Exact ca prin ’92-’94…

Sau daca nu exact, atunci foarte asemanator, extrem de asemanator.

Numai aruncandu-ne privirea pe scena noastra politica vom observa ca avem, ca si atunci, un monstru politic, daca i se poate spune asa, e vorba de PSD-ALDE ce are o majoritate confortabila in Parlament, care se mai si mareste cand trebuie – sa nu uitam ca recent au plecat, nu-i asa, de la PMP spre PSD. Pe vremuri era FSN-ul lui Ion Iliescu, apoi FDSN-ul si pe urma celebrul PDSR – toate aceste denumiri inseamna azi: PSD, la care s-a mai adugat si fractiunea Tariceanu din PNL, adica ALDE. Ei sunt la Putere, scaderea in sondaje e nesemnificativa. Trebuie spus ca sunt la Putere din 2012, alegerile din 2016 n-au facut altceva decat sa confirme starea de fapt si sa le pecetluiasca o Putere si mai mare, gratie scorului zdrobitor la care au castigat alegerile, atat pe cele locale cat si pe cele legislative. La alegerile locale, modalitatea de a alege presedintii consiliilor judetene si primarii intr-un singur tur de scrutin a avantajat major PSD-ul. In 2016 harta s-a colorat in rosu. La alegerile legislative din 2016 PSD a stat mai bine decat FDSN in 1992!!

Opozitia la PSD-ALDE ar trebui sa bage bine la cap ca daca in 1992, in jud. Teleorman, procentul FDSN-ului a fost de 49,33%, acum, in 2016, procentul a fost (rotunjit) de 62%!!

Pe de alta parte, avem, exact ca-n perioada de care vorbeam in titlu, o Opozitie fragmentata in care predomina, actualmente, PNL. Dar PNL nu are forta necesara ca, de unul singur, sa poata castiga, sa poata infrange acest mamut numit PSD-ALDE. Sondajele de opinie care s-au realizat, inclusiv cele recente, le puteti vedea aici. Nu trebuie decat sa le privesti ca sa-ti dai seama de diferentele foarte mari dintre PSD-ALDE si restul care formeaza Opozitia si care, in astfel de conditii, n-are cum sa fie eficace.

Daca in 1991 s-a format o alianta politica din toate fortele de Opozitie la ceea ce era pe atunci FSN – e vorba de Conventia Democrata Romana (CDR) – cu atat mai mult, date fiind realitatile de azi, foarte asemanatoare cu cele de atunci, se impune a se realiza o noua alianta politica prin care fortele de Opozitie la PSD-ALDE sa fie unificate si sa lupte impreuna impotriva acestui monstru politic – de PSD-ALDE vorbesc – care nu prea vad cum ar putea sa fie invins altfel. Alegerile legislative vor fi 2020. Alegerile prezidentiale, in 2019. Poate n-ar fi tarziu sa se realizeze o asemenea alianta a fortelor politice de opozitie. Tinand cont de experienta trecutului, s-a vazut ca o astfel de alianta a reusit sa castige alegerile din 1996, cu peste 30%. La alegerile legislative din 2016 PNL si USR n-au putut face impreuna 30%.

Asta e realitatea politica romaneasca.

Slab este faptul ca pe partea dreapta a esicherului politic nu se vede nicio miscare convingatoare pentru a castiga viitoarele alegeri. Chiar si pentru alegerile prezidentiale, e de presuspus ca PSD-ALDE se va mobiliza exemplar pentru a castiga. Dreapta cam doarme… In anii ’90 era cu mult mai activa si vocala!

Realitatea politica romaneasca de dupa Revolutia din 1989 impune crearea unei aliante de Centru-Dreapta pentru fortele de Opozitie la PSD (impreuna cu ALDE). Asta pentru a putea castiga niste alegeri la un scor rezonabil care sa-ti permita o influenta semnificativa si pentru a putea continua reformele, mai ales cele economice, dar si cele de ordin juridic. Numai ca cele de ordin juridic s-ar putea sa nu aiba efectul scontat si nici succes, daca nu se fac intai reformele economice, care sa duca la insanatosirea economiei si la cresterea generala a nivelului de trai al populatiei – lucruri de care ar trebui sa se ocupe Dreapta!!

La alegerile din 2004, pentru ca sa se poata face fata la PSD-PUR s-a creat Alianta DA si s-a vazut ca a fost un succes! Cel putin din punct de vedere electoral.

Astfel de aliante pe partea Dreapta a esicherului politic au darul de a echilibra jocul politic. In momentul actual, indiferent de ce spun analistii de pe la telaviziunile de stiri, jocul e dezechilibrat total. Se observa cu ochiul liber. PSD-ALDE au acumulat o asemenea Putere, legitima deoarece au castigat alegerile, incat isi pot permite orice. Analistii care sustin Dreapta mai bine si-ar pune intrebari in legatura cu inactiunea de pe partea Dreapta a esicherului politic. Degeaba unii se tanguie, aratand pericolul PSD-ului – pericol real, asta e limpede, daca nu se apleaca si asupra realitatii din zona Dreptei politice unde nu vedem nici strategii si nici initiative pentru a reusi la urmatoarele alegeri, inclusiv cele prezidentiale. Pentru ca, din pacate, si sondajele de opinie o arata, jocul politic se mentine dezechilibrat in favoarea PSD-ALDE. Se poate mentine dezechilibrat si in continuare si s-ar putea sa vedem ca PSD-ALDE castiga atat Presedintia cat si Legislativele!!

Trebuie facut ceva!! Si ii indemn pe aceasta cale pe liderii Opozitiei la PSD-ALDE sa ia serios in calcul efectuarea unei Aliante impotriva actualei Puteri, detinuta de PSD-ALDE, tot mai nelimitata, dupa cat se vede!

Un alt aspect ar fi ca daca PSD si-a luat consultanti straini, din Israel daca am inteles eu bine, de ce n-ar face si PNL asa? De ce PNL nu apeleaza la specialisti in marketing politic? Si chiar daca s-ar realiza o Alianta a fortelor de centru-dreapta impotriva PSD-ALDE, n-ar strica expertiza unor specialisti in domeniul acesta al comunicarii si al marketingului politic. Nu vreau sa spun decat ca PNL, USR ar trebui sa trateze cu toata seriozitatea chestiunea aceasta pentru ca altminteri s-ar putea  ca PSD sa castige alegerile din 2019 si 2020 la un scor chiar mai mare decat l-a avut in 2016! Eu de asta spun ca Opozitia la PSD-ALDE trebuie sa iasa din, cum sa-i zic?, hibernarea asta, trebuie sa se trezeasca si sa inceapa sa actioneze in consecinta. Pasivitatea de care da dovada, spre exemplu, PNL nu e in concordanta cu situatia in care se afla acest partid intrucat se vede ca nu creste, procentual vorbind, in preferintele electoratului. La fel se poate spune si despre USR, dar si despre Opozitia la PSD-ALDE in general vorbind. Asa nu merge, nu poate sa mearga, treaba! De aceea spun ca ar trebui regandita strategia pe baza unei Aliante a fortelor de centru-dreapta si de perfectionare a comunicarii si a marketingului politic, prin angajarea unor experti in aceste domenii, in stare sa dea o consultanta competenta pe astfel de probleme. Spre deosebire de Opozitia din anii ’90, cea de acuma e prea pasiva si in felul acesta nu prea are cum sa aiba succes. Cel putin asta e impresia mea…

Ce ar trebui sa faca Presedintele?

Trebuie sa spunem de la bun inceput ca nu e deloc in regula ce se petrece zilele astea in Romania.

Avem o decizie a Curtii Constitutionale in favoarea revocarii din functie a Procurorului-Sef al DNA, D-na. Laura Codruta Kovesi, care, de fapt – conform actualei Constitutii a Romaniei – trebuia sa fie luata de CSM. Art. 134 din Constitutie, privind atributiile CSM, spune la al.2 si la al. 3 urmatoarele:

„(2) Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale. In domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organica. In aceaste situatii, ministrul Justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.

(3) Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii in materie disciplinara pot fi atacate la Inalta Curte de Casatie si Justitie„

Curtea Constitutionala, prin decizia luata, a solutionat astfel un conflict juridic de natura constitutionala (art. 146 privind atributiile Curtii Constitutionale, al. e). Dar deciziile Curtii Constitutionale sunt „general obligatorii” (art. 147, al.4) si nu au cum sa fie atacate.

Deci daca CSM ar fi luat hotararea in materie disciplinara impotriva D-nei. Kovesi, aceasta ar fi putut fi atacata la ICCJ. Pe cand asa, interpretandu-se drept conflict juridic de natura constitutionala, prin decizia CCR, aceasta decizie e obligatorie si nu mai poate fi atacata. Totusi, raportul ministrului Justitiei, Dl. Tudorel Toader, se refera la chestiuni disciplinare legate de Procurorul-Sef al DNA, nu la un conflict de natura constitutionala. Si atunci lucrurile apar ca si cum aceasta Curte Constitutionala ar fi realizat prin decizia sa un shortcut pentru demiterea D-nei. Kovesi, fara putinta ca decizia sa fie atacata undeva.

Deci fara ca D-na. Kovesi sa aiba posibilitatea sa se apere in vreun fel, trebuind sa accepte sa fie demisa in felul acesta. Eu cred ca acest lucru contravine mai multor legi in vigoare in Romania, constituindu-se de la sine intr-un evident abuz. Abuz constitutional. Problema nu e persoana D-nei. Kovesi, nici spun ca ar fi de neinlocuit. Ci ABUZUL constitutional care ii forteaza mana Presedintelui pentru a o demite pe Laura Codruta Kovesi!! Chestiunea este, prin urmare, daca Presedintele achieseaza sau nu la un astfel de abuz.

De aceea, Presedintele are tot dreptul sa ceara explicatii in acest sens Curtii Constitutionale, in virtutea rolului sau de „a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice” (art. 80, al. 2 din Constitutie). Pentru ca decizia Curtii Constitutionale ii incalca D-nei. Kovesi un drept constitutional: acela de a ataca hotararea sau decizia la Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu atat mai mult cu cat Constitutia stipuleaza clar la art. 126 privind instantele judecatoresti, al. 1:

” (1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite prin lege”

Deci Justitia nu se realizeaza prin hotararile Curtii Constitutionale, iar „solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala” (art. 146, al. e) trebuie sa tina cont de art. 126, al.1, puterea CCR fiind marginita de acest articol. Altminteri, spre exemplu, Curtea Constitutionala ar avea o putere nelimitata, interpretand dupa bunul plac, dupa cum doreste Constitutia si dand orice fel de hotarari care sunt „general obligatorii”. Or, lucrurile nu stau asa, iar hotararea Curtii Constitutionale intra in conflict constitutional cu art. 134 si cu art. 126 din Constitutie.

Parerea mea este ca Presedintele ar trebui sa notifice Curtea Constitutionala in legatura cu astfel de aspecte, in conformitate cu Rolul Presedintelui, prevazut de Constitutie in art. 80, si sa ceara Curtii sa corecteze decizia gresita pe care a luat-o si a publicat-o in Monitorul Oficial. De asemenea, Presedintele ar trebui neaparat sa verifice daca decizia CCR nu contravine Integrarii Euroatlantice – Titlul VI din Constitutie.

Recapituland, decizia Curtii Constitutionale are urmatoarele carente:

 – prin aceasta CCR se substituie CSM;

 – are loc un abuz constitutional;

 – i se incalca in mod flagrant niste drepturi constitutionale Laurei Codruta Kovesi, neputand sa atace demiterea sa din functia de Procuror-Sef al DNA. Pentru acest lucru Laura Codruta Kovesi ar putea da Romania in judecata la CEDO pentru ca, prin decizia nedreapta a CCR (caci nu prin CCR se realizeaza justitia in Romania, conform Constitutiei), i se incalca dreptul fundamental de a ataca sau a avea posibilitatea de a gasi cai de atac (stipulat in Constitutia Romaniei) impotriva unei anumite decizii, data de CCR, de revocare din functie.

In mod clar se vede ca nu se doreste altceva decat izgonirea ei de la sefia DNA. Nici n-are importanta daca in mod drept, pe dreptate, sau in mod nedrept, pe nedreptate. Ci ca asa vor unii, asa spun anumite interese. Iar Presedintele, prin rolul sau, TREBUIE SA SE IMPLICE MAI MULT tinand cont de art. 80, al 2. din Constitutie care, printre altele, arata: ca „vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice„. Or, CSM, conform Titlului III din Constitutie, face parte din aceste autoritati publice, in acest caz e vorba despre Autoritatea judecatoareasca (cap. VI). Iar daca „vegheaza la respectarea Constitutiei”, atunci are datoria de a semnala eventuale derapaje si greseli din partea CCR si de a lua masuri. Presedintele nu poate sa dea afara un om care nu ar avea posibilitatea sa se apere, incalcandu-i-se acest drept printr-o decizie abuziva a CCR. In Romania e ilegal asa ceva! Si cred ca Dl. Tudorel Toader stie foarte bine lucrul asta. Nu dumnealui era indrituit s-o judece pe D-na. Kovesi si activitatea dumneaei in functia de Procuror-Sef al DNA. Art. 134 din Constitutie pune o limita autoritatii ministrului Justitiei, de care vorbeste art. 132, al.1:

„Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justitiei”

Limita pe care o pune ministrului Justitiei art. 134 este ca acesta nu poate sa judece un procuror si nici nu poate sa-i incalce dreptul de a ataca o decizie impotriva sa, in materie disciplinara.

Corectarea deciziei CCR mi se pare un lucru esential. Si in continuare trebuie ca Presedintele sa-si „exercite functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate”. Insa trebuie inteles ca aceasta mediere de care dispune Presedintele nu inseamna ca Presedintele sa se amestece in treburile Justitiei pentru a influenta rezultatele unor decizii judecatoresti. Intrucat s-ar incalca principiul separatiei puterilor in stat si independenta Justitiei. Insa Presedintele ar trebui sa invite la o masa rotunda, la Cotroceni, Puterea si Opozitia spre a sta la o discutie privind DNA, D-na. Kovesi, complexul de interese in aceasta problema, incluzand aici si pozitia partenerilor nostri strategici, SUA si UE, din care facem parte. Pot fi mai multe runde de intalniri, desigur. Pot fi invitati si reprezentanti ai societatii civile, ai diverselor ONG-uri, deoarece dialogul si intelegerea buna a chestiunilor e un lucru esential pentru ca treburile sa mearga bine. Presedintele are acest drept constitutional si ar fi bine sa si-l exercite.

In final as dori sa amintesc ce spune, prntre altele, Constitutia la art. 148 – Integrarea in Uniunea Europeana pentru a intelege ca nu se pot face legi, spre exemplu ale Justitiei, cum vrei. Iata ce arata al. 2 si al. 4, din art. 148:

„(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare.

…

(3) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2)”

Si eu cred ca trebuie sa ne reamintim ca aderarea noastra la NATO si UE inseamna aderarea la o comunitate de valori. Inclusiv NATO pune accent pe valorile comune ale tarilor membre. Iar Presedintele, al carui rol este si acela de a „veghea la respectarea Constitutiei”, trebuie sa tina cont de aceste lucruri.