Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Revolutie si Mineriade…

Despre Mineriada din iunie ’90 am scris aici. Insa lucrul ciudat care se intampla este clasarea dosarului Revolutiei:

DOSARUL Revoluţiei din decembrie 1989 a fost CLASAT. PICCJ: Din cauza oboselii şi stresului, la revoluţie s-au tras focuri de armă între militari – VIDEO

Se arata, printre altele, ca:

Procurorii militari din Parchetul instanţei supreme au clasat dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, în care au fost făcute cercetări privind 709 morţi, 2.198 de răniţi, dintre care 1.855 împuşcaţi, şi 924 de reţinuţi, PICCJ precizând că pentru unele fapte există condamnări în alte cauze. În ordonanţa de clasare, PICCJ arată că, din cauza oboselii şi a stresului, la revoluţie s-au tras focuri de armă între militari.

UPDATE – PICCJ: Din cauza oboselii şi stresului, la revoluţia din 1989 s-au tras focuri de armă între militari

Din cauza oboselii şi a stresului, la revoluţia din 1989 s-au tras focuri de armă între militari, iar oameni din dispozitive militare, civile sau mixte au deschis „cu uşurinţă” focul spre imobile sau maşini care nu opreau la filtre, arată PICCJ în ordonanţa de clasare a dosarului Revoluţiei.

PICCJ arată, într-un comunicat de presă, că pe rolul organelor de urmărire penală nu mai există în curs de soluţionare nicio cauză având ca obiect evenimentele din decembrie 1989, precizând că cercetările din dosarul 11/P/2014 au vizat victimele rezultate în împrejurările care au făcut, iniţial, obiectul dosarului nr. 97/P/1990, precum şi victimele rezultate în împrejurările care au făcut obiectul dosarelor conexate, ulterior, la această din urmă cauză.

Cercetarea în dosarul Revoluţiei a fost efectuată distinct pentru perioadele 16-22 decembrie 1989 şi după 22 decembrie 1989, având în vedre particularităţile diferite.

Astfel, anchetatorii au stabilit că perioada 16-22 decembrie 1989, până la plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), a fost caracterizată de acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor anticomuniste şi antidictatoriale din municipiile Timişoara, Cluj şi Bucureşti, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării.

„Folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deţinea în partid şi în stat, Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, a acţionat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestaţiilor, dispunând implicarea unor forţe supranumerice şi eterogene, aparţinând miliţiei, securităţii şi armatei. În baza deciziilor şi ordinelor primite de la nivel central, conducerea politică şi militară locală, sub directa coordonare a unor factori de conducere politică şi militară de la nivel central, a luat măsuri pentru punerea în executare a acţiunii de reprimare şi a ordonat intervenţia forţele de ordine, care a avut ca rezultat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea corporală şi reţinerea unui număr mare de persoane”, potrivit procurorilor militari din PICCJ.

În ce priveşte reprimarea violentă a manifestanţilor, în perioada 16-22 decembrie 1989, procurorii au constatat însă că persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, care au fost implicate în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor au fost judecate şi condamnate definitiv, „existând în cauză autoritate de lucru judecat”.

Raportat la perioada din 22 decembrie şi până la sfârşitul anului 1989, procurorii militari au reţinut, în ordonanţa de clasare a dosarului Revoluţiei că aceasta a fost caracterizată „prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos”.

„Dacă până la momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul C.C. al P.C.R., forţele de ordine au acţionat, în baza ordinelor şi măsurilor dispuse de factorii politici şi militari, împotriva manifestanţilor care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate şi democraţie, după acest moment, în condiţiile în care euforia generală privind victoria revoluţiei a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, cu ajutorul unor forţe fidele, nu a mai existat o acţiune a organelor statului împotriva manifestanţilor ci o acţiune comună îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii”, au mai stabilit procurorii militari din PICCJ.

Procurorii susţin că, în acele zile, pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, militari şi civili au mers din proprie iniţiativă în anumite imobile şi au verificat acoperişurile unor clădiri, fără a anunţa celorlalte forţe aflate în zonă, ceea ce a „creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime”.

Mai mult, susţin procurorii militari, starea de oboseală şi stres acumulate au afectat „aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare”.

Procurorii spun că, în acest context, dispozitive militare, civile sau mixte au deschis „cu uşurinţă” focul spre imobile şi autoturisme care nu opreau la filtrele organizate, „în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective”.

De asemenea, „pe fondul aceleaşi stări de oboseală şi stres”, au fost şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din aceeaşi unitate sau între unităţi militare, au mai arătat procurorii militari de la PICCJ în ordonanţa de clasare a dosarului Revoluţíei.

Împotriva ordonanţei de clasare a dosarului Revoluţiei, dată în 14 octombrie 2015, se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a anunţat vineri, într-un comunicat de presă, că procurorii de la Secţia Parchetelor Militare au finalizat cercetările în dosarul 11/P/2014 privind fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri.

În raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte şi de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale în cauză, prin Ordonanţa din 14 octombrie 2015 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, „nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare”.

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunile de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.

Cauza a fost clasată şi pentru infracţiunea de ucidere din culpă, reţinându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, dar şi pentru lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, reţinându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Procurorii militari au mai dispus: clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale; clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea; clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de furt şi distrugere, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale; clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ultraj, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale; clasare cauzei sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia.

Materialul de cercetare efectuat în dosarul 11/P/2014 se referă la „709 persoane decedate, 1.855 persoane rănite prin împuşcare, 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 persoane reţinute”.

Din cele 709 persoane decedate, 161 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Procurorii au stabilit că, în unele situaţii, decesul s-a datorat „manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor”.

De asemenea, anchetatorii au stabilit că nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împuşcare, existând situaţii în care decesul s-a datorat altor cauze, precum agresiunea, incendierea, accidentul rutier sau accidentul aviatic.

„În unele situaţii, există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii infracţiunilor de omor au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Nu în toate cazurile decesul s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală, existând situaţii în care decesul a fost urmare unui act suicidal (împuşcare, precipitare etc.), manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice”, a precizat PICCJ.

Din cele 1.855 de persoane rănite prin împuşcare, 420 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Procurorii susţin că, la fel ca şi în cazul persoanelor decedate, există situaţii în care rănirea s-a datorat „manevrării imprudente a armamentului”.

„În unele situaţii există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi. În alte situaţii s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată, soluţii care nu au fost, ulterior, infirmate. Există şi situaţii în care, deşi susţin că au fost rănite în diferite împrejurări, persoanele în cauză nu au prezentat acte medicale care să ateste existenţa unor leziuni sau s-a stabilit că leziunile nu au fost produse prin împuşcare”, a precizat PICCJ.

Din cele 343 de persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, 68 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Anchetatorii susţin că, în principal, leziunile produse se datorează unor agresiuni, dar există şi situaţii în care leziunile se datorează unor accidente (de exemplu ruperea unor elemente din structura de rezistenţă a imobilelor avariate în contextul evenimentelor, activarea accidentală a unor dispozitive din sistemul de apărare al unităţilor militare etc.) sau autoaccidentării, precum şi „situaţii în care unele persoane au suferit afecţiuni neuropsihice”.

„De asemenea există şi situaţii în care unele persoane, deşi susţin că au suferit diferite leziuni, nu au prezentat acte medicale în acest sens sau s-a stabilit că nu au suferit leziuni de natură traumatică”, a mai arătat PICCJ.”

Pe Dvs., stimati cititori, va conving astfel de explicatii? Eu unul, desi as putea, desigur, sa gresesc, am impresia ca nu se vrea a se spune adevarul despre Revolutie. In ce masura vom afla atunci adevarul despre Mineriada din iunie ’90? A trecut un sfert de secol si aceste probleme care framanta societatea romaneasca sunt inca invaluite in neclaritate. Parca in Istorie s-a depus o ceata densa asupra acestor evenimente. Iar lucrul acesta perpetueaza in societate neincrederea inclusiv in institutiile statului. Nu ma voi hazarda sa dau „solutii” sau „verdicte” care sa elucideze problemele. As spune insa ca, dupa parerea mea, adevarul nu se poate cunoaste pana nu vom stii cu exactitate ce servicii straine au actionat atunci si cum. Probabil ca asta e marea problema sau una din marile probleme pentru care nu se doreste aflarea adevarului. Insa lucrul asta face mult rau societatii romanesti. Au murit oameni, altii au fost raniti, altii batuti bestial. Noi nu prea stim mare lucru din ce s-a intamplat. Nici cei vinovati nu au fost trasi la raspundere. Lucrurile acestea au lasat traume dureroase in societatea noastra, care se simt si acum. Mineriadele au creat o imagine negativa tarii noastre, cu consecinte negative pana in zilele noastre.

Ce am putea spune? Mineriada din iunie ’90 nu a fost prima. „Solutia” minierilor, ca forta de soc pentru a pune „ordine”, in locul celor legal constituite, nu a fost nici pana acum justificata in vreun fel. Ideea ca ar fi fost o miscare „spontana” iarasi nu tine… Mie mi se pare ca a fost o incercare de destabilizare a tarii, rezolvata strasnic cu minierii, in care, din pacate, victime au fost si oameni nevinovati. In iunie ’90 a existat, cel putin asa mi se pare, o incercare de a discredita Puterea constituita in urma alegerilor din 20 mai 1990. Daca ar fi actionat Jandarmeria sau Politia, Puterea ar fi riscat sa apara drept una care isi foloseste apartul represiv impotriva manifestantilor care cereau libertate. Pe cand asa, au venit „spontan” minierii si situatia s-a rezolvat intr-o baie de violenta. Ca unii erau „minieri”, asta e doar o chestiune de detaliu. Atat la Revolutie, cat si la Mineriada din iunie, a fost un adversar „invizibil”. Asta nu inseamna ca n-ar fi existat. A fost doar trecut sub tacere. Dupa care minierii au fost forta de soc folosita de catre Putere pentru a rezolva problemele delicate. Insa adversarul acesta „invizibil” a fost pretextul cel mai la indemana pentru a se actiona cu forta la adresa Opozitiei (totusi firava la vremea respectiva) si de a o intimida. Eu am impresia ca s-a cautat a se ascunde ceva, dar nu ni se spune ce, sau daca ni se spune, atunci nu-l putem afla. De exemplu: teroristii de la Revolutie. Nu i-am putut afla, chiar daca au existat. Iar un astfel de adversar „invizibil” s-a dovedit intotdeauna foarte util Puterii. La Revolutie, fara teroristi, Ceausescu nu ar fi fost executat atat de repede. Nu ar fi existat legitimarea noii Puteri, „emanata” de Revolutie. Dupa parerea mea, Dl. Iliescu a incercat o restauratie a regimului comunist, dar cu fata umana, asteptand sa vada cum se vor derula evenimentele pe plan international si care vor fi miscarile Kremlinului. Marele nostru noroc, daca se poate spune asa, este ca Mihail Gorbaciov nu s-a mai intors la comunism. Lucru asta a facut ca, in cele din urma, sa se renunte la restauratie. Atunci, in primii ani dupa Revolutie, Dl. Iliescu era cu ochii pe miscarile Rusiei pentru a se putea orienta in consecinta. Lucrurile insa au inceput, cu timpul, sa fie din ce in ce mai clare. Parerea mea insa este ca, initial, Dl. Iliescu nu a dorit neaparat democratia. Daca va mai amintiti, chiar domnia sa a folosit sintagma de „despot luminat”… A trebuit s-o accepte datorita situatiei interne ce risca altfel sa degenereze in confruntari de strada si datorita faptului ca Moscova nu mai sprijinea un regim totalitar. In asemenea conditii, domnia sa s-a adaptat destul de repede si a trebuit sa permita democratia, continuand, totusi, un regim criptocomunist pana in 1996. De altfel se vede si acum ca PSD, partidul dumnealui, este unul cu apucaturi comuniste (v. alegerea recenta a D-lui. Dragnea, unic candidat, in functia de presedinte al partidului). Insa si PSD, indiferent de denumirile pe care le-a avut de-a lungul timpului, a trebuit sa se adapteze, nu sa se reformeze. Totusi, optiunea pro occidentala clara a venit mult mai tarziu.

Cu toate acestea, trebuie sa spunem, Dl. Iliescu a orchestrat impecabil indepartarea treptata de Kremlin. Dansul nu a fortat indepartarea de Rusia, ci a mimat ca accepta apropierea. Stiind ca nimeni altul mentalitatea lor, a inteles repede ca pentru a putea iesi de sub influenta Rusiei, trebuie sa dea impresia ca e inca prietenul rusilor si ca tine cont de ce spune Kremlinul. In felul acesta, indepartarea a fost fara probleme. A semnat Tratatul cu URSS, mimand faptul ca e inca un loial colaborator al Kremlinului. A mers in Rusia cu o gramada de oameni de afaceri dupa el,  mimand apropierea pe taram economic de Rusia. Le-a dat rusilor, prin privatizare, niste intreprinderi care, oricum, erau falimentare, mimand ca nu are nimic impotriva unei relatii economice de anvergura cu Rusia, lucru ce ar fi trebuit perceput de catre Moscova drept un gest de prietenie. Si uite asa, incet, incet, Romania a intrat in NATO, in UE si acum rusii constata ca aici s-a pus un Scut! 🙂

Felul in care Dl. Iliescu a jucat comedia asta este magistral si dovedeste o mare experienta in politica! El a inteles ca pentru a avea relatii bune cu o Europa de Vest corupta de catre Kremlin, trebuie sa mimezi relatii bune, cordiale chiar, cu Kremlinul. In felul asta, pana la urma, ne-a acceptat si UE. Observati acum cum Romaniei ii este blocat un drept: accesul la Spatiul Schengen. Interesant este ca Dl. Iliescu, fara a fi agresiv la adresa Rusiei, s-a indepartat usor, usor de aceasta ca… „asa-i viata”, domnia sa nu s-a indepartat de nimeni, altii s-au indepartat de domnia sa (ca sa-l citez din memorie) 🙂 . Comedia asta a fost jucata si la Revolutie cu un sange rece extraordinar. Spre exemplu, a activat o conserva GRU precum gen. Nicolae Militaru, il pune ministru al Apararii, ba il mai face si general de armata, aratand ca nu e ostil rusilor ca, dupa numai cateva luni, sa-l scoata din functie datorita nemultumirilor aparute in randul Armatei si, iata, pentru ca avea probleme a trebuit sa-l scoata, nu mai avea ce sa faca, el a avut toata bunavointa! El a mai activat si alte conserve kaghebiste, fara sa dea doi bani pe ele, doar ca sa vada rusii ca nu le e deloc ostil, dupa care s-a descotorosit de respectivele conserve intr-un fel sau altul. Pe de alta parte, daca rusii ar fi intors macazul, el era acoperit!! Trebuie remarcat jocul genial al lui Ion Iliescu in acea perioada si felul in care a stiut ca, incet, incet, sa se indeparteze de rusi si sa puna Romania pana la urma pe o linie pro occidentala!! Dar optiunea pro occidentala clara a venit de abia in al doilea mandat al sau: 2000-2004, dar si atunci cu rezerve, pentru ca stilul D-lui. Iliescu nu este unul care sa forteze atingerea unui obiectiv (exista si exceptii, de pilda debarcarea lui Petre Roman din septembrie ’91, insa atunci a fost o situatie fortata si pentru ca FSN-ul trebuia sa „scuipe” partide) si, pe de alta parte, datorita faptului ca domnia sa este un om de stanga, iar ideile comuniste insusite de-a lungul atator ani nu ies prea repede din om…

Interesant este ca domnia sa, inca de la Revolutie, nu a dorit sa fie perceput de catre rusi ca un factor ostil. De ce oare? Mie mi se pare ca la Malta, Romania si Bulgaria fusesera trecute in sfera de influenta a rusilor… Se vede si acum ca noi si bulgarii nu suntem primiti in Schengen. In asemenea conditii, Dl. Iliescu a ramas fara sprijin american si a inteles ca intoarcerea spatelui Rusiei, ar fi perceputa ca un act de ostilitate in conditiile in care Romania nu avea garantii de securitate. Nu suntem primiti in Schengen tocmai in virtutea celor discutate la Summitul de la Malta, de atunci, desi lucrurile s-au mai schimbat si inca simtitor. Insa amintiti-va de atitudinea lui Vladmir Putin la Summitul NATO de la Bucuresti fata de aderarea Romaniei si Bulgariei la NATO! Interesant este ca, din ce spunea, Putin nu a fost impotriva aderarii Romaniei si Bulgariei la UE, ci aderarii la NATO! Din aceste motive Dl. Iliescu a inceput sa joace comedia descrisa mai sus, fara sa forteze pentru ca lucrul asta sa fie perceput ca un act de ostilitate la adresa Rusiei. Pe de alta parte, acest joc subtil a facut ineficienta vreo actiune de blocare a integrarii tarii noastre in NATO sau UE de catre KGB. Totusi, in NATO am fost primiti in 2004 si o conditie a fost sa avem relatii bune cu Rusia.

In incheiere as dori sa spun ca speram ca adevarul asupra acestor evenimente – Revolutia si Mineriada – sa iasa la iveala pentru a ne intelege mai bine istoria si pentru a se restabili increderea in societate.

Este evident ca nu s-a incheiat Revolutia!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 24, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 59 comentarii

Despre fata cu bentita tricolora…

Mediafax

O elevă a fost ameninţată pentru că a purtat o bentiţă tricoloră la şcoală de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Poliţia a deschis dosar penal

Adevarul

Sabina Elena, eleva cu bentiţă tricoloră: „Nu-i urăsc pe unguri, urăsc faptul că ei mă urăsc“

As dori sa spun cateva cuvinte despre acest incident regretabil pentru ca o fata care a purtat la scoala o bentita tricolora a fost amenintata pe o retea de socializare si admonestata de profesori si diriginta datorita acestui lucru.

Sunt intru totul de acord cu Bogdan Petriceicu Hasdeu care afirma ca „Romanismul este Umanitate, Libertate si Adevar”. Asa este. Si as afirma ca nu putem fi europeni decat prin romanism. O alta abordare a europenismului nostru este o greseala. Totusi, ceea ce s-a intamplat recent, chestiunea cu „steagul secuiesc”, a starnit prea multe patimi. Din pacate, in randurile minoritatii maghiare, aceste patimi au fost alimentate de Guvernul Orban. Toata aceasta poveste a steagurilor si a autonomiei pe criterii etnice, sustinuta de Budapesta, si in interior de cei de la Partidul Popular Maghiar ce-l are ca mentor pe europarlamentarul Laszlo Tokes, a condus la o distorsionare a relatiilor intre cetatenii de nationalitate maghiara si cei de nationalitate romana, a condus la un fals si anume ca intre romani si maghiari, intre cetatenii obisnuiti, ar exista un conflict. Un conflict de natura etnica. Adevarul este ca intre romani si maghiari, intre oamenii obisnuiti, nu exista niciun conflict. Chestiunea asta cu conflictul intre romani si maghiari este hiperbolizata de catre factorul politic interesat in acest sens. Dimpotriva, intre romani si maghiari, intre oamenii obisnuiti, exista relatii de intrajutorare, nicidecum de ura. Lucrul acesta a facut posibila coexistenta pasnica a romanilor si maghiarilor, desi exista destule diferente de ordin etnic, lingvistic, religios. Spiritul de toleranta, de fratietate intre romani si maghiari s-a situat de-alungul timpului intotdeauna deasupra oricarui conflict si a invins in ciuda diferentelor mentionate mai sus. Este regretabil ca se incearca, intr-un mod iresponsabil, a se insinua in societatea noastra idei extremiste, ultranationaliste – contrare spiritului european -, care starnesc acelasi tip de idei, extremiste, nationaliste. Priveam, spre exemplu, la televizor, cum la un miting de solidaritate cu Sabina Elena si-a facut aparitia si Noua Dreapta. In Bucuresti, in fata Teatrului National, s-au scandat lozinci de tipul: „România e ţara noastră, ne p**ăm pe Ungaria voastră!” şi „Afară, afară, cu ungurii din ţară!”. Insa cei care striga asa, precum si Popularii lui Tokes, ar trebui sa stie ca astfel de atitudini submineaza Libertatea si Democratia.  Iar romanii, cat si maghiarii ar trebui sa-si aminteasca de faptul ca pentru aceste lucruri au luptat si au murit oameni in Decembrie ’89. Este, spre exemplu, absolut regretabil ca Tokes si Popularii sai alimenteaza, prin discurs si atitudini, reactii sovine, cand Tokes a fost din cei care au luptat contra comunismului. Iar oamenii obisnuiti s-au ridicat atunci tocmai pentru Libertate. Imi amintesc si acum de o lozinca din acei ani: „Libertate, te iubim/ Ori invingem, ori murim!”. Si acum ce facem? Luptam, oare, impotriva libertatii?? Iar daca maghiarii au facut atat tam-tam cu steagul secuiesc, de ce o romanca, Sabina, n-ar purta o bentita tricolora? Tin minte ca am fost intr-un concediu in zona, la Tusnad, si purtam niste adidasi unguresti, dar cred ca nu a bagat nimeni de seama… 😆 . Daca purtam un tricou cu Che Guevara eram, desigur, cool… 😆 . Eu cred ca trebuie sa avem in vedere ca extremismul, ultranationalismul, sovinismul nu fac bine cuiva, nici romanilor si nici maghiarilor. De aceea spun ca trebuie sa dam dovada de calm si moderatie si sa avem in vedere lucrurile care ne unesc, nu cele ce ne dezbina, sa avem in vedere lucrurile importante: Libertatea, Democratia. Sa avem in vedere acele lucruri care dau Forta si Frumusete societatii noastre. Altminteri vom ajunge sa ne scarbim cu totii de viata asta, de cei de langa noi, de o societate in care vom cauta fericirea fara s-o putem gasi vreodata. Chiar daca realitatile de azi nu sunt dintre cele mai fericite, din pacate, si ma refer la faptul ca aceasta criza economica a agravat conditiile de viata ale oamenilor, nivelul de trai, trebuie sa respingem orice „solutie” extremista, ultranationalista, radicala pentru ca daca nu respingem astfel de lucruri acestea ne pot arunca, Doamne fereste, intr-un intuneric totalitar.

Eu sper ca si noi, si maghiarii sa avem intelepciunea sa depasim astfel de lucruri, precum cele intamplate, sa le depasim cu bine, pentru ca aceste lucruri sunt acele „luciri din iad”, de care ne vorbea Baudelaire. Sunt reverberatii, din pacate, ale tenebrelor trecutului. De aceea, cred eu, trebuie sa respingem cu totii ura, sub orice forma s-ar manifesta aceasta. Iar la raspunsul Sabinei:

„Nu. Nu am de ce să îi urăsc. Nu am declarat aşa ceva. Urăsc faptul că ei mă urăsc.”

as raspunde ca nici ei nu trebuie sa te urasca si nici tu nu trebuie sa-i urasti! Trebuie spus raspicat: romanismul nu inseamna ura!

martie 26, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Emil Boc nu a scos niciun cuvant pe parcursul celor doua ore…

Iata o stire foarte interesanta din Gandul:

BĂSESCU S-A BĂTUT CU „STELELE PARTIDULUI” ÎN ŞEDINŢA PDL. Cum l-a scos la careu pe deputatul Păsat

de Liliana RUSE

Stateam si citeam acest articol si contemplam cum Traian Basescu, presedintele tarii, s-a comportat ca un adevarat sef de partid! Energic si viguros, i-a mustruluit si le-a frecat ridichea pana la loc comanda!

„Băsescu le-a cerut pedeliştilor ca, la viitorul congres, să adopte criterii de integritate pentru intrarea în partid şi să le aplice „în cinci zile”. Secretarul general Vasile Blaga l-a contrat timid, amintindu-i că PDL are deja asemenea criterii incluse în statut. „Zău, şi poţi să-mi spui când le-aţi aplicat? Dă-mi măcar un singur exemplu”, i-a răspuns Băsescu, replica prezidenţială lăsându-l mut pe Blaga. Şeful statului le-a propus pedeliştilor să o coopteze pe Monica Macovei în comisia care va elabora criteriile de integritate.”

Presedintele jucator a jucat rolul sefului de partid! Asta ca sa nu spun ca ceea ce a facut cam sfideaza Constitutia – art.84. Dar… in definitiv si la urma urmei, de ce nu, presedintele poate sa spuna ce are de spus. Problema este si cum o face…

„Preşedintele a avut şi un mesaj de încurajare către PDL, spunându-le liderilor partidului că merg pe calea cea bună, a reformelor, şi că trebuie să continue, indiferent de faptul că urmează alegeri interne. „Sunteţi un partid de dreapta, asumaţi-vă această identitate, fiţi consecvenţi şi veţi câştiga fără probleme alegerile. Nu faceţi prostia să vă întoarceţi de pe drumul pe care aţi plecat, cel al reformelor”, a sunat mesajul mobilizator al Cotrocenilor. Băsescu i-a sfătuit pe pedelişti să facă compromisuri „doar atunci când e nevoie”, dar să nu cedeze continuu, pentru că altfel indentitatea partidului devine „difuză”.”

Problema este cine conduce, defapt, acest partid.

„Preşedintele Traian Băsescu le-a cerut, luni seară, parlamentarilor PDL să contracareze mediatic Opoziţia şi le-a reproşat liderilor partidului că nu ies la bătaie. „Stelele partidului stau şi ei în tranşee, dar stau în aşa fel încât să nu îi atingă glonţul şi trimit la înaintare infanteria, să încaseze pentru ei”, a spus preşedintele, conform unor surse participante la discuţii.
Sursele citate au precizat că Băsescu le-a atras atenţia pedeliştilor că au o problemă reală cu corupţia: „Până acum, un partid de stânga – PSD – era perceput ca fiind cel mai corupt. De când aţi venit la putere, aţi început şi voi. Sunteţi un partid dreapta, dar aveţi o problemă cu corupţia„. (subl. mea)

Desi cred ca o sa ma repet, totusi, stau si ma intreb: de ce nu a facut Emil Boc aceste afirmatii, care traseaza linia partidului, tactica si strategia sa, in definitiv programul sau politic? Ma intreb, pentru ca Boc asta face: tace!  Este o chestiune destul de ciudata ca presedintele tarii, care este incompatibil cu functia de membru de partid, sa se comporte ca un sef de partid, si inca unul veritabil, asta in timp ce presedintele partidului, care este intru totul indreptatit sa faca astfel de afirmatii – deoarece conduce partidul, sau ar trebui s-o faca –  tace malc. Basescu, pur si simplu, a dat ordine partidului! Basescu vorbeste de coruptie, dar este intr-o inadvertenta de ordin legal constitutional, punand PDL-ul intr-o lumina cat se poate de proasta – aceea de a primi ordin de la seful statului, care nu ar trebui sa faca asta!

Problema nu mi se pare deloc simpla si ceea ce a afirmat Basescu, in legatura cu huiduielile de la Iasi, ma pune serios pe ganduri:

„Băsescu a făcut reproşuri guvernului în chestiunea recalculării pensiilor militarilor, spunând „ridică semne de întrebare” faptul că Executivul nu a reuşit să facă această recalculare în şase luni. „Puteaţi măcar să-i informaţi pe oameni şi nu sa le trimiteţi direct fluturaşii cu pensia tăiată, fără nicio explicaţie. Normal că m-au huiduit oamenii la Iaşi pe 24 Ianuarie şi aveau dreptate„, a spus preşedintele, fără să primească vreun răspuns din partea miniştrilor sau a premierului.” (subl. mea)

Este ca si cum tacerile discrete din partid ascund o anumita distantare de Basescu. Acesta le-a cerut sa-si asume identitatea de dreapta. De ce oare? Lucrul ar scoate in evidenta reticente serioase in partid cu privire la asumarea unei asemenea identitati. Interesant este ca la Iasi nu Boc s-a expus huiduielilor, ci Basescu. Este ca si cum Boc a facut pasul inapoi si a iesit in evidenta Basescu, ca buboiul in frunte! Sa fie oare vorba de o fractura, invizibila pentru publicul larg, dar profunda, intre PDL si Traian Basescu? Aceste taceri despre care vorbeste articolul par a spune multe… Ce vor sa spuna oare?

Eu, sincer vorbind, as vrea sa-l vad pe Basescu si la sedinta altor partide. Inteleg ca nu a fost invitat. Deci la PDL a fost invitat. Numai ca nu s-a comportat ca un invitat, ci ca sef de partid! Si cred ca mai trebuie spus ca a vorbit partidului, nu Guvernului – deci astea nu au fost consultari cu Guvernul. A pedalat pe tema reformelor, dar nu a spus nimic despre ineficienta Guvernului pe problemele economice. Chiar si siguranta ca va castiga la referendum, daca va fi suspendat, mi se pare destul de suspecta, desi de inteles (doreste sa mai castige inca o batalie politica!). Problema este ca suspendarea nu prea poate avea loc pana la viitoarele alegeri, pentru faptul ca Opozitia nu are majoritate in Parlament. Problema este ce o sa faca daca alianta dintre PSD si ACD va castiga alegerile parlamentare! Presedintele are o siguranta foarte mare cand le zice pedelistilor: ” „Sunteţi un partid de dreapta, asumaţi-vă această identitate, fiţi consecvenţi şi veţi câştiga fără probleme alegerile. Nu faceţi prostia să vă întoarceţi de pe drumul pe care aţi plecat, cel al reformelor„. Dar pe ce se bazeaza aceasta siguranta – ca o sa castige fara probleme alegerile? Ca in sondaje PDL nu sta deloc stralucit, ba chiar se poate spune ca sta prost de tot. Pe ce se bazeaza aceasta siguranta, a unui presedinte huiduit la scena deschisa de catre oameni, recunoascand ca oamenii au avut dreptate? Bine, poate fi vorba de mentalitatea de invingator a presedintelui… Si, in definitiv, ce era sa le spuna? Ca o sa piarda alegerile? Dar, totusi, cum poti sa ai aceasta siguranta, ca PDL o sa castige fara probleme alegerile? Acest fara probleme ma intriga. Cand toate sondajele de opinie, care au fost date publicitatii si pe care le-am vazut spun cu totul altceva. In niciun caz nu se poate afirma ca victoria PDL, daca va fi o victorie, va fi fara probleme, intelegand prin asta ca va castiga detasat. Este iarasi ciudat ca presedintele tarii le spune asa ceva pedelistilor, adica cum vor castiga alegerile. A fost un discurs de sef de partid, nu de presedinte al tarii. Pe de alta parte, din discursul prezidential, ar rezulta ca ar exista riscul ca PDL sa se intoarca de pe drumul de pe care a plecat – cel al reformelor. Altfel ce sens ar mai avea indemnul prezidential? Pentru ce sa indemni pe cineva sa faca ceva, daca acela e chiar hotarat s-o faca? Dar, pe de alta parte, de ce si-ar asuma PDL identitatea de dreapta, ca sa dau un exemplu, daca nu prea crede in aceasta identitate. Sa nu uitam ca PDL (PD) a pornit ca partid de stanga, initial. Dus prin toate doctrinele de catre Traian Basescu, a ajuns in Grupul Popular. Asta nu inseamna ca, peste noapte, si constiintele oamenilor s-au schimbat. La ordinul prezidential. Daca tu vorbesti si cel care te-asculta tace, asta nu inseamna ca e si de acord cu tine. Pe de alta parte, daca ma uit la denumirea acestui partid, singurul element de dreapta ar fi cel liberal , L-ul din coada, ca democrati sunt toti. Care, defapt, e tot de stanga, ca se zice ca liberalii ar fi de stanga. Atunci ce fel de partid de dreapta ar fi PDL? Iar daca nu este un partid de dreapta, de ce sa-si insuseasca drumul unor reforme de dreapta? Adica ceea ce nu e defapt… De ce trebuie sa-mi asum ceva in care nu prea cred? De ce sa fiu obligat sa fac asta?

Dar daca PDL nu este altceva decat o confuzie ideologica populista? De unde pana unde Traian Basescu, cel care indeamna, ar avea o constiinta de dreapta (desi poate ar vrea s-o aiba), cand s-a si declarat fost comunist, cand a zis ca Ceausescu ar fi fost un mare presedinte al romanilor daca ar fi stat doar 10 ani la putere? Daca si Basescu este un produs al unei asemenea confuzii grave? De unde se naste urmatoarea intrebare: dar daca si noi, oamenii obisnuiti traim, defapt, intr-o grava confuzie idelogica, indusa de un politic confuz, de o tranzitie confuza? Atunci cand PSD imbraca acele haine care nu-i stateau bine, vorba lui Adrian Nastase, cum a fost? Adica acele haine de dreapta, care l-au facut urat de catre popor, nu-i asa?

Parerea mea este ca Traian Basescu nu a procedat cum trebuie. Problema nu este diferentierea ideologica. Poate sa para surprinzator si ciudat ceea ce spun. Voi cauta sa ma explic si sa va arat, chiar daca gresesc, cum vad eu lucrurile. Sa luam un exemplu: SUA. Acolo sunt doua partide principale: Partidul Republican si Partidul Democrat. Fireste, se poate vorbi si aici de doctrine: stanga, dreapta, centru. Dar de ce trebuie sa fie atat de mari diferentierile? Sunt chiar atat de mari, in tuse groase, diferentele intre cele doua partide? Sau este mai mult o abordare „centrista”, ca sa zic asa, a problemei? Adica, daca e sa vorbesc in termeni matematici, fata de centru, este o diferenta de plus/minus epsilon, unde acest epsilon este un infinit mic. Diferentierile nu sunt asa mari, si, cu toate acestea, democratia americana este cea mai veche democratie moderna, ca sa zic asa, din cate cunosc. Pe cand Basescu vrea sa diferentieze in tusele cele mai groase PDL-ul de PSD. Dar daca s-ar face o asemenea diferentiere s-ar casca si un gol care nu ar mai fi ocupat de nimeni. O parpastie nu numai politica, dar si sociala. De asta avem nevoie? Au fost atatia presedinti ai Statelor Unite, atat democrati, cat si republicani, dar, cu toate acestea, SUA a ramas, de la infiintarea sa, aceeasi. Daca diferentierile ar fi fost mari, SUA nici nu ar fi putut ajunge unul din cele mai dezvoltate state de pe glob (daca nu chiar cel mai dezvoltat!!) si o mare putere militara!  Nici nu ar fi avut stabilitatea politica si sociala sa ramana aceeasi, adica sa pastreze acelasi fond si spirit constitutional de la infiintarea sa. Deoarece cu cat diferentierile sunt mai mari, cu atat si contradictiile sunt mai mari. Iar contradictiile mari pot crea prapastii ideologice, politice si sociale, greu de umplut, situatii greu de rezolvat. Basescu greseste cand vrea sa fie transant in aceasta problema: adica el sa transeze stanga si dreapta politica. Eu cred ca intr-o democratie nici nu este necesar sa fie atat de mari diferentierile, ci toate partidele sa graviteze in jurul acelorasi valori umane, politice, sociale, constitutionale, etc. Abordarile privind rezolvarea unor probleme ar putea fi diferite. Dar nu ar trebui sa existe nici aici diferente prea mari. Ci trebuie avut in vedere o viziune realista de rezolvare a acestora in interes general. Practic, numai marxistii au tratat diferentierea ideologica in tuse atat de groase. Aceasta diferentiere a condus la ceea ce ei numeau lupta de clasa. Lucru logic – contradictiile mari in plan politic si social conduc la lupta, ce poate fi si de clasa, atunci cand un partid este reprezentantul politic al unei clase sociale. Pe de alta parte, diferentierile trebuie sa existe, cu conditia sa nu fie foarte mari, astfel incat sa duca la contradictii foarte mari, ce pot pune in pericol democratia! Pentru ca, defapt, asta e problema: democratia, pe care poporul roman a castigat-o cu sange varsat, in decembrie ’89!

Faptul ca tot vrem sa schimbam Constitutia inseamna ca nu ne-am definit cum trebuie valorile. O Constitutie trebuie respectata de catre toate fortele politice, de catre toti cetatenii. Nu ne place s-o mai respectam, o schimbam. Nu mi se pare o atitudine. Si nu se poate ca o forta de dreapta, sa zicem, sa faca o Constitutie de dreapta, iar o forta de stanga, o Constitutie de stanga. Constitutia trebuie respectata de toti si de toate. Dar daca nu avem niste valori foarte clar definite si criterii pentru asta, cum putem sa facem acest lucru? De aceea si spuneam ca fortele politice trebuie sa graviteze in jurul acelorasi valori. Pentru ca democratia presupune alternanta la Putere si atunci, asa cum un partid socialist sau social democrat poate sa fie la putere azi, maine poate fi un partid liberal sau popular. Fara valori comune nici nu s-ar putea sa existe o viziune comuna asupra Constitutiei, nu?  Ar insemna ca nici nu avem valori comune pe care sa ni le insusim, in conditiile pluralismului politic. Pai si atunci unde vom ajunge…?

februarie 1, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre incompetenta Guvernului!

Va propun ca sa cititi cu calm acest articol din Romania Libera:

Valeriu Tabără asigură că România nu va fi afectată de criza alimentară

Deci marea mea rugaminte ar fi sa nu va enervati citind acest articol. Stiu ca nu o sa fie usor. Dar cu un efort cat de cat poate ca merge.

Defapt Dl. Tabara reduce lucrurile la bazele lor cele mai simple si face urmatorul rationament de clasa VII-a primara:

Dacă românul nu va fi suficient de harnic, poate suferi de foame, ca în orice gospodărie. România nu are voie, în condiţii normale, să aibă probleme sau să se discute despre foame

Deci: daca nu e suficient de harnic, romanul ar putea avea probleme cu foamea. Din ce a spus rezulta logic: daca nu are probleme cu foamea, atunci romanul e suficient de harnic!! 🙂  (p implica q este congruent cu non q implica non p, pentru detalii recomand Manualul de algebra de clasa a IX-a).

Ca sa concluzionam:

Domnu’ ministru, pe cand va dati, dom’ne, demisia? 

Asta ca sa nu spun ca tot Guvernul ar trebui sa-si dea demisia, intrucat membrii Guvenului sunt solidari in raspundere!

In viziunea D-lui Tabara totul depinde de cum e romanul, harnic sau neharnic. Nicidecum de ceea ceea ce face Guvernul! Si cum ar putea sa depinda de ceea ce face Guvernul, cand la Guvernul Boc se observa cu usurinta o lipsa totala de strategie in ceea ce priveste economia si relansarea acesteia. Deci de romani depinde totul! Pai daca de romani depinde, atunci s-ar putea intampla ca romanii sa fie foarte harnici la viitoarele alegeri si sa voteze cum PDL nici nu si-ar putea imagina. Recunosc dragostea catre axiomatica a PDL-ului exprimata celebru prin butada: „Iarna nu-i ca vara”. Iar eu as adauga : „Si nici magarul ca si caprioara” 😆 Mai si rimeaza! 🙂 Inteleg preocuparea de a aprofunda bazele axiomaticii existentiale, numai ca Guvernul a ramas doar la acest stadiu. As dori sa vad ca teoria ce rezulta din aceste axiome ar putea produce, transpusa in practica, si crestere economica! Ca se cam vad doar minusuri la capitolul asta!

ianuarie 30, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Interviu cu Cristian Preda in RL

Interviu acordat de europarlamentarul Cristian Preda, in Romania Libera, Sabinei Fati:

Preda: Mă tem că Boc se va agăţa de funcţie ca Tăriceanu

Cred ca ceea ce vrea sa spuna este ca ar fi nevoie de o sustinere mai larga a Guvernului – de aici si ideea de „baza consensuala”, pentru ca sustinerea actuala – UDMR si UNPR – este slaba, acestea fiind partide mici. Mie mi se pare ca Dl. Preda ar sustine ideea unui Guvern de Uniune Nationala, in care, alaturi de PDL sa fie cooptate si celelalte doua partide mari: PSD si PNL, dar si UDMR si UNPR (sau poate ca nu, deoarece un Guvern compus din membri de la PDL, PSD si PNL ar asigura o majoritate confortabila acestuia in Parlament).

O schimbare de guvern ar putea rezolva lucrurile sau există şi alte soluţii?

C.P.: Soluţia în acest moment este negocierea unei noi formule de guvernare. Un guvern atât de fragil care depinde de doi actori mărunţi, cum sunt UDMR şi

UNPR, nu poate să reziste.

Ar trebui să-şi găsească alţi aliaţi?

C.P.: E nevoie de o altă formulă de guvernare: o formulă consensuală. Este evident că, dacă merge pe acelaşi drum, Guvernul Boc nu are nici o şansă, fiindcă PSD şi PNL vor bloca în conti­nuare orice măsură prin instituţiile nereprezentative: Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului. Tot ceea ce s-a întâmplat ne arată că Parlamentul este blocat în ultimii ani într-o logică a instituţiilor nereprezentative.

Cum vedeţi această formulă consensuală?

C.P.: E nevoie, în primul rând, de consultări între Guvern şi celelalte partide. Nu putem pleca de la premisa că o criză politică este eternă. O criză politică poate fi din ce în ce mai gravă, dar dacă intrăm iarăşi într-o situaţie precum cea din 2007-2008, cu un guvern care nu mai vrea să plece acasă şi care găseşte orice resursă pentru a rămâne, vom pierde cum am pierdut şi atunci. O parte din criza de acum este, de altfel, explicată de criza guvernamentală de atunci. Toate cedările la care a fost supus Tăriceanu la presiunea PSD sunt plătite astăzi.

Pe de altă parte, PSD şi PNL nu vor să negocieze cu Traian Băsescu, cel care ar putea să negocieze consensul despre care vorbiţi.

C.P.: Nu sunt convins. Nu putem fi singura ţară din lume în care crizele nu pot fi depăşite. O politică democratică are resurse pentru a trece de crize.”

Dar interesant este ca in viziunea domniei sale PDL nici nu ar mai putea guverna singur, caci ce altceva poti sa spui cand citesti acestea:

Se înţelege că PDL improvizează, fără planuri de viitor, fără strategii?

C.P.: În acest moment cred că asta este situaţia şi e regretabil că lucrurile stau aşa. Eu am cerut încă de la începutul anului întâlniri periodice între Guvern şi parlamentari, între Guvern şi aleşii locali, dar mi s-a râs în nas. Mi s-a spus că de la Bruxelles nu se vede bine situaţia. Deciziile se iau consultând partidul, nu consultanţii în comunicare.”

si

Principalele greşeli din acest an au fost făcute de Guvern sau de PDL?

C.P.: Există o responsabilitate a partidului, fiindcă Guvernul e asumat de PDL. În ultimele luni, şi nemulţumirea din PDL, şi felul în care Guvernul a înţeles să amenajeze relaţia cu grupurile parlamentare au creat o stare de tensiune şi chiar o criză: între Guvern şi PDL nu mai există încredere, iar acest lucru are efecte negative.

Principalii lideri ai PDL sunt în Guvern.

C.P.: Un partid nu trăieşte prin mica oligarhie care e instalată la vârf. Un partid trăieşte prin tot ceea ce înseamnă structuri. Când eu şi Monica Macovei i-am tras de mânecă, ne-au râs în nas, în frunte cu Emil Boc, şi ne-au tocat toate amendamentele la statutul PDL, prin care încercam să dăm o altă faţă partidului. Nemulţumirile de astăzi puteau fi evitate.

Când s-a pus problema alegerilor în PDL, Emil Boc nu a avut nici un contracandidat, semn că partidul nu avea nemulţumiri.

C.P.: Trebuie să existe o competiţie deschisă. Nu te poţi înscrie într-o competiţie care nu are loc. Alegerile s-au amânat ca soluţie de protecţie pentru elita aflată în acest moment la conducere, dar blocajul provine şi din această suprapunere între responsabilii partidului şi cei guvernamentali. Sunt oameni care au autoritate, dar n-au credibilitate.

Credeţi că Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga ar trebui să facă un pas înapoi?

C.P.: Sunt, cum am spus, oameni cu autoritate, dar fără credibilitate.”

Pe de alta parte cred ca am putea deduce ca exista o lupta acolo intre generatii, o lupta pentru putere:

Cum ar trebui să arate noua conducere a PDL?

C.P.: PDL trebuie să găsească resurse pentru perioada de post-tranziţie, nu de început de tranziţie cu persoane ca Ioan Oltean sau Radu Berceanu, care nu par să trăiască în epoca Merkel-Sarkozy.

Pe ce bază au luat naştere aceste fracţiuni, pe interese de grup, de afaceri, politice?

C.P.: Există, pe de o parte, o solidaritate în jurul liderilor PD din anii ’90, există o solidaritate în jurul curentului creştin-democrat promovat de Sorin Frunzăverde, alt lider din anii ’90, dar total diferit faţă de Oltean sau Berceanu. Există, pe de altă parte, ceva din PNL, versiunea Stolojan, şi există şi aşa-numiţii „intelectuali” care şi-au asumat o viziune europeană, iar deasupra tuturor acestora există interese de afaceri locale, oameni care nu au nici o legătură nici cu PD ca partid de la începutul tranziţiei, nici cu partitura PNL, reinterpretată de Valeriu Stoica, nici cu liberalismul în care cred eu sau civismul Monicăi Macovei; oameni de afaceri locali, care au nevoie de protecţie politică.

Aceste fracţiuni se bat între ele?

C.P.: E un război surd. Există şi fracţiuni, şi curente ideologice, mai puţin influente decât mi-aş dori.”

O lupta a unor viziuni diferite (datorita diferentei intre generatii).

„Din lupta fracţiunilor va rezulta un nou lider?

C.P.: Dacă vor exista reguli corecte de competiţie, da. Dar discuţiile pe baza statutului nu mă încurajează să cred asta. A fost o tentativă de a controla alegerile prin intermediul acestei elite guvernamentale.”

Referitor la Boc spune:

„Cine ar trebui să ia iniţiativa?

C.P.: Emil Boc este deocamdată prim-ministru şi ar trebui să ne spună ce are de gând. El nu este un simplu negociator cu FMI, el ar trebui să ne spună care este viziunea lui politică şi care este modalitatea prin care PDL vrea să depăşească această criză.”

Adica Boc, nu Presedintele.

Interesant este ca Dl. Preda atinge subiectul legat de prefigurarea crizei politice. Adica aceasta criza e pe cale sa se intample. Pe de alta parte PDL scade in sondaje. Erodarea pe timp de criza e foarte pronuntata. Vorbeste si de lipsa de credibilitate pe care o are Guvernul, si care se rasfrange, as adauga eu, asupra intregului PDL. Problema nu este insa foarte clara. Am avansat ideea unui Guvern de Uniune Nationala. Dar termenul „consens” folosit de Dl. Preda nu mi se pare foarte clar. Ce vrea sa insemne acest consens? Numai ca PSD si PNL sa nu blocheze masurile Guvernului la Curtea Constitutionala si la Avocatul Poporului?! Consensul este vazut sub forma unor „consultari” intre Guvern si celelalte partide. De acord. Dar consultari care sa duca la ce anume? La consens, evident. Dar ce fel de consens? Pentru ca Dl. Preda vorbeste si de „un guvern care nu mai vrea sa plece acasa”… Ceea ce sugereaza o schimbare de guvern si, poate, un Guvern de Uniune Nationala…Mai ales ca spune: „O politică democratică are resurse pentru a trece de crize.”.

Problema este ca, oricare ar fi componenta Guvernului, acesta trebuie sa ofere solutii viabile pentru iesirea din criza. El se va eroda datorita crizei, inevitabil. Pe de alta parte ar trebui sa existe un consens si in privinta solutiilor. PSD propune impozitul diferentiat, deci renuntarea la cota unica, ceea ce nu vor PDL si PNL. Sustinerea unui Guvern PDL, UDMR,UNPR de catre PSD si PNL ar presupune conditii din partea acestora, pe care PDL ar trebui sa le accepte. Se spune ca politica este arta compromisului. Pana la urma sa vedem daca aceasta clasa politica a noastra a ajuns la masura unei asemenea arte!

iulie 3, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii