, personal, am susținut formarea USL, și alianța cu PNL. Am susținut guvernarea PNL, până în 2008. Am făcut toate astea condiționat, insistând pentru păstrarea identității noastre ideologice, de social-democrați, lucru care, până la un punct, s-a întâmplat.

Acum se conturează la vârful partidului scuza că Victor Ponta ar fi pierdut pentru că eu aș fi comunist, ceea ce ar afecta imaginea partidului. Este o mizerie, și un act de lașitate, lucruri pe care nu le pot înțelege și accepta. Cu explicația asta toți cei care trebuie să-și asume responsabilități pentru insucces sunt exonerați de orice raspundere. Fuga de răspundere nu este o soluție.

PSD este partidul Revoluției, prin filiația FSN-FDSN-PDSR-PSD. Prin Revoluție, România a făcut cea mai radicală ruptură de comunism din Estul Europei. Că partidul n-a știut să spună apăsat aceste lucruri, e greșeala noastră. Dar este de neînțeles lipsa de reacție a partidului atunci când oameni care nu știu nimic despre trecut, în afară de etichetele puse de adversarii noștri, strigă ”Jos comunismul!” într-o țară care suferă grav de pe urma exceselor și eșecurilor capitalismului. Este și mai de neînțeles-și de neacceptat-ca necesara critică a aceluiași capitalism să fie mai articulată, și mai pertinentă, la oameni de dreapta, decât la reprezentanții partidului nostru.

Așadar, refuz să primesc lecții de la oameni care cred că și-au cumpărat un partid, PSD, și îl conduc, direct sau prin interpuși, ca pe o corporație. PSD nu este proprietatea nimănui. PSD nu este o investiție, și nici programul său politic nu se confundă cu un plan de afaceri. Iar guvernarea nu este un profit, care trebuie maximizat cu orice preț. Această viziune caricaturală ne-a făcut mai mult rău decât orice altceva în această campanie electorală. Dacă vom continua pe drumul ăsta, eșecul nu este departe. Viața oamenilor nu se reduce doar la bani.

Nu fac parte dintre aceia care cred că săracii trebuie să fie reprezentați politic numai de săraci, că bogații nu au ce căuta la stânga politică. Pot da o lungă listă de oameni avuți, din familii aristocrate, care au făcut politică de stânga, în partide comuniste. Când am vorbit despre ”săraci și curați” mă refeream la modul în care este făcută bogăția de către unii, bogați și corupți. Le urez celor avuți cât mai multe succese în afaceri. Dar să nu amestecăm lucrurile. Dacă ai succes în afaceri nu înseamnă că ești automat un om politic. Această calitate nu se poate câștiga cu bani. Această calitate se dobândește în timp, cu multă muncă, și presupune câștigarea, și nu cumpărarea, încrederii oamenilor.

Refuz să primesc lecții și de la oameni care pun interesul personal înaintea interesului public, care nu au demonstrat nimic în politică, în schimb au reușit să îndepărteze oamenii de partid, prin aroganță și dispreț. Astfel de oameni, ajunși în fruntea partidului, sunt printre motivele pentru care românii nu l-au votat pe Victor Ponta în turul doi.

Plătim acum prețul confuziei ideologice din ultimii zece ani. Nu deplasarea spre centru o putem reproșa PSD. Ea este firească, până la urmă, ținând cont de schimbările din societate. Ce trebuie să ne reproșăm este obsesia noastră de a fi acceptați de cei de ”dreapta”, care nu ne vor accepta niciodată, pentru ca suntem adversarii lor firești. Nu pentru ei facem politică, ci pentru cei care se recunosc în valorile și principiile stângii. Și, orice s-ar spune despre noi, la guvernare am fost mai performanți decât dreapta. Dar și despre asta se pare că ne este jenă să vorbim!

Noi suntem pe cale să pierdem competiția la nivelul ideilor. Și o pierdem pentru că, deși sunt atâția oameni, tineri sau mai puțin tineri, cu studii de cea mai bună calitate, aici sau în străinătate, declarați la stânga, ei nu au cu cine comunica în PSD! Să nu ne ferim de acest adevăr dureros. Oamenii aceia au convingeri ferme și ne reproșează faptul că noi nu mai credem în valorile stângii. Ce să le spun celor care îmi reproșează asta? Ce să le spunem celor care ne reproșează structurarea partidului doar ca un instrument de exercitare a puterii, fără ideologie și fără preocupare pentru construcția ideologică?

Din păcate, în loc de programe serioase, noi le-am oferit generalități în această campanie electorală, care nu au avut nicio legătură cu agenda lor. Iar inițiativele sociale ale guvernului, câte au fost, au fost prost promovate și explicate. Chiar nimeni n-a putut combate convingător inepția pe care o auzim de mai bine de un deceniu, anume că măsurile sociale, destinare reducerii polarizării economice și sociale, creșterii justiției sociale și egalității șanselor, nu sunt ”pomeni sociale”, ci obligația unei guvernări responsabile? Că astea nu au legătură cu ciclurile electorale?

Sunt multe lecții de învățat din această înfrângere. Poate cea mai importantă este aceea că nu putem câștiga, dacă între partid și liderii lui există o ruptură. Din păcate, ea există acum. Mă tem că nu funcționează acel dialog necesar-și obligatoriu-cu activul de partid, cu organizațiile si membri de partid, cu cetatenii. Analiza trebuie să înceapă de la bază. Democrația internă de partid nu este o vorbă în vânt. Și nu e cazul s-o transformăm noi, un partid de stânga, într-o formă fără fond!

Am atras atenția, și nu o dată, asupra pericolului care apare ori de câte ori PSD guvernează, și anume ca toată lumea pleacă la guvernare, iar partidul rămâne de izbeliște. Din păcate așa este și acum, și rezultatele se văd. Trebuie să rezolvăm împreună această problemă, esențială pentru consolidarea partidului, în perspectiva alegerilor din 2016.

Conducerea PSD este prea stufoasă, și din cauza asta ineficientă. Multiplicarea centrelor de decizie duce la diluarea răspunderii și, în final, la nicio răspundere. Am devenit un partid-spectacol, iar organismele sale colegiale de conducere, forme fără fond.

Am afirmat, alături de alții, că nu cred că ieșirea de la guvernare ar fi o idee bună. Trebuie să ne asumăm în continuare această sarcină, și să guvernăm serios, fără concesii față de identitatea noastră social-democrată. Dacă vrem să rămânem cel mai puternic partid al țării, trebuie să guvernăm profesionist, în interesul cetățenilor. România are nevoie, în primul rând, de politici publice solide în domeniul social. În același timp nu este de ignorat nevoia unor măsuri de esență liberală în economie, dar și aici se impune o observație, care vine ca urmare a nemulțumirilor din societate: capitalul românesc trebuie pus pe picior de egalitate cu acela străin, și nu discriminat.

Se impune o remaniere guvernamentală, cu formarea unei echipe solide, profesioniste, coerente, care să guverneze în consecință. Avem nevoie de oameni care să nu poată fi atacați în niciun fel, nici în plan moral, nici în plan profesional.

O altă slăbiciune a PSD o reprezintă modul în care funcționează grupurile sale parlamentare. Este nevoie de o agendă de priorități și de mobilizarea exemplară la vot. Iar în acest sens, liderii de grup parlamentar au la ce să reflecteze. Dar să nu se mulțumească doar cu asta. PSD are nevoie de o schimbare radicală, de fond, a activității sale parlamentare.

Cred că trebuie să revenim la votul pe listă, măcar pentru Camera Deputaților. Iar cei care vor candida la viitoarele alegeri din 2016 să fie cunoscuți cât mai repede, pentru a asigura o componență cât mai solida grupurilor de senatori și deputați ai PSD. Același lucru este valabil și pentru candidații noștri în alegerile locale – primari, președinți de consilii județene, consilieri.

Este cazul ca, în pregătirea Congresului, să se pună în discuție o nouă ofertă politică, un nou proiect de țară, o nouă ofertă electorală. Toate astea plecând de la nevoile și așteptările oamenilor. Să nu ignorăm pe nimeni, mai mult, să nu uităm că sunt aproape opt milioane de oameni care nu au votat. De ce nu au votat? Poate pentru că nu le-am oferit o miză, un motiv să vină la vot. Electoratul se construiește, nu apare spontan. Dar mai ales se fidelizează, prin bună guvernare. Plătim consecințele a zece ani de vot emoțional, pe teme care nu au legătură cu viața oamenilor. Nu trebuie să mergem și noi pe acest drum, facil și periculos.

Nu avem de ce să ne fie rușine de identitatea noastră. Nu avem de ce renunța la valorile stângii. Trebuie să renunțăm însă la vanitate, la superficialitate, la abordarea conflictuală a problemelor din partid. Dacă ne concentrăm asupra căutării ”vinovaților”, în loc să căutăm soluții, vom eșua și în guvernare, și vom deveni un partid fără prea multă relevanță pe scena politică. De unde și apelul meu la responsabilitate și la sinceritate din partea tuturor.

Ion Iliescu”

Problema este urmatoarea: de ce aceasta analiza, pe care a facut-o Ion Iliescu, nu a facut-o Victor Ponta? M-am uitat si pe blogul D-lui. Ponta: nimic in acest sens. Chestiunea este ca lui Dan Andronic nu trebuie sa-i faca analizele, legate de activitatea ziarului pe care il conduce, Ion Cristoiu. Si le face singur sau impreuna cu colectivul care este insarcinat sa se ocupe de asa ceva. In cazul PSD lucrurile stau nitel cam pe dos: Presedintele de Onoare ii face Presedintelui Executiv analiza activitatii partidului, a campaniei electorale si a rezultatelor la alegeri. Dl. Ion Iliescu si-a expus parerea, a venit cu o viziune. Din partea D-lui. Ponta, nimic! Ioan Rus cand a afirmat ca partidului trebuie sa i se dezlipeasca eticheta de partid comunist a venit totusi cu o viziune. Insa Ioan Rus nu e presedintele partidului. De remarcat ca in sedinta aceasta de la PSD nu s-a facut nicio analiza, ci doar excluderi mai mult sau mai putin ciudate, mai mult sau mai putin justificate. Dl. Ponta in loc sa vina cu o autocritica (asa e la un partid de Stanga!) sau cu niste concluzii, sau cu o analiza bazata pe o interpretare din punct de vedere sociologic a rezultatelor alegerilor prezidentiale, si-a petrecut concediul in Abu Dhabi, in luxoasele cluburi de noapte orientale. N-am nimic impotriva cluburilor de noapte. Imi plac. Dar dupa ce terminam treaba! In schimb impresia pe care a lasat-o Dl. Ponta, distrandu-se intr-un club de lux, exotic, a fost cea a unui adolescent de 15 ani, care are inca mucii la gura, scapat pentru cateva ore de atenta supraveghere a parintilor. Dl. Cristoiu spune:

„Și acest bun simț îmi spune că n-am ce căuta la ședințele de sumar ale Evz, n-am de ce să-i pisez pe Dan Andronic și pe Simona Ionescu cu ce cred eu despre ziar și, mai ales, cu pretenția de a fi făuritorul ziarului.”

Corect! Absolut de acord!! Insa intreb si eu: de cat bun simt a dat dovada Victor Ponta, care a lasat bugetul balta, guvernarea a lasat-o iarasi balta, partidul l-a lasat balta si s-a dus sa se distreze intre frumoasele amazoance orientale din clubul cu pricina? Dl. Ponta s-a comportat asemenea unui baietas care nu si-a facut lectiile, dar care stie ca nu va fi altoit la fund niciodata pentru asta, pentru ca are grija tata-mare, mama-mare, sa i le faca! Daca ar mai fi fost in PSD, i-ar fi facut lectiile Adrian Nastase!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 29, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 34 comentarii

Despre punctele noastre slabe…

In primul rand ar trebui sa definesc ce inseamna un punct slab. Dar un punct tare? Mi-e mult mai usor sa dau un exemplu foarte sugestiv… Imi amintesc de un titlu absolut genial dintr-un numar vechi al Academiei Catavencu adresat lui Ion Iliescu, care suna cam asa: „Daca dadea Nicu caldura, erai tot la editura!„. Nicu este Ceausescu, iar in chestiunea cu editura se referea la faptul ca Iliescu a fost Director la Editura Tehnica in ultimile zile ale regimului comunist. Acest titlu exprima intr-un mod genial ce inseamna un punct slab: faptul ca oamenii traiau prost, faptul ca nu aveai caldura in case, deci aceasta slabiciune, a condus la prabusirea regimului comunist in decembrie ’89, regim care parea de nezdruncinat, granitic, „unitatea de monolit” daca mai tineti minte…

In zilele noastre campania electorala pentru prezidentiale a debutat fulminant si spectaculos cu tema agentilor sau ofiterilor sub acoperire. Toata lumea discuta despre acest subiect. Iata, de pilda, ce declara premierul:

Gandul

Ponta comentează de la New York cazul Turcescu: „Tot acest puroi va ieşi la suprafaţă în aceste zile. Mai sunt şi alţii”. Răspunsul premierului la întrebarea „Aveţi ceva pe conştiinţă?”

Se arata ca:

„Robert Turcescu este un pion, un executant. Mai sunt şi alţii. Tot acest puroi va ieşi la suprafaţă în aceste zile”, a sugerat premierul Victor Ponta, aflat la New York, că până la alegerile prezidenţiale ar urma să fie făcute publice şi alte cazuri de deconspirare a unor ofiţeri acoperiţi. Mai mult, premierul – candidat la preşedinţie a formulat, într-un interviu la Antena 3, această prezumţie în legătură cu o parte dintre jurnaliştii care s-au aflat în acelaşi studio tv cu Robert Turcescu la momentul autodeconspirării de luni, la B1. „Că doar nu le zicea degeba lor «Eliberaţi-vă!»”, a comentat el.

Tema „ofiţerului acoperit”, lansată de preşedintele Traian Băsescu, a fost tradusă de premierul Victor Ponta, în cheia unei capcane întinse oricăruia dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale în care ar fi căzut însă Robert Turcescu. „Cred că în primul rând s-a gândit să arunce acest subiect şi apoi să spună «Iohannis e agent secret», ca să intre Udrea cu Ponta în turul doi. Dacă ne supără Ponta, îl facem pe Ponta agent secret. E un gest de o inconştienţă… Domnul Băsescu a aruncat plasa să vadă poate dăm un Ponta, un Iohannis, o Macovei şi l-a prins pe dl Turcescu. Care, ştiindu-se vinovat, că numai o stare de vionovăţie creează…, s-a eliberat”, a rezumat Ponta varianta sa despre legătura între ameninţarea lui Băsescu şi autodeconspirarea lui Turcescu.

Deşi a susţinut că „nu are habar dacă Robert Turcescu a fost sau nu ofiţer al unui serviciu de informaţii”, Ponta s-a declarat convins că „mai sunt şi alţii”, indicând chiar, fără vreo probă, masa la care moderatorul tv a stat alături de alţi jurnalişti luni seara. „Că doar nu le zicea degeba lor «Eliberaţi-vă!»”, a comentat el.

În varianta lui Ponta, „Turcescu este un pion”. „Nici măcar nu este o tură sau un cal pe tabla de şah. Este un pion folosit pentru ca Traian Băsescu să conducă în continuare România”, a susţinut premierul-candidat, adăugând că, spre deosebire de acum doi ani, de această dată numele lui Băsescu nu a apărut în niciuna dintre discuţiile pe care le-a avut la New York. „Aici nu m-a întrebat nimeni ce face Băsescu. Acum doi ani era cineva care se lupta… Când m-am văzut şi azi cu doamna Nuland şi cu Barack Obama, nu mi-a zis nimeni  «Vai, vă duceţi în Rusia!», ci «Ce faceţi cu România?»”, a relatat Ponta la Antena 3.

Candidatul PSD din 2014 a amintit, în acest context, şi de dezbaterea finală a prezidenţialelor din 2009, moderată de Robert Turcescu, la sugestia staffului lui Băsescu. „Sunt aici cu Mircea Geoană. Evident că amândoi ne gândim acuma: deci cine era acel imparţial care trebuia să arate României dacă e mai bun Băsescu sau Geoană?”, a pus el la îndoială verticalitatea moderatorului pe care, în calitate de purtător de cuvânt al echipei lui Geoană, l-a acceptat.

Fără a da detalii, Ponta a făcut şi un pronostic legat de un domino al deconspirărilor până la alegerile prezidenţiale. „Tot acest puroi va ieşi la suprafaţă în aceste zile. Eu nu văd procesul de aflare a adevărului ca pe o răzbunare. Eu cred că noi suntem superiori. Dar de aflat adevărul, de spus românilor «Uite cine era Turcescu şi nu doar Turcescu, şi alţii» este un act de dreptate”, a mai spus el.

Întrebat, pe de altă parte dacă el însuşi „are ceva pe conştiinţă”, candidatul PSD a negat ferm: „Absolut nimic. Insist”.”

Observati ca spune: „Tot acest puroi va ieşi la suprafaţă în aceste zile.„. Nu in altele, ci „in aceste zile„. Adica in campania electorala! Avem deci o tema de discutie. Foare „serioasa”, cu ghilimelele de rigoare, fireste. Nu mai discutam despre proiecte, ci despre ofiteri acoperiti! Ni se infatiseaza inaintea ochilor un adevarat roman politist!

Ceea ce este ciudat, dupa parerea mea, consta in faptul ca ocolim cu buna stiinta sa vorbim despre punctele noastre slabe si sa vedem cum putem sa rezolvam pozitiv problemele. Nimeni nu mai discuta, spre exemplu, despre faptul ca suntem una din cele mai sarace tari din UE. Nivelul de trai redus, solutii de rezolvare a problemei. Despre cum putem sa imbunatatim absorbtia fondurilor europene. Despre gradul de pregatire profesionala a tineretului si, mai general, a fortei de munca de la noi din tara, ca doar vrem sa performam, nu-i asa? Despre nivelul de salarizare foarte scazut fata de statele din Vest. Despre pensii. Despre crearea de locuri de munca. Despre dezvoltarea infrastructurii.

Iata ca de la New York ni se semnaleaza si un punct slab:

Nu schimbaţi regulile în timpul jocului! – SCRISOAREA primită de Victor Ponta din partea unui congresman american: „Sunt îngrijorat”

Se arata, printre altele, ca:

Legea electorală nu se schimbă înainte de campanie – acesta este mesajul unei scrisori pe care premierul Victor Ponta, aflat acum în SUA, a primit-o, zilele trecute, din partea unui congresman american, care s-a declarat îngrijorat de modificarea legii electorale în această perioadă şi prin ordonanţă de urgenţă.

Congresman-ul american Cristopher Smith i-a adresat o scrisoare premierului Victor Ponta, exprimându-şi îngrijorarea faţă de modificarea legii electorale în perioada campaniei electorale şi prin ordonanţă de urgenţă şi spunând că aceasta generează dubii privind motivaţia şi momentul ales.

În scrisoarea trimisă premierului la sfârşitul săptămânii trecute, Smith, membru al Comisiei de afaceri externe, afirmă că aceste măsuri pot avea consecinţe asupra colaborării politice interne după scrutin.

„Modificarea procedurilor pe durata unei campanii electorale nu poate face decât să stârnească dubii în legătură cu momentul şi motivaţia unei asemenea acţiuni şi poate avea consecinţe asupre cooperării politice şi bunei guvernări după alegeri. Sunt îngrijorat că, dacă vor fi aplicate, aceste modificări electorale vor afecta capacitatea celui care câştigă alegerile de a lăsa în urmă divergenţele de campanie şi de a-i îndruma pe români să se concentreze asupra problemelor şi provocărilor reale pe care dumneavoastră împreună cu noi trebuie să le abordăm”, scrie Christopher Smith.

Christopher Smith i-a solicitat lui Ponta ca, pentru a întări respectul faţă de democraţie, legislaţia electorală să urmeze cursul firesc, al dezbaterii în Parlament şi nu pe cel al adoptării prin ordonanţă. În opinia congresman-ului american, modificarea legilor electorale se realizează cel mai bine pe baza spijinului întregului spectru politic.

El îşi începe scrisoarea exprimându-şi aprecierea pentru ataşamentul pe care România îl manifestă faţă de valorile şi principiile libertăţii şi democraţiei în întreaga lume şi faţă de faptul că SUA şi România au fost solidare în cazul încălcării de către Rusia a principiilor şi angajamentelor OSCE prin anexarea ilegală a Crimeei şi prin amestecul în problemele interne ale Ucrainei.

„Vă mulţumesc pentru că vă faceţi timp pentru a lua act de îngrijorările exprimate în legătură cu modificările propuse la legislaţia electorală din România şi aştept continuarea strânsei cooperări dintre SUA şi România bazată pe valorile comune, inclusiv respectul faţă de procesele democratice şi de alegeri libere şi corecte”, scrie congresman-ul american.

Cine este Christopher Smith

Republicanul Christopher Smith este membru al Camerei Reprezentanţilor din 1980, fiind la al 17-lea mandat. El activează în Comisia pentru afaceri externe. La începutul anilor 2000, Smith a avut mai multe luări de poziţie cu privire la libertatea de exprimare în România, politicile referitoare la romi şi a cerut pedepse severe pentru traficanţii de fiinţe umane. Tot el este cel care în 2000 aprecia că o o eventuală revenire la putere a lui Ion Iliescu ar putea readuce în actualitate problema corupţiei, ceea ce i-a adus critici din partea PDSR şi acuzaţia că l-ar fi calomniat pe fostul şef al statului. În 1995, Smith, la acea vreme co-preşedinte al Comisiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) a Congresului SUA, a declarat că se va opune acordării cu regim permanent a Clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România ba, mai mult, va milita pentru retragerea acesteia.

Premierul Ponta se află în SUA, în perioada 23-25 septembrie, cu ocazia celei de a 69-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), prilej cu care se va întâlni cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti şi directori ai companiilor americane.

Guvernul a modificat prin OUG 45 Legea pentru alegerea preşedintelui României, cea mai controversată prevedere fiind aceea potrivit căreia secţiile de votare speciale sunt desfiinţate, dreptul de vot putând fi exercitat la orice secţie de votare, în cazul alegătorilor care în ziua votării se află în altă comună, în alt oraş sau municipiu decât cel de domiciliu.

O altă modificare vizează instituirea unor reglementări exprese în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot, prin intermediul urnei speciale, în cazul persoanelor cu drept de vot aflate în penitenciare, respectiv a persoanelor cu drept de vot internate în spitale, în sensul că cererile de votare prin intermediul urnei speciale pot fi depuse la mai multe secţii de votare din proximitatea penitenciarelor, respectiv a spitalelor, stabilite prin decizie a biroului electoral judeţean sau a biroului electoral al sectorului municipiului Bucureşti.

Preşedintele PNL, Klaus Iohannis, a contestat întregul pachet privind alegerile prezidenţiale, atât Ordonanţa 45 cât şi HG 520 care stabileşte data scrutinului. Contestaţia a fost admisă de curtea de Apel, care s-a adresat Curţii Constituţionale. Curtea a decis, în 16 septembrie că OUG este constituţională în integralitate.

Schimbarea regulilor în timpul jocului

Oficialii americani, fie din Washington, fie reprezentanţii SUA la Bucureşti, s-au exprimat în mai multe ocazii în privinţa tendinţelor guvernanţilor români de a schimba regulile în timpul jocului. Un mesaj similar l-a avut, recent, şi Dean Thompson, Însărcinatul cu Afaceri al Ambasadei SUA în România, care, în lipsa unui ambasador, este şeful misiunii americane în ţara noastră. În interviul acordat în exclusivitate ziarului gândul, Thompson şi-a exprimat îngrijorarea faţă de procedura prin care a fost adoptată „ordonanţa traseiştilor”, în prag de campanie electorală.

Reticent în a se pronunţa asupra conţinutului ordonanţei, Thompson atrage încă o dată atenţia că procedura este problema: „Noi credem că o procedură parlamentară transparentă este cea mai bună cale de urmat când vine vorba de schimbat legi”. Întrebat de gândul cum îşi explică lipsa de reacţie a Guvernului după primul semnal public pe care l-a dat Ambasada SUA pe acest subiect, Dean Thompson a replicat, cu referire la ordonanţă: „Aceasta este o decizie pe care Guvernul a luat-o pe baza propriilor calcule şi a eforturilor sale de a face – îmi imaginez – ceea ce crede că trebuie făcut”.”

Este vorba de ingrijorarea pe care Dl. Christopher Smith o arata fata de faptul ca nu suntem o tara predictibila fata de principalul nostru aliat si partener, SUA: schimbam regulile in timpul jocului. Si chiar stateam si ma gandeam: dar un om de afaceri? Poti aici sa-ti faci un plan de afaceri pe termen mediu, sa zicem 5 ani? Cat de predictibila e Romania din acest punct de vedere? Sau si in aceasta privinta schimbam regulile in timpul jocului? Serios acuma: noi cand ne vom trezi la realitate? Cand ne vom trezi la realitate? Cand vom intelege, de pilda, ca UE nu da bani ca sa se faca o autostrada intre Gheboaia Vale si Gheboaia Deal numai pentru ca in Gheboaia Vale sta un baron de la Partidul X, iar in Gheboaia Deal sta alt baron de la partidul X? Cand vom intelege ca riscam sa nu mai primim niciun ban de la UE daca tratam asa problema? Cand vom intelege ca din toata „afacerea” asta vor suferi doar cetatenii, contribuabilii, oamenii obisnuiti? Eu n-am nimic impotriva, mai privim si un film de spionaj, actiune, chestii, marturisiri in direct, spovedanii decupate parca din marii clasici rusi, vorba lui Rares Bogdan, dar… Dar mai sunt si alte probleme importante care sunt lasate, din cate se poate constata, la urma…

De ce ocolim cu buna stiinta discutia despre punctele noastre slabe? E oare un fel de teama launtrica? Nimeni nu mai vorbeste de faptul ca Romania a intrat in recesiune tehnica. Ce facem, care sunt solutiile de iesire din criza? As, nici vorba de asa ceva!!

Cand ajungi sa fii laudat de cei mai inversunati adversari…

Pe de alta parte va propun sa cititi si acest editorial din Evenimentul Zilei ce pare incredibil!! De ce? Basistul (sa pun ghilimelele de rigoare sau nu?) Mircea Marian il lauda pe Adrian Nastase!!!!!!!!!!

EDITORIALUL EVZ. În materie de economie, Ponta nu a învățat nimic de la Adrian Năstase

Autor: Mircea Marian

La 19 septembrie, Ministerul Fondurilor Europene a publicat ultima raportare privind gradul de absorbție: 36,65%. România este de departe țara europeană cu cea mai proastă rată de absorbție, în condițiile în care, din februarie până acum, nu am atras decât o sumă insignifiantă – sub 2% din totalul celor 19 miliarde de euro. Suntem imediat sub Slovacia – rată de absorbție de 48%, Bulgaria – 48,3% și Italia 48,4%. Polonia a cheltuit 66,6% din fonduri, iar pe primul loc este Estonia, cu o rată de 78,3%. Cu toate acestea, ministrul Teodorovici continuă să trimită comunicate propagandistice, în care anunță că „actuala guvernare a făcut performanţe în absorbţia fondurilor europene”.

Încep să cred că actualul Executiv este prizonierul propriei propagande. Controlează aproape toată media, criticile sunt rare, dezbaterile economice, aproape inexistente, mai vine și INS care servește niște statistici din ce în ce mai dubioase și uite așa guvernul Ponta chiar își închipuie că se descurcă, ignorând orice avertisment. Ține sub preș situații cu potențial exploziv, precum TVR, Oltchim sau CFR Marfă, dar până la urmă va veni vremea scadenței. Pun cu intenție pe listă televizunea publică, care este pe incredibilul loc cinci în topul datornicilor la stat. Datoriile acestei instituții la bugetul consolidat sunt de 120 de milioane de euro. Mi s-ar părea inacceptabil ca ele să fie șterse, pur și simplu, așa cum cere Stelian Tănase, pentru că putem fi siguri că nimeni nu ar învăța nimic și, în câțiva ani, s-ar ajunge din nou la aceeași situație. Televiziunea publică trebuie restructurată urgent – dacă se mai poate! – dar Ponta este interesat doar de controlul politic asupra acestei instituții.

După opinia mea, și reducerea CAS-ului va fi o catastrofă. Sunt un liberal, cred că este bine ca banii să rămână la mediul privat, care știe să-i gestioneze mai bine decât statul, dar această măsură va costa mai scump firmele decât banii câștigați prin reducerea CASului. Nu se va înbunătăți colectarea, iar soluția guvernului PSD va fi să taie și anul viitor banii de investiții și, eventual, să nu majoreze bugetul Apărării. Deja suntem în situația ridicolă de a solicita altor țări să ne protejeze spațiul aerian – o măsură la care au mai recurs doar statele baltice, Luxemburg și Slovenia. Tăierea banilor de investiții este mult mai dramatică decât pare: nu este vorba doar de faptul că se întârzie finalizarea autostrăzilor, dar depășirea cu o singură zi a termenului de 31 decembrie 2015 pune România în situația de a returna la Bruxelles aproximativ un miliard de euro, bani din Programul Operațional Transporturi. În mod normal, dacă reducerea CAS-ului nu va duce la o înbunătățire explozivă a colectării – un vis frumos în care nu crede nici doamna Petrescu – ar trebui să se taie din cheltuielile de personal sau de la achiziționarea de bunuri și servicii.

În 2004, când Adrian Năstase se pregătea să ajungă președintele României, guvernul său a avut o politică economică prudentă, pentru că liderul PSD avea o viziune pe termen lung. În paranteză fie spus, Consiliul Fiscal evaluează evaziunea fiscală în 2004 – sub Năstase – la puțin peste 7%, în timp ce în 2013, sub Ponta, a ajuns la peste 16%! Fostul său doctorand, Victor Ponta, nu a învățat nimic și a preferat rețeta guvernului Tăriceanu: un potop de pomeni electorale, o politică financiară imprudentă, abandonarea acordului cu FMI, tăierea banilor de investiții. Vom deconta nota de plată în 2015, dar cui îi va păsa? Nu vor mai fi alegeri.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 25, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

De ce ar castiga Victor Ponta alegerile prezidentiale

Voi schita aici o mica analiza in acest sens si trebuie, cred, sa pornim prin a arata ca atat succesul USL cat si cel al lui Victor Ponta, daca va fi candidatul PSD la prezidentiale, i se datoreaza in principal lui Traian Basescu. La noi, in Romania, in mentalul colectiv este urmatoarea credinta, si anume ca lucrurile merg prost datorita regimului Basescu, mai exact datorita lui Traian Basescu. Pe acelasi principiu a functionat si referendumul de demitere din 2012 cat si victoria zdrobitoare a USL. Insa dupa alegerile prezidentiale din 2014 Traian Basescu va trebui sa plece de la Cotroceni intrucat e la ultimul sau mandat constitutional. Deci nu va mai exista motivul pentru care lucrurile merg prost. Din 2012 si pana acum Guvernul Ponta nu se poate spune ca i-a incantat pe romani, dimpotriva: taxe si impozite din ce in ce mai mari si mai multe, fiasco total la privatizari si lipsa aproape totala de solutii pentru intreprinderile de stat nerentabile, performante extrem de slabe in atragerea fondurilor europene, mergand, in mod smecher, pe proiectele PDL-ului, apoi balbaieli si minciuni, cum a fost in legatura cu Rosia Montana si Pungesti s.a. Guvernul Ponta a reusit sa se mentina datorita faptului ca a fost sustinut de USL cu o majoritate zdrobitoare, iar dupa desfacerea USL a ramas tot in majoritate prin Alianta electorala PSD-UNPR-PC, sau, pe scurt, USD. Insa, atentie!!, urmatoarele alegeri legislative sunt in 2016!! Iar acum norocul lui Ponta este ca Traian Basescu inca mai e Presedinte. Exista, deci, un paratrasnet prin care se scurg toate nemultumirile populare. Numai ca acest tool atat de util, fara indoiala, va disparea de la anul… Sa ne gandim: daca Victor Ponta va ajunge Presedinte, iar PSD e la guvernare ce scuze va mai avea? Daca lucrurile vor merge precum aratam in articolul precedent, ce scuze va mai avea? Acum poate sa vina si sa le spuna oamenilor ca Traian Basescu e de vina… Dar dupa alegerile prezidentiale…? Si mai ales ganditi-va la ce s-ar putea intampla daca se vor inmulti revoltele si in alte localitati din tara…

De aceea cred ca ne asteapta doi ani grei cu Victor Ponta la timona si partidul sau la guvernare. Ar fi bine sa ma insel eu… Insa statul n-are bani, taxele si impozitele mari si multe impovareaza sectorul privat si nu contribuie la dezvoltarea economica, dimpotriva inteleg ca scad veniturile bugetare… Sa nu uitam ce explicatii a dat Victor Ponta dupa inundatii la intrebarea ca de ce nu a luat masurile necesare de prevenire, facand ceva ca sa se atenueze efectele acestui tip de calamitate. Ca nici Tariceanu n-a facut… Acum Victor Ponta isi permite: de vina este Traian Basescu. Victor Ponta ar trebui sa-si aminteasca de faptul ca UE nu da fonduri pentru imbogatirea baronilor PSD… Chiar as dori sa vad cum sustine UE coruptia din Romania!! 🙂 . Si, pe plan european, PSD va trebui sa colaboreze cu PPE, asta e linia, din cate am inteles, a socialistilor europeni. Jean-Claude Juncker chiar a fost sprijinit de socialistii europeni pentru a obtine presedintia Comisiei. Care nu-i va da lui Ponta niciun ban!!! Parca il si vad pe Ponta cum, in disperare de cauza, va fugi catre China, Rusia, ca sa-i sustina aia coruptia. Din partid.

Victor Ponta ar putea ajunge, in final, mai rau decat Adrian Nastase. Si e baiat tanar…

Nu degeaba spunea Dl. Ponta ca ii place sa fie premier. Palaria de presedinte e prea mare pentru el…

Insa nu asta e problema! Ci alta: Ponta este reprezentantul dinozaurilor din partid, ca de pilda: Ilie Sarbu, Hrebenciuc, Nastase, Iliescu etc. Acest partid – PSD – a fost vazuit de catre SUA si partenerii occidentali ca fiind „fostul partid comunist”. In asemenea conditii – partidul nu s-a reformat inca – Ponta va fi respins, lucru ce ar putea insemna totusi ridicarea unei noi generatii in partid… Nu va ascund ca ma gandesc la Ana Birchall, Mircea Geoana si, desigur, Corina Cretu. Oameni cu viziuni pro americane si pro occidentale, deschise spiritului nou, european! O infrangere severa a partidului in 2016 va pune la modul real, serios, problema supravietuirii in spatiul politic, cu influenta pe care acestia o exercita acum, a unor dinozauri precum Ilie Sarbu sau Dan Voiculescu, care, desi PC, asa ar zice toata lumea, nu?, de facto e PSD, ca si asa PC n-ar face doua parale fara PSD. Dar si Liviu Dragnea, si Gabriel Oprea, si mai multi oameni de felul acesta ar trebui sa paraseasca jocul politic in fata unei echipe mai tinere si credibila pe plan european si nord-atlantic. Este foarte clar ca partidul va trebui curatat de toti cei legati cu fire (mai mult sau mai putin vizibile) de Moscova, de Kremlin, de cei cu simpatii fata de Republica Populara Chineza sau fata de Che Guevara.

🙂

iulie 8, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 52 comentarii

Dughin…

Se spune ca Alexandr Dughin (v. si aici) ar fi ideologul lui Putin…

In Linie Dreapta

Hai că Dughin întregește marea familie rusă

Aflăm din Hotnews că Dughin a vizitat România între 22-25 iunie.

În vizita anterioară, din toamna anului trecut, s-a văzut cu Adrian Năstase, Ilie Bădescu și colonelul Dogaru – reprezentant al milițienilor și securiștilor „trecuți în rezervă”, puși la dispoziția diverșilor oligarhi și capi ai lumii interlope, mici și mari.

La vizita asta, Dughin a jucat cartea pravoslavnică. Un vechi și de nădejde tovarăș al Maicii Ruse, Mircea Popa, a confirmat pentru Hotnews vizita lui Dughin, întâlnirea acestuia cu câțiva preoți ai BOR (Patriarhia spune că nu are nicio legătură) și vizitarea unor mănăstiri.

Deocamdată nu știm ce fețe bisericești a întâlnit Dughin. Informația cu IPS Teodosie Snagoveanu a fost puternic dezmințită, și putem presupune că a fost prin Moldova, pe la noi mănăstiri care-l au pe căpitan în icoană alături de icoana Mântuitorului și a Maicii Domnului, pe acolo pe unde mișună călugări despre care nu se știe de ce patriarhie ascultă, de cea de la București ori de cea de la Moscova.

Robert Turcescu publică și o fotografie a lui Dughin de la ultima vizită în România, în care apare la masă alături Eugen Mihăescu, vechi și de nădejde colaborator al Antenei 3.

Putem, așadar, întregi poza de familie și, bineînțeles, mulțumi contributorilor.

Să revenim la Dughin, care și-a pierdut recent contul de Facebook din pricina îndemnurilor la uciderea câtor mai mulți ucraineni.

În 1998, un interviu-fluviu intitulat „Îl aștept pe Ivan cel Groaznic” acordat de Dughin unui cunoscut jurnalist polonez, Grzegorz Górny, de la ziarul Fronda, a produs vâlvă în Polonia.

Dar de atunci si pâna acum vreun an, un singur gânditor occidental – filosoful brazilian Olavo de Carvalho – a avertizat constant asupra acestui nocivitatii extreme a gândirii și influenței acestui individ.

 „Ţineţi minte acest nume, Alexandr Dughin, veţi mai auzi de el, spunea Olavo de Carvalho acum cinci ani, in 2009.Eu deja de ani de zile vorbesc de Aleksandr Dughin. Aleksandr Dughin este omul cel mai important din lume! Nimeni n-are habar. Nu veţi citi niciodata numele individului în New York Times şi n-o să-l vedeţi la CNN! Fiţi atenti. Este omul cel mai important din lume! E un filosof rus nebun. Nebun şi dement, gnostic. Ar vrea să facă, spune el, Uniunea celor Trei. Cei Trei sunt: A Treia Romă (Biserica Ortodoxă Rusă), al Treilea Reich şi Internaţionala a Treia. Deci, alăturarea tradiţionalismului rus, în plus nazi-fascismul şi comunismul, totul pentru ca să lovească Occidentul.”

Între timp, un soi de „Ivan cel Groaznic”, căruia îi place să pozeze la bustul gol în prezența unor animale sălbatice a sosit la Kremlin și i-a dat lui Dughin posibilitatea să-și pună nebunia la lucru.

Și acum, două fragmente din interviul lui Dughin din 1998, traduse din polonă de Anca Cernea.

„Îl aștept pe Ivan cel Groaznic”

– Se spune adesea despre cercul dumneavoastră că este echivalentul rus al Noii Drepte Vest-europene. Această orientare, ce porneşte de la premiza că bătălia pentru soarta omenirii nu se poartă pe teren politic, ci cultural, deci şi-a declarat un Kulturkampf specific…

– Nu îmi place să fiu comparat cu ei pentru că este în fond o comparaţie cu perdanţii. De-a lungul anilor de opoziţie în Rusia am făcut lucruri la care ei nici nu au visat. Nu m-am ocupat de Kulturkampf, ci de inseminarea ideologică a forţelor politice serioase. Am lucrat cu istoria vie, nu cu arheologia. Singurul om din Vest, ale cărui idei mă frapează prin dimensiunea lor a fost Jean Thiriart – autorul ideii unui imperiu euro-sovietic. Înainte să moară a venit la Moscova, l-am găzduit aici, l-am prezentat lui Igor Ligaciov, lui Ziuganov, Baburin, …

Europa azi are de ales: eurasianism sau atlantism. Fie merge cu Rusia, fie cu America.

Dacă Noua Dreaptă europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi deci trebuie să adopte metodele noastre de acţiune. Trebuie să organizeze atacuri, să se ocupe de sabotaje, incendieri, să arunce în aer poduri. Anti-globalismul adevărat este distrugere şi teroare.

Şi ce face Noua Dreaptă? S-a transformat într-o sectă intelectuală. De treizeci de ani se adună şi bat câmpii la seminare domni supraponderali cu părul cărunt şi cu aer de bunici. Sigur că trebuie să citeşti cărţi, însă nu e suficient. Trebuie să creezi gherilă. Dacă eşti împotriva Noii Ordini Mondiale, atunci ia un cuţit şi pune-ţi o mască, ieșidin casă în fiecare noapte şi omoară măcar un iancheu.

De aceea sunt apropiat de Noua Stângă, de Brigăzile Roşii, de Rote Armee Fraktion. Sarcina noastră nu se limitează la cultură, sarcina noastră este să facem o revoluţie reală. Pentru aceasta avem nevoie de ideologie şi pregătire intelectuală, dar fără participare concretă la acţiune, fără experienţa de front, fără botezul luptei – ne va rămâne inaccesibilă.

Nu ştiu dacă vreunul din activiştii Noii Drepte a fost vreodată sub tir de artilerie, însă oamenii noștri nu merg numai la mitinguri, sau luptă pe baricade, ci merg și la războaie adevărate, de ex. în Transnistria sau Iugoslavia.

Noua Dreaptă este doar un proiect, dar noi suntem și proiectanţi şi realizatori, arhitecţi şi contructori. Viitorul e al nostru.

(…)

– Există elemente în tradiţia poloneză, care să vi se pară atrăgătoare?

– Îmi sunt în mod constant mai apropiate izvoarele slavo-eurasiatice ale polonității, elementul lor etnic, și chiar păgân. Mă atrag unele elemente estice, chiar orientale. De fapt, mă interesează în Polonia tot ceea ce a fost anticatolic: francmasoneria poloneză şi ocultiştii, Jan Potocki, şi Hoene- Wroński, Mienżyński şi Dzierżyński… Toţi aceştia au ales calea eurasiatică.

– Feliks Koneczny credea chiar că Prusia, ca și Rusia, aparține civilizației bizantine, și nu latine.
– Koneczny avea dreptate. Germania este divizată pe dinăuntru. Bavaria înclină către Apus, Prusia către Răsărit. Prusia este un fel de mică Rusie în interiorul Germaniei.

– Noi întotdeauna am văzut în aceasta cel mai mare pericol pentru noi: o alianţă prietenească a Germaniei și Rusiei.

– Aceasta este sarcina noastră. Să ne unim cu Germania şi să facem un bloc continental puternic.

– Şi atunci cum rămâne cu Polonia?

– Noi, ruşii şi nemţii, gândim în conceptele expansiunii şi niciodată nu vom gândi altfel. Nu suntem interesaţi doar să ne prezervăm statul sau naţiunea. Suntem interesaţi să înghițim, cu ajutorul presiunii exercitate de noi, numărul maxim de categorii complementare nouă. Nu suntem interesaţi de o colonizare ca cea a englezilor, ci de demarcarea graniţelor noastre strategice geopolitice, chiar fără o rusificare deosebită, deşi, o oarecare rusificare trebuie să existe.

Rusia, în dezvoltarea sa, atât geopolitică, cât şi sacral-geografică nu este interesată sub nicio formă de existenţa unui Stat polonez independent. Nu este interesată nici de existenţa Ucrainei. Nu pentru că nu ne plac polonezii sau ucrainienii, ci pentru că aşa sunt legile geografiei sacre şi geopoliticii.

Polonia trebuie să aleagă: ori identitatea slavă, ori cea catolică. Înţeleg că e greu să o rupi pe una de cealaltă, însă este inevitabil. Nici Hitler nu putea lupta pe două fronturi, trebuia să aleagă: ori cu Anglia împotriva Rusiei, ori cu Rusia împotriva Angliei, așa cum l-a sfătuit Haushofer. Însă Hitler nu a vrut să aleagă. „Nu vreau să mă rup. Vreau să rămân eu însumi.” – a spus el, şi a început războiul pe două fronturi. Şi aşa i-a înfundat pe nemţi, 20 milioane de ruşi şi o bucată frumuşică din lume. Şi pentru ce? Pentru ca McDonald să îşi deschidă acum barurile la Berlin, ca să se prăbușească Uniunea Sovietică, și pentru ca ca trupele NATO să fie staţionate peste tot. Identitatea germană a fost atât de importantă atunci pentru Hitler, încât nu a vrut să aleagă. Tot aşa, Polonia trebuie să aleagă, identitatea nu e importantă. Dacă Polonia se va încăpăţâna să-şi păstreze identitatea, o să și-i facă dușmani pe toți şi o să devină din nou zonă de conflict.

Există naţiuni care ştiu să se lărgească la dimensiunile unei civilizaţiei. Atunci ele îşi pierd identitatea, rasa, uneori chiar limba, dar acesta este riscul ce trebuie asumat dacă vrei să fii un impreiu. Aşa sunt Statele Unite, aşa este Rusia. Polonia nu a ştiut să-şi creeze propria civilizaţie şi de aceea trebuie să facă o alegere. Cred că există însă posibilitatea să faceţi alegerea normală, adică cea bizantină. Aceasta cere mult curaj, non-conformism, forme de acţiune atipice, ceva skinheads, anarhişti, mistici. Haosul polonez împotriva ordinii poloneze.

– Într-un cuvânt, din punctul dumneavoastră de vedere, orice activitate anticatolică în Polonia este utilă?

– Exact. Trebuie să descompunem catolicismul dinăuntru, să întărim francmasoneria poloneză, să sprijinim mişcările seculare dizolvante, şi să promovăm un creştinism heterodox şi antipapist. Catolicismul nu poate fi absorbit de tradiţia noastră, în afară de cazul în care este profund reorientat într-o direcţie naţionalistă şi antipapistă.

Daca în Polonia ar acţiona o lojă, precum Zorile Aurite din Irlanda, ai cărei lideri, ca William Butler Yeats şi Maud Gonne, ar fi catolici pe de o parte şi, pe de altă parte, ocultişti fanatici, inspiraţi de cultura celtă, ai putea avea o oarecare nădejde. Astfel de oameni pot descompune catolicismul dinăuntru şi să-l reorienteze către o direcţie mai heterodoxă şi chiar ezoterică. Prietenii mei din Polonia îmi spun dealtfel că aveţi astfel de grupuri care au legătură cu telemismul sau cu moștenirea lui Alistair Crowley.

– Ca să spunem drept, este mai răspândită la noi opinia potrivit căreia, dacă sunt forţe în Polonia care descompun catolicismul, acestea sunt mai apropiate de Vest decât de Est.

– Cum spuneam, vă aflați între două blocuri în fricțiune, între două concepte civilizaţionale: eurasianismul şi altantismul, care vrea să creeze o Nouă Ordine Mondială, adică o civilizaţia golită de tradiţie, sacru şi metafizică.

– Atunci când în Polonia Noua Ordine Mondială este prezentată astfel, aproape de fiecare dată se adaugă că salvarea de secularizarea totală nu poate fi decât catolicismul.

– De ce să mă ascund… Eu nu sunt ca Ziuganov, care promite ceva drăguț fiecărei fete orfane şi şchioape întâlnite pe drum.

Polonia se află într-o situaţie geopolitică tragică. Atât ei (adică Noua Ordine Mondială), cât şi noi (Eurasiaticii) vrem să vă luăm catolicismul.

Oferta noastră este totuşi mai bună, pentru că la noi cel puţin veţi putea să vă dezvoltaţi și să vă realizați identitatea slavă. Cu cât sunt deci mai puţin influente forţele pro-Estice în lobby-ul anticatolic, cu atât devine mai tragică situaţia voastră. Sper totuși că vor apărea la voi forţe care să încline către eurasianism, poate se va produce vreo fuziune între extrema dreaptă şi extrema stângă. Păcat că în Polonia, comunismul nu a avut un curent esoteric, aşa cum a avut în Rusia…

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

E foarte interesant ca o anumita parte a clasei politice din Romania se intalneste cu acest personaj… Ma rog, fiecare e liber sa se intalneasca cu cine-i place… Sunt insa stupefiat ca, de pilda, Dl. Adrian Nastase, i-a facut onoarea lui Dughin de a se intalni cu el…

M-am gandit la inceput sa fac unele comentarii la ideile lui Dughin exprimate in acest interviu, dar si in general… Insa nu poti face totusi un comentariu la niste elucubratii care, voi face un pleonasm acum, n-au niciun sens rational, logic!! Eu, zau, nu inteleg regimul Putin… Cum poate avea neobrazarea sa promoveze si sa trimita astfel de oameni peste hotare, care nu fac cinste Rusiei!! Pentru mine e… ceva ce nu pot intelege si chiar ma deranjeaza lucrul asta. Un minim de decenta, de rusine iti spune ca astfel de oameni nu trebuie promovati si trimisi sa discute cu personalitati politice din alte tari. El a venit intr-un fel in calitate de reprezentant al regimului Putin… Intr-un fel e vorba de prestigiul Rusiei, calcat grosolan in picioare in felul acesta tocmai de catre cei care conduc Rusia! E incredibil!

Mai bine, de un milion de ori mai bine, ar fi venit Maria Sharapova, Anatoli Karpov, Garry Kasparov (chiar daca din partea Opozitiei)!! Daca as fi rus si as merge in Polonia si mi-ar spune acolo cineva ca a venit Dughin pe la ei cred ca as rosi pana-n albul ochilor de rusine!!!

iunie 29, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 108 comentarii

Sunteti convinsi ca stiti ceva despre…?

Daca ar fi sa dau note gazetelor romanesti pentru articolele aparute in ultima perioada, Evenimentul Zilei ar primi nota 10! Iata, spre exemplu, un editorial foarte interesant al D-lui. Cristoiu:

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Sunteți convinși că știți ceva despre Klaus Iohannis?!

Luni seara, la ediţia specială a Jocurilor de putere de pe Realitatea tv, am avut posibilitatea să-i pun cîteva întrebări lui Crin Antonescu, beneficiar al unei intervenţii prin telefon. Prima şi cea mai importantă întrebare a fost dacă el, Crin Antonescu, garantează sută la sută pentru candidatul la Preşedinţie Klaus Johannis. După cum era de aşteptat, răspunsul lui Crin Antonescu a fost de bun simţ. A zis ceva în genul, n-am cum să garantez pentru Klaus Johannis. N-a invocat învăţătura românească potrivit căreia nu poţi garanta nici pentru fratele tău, d-apoi pentru un străin. Sigur e că în acest sens a răspuns Crin Antonescu. Printre altele, presa trăieşte din încăierări.

De la încăierările între doi cerşetori beţi, pînă la încăierările dintre bărbaţii politici. De aceea, multe din întrebările puse de jurnalişti unui politician de top ţintesc descoperirea unei seminţe de vrajbă între acesta şi un alt politician.

Nu de asta l-am întrebat eu pe Crin Antoenscu, deşi, ca om care a văzut multe la viaţa lui, sînt convins că între Crin Antonescu şi Klaus Johannis nu e nici o fărîmă din amiciţia invocată de primarul Sibiului la interviul acordat Andrei Miron luni seara, la Realitatea Tv.

L-am întrebat pe Crin Antonescu despre Klaus Johannis pornind de la adevărul care a scăpat şi scapă presei noastre, în cea mai mare parte căzută în limbă după falnicul Klaus Johannis.

Răsfăţat al jurnaliştilor şi jurnalistelor care pînă nu demult îi căutau în coarne lui Traian Băsescu, înfăţişat în emisiuni tv, pe site-uri, pe bloguri, pe facebook şi pe SMS-uri drept un Mesia al Dreptei Româneşti, intrat în Ierusalimul Bucureştilor nu pe spinarea asinului, ci pe bancheta automobilului, Klaus Johannis e, deocamdată, pentru opinia publică un portret.

Să recapitulăm:

După ce în toamna lui 2009, a fost plimbat de Dan Voiculescu prin spaţiul mediatic românesc, împotriva lui Traian Băsescu,  mai ceva ca Sfintele Moaşte într-o procesiune împotriva secetei, Klaus Johannis a dispărut din prim planul politicii românești.

A fost readus de Crin Antonescu în februarie 2013, cînd a fost propulsat numai și numai prin voința fostului lider PNL în funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. Acum cînd știu despre Complotul prin care Klaus Iohannis l-a dat jos pe Crin Antonescu din ipostaza de candidat la Președinție mă fac să surîd amar rîndurile publicate de mine în Evenimentul zilei din 21 februarie 2013 sub titlul ”Klaus Johannis la un nou rol: cel de bulan al lui Crin Antonescu”.

Klaus Iohannis s-a pricopsit peste noapte cu o funcție pentru care alții se luptă s-o capete ani întregi.

O funcţie pe care a exercitat-o stînd şi tăcînd chitic la Sibiu. A trecut fix un an.

A venit februarie 2014 și, cu asta, Criza Radu Stroe.

Crin Antonescu merge la Sibiu și-l aduce pe Klaus Johannis la Bucureşti drept desemnatul de către PNL pentru postul de Ministru de Interne şi viceprim-ministru în locul lui Daniel Chiţoiu.

Teoretic, USL s-a rupt din cauza lui Klaus Jonannis.

Crin Antonescu a cerut trecerea prin Parlament a noii structuri a Guvernului cu un Klaus Johannis vicepremier.

Victor Ponta, deşi asta era floare la ureche pentru majoritatea USL, a refuzat.

De ce a refuzat Victor Ponta un lucru atît de simplu?

De ce s-a cramponat Crin Antonescu de formula Klaus Johannis ministru de Interne şi vicepremier cu Finanţele?

Istoria va arăta, cînd va veni momentul, cauzele din spatele cortinei.

Practic, USL s-a rupt pentru că îi expirase termenul şi pentru că era o alianţă contranaturii, gen fier de lemn.

Circula zvonul că de fapt Klaus Johannis e cel care s-a încăpăţînat să ceară cele două posturi.

Ar fi bine s-o ştim de la Crin Antonescu, pentru că adevărul acestui zvon ne-ar dezvălui un Klaus Johannis mult mai ambiţios decît credem noi.

În campania electorală pentru europarlamentare, Klaus Johannis s-a implicat tîrziu, abia spre final.

La un moment dat Crin Antonescu l-a luat cu el la emisiunile electorale, pentru a-i convinge pe români de realitatea unui tandem: Crin Antonescu – preşedinte, Klaus Johannis – premier.

Mai mult, cum pusese pariul cu 20%, Crin Antonescu,  beneficiind de acceptul lui Klaus Johannis, şi-a liniştit camarazii de partid declarînd la ultima sa apariţie (cea de la Realitatea TV) că demisia sa din postul de preşedinte al PNL nu va afecta stabilitatea PNL, deoarece funcţia de preşedinte va fi preluată de Klaus Johannis, iar cea de candidat va fi păstrată de el, Crin Antonescu.

Formula părea benefică PNL şi celor doi.

Era limpede că demisia lui Crin Antonescu deschidea succesiunea în PNL, moment primejdios, pentru că în jurul fotoliului bîzîia  ca un bărzăun Călin Popescu Tăriceanu.

În acelaşi timp, dificultăţile campaniei pentru prezidențiale  cereau eliberarea lui Crin Antonescu de bătăile de cap ale şefiei PNL.

Înainte de scrutin România a cunoscut un fenomen ciudat.

Deşi nimeni din PNL nu pusese problema candidaturii lui Klaus Johannis la preşedinţie, toate sondajele Caselor PSD-iste se întreceau în a-l prezenta pe Klaus Johannis drept cel mai bine plasat în sondaje.

Din cînd în cînd, cîte-o fătucă din presa găsea de cuviinţă să-l întrebe pe Klaus Johannis dacă va candida la Preşedinţie.

Omul lui Crin Antonescu, pentru că pînă la urmă Crin Antonescu ne-a făcut cunoştinţă cu el, tresărea la această întrebare, ca un cal ajuns brusc în faţa unei porţi.

Într-un comentariu de pe Evz.ro, Dan Andronic ne-a reamintit o astfel de secvență, petrecută pe 13 martie 2014:

”Klaus Iohannis: «Candidatul PNL pentru Preşedinţie este clar Crin Antonescu, pe care-l voi sprijini şi care va fi preşedintele României». Întrebat ce va face dacă îi vor cere colegii din PNL să candideze pentru Preşedinţie, Johannis a răspuns: «Nu mi se va cere şi nu voi candida». ». 2 Iunie 2014 – Klaus Iohannis: «Nu m-a rugat nimeni să fac aşa ceva (n.a. să candideze la preşedinţia României), dar eu i-am rugat pe colegii din partid să dezbată în organizaţiile lor această chestiune, după care probabil vom avea intern o fază de armonizare şi congresul poate ajunge în situaţia să ia o decizie»(…)“.

E drept, ici-colo, în presa anti-PSD, se invoca posibilitatea unei preluări de către Klaus Johannis a ştafetei de la Crin Antonescu.

Era însă vorba de un moment fixat eventual pentru toamnă.

Repet, înaintea scrutinului din 25 mai 2014, nu se punea problema unei candidaturi a lui Klaus Johannis la Preşedinţie:

1) Crin Antonescu sacrificase prea multe pentru a-și permite să renunțe la candidatură.

2) Klaus Johannis nu reuşise să ajungă nici măcar Ministru de Interne.

3) Klaus Johannis exista în politica de la Bucureşti exclusiv ca pupilul lui Crin Antonescu.

Într-o săptămînă, totul s-a dat peste cap.

Nu se mai pune acum problema ca primarul Sibiului să ajungă Ministru de Interne sub conducerea lui Victor Ponta.

Acum se pune problema ca primarul Sibiului să ajungă unul dintre cei mai puternici oameni din România:

1) Preşedinte al PNL.

2) Preşedinte al Marelui Partid rezultat din fuziunea PNL-PDL.

3) Preşedinte al României.

Într-o săptămînă numai, cel adus de mînă de Crin Antonescu în politica mare de la București din provincia Sibiului a reuşit să devină preşedinte interimar al PNL şi, evident, pretendent la postura de candidat la Preşedinţie.

Numai că noi ăştia, muritorii, nu ştim mai nimic despre Klaus Johannis.

Și nu e în regulă.

E ca și cum Crin Antonescu ar fi venit în vizită la noi, aducînd cu el un necunoscut pentru noi, Klaus Iohannis, pe care ni l-a prezentat drept amicul lui.

Cît a durat vizita mare lucru n-am aflat despre amicul amicului nostru, deoarece a tăcut tot timpul.

La plecare, Crin Antonescu ne-a spus însă că ni-l lasă pe Klaus Iohannis să stea la noi, în casă, pentru totdeauna.

Crin Antonescu a plecat.

Iar noi, ne uităm la necunoscutul pe care ni l-a lăsat pe cap și ne întrebăm neliniștiți:

Dar dacă ne ia nevasta?!” (subl. mea)

Chestiunea este ca dupa acel „despre” poate urma orice nume. Altceva ar fi fost daca Dl. Cristoiu ar fi propus o dezbatere pe tema: ” Sunteti convinsi ca stiti ceva despre candidatul la presedintia Romaniei?”. Sau cat anume stim, cat anume stie cetateanul obisnuit? Spre exemplu, cat anume stim despre Traian Basescu? Suntem convinsi ca stim ceva? Sa ne amintim de alegerile prezidentiale din 2004 (v. si aici). Initial ideea era alta: Stolojan – Presedinte, Basescu – premier. Ca la un moment dat, brusc, Dl. Stolojan sa se retraga din cauza unor probleme de sanatate, lucru ce l-a impresionat mult pe Basescu: chiar a si inceput sa planga in fata camerelor de luat vederi. Si uite asa Basescu a devenit candidatul Aliantei DA la presedintie. Si a castigat alegerile. Este interesant sa ne uitam pe repartizarea de atunci a voturilor pe judete si vom observa ca au fost cateva judete – fiefuri ale PSD, as zice eu – care in turul I au votat Adrian Nastase si in turul II electoratul, in majoritatea lui, s-a indreptat spre Basescu, diferenta de voturi intre candidati, la scrutinul din 12 decembrie, fiind de doar 245.374 voturi. Daca ne uitam la judetele locuite de maghiari – Mures, Harghita, Covasna, Satu Mare, Salaj – in acestea s-a votat, majoritar, in turul II cu Adrian Nastase (v. aici si aici)!! La alegerile din 2009 (v. si aici) situatia a fost mai complicata (v. aici si aici), diferenta de voturi intre cei doi candidati – Basescu si Geoana – fiind si mai mica decat in 2004, dar totusi in favoarea lui Basescu, dar trebuie spus ca Basescu a castigat si primul tur de scrutin. Evident, au existat acuzatii de fraudare a alegerilor… Nu stiu de ce, dar intrebarea aceasta: „sunteti convinsi ca stiti ceva despre…”, ma duce cu gandul la o eventuala fraudare a alegerilor… Sper sa nu se intample asa. Insa mai e ceva ce se poate intampla, adica nu e vorba numai de o posibila fraudare – ca sa iasa cine trebuie – ci ar putea exista si tradari. Tot pentru ca sa iasa cine trebuie (?!!!). Am retinut declaratia D-lui. Ponta, despre cum a votat din 1990 incoace:

Gandul

De ce l-a votat Ponta pe Antonescu la prezidenţiale în 2009

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, că în 2009 l-a considerat pe Crin Antonescu, pentru primul tur al prezidenţialelor, schimbarea de care avea nevoie România, iar despre Mircea Geoană, al cărui şef de campanie era în acel an, preşedintele PSD a spus: „L-am votat în turul 2”.

Întrebat despre faptul că a votat, din 1990 încoace, mai mult candidaţi de dreapta, Ponta a răspuns: „Asta cu dreapta, hai sa fim serioşi. La prezidenţiale oamenii votează în primul rând candidatul”.

Întrebat de ce nu l-a votat pe Geoană în primul tur, fiind şef de campanie al acestuia, Ponta a răspuns: „L-am şi votat în turul 2, dar în turul 1 l-am votat pe Crin Antonescu, am considerat că e schimbarea de care avea nevoie România”.

Ponta, fost şef de campanie al lui Mircea Geoană, a declarat, joi, că mulţi dintre cei cu care a votat la prezidenţiale din ’90 până acum nu au câştigat, dar important este mersul la vot, el afirmând că în 2009 a votat în primul tur cu Crin Antonescu, apoi cu Mircea Geoană.

Premierul Ponta, şef de campanie al lui Geonă în 2009, a făcut declaraţia la evenimentul în care Tineretul Social Democrat premiază câştigătorii concursului Olimpiada de Comunicare Politică.

El a spus că în 1990 a votat la prezidenţiale cu Ion Raţiu, care nu a câştigat, în 1992 cu Emil Constantinescu – nu a câştigat, în 1996 tot cu Constantinescu – câştigător, în 2000 cu Mugur Isărescu – nu a câştigat, în 2004 cu Adrian Năstase – nu a câştigat.

Ponta a spus că în 2009 a votat în primul tur cu Crin Antonescu, iar în al doilea cu Mircea Geoană, ambii pierzând.

„S-ar putea ca de data asta să iasă cel pe care îl votez eu”, a spus Ponta, subliind însă că participarea la vot este cel mai important lucru.” (subl. mea)

Chestiunea este ca daca se fac jocuri de culise e si mai rau: mai are atunci sens sa ne intrebam daca stim ceva despre candidati? Nu pot fi de acord, pentru ca nu este democratic!

Scoaterea in fata a lui Iohannis seamana cu cea a lui Traian Basescu: amandoi primari. Daca Victor Ponta va fi candidatul PSD, va semana cu Adrian Nastase: amandoi premieri! Interesant mi se pare insa un lucru: Iohannis nu are notorietate. Doar ca primar al unui oras de provincie, fara sa fi avut functii in Stat, sau functii inalte intr-un partid, e greu sa ai notorietatea necesara pentru a putea castiga alegeri la nivel national. Spre exemplu, sa-l luam pe Mircea Geoana: a fost ambasadorul Romaniei in SUA, a fost ministru de Externe, a fost seful celui mai mare partid politic din Romania: PSD. E clar ca in asemenea conditii Geoana avea notorietate la nivel national. Nu acelasi lucruri se pot spune despre Iohannis… El are deocamdata o notorietate la nivel local. Pe de alta parte, Crin Antonescu nu putea fi candidatul USL si, pe urma, candidatul Dreptei. De aici si retragerea sa, inteleg asta…  Pe de alta parte, PNL nu a stralucit deloc la Sibiu, la alegerile europarlamentare. Sa vedem si alte pareri. Iata, de pilda, ce spune Vasile Dancu intr-un interviu pe care l-a pus si pe blogul sau:

„[…]

Iohannis, greu de asimilat în PNL

Să nu uităm un lucru: Iohannis nu ar fi ușor de asimilat, chiar de către peneliști. A fost adus de Crin pentru că avea încredere mare și imagine bună, nu pentru că ar fi dus bătălii liberale de două decenii. Dacă se va ajunge la scandal și ar fi debarcat Crin, Iohannis ar putea avea același destin. La pierdere, bătălia este irațională și se dă pe găști, iar răzbunarea este un mecanism care funcționează destul de frecvent ca formă de a resorbi o tensiune acumulată.

ZIUAnews: Care sunt plusurile și minusurile lui Iohannis?

Vasile Dâncu: Iohannis nu a trecut testul politicii mari, a politicii bucureștene, cred că de asta și încearcă să vină la București. Este respectat pentru că Sibiul arată bine, iar el este votat masiv, dar până să ajungi politician central este o cale destul de lungă. Cred că are calități, dar vine un pic cam târziu în București. A realizat ceva la Sibiu și nu cred că mai are energia de a se lupta pentru a câștiga acest rol național. Ca să câștigi România – nu Sibiul! – prin alegeri, în lupta electorală dură și murdară, de multe ori, îți trebuie o mare voință de putere. Este un administrator bun, dar nu cred că știe să lucreze în condiții de fragmentare a puterii, boicot și luptă cu opoziția internă și externă partidului său. Este un om serios dar, pentru politica dâmbovițeană, aceasta nu este o valoare. Nu te respecta nimeni pentru aceasta, ba chiar asta ar putea deveni un handicap. Nu știu dacă știe să facă echipe, și nici dacă poate mobiliza un partid care nu este ușor de pus în rețea, atât activiști, cât și militanți.

ZIUAnews: Dar ale lui Victor Ponta?

Vasile Dâncu: Ponta este atât de cunoscut, încât orice aș spune nu ar fi nou. Să-l laud nu se face, ne cunoaștem de 15 ani, și am luptat împreună când făceam politică, iar acum avem o relație foarte bună. Să-l critic, ar fi și mai absurd, este atacat din toate părțile pentru orice, pentru fiecare pas, gest sau respirație. Ba, aș putea spune totuși un lucru: trece printr-o mare transformare acum, una în bine. Face trecerea de la luptătorul singuratic care vrea să câștige fără să rămână dator nimănui, la omul care caută motivarea echipei pentru ultima luptă. Cred că a trecut prin momente de deznădejde care i-au subțiat timiditatea și orgoliul prin care încerca să scape de ideea că a cere ajutorul este o slăbiciune. […]”

Atata vreme cat USL a avut un candidat la presedintie, in persoana D-lui. Antonescu, un om care are notorietate la nivel national, PDL, dupa alegerile parlamentare, a venit cu Dl. Catalin Predoiu, dar a popularizat foarte, foarte slab aceasta candidatura. Este clar ca Predoiu n-ar fi avut nicio sansa in fata USL, cu atat mai putin un candidat al PMP. MRU a fost de asemenea popularizat foarte slab, numai ca Forta Civica este un partid politic prea mic… De Iohannis se cam vorbea, dar fara prea multa convingere, ca ar putea fi candidat la presedintie. De unde rezulta un marketing politic defectuos pe partea dreapta a esicherului politic. O lipsa totala de convingere in elaborarea unei strategii electorale.  Ar fi putut aduce in prim-planul electoratului oameni noi, cu alte idei, chiar si Iohannis, pentru a spera la un rezultat bun. Nu s-a intamplat lucrul acesta.

ANALIZA lui Dâncu, prezent la întâlnirea din Poiană a PSD: procurorii pot scoate alegătorii la vot. „Asistăm la un paradox. Anchetele DNA aţâţă electoratul PSD”

Prezent la şedinţa de campanie a PSD de la Braşov, sociologul Vasile Dâncu a explicat pentru Gândul că sondajele pe care le-a văzut recent arată mai degrabă că anchetele procurorilor DNA pot avea efectul invers asupra electoratului social-democrat care se va mobiliza împotriva „agresiunii la adresa aşa-numiţilor baroni”.

Sociologul Vasile Dâncu, directorul IRES, susţine că anchetele DNA din ultimele săptămâni împotriva unora dintre baronii PSD ar avea un efect contrar asupra electoratului, ale cărui intenţii de vot în favoarea candidaţilor social-democraţi depăşesc în prezent 40%. Retras din prim-planul PSD de mai mulţi ani, Vasile Dâncu l-a însoţit astăzi pe Liviu Dragnea la întâlnirea pe care acesta a avut-o, în calitate dde şef al campaniei PSD, cu liderii filialelor judeţene ale partidului, la Poiana Braşov.

„Deocamdată asistăm la un paradox, ceea ce se întâmplă la ora actuală în urma acestei aşa-zise campanii a DNA este că PSD-ul a ajuns la un scor la care n-a fost niciodată înainte de alegeri, cel puţin de când măsor eu, de vreo 15 ani, este la peste 40% la intenţia de vot, consolidat la 42% de ceva vreme. Iar asta ar putea însemna că asemenea anchete mai degrabă aţâţă electoratul PSD, stabilizează oarecum o atitudine de frondă, o atitudine de mobilizare internă datorită acestei agresiuni, cum o resimt membrii PSD-ului, împotriva aşa-numiţilor baroni. Nu sunt sigur însă că acesta fi efectul electoral al campaniilor anticorupţie în general, nu ne putem da seama în acest moment. Mulţi analişti presupun că asta ar demobiliza electoratul, dar nu avem siguranţa acestui lucru. declarat Vasile Dâncu pentru gândul. Sociologul spune că reacţii similare se pot constata şi în cazul electoratului PNL, al PDL şi al altor partide cu membri acuzaţi şi anchetaţi de DNA.

În ceea ce priveşte prezenţa la urne, Vasile Dâncu anticipează pentru europarlamentare o participare de 32-35%, „care este una bună, pentru că sunt motive ca toate tipurile de electorat, toate segmentele de electorat ale tuturor partidelor să câştige în mobilizare”. În aceste condiţii, câştigătorul detaşat , în opinia sa, va fi PSD. „Eu cred că, pe o prezenţă mică la vot, electoratul PSD are o prezenţă mai bună la vot şi PSD-ul câştigă. Iar asta poate însemna că această  – hai să-i spunem – campanie anticorupţie nu are influenţa anticipată asupra mobilizării”, şi-a argumentat Dâncu prognoza.

În opinia directorului IRES, pe lângă stabilirea reprezentanţilor României din Parlamentul European pentru următorii cinci ani, europarlamentarele din 25 mai au o miză extrem de importantă – reconfigurarea scenei politice înaintea prezidenţialelor: „PSD-ul are o miză esenţială, s-a rupt USL-ul şi PSD-ul are de demonstrat ceva. PNL-ul care a plecat din USL trebuie să ajungă la 20% cel puţin,  asta e miza internă pentru Crin Antonescu pentru a fi  un candidat viabil care eventual să intre într-o coaliţie pentru prezidenţiale. Pe dreapta, toate partidele au motive să-şi mobilizeze la maximum electoratul, vorbim de PDL care vrea să arate că poate şi fără Traian Băsescu, partidele cele mai mici, Mişcarea Populară şi Forţa Civică şi celelalte vor să intre şi ele în clasament . Deci, vor fi alegeri cum n-au mai fost, niciodată n-au fost nişte alegeri europarlamentare care să aibă o asemenea miză, este o miză de reconfigurare a scenei politice din România”, crede Dâncu.” (subl. mea)

Or, Dreapta nu a facut nimic pentru ca sa contracareze un asemenea efect paradoxal!! Un efect care ajuta PSD! Foarte slab jucat! ” Nu sunt sigur însă că acesta fi efectul electoral al campaniilor anticorupţie în general, nu ne putem da seama în acest moment. ” – ba putem fi siguri!! Si Dreapta trebuia sa tina cont de un asemenea efect, care o defavorizeaza puternic din punct de vedere electoral. De aceea „solutia” Iohannis mi se pare mai mult una de circumstanta, fortuita, la repezeala, pentru ca trebuie sa aiba si Dreapta un candidat si nimic mai mult.  Eu cred ca lucrul asta ar trebui sa dea mai mult de gandit…

Cat despre intrebarea „Sunteti convinsi ca stiti ceva despre…?”, ramane, desigur, deschisa. Mai sus puneam dupa cuvantul „despre” numele lui Traian Basescu. Dar… sa va pun si eu o intrebare de un milion de puncte: sunteti convinsi ca stiti ceva despre… Adrian Nastase? 😀

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 4, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu