Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Garantie

Am citit in Romania Libera despre decizia Curtii Constitutionale in cazul Dosarului „Kovesi”. Curtea a anuntat ca: „președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie”. Cristian Preda si-a scris si el parerea pe FaceBook:

„Președintele nu poate să ignore decizia CCR.
O va revoca pe Kovesi.
Ce e important e gestul următor.
Are, cred, trei variante:
1. Numește pe altcineva în acord cu PSD-ALDE.
2. O numește tot pe Kovesi interimar, până la expirarea mandatului pe care-l avea șefa DNA.
3. Amână o decizie de numire a altcuiva și asumă suspendarea sa de către majoritatea PSD-ALDE.
Fiecare variantă are mari dezavantaje, dar trebuie recunoscut că Iohannis e într-o poziție slabă, din pricina strategiei sale de președinte-spectator.”

Sigur, niciun om nu e de neinlocuit. Stricto sensu, vorbim despre schimbarea din functie a unei persoane cu o alta persoana. DNA nu e proprietatea D-nei. Kovesi sau a D-lui. Iohannis. Putem intelege si aspectul politic al afacerii: s-a schimbat regimul, se schimba si sefa DNA. Mai ales in contextul in care CCR este dominata de PSD. Din punctul asta de vedere era de asteptat. Totusi, Tudorel Toader ne-a comunicat despre abuzurile facute de catre DNA sub sefia D-nei. Kovesi. Am luat nota la modul cat se poate de serios de ceea ce ne-a relatat Dl. Toader pentru ca schimbarea sefei DNA se bazeaza de fapt pe Raportul prezentat de domnia sa, pe criticile si reprosurile pe care i le-a adus.

Si atunci se pune o intrebare cat se poate de simpla. Dar legitima, zic eu.

Cine ne garanteaza si cum e garantat faptul ca daca va fi numita o alta persoana la sefia DNA nu vom avea din nou parte de abuzuri?

Pentru ca doar schimbarea persoanelor care conduc o institutie nu inseamna neaparat o garantie ca se vor schimba si naravurile acelei institutii. Ce garantii avem? Spre exemplu ce garantii avem ca acea institutie va functiona mai bine, mai eficient?

Schimbarea unor persoane in cadrul unei organizatii poate avea un anumit efect. Pozitiv sau negativ. Insa nu rezulta cu necesitate ca schimbarea unor persoane din functiile pe care acestea le detin atrage dupa sine doar efecte benefice.

Raportul lui Tudorel Toader s-a axat exclusiv pe persoana D-nei. Kovesi. Nu ne-a furnizat alte informatii legate si de alte aspecte ce privesc DNA sau propuneri puse in dezbatere publica despre imbunatatirea functionarii acestei institutii. Ci acest Raport este in deplin acord cu actuala decizie luata de CCR. Concordanta este usor de sesizat. Cu toate acestea, nu ofera garantii ca DNA nu va mai face abuzuri, ca isi va exercita atributiile cu mai mult profesionalism etc.

Variantele 2 si 3 ale D-lui. Preda sunt, cred, usor de inteles. Insa in privinta variantei 1 – „Numește pe altcineva în acord cu PSD-ALDE.” – mi se pare ca mult mai obiectiv ar fi fost sa spuna: „Numeste pe altcineva”. Art. 134 din Constitutie spune la al. 1:

„Consiliul Superior al Magistaturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii”

Totusi, despre numirile in functie ale procurorilor sefi, ale procurorului general, sefii DNA, DIICOT v. aici, aici si aici.  Nu rezulta nicio garantie ca nu se vor mai intampla abuzuri sau ca, in general vorbind, lucrurile se imbunatatesc. Ideea centrala o constituie rolul Presedintelui in numirea procurorilor sefi, ai sefilor DNA si DIICOT, de cate ori are dreptul sa refuze o propunere, daca refuzul e motivat si lucruri de genul asta. Totusi, de unde ar rezulta ca macar se vor imputina abuzurile. Greu de spus…

De asemenea, din textul constitutional al art.134, al. 1 nu rezulta ca nu ar fi vorba de numirile in functii de conducere, cum a considerat CCR. Logic vorbind, asa cum e formulat,  sfera  notiunii de „functie” este mai larga, incluzand-o pe cea de „functie de conducere”. Spre exemplu, ca sa inteleaga cititorii, daca spun „pisica” sfera acestui cuvant include si „pisicile birmaneze”. E nelogic sa zici ca acest cuvant ” pisica”, luat atat de general, exclude „pisicile birmaneze”, ca si cum acestea n-ar fi pisici. Si fara indoiala daca CSM propune, Presedintele nu e obligat sa accepte propunerea CSM. Si nici nu spune ca Presedintele numeste in functie procurorii si judecatorii la propunerea CSM. Ci spune ca CSM face doar o propunere. De care Presedintele poate sau nu sa tina cont.

Insa motivul principal al deciziei CCR a fost reprezentat de cele scrise in deja celebrul Raport al lui Tudorel Toader. Totusi mi se pare ca nu avem nicio certitudine si nicio garantie ca lucrurile nu s-ar putea repeta sub o forma sau alta. Iar din acest punct de vedere ingrijorarile Opozitiei sunt justificate. In realitate nu avem un mecanism legal care sa limiteze drastic posibilitatea de a face abuzuri. Si, evident, ne intereseaza nu doar cine face abuzuri ci si faptul ca se pot face in continuare, inclusiv prin amestecul politicului sau chiar a unor interese externe. Iar daca cineva ar argumenta cu rolul constitutional al CSM – art.134, al. 2, nu se poate sa nu te intrebi unde a fost CSM pana acum, daca s-au inregistrat asemenea abuzuri si deficiente incat sa reclame destituirea sefei DNA.

PSD a cautat sa rezolve o problema, dar mi se pare ca nu a reusit. Pentru ca nu a identificat, de fapt, solutii. Ci doar un simulacru de solutii.

Presedintele nu cred ca va provoca o criza constitutionala, incalcand decizia CCR. Sigur, CSM va veni cu o propunere pe care Iohannis, daca o va respinge, nu va putea s-o respinga decat o singura data. Si aici intervine un aspect interesant. Pentru ca daca CSM are exclusiv competenta numirilor in functii de conducere, tot aceasta institutie va trebui sa verifice activitatea judecatorilor si procurorior pentru ca „indeplineste rol de instanta de judecata, prin sectiile sale” (art. 134, al. 2 din Constitutie). Lucru ce nu e tocmai cuser, datorita unui evident conflict de interese, pe care CCR in intelelepciunea ei l-a trecut cu vederea. De asemenea 14 din cei 19 membri ai CSM sunt validati de Senat, or in Senat e vorba de o majoritate care ii valideaza, o majoritate, evident, politica. De aceea nici numirile in functii de conducere pe care le va face CSM nu sunt chiar independente de politic. De aceea chestiunea e mai complicata, iar simpla indepartare a D-nei. Kovesi nu rezolva problema. Nu ofera nicio garantie ca DNA va functiona mai bine, ca va functiona in folosul cetatenilor, ca nu vor mai fi abuzuri sau ca vom avea procurori mai competenti.

Consecinta va fi ca lucrurile se vor complica si chiar inrautati si mai mult daca activitatea DNA va avea de suferit si DNA nu isi va mai putea exercita cum trebuie atributiile si nu-si va indeplini cum trebuie sarcinile sale.

Am vazut si o noua postare a D-lui. Prof. Preda:

„După decizia de ieri a CCR, deputatul Ghinea și ziaristul CTP îi propun lui Iohannis greva prezidențială, după modelul grevei regale din 1946.
Atunci, criza a fost declanșată de refuzul premierului Petru Groza de a demisiona.
Viorica Dăncilă a refuzat să demisioneze înainte de decizia CCR.
Așa că Ghinea și CTP s-au trezit cam târziu…”

De acord cu raspunsurile date de Dl. Preda celor ce au comentat postarea dumnealui:

Constantin Apavaloaie Faptul că Dorneanu flirtează cu Moscova nu e suficient pentru a justifica încălcarea unei decizii a CCR.

Eu nu cred că Iohannis trebuie să facă grevă. Dinpotrivă, ar fi bine să-și ia în serios atribuțiile.

Insa PSD ar trebui sa stie ca transformarea Presedintelui intr-un element pur decorativ nu inseamna neaparat un lucru bun, cu atat mai mult cu cat Dl. Iohannis a dorit de la inceput sa fie „altfel decat Basescu”. Iar un alt lucru ce mi se pare a fi in neregula este relativizarea deciziilor CCR datorita unei evidente politizari a acesteia. Va veni si PNL la Putere si atunci, daca vom avea o alta Curte, vom vedea  decizii care nu numai ca nu seamana cu cele actuale sau ca le contrazic, dar ca sunt diferite la o suta optzeci de grade!! Daca nu dorim abuzuri in Justitie sau facute de catre Justitie ca te intrebi ce Justitie o mai fi si aia, este necesar si suficient ca Justitia sa fie independenta si sa lucreze acolo oameni integri care sa nu se preteze la lucruri ce nu fac cinste cuiva. Daca actuala Curte relativizeaza si principiul separarii puterilor in stat nu cred ca va fi bine.

Daca PSD considera ca a nu avea abuzuri in Justitie inseamna sa le fie lor bine si altora nu, cad in aceeasi capcana in care a cazut si PDL sau unii din PDL.

De am ajuns sa ni se duca buhul in lume ca avem o clasa politica de asa natura incat se baga unii pe altii la puscarie. Ca nebunii!!

Reclame

mai 31, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Anul Centenar. Romania la esenta…

mai 29, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Bizarul domn Trump…

Am vrut sa scriu zilele acestea, dar…  Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…

Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…

Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.

Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.

Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…

Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?

In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.

Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.

Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.

Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.

Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.

Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:

„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”

Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.

Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.

Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.

Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.

In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini.  Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.

Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.

Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujonaici.

Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.

Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio  garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.

Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.

Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.

Ceea ce am vazut pana acum e foarte bizar…

mai 26, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

La cat de rau s-au comportat cu romanii…

…dorind sa justifice Brexitul aducand ca argument o masiva emigratie romaneasca si bulgara – mai mult decat populatia celor doua tari la un loc – numai vorbesc de manipularea mincinoasa din presa engleza cum ca aici, in Romania, este un rai al vanzarilor de arme catre organizatii teroriste, eu nici n-as fi transmis la postul public de televiziune nunta dintre printul Harry si Meghan Markle. Daca am inteles bine, n-a fost invitat cineva din Casa Regala romana… (v. aici)

Televiziunile private, treaba lor ce-ar fi transmis sau nu. Dar nu televiziunea publica, TVR, care l-a mai adus acolo si pe ambasadorul britanic la Bucuresti.

Comportarea perversa a Marii Britanii fata de Romania ar trebui, ar fi trebuit sa fie cumva sanctionata. Pe cand noi tot facem, ca prostii, temenele in fata lor.

S-a casatorit printul Harry! Si care e problema? De ce trebuie sa fim toti pe spate sau sa ne bucuram atat de nenatural? Mai ales cand nu s-a vazut o atitudine prietenoasa a Marii Britanii fata de romani si fata de Romania. Este adevarat, putem nuanta si indulci, ca sa zic asa, situatia cu printul Charles care vine p-aici si pare a fi un prieten al Romaniei… Dar lucrul asta nici nu s-a vazut in Anglia. Ceea ce s-a vazut a fost propaganda mizerabila impotriva romanilor!! Si inca dusa sistematic in Insula!!

Lucrurile acestea sunt iertabile, dar mai greu de uitat. Iar o replica din partea noastra trebuia sa apara inca de atunci. Norocul ca am reactionat la minciuna cu vanzarea armelor catre teroristi.

Din aceste cauze TVR n-ar fi trebuit sa transmita aceasta nunta.

P.S.

Pe mine, cel putin, m-a deranjat si faptul ca Viorica Dancila avea capul acoperit cand s-a intalnit cu Papa, la Vatican. Ca asa e protocolul acolo. Viorica Dancila nu e o fata bisericeasca catolica. E un om de stat. A fost vorba de o vizita a unor autoritati romane acolo. Si, din acest punct de vedere, nicio femeie din delegatia oficiala romana nu avea nicio obligatie sa respecte regulile bisericesti ale Vaticanului. Numai vorbesc de faptul ca Romania e o tara ortodoxa si n-as crede ca Viorica Dancila e catolica sau, daca ca da, ca ar fi o catolica ferventa! 🙂

Ducem o politica in genunchi ceva de speriat!!!

mai 19, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 24 comentarii

Efectul comunismului…

Cred ca ar fi interesant sa vedem cum stau Tarile Europei de Est din punctul de vedere al PIB (nominal)/loc. fata de suratele lor din Vest, care n-au cunoscut comunismul, la aproape 30 de ani de la prabusirea Cortinei de Fier.

Voi lua ca reper doua tari ce nu au fost in Blocul Comunist, dar mai sarace, din UE si Zona Euro, fata de restul statelor din Eurozona: Portugalia si Grecia.

Tara                Populatia         PIB/loc.

Estonia          1.319.133         $23.610

Letonia          1.953.200         $18.472

Lituania         2.810.865         $19.534

Polonia        38.422.346        $16.179

Ungaria          9.797.561        $16.723

Slovacia         5.435.343        $19.128

Cehia           10.610.947        $22.468

Slovenia       2.066.880          $27.535

Croatia         4.154.200          $14.788

Romania     19.638,000         $11.817

Serbia           7.040.272         $6.052  (excluding Kosovo)

(excluding Kosovo)

Albania         2.876,591         $5.319

Rusia          144.526.636       $11.946

(without Crimea)

Muntenegru       642.550       $7.623

Bulgaria           7.101.859      $7.924

Portugalia    10.379.573       $24.237

Grecia          10.768.477       $20.570

O prima observatie care s-ar impune: nu sunt trecute chiar toate tarile care inainte de 1989 au fost sub comunism, dar tabelul de mai sus este acoperitor si relevant pentru toate Tarile Europei de Est, foste comuniste.

Ce rezulta de aici?

Trebuie sa remarcam un lucru important: la aproape 30 de ani de la caderea comunismului doar trei tari foste comuniste reusesc sa depaseasca un PIB/loc. de $20.000. Acestea sunt: Estonia, Cehia si Slovenia. Estonia este o fosta republica sovietica, Slovenia o fosta republica iugoslava, iar Cehia un stat rezultat din dezmembrarea Cehoslovaciei. De asemenea se impune observatia ca populatia Estoniei si Sloveniei este aproximativ cam cat cea a Bucurestiului.

Sa vedem mai multe remarci si observatii! Interesant, zic eu, sa ne uitam la Bulgaria, tara membra UE si NATO, si Muntenegru, care si-a declarat independenta in 2006 si nu apartine nici UE si nici NATO: PIB/loc. e similar… in medie de doar $7.500…

PIB-ul/loc. al Portugaliei e depasit doar de Slovenia. PIB-ul/loc. al Greciei este depasit doar de Slovenia, Estonia si Cehia.

Interesant este ca PIB-ul Croatiei, in care avem 86,28% romano-catolici, tara care a trecut prin razboiul dezmembrarii Iugoslaviei si a intrat in UE mult mai tarziu decat Romania, este mai mare decat cel al Romaniei!! Faceti o comparatie si intre PIB/loc. al Croatiei si cel al Serbiei, unde avem 84,5% crestini ortodocsi…

Dar un lucru foarte important de remarcat, la nivel european, este ca inca, la aproape 30 de ani de la caderea comunismului, Tarile Europei de Est se mentin la un nivel economic mult inferior fata de Tarile din Vest.

Este de observat, din acest punct de vedere ce impuls economic major au luat Tarile Vestice, inclusiv datorita Planului Marshall, refuzat in Est de catre Stalin, fata de tarile care au cazut sub comunism. Daca la nivelul anului 1947 aveam in Vest tari sarace, comparabile cu Romania (daca nu chiar Romania statea nitelus mai bine!!), ca de exemplu Spania sau Portugalia, avem acum – sa dau exemplul Spaniei, Portugalia am pomenit-o in tabel – o tara cu un PIB/loc. ($32.559) de vreo 3 ori mai mare decat al tarii noastre, la o populatie, e adevarat mai mare, de 46.354.321 locuitori. PIB/loc. al Spaniei nu e atins de nicio tara fosta comunista din Europa. Nici din Spatiul Ex-Sovietic. Nici de Rusia, se intelege.

M-am gandit ieri mai multa timp cum ar fi aratat tara noastra daca n-ar fi venit comunismul peste noi dupa Razboi, daca am fi continuat cu Monarhia. Mi se pare ca e de ajuns sa ne uitam la tari ca Spania, Portugalia sau Italia. Imediat dupa Razboi, Italia era o tara foarte asemanatoare cu Romania. Si economic, si social. Era, economic vorbind, mai bine aspectata. Nordul era mai dezvoltat fata de tara noastra. Totusi, din punct de vedere industrial, Italia era superioara Romaniei: numai sa ne gandim, spre exemplu la Automobile Fiat – deci productie proprie de automobile!! – infiintata in 1899!! Insa daca ne referim la toata Italia, conditiile nu difereau prea mult fata de ce era la noi. Populatia traia in saracie. Uneori si in unele locuri chiar saracie lucie!! Cu toate acestea, dupa Razboi, conditiile din Italia, economice, de trai, au inceput sa se imbunatateasca vizibil. S-a reusit sa se rezolve si problema locuintelor, dar progresul incepea sa fie evident.

Acum Italia, la o populatie de 60.589.445 are un PIB/loc. de $35.913. Comparati, va rog, cu Romania.

Uitati-va la tabel cum comunismul in Europa de Est a reusit sa mentina aceste tari la un nivel economic inferior fata de Vest, decalaj care se mentine si acum, la 29 de ani de la prabusirea comunismului  in Europa. Chiar si acum, in 2018, nivelul din Est, in general vorbind, este destul de scazut. Doar trei tari constituie exceptia!! Este vorba de un efect al comunismului ce se mentine vreme indelungata si dupa caderea sa. De unde se vede bine ca dificultatile de a realiza in aceste tari o economie performanta persista inca si sunt dificil de depasit!!

Sa ne intoarcem putin la Spania, o tara foarte saraca dupa Razboi, in care pericolul comunismului era foarte mare. Exista un partid comunist puternic si personalitati comuniste, de vizibilitate internationala, in Spania, tara ce avea un regim fascist, condus cu mana de fier de Gen. Franco, cauza pentru care Spania era izolata in Europa. Contactele celorlalte tari europene cu Spania era foate rarefiat. Problema principala a regimului fascist era anihilarea comunismului. Partea proasta era ca nu prea prididea in indeplinirea acestui deziderat. Franco a cerut ajutorul economic Statelor Unite, iar Eisenhower, intelegand pericolul extinderii comunismului, sprijinit de sovietici, in Vest, i l-a acordat Spaniei. De pe la mijlocul anilor ’60 Spania a cunoscut o infloritoare dezvoltare economica, care a continuat si dupa moartea dictatorului Franco si trecerea tarii sub un regim monarhic. Si in felul acesta Spania a reusit sa depaseasca, din punct de vedere economic, tarile comuniste din Est, situandu-se azi la un nivel mult superior fata de aceste tari, foste comuniste. Pe cand aceste tari, foste comuniste – cu trei exceptii – nu reusesc nici azi nu sa atinga nivelul Spaniei, ci macar sa se apropie semnificativ de un asemenea nivel…

E de remarcat si un alt aspect interesant: acest decalaj economic intre partea vestica si partea estica a Europei e un fenomen specific european. Lucrul acesta e datorat unor cauze istorice dar si diviziunii politice in doua parti antagonice a continentului, dar care comunicau, totusi, intre ele, in a doua jumatate a sec. XX. Sigur, decalaje pe un continent se mai pot intalni si in alte parti. Insa dupa Cel de-Al doilea Razboi Mondial peisajul politic al Europei s-a schimbat brusc si radical. Dificultatile remanente s-au putut observa, de exemplu, in fosta RDG, dupa reunificarea Germaniei, intrucat decalajul economico-social dintre fosta RDG si fosta RFG era unul foarte mare si nu cred ca gresesc prea mult daca spun ca aceste dficultati inca persista.

Date fiind aceste realitati nu se poate sa nu te intrebi cum s-ar putea rezolva mai rapid problema reducerii decalajului dintre Est si Vest in Europa. In contextul acesta, dupa cum lesne se poate observa Romania nu se afla intr-o postura favorabila, inclusiv datorita incetinirii reformelor economice. Dupa parerea mea, o situatie ce as caracteriza-o drept critica este in Bulgaria. Comisia Europeana trebuie sa gaseasca urgent masurile optime pentru a depasi astfel de situatii.

In ceea ce priveste Romania, ingrijorator este ca inca nu se gaseste pe o cale stabila de propasire economica. Inca se manifesta cu pregnanta fenomenul emigratiei masive, cu consecinte economice destabilizatoare, dar si un accentuat declin demografic – lucru care arata ca, in Romania, cu toate guvernarile pesediste care au condus tara, conditiile sociale nu s-au imbunatatit, desi economia a inregistrat si cresteri semnificative cateodata, dar in salturi, lucru ce nu trebuie privit ca un aspect pozitiv. La noi nu a existat o constanta in timp a cresterii economice, ci salturi ceea ce mai degraba exprima un caracter de discontinuitate in timp a cresterii. Spre exemplu, PIB/loc. al Romaniei s-a situat constat la un nivel foarte modest in primul deceniu dupa Revolutia din 1989. Apoi a urmat un salt foarte mare, pe o perioada de vreo 8 ani, pana la Criza, raportat la situatia anterioara, datorita masurilor de reforma si a unei bune absorbtii a fondurilor de preaderare, o componenta semnificativa avand-o lucrarile de infrastructura rutiera, organizate etapizat in timp. Insa trebuie reamarcat ca, din punctul de vedere al cresterii economice, de cativa ani exista o stagnare in zona – Romania, Bulgaria, Ungaria, Polonia. Tara noastra a reusit in ultimii 2 ani o crestere ceva mai agresiva, dar  PIb/loc. al Ungariei, Poloniei si chiar al Bulgariei se mentine, practic, cam la aceleasi cote. Adica nu vedem nimic impresionant din acest punct de vedere. Romania trebuie sa-si articuleze politicile economice pentru ca sa poata avansa intr-o maniera sanatoasa. Saltul actual, desi real, nu tine, totusi, cont de productivitatea muncii iar nivelul investitiilor se mentine redus, la o cota de avarie, ca sa zic asa, de cativa ani. De aceea cresterea actuala, insotita de marirea puternica a deficitelor, nu poate fi considerata drept sanatoasa pentru ca s-ar putea, destul de probabil, sa ne coste mai tarziu cu un cost greu suportabil.  De asemenea, in cazul Romaniei, se remarca cu pregnanta slaba absorbtie a fondurilor europene. Apropo de discontinuitati, reamarcam un declin al lucrarilor de infrastrucura rutiera dupa 2008, desi se vorbeste foarte mult despre, de exemplu, constructii de autostrazi, de altfel absolut necesare dezvoltarii Romaniei.

Ar trebui sa ne puna pe ganduri faptul ca, in cazul tarii noastre, ar trebui sa vorbim, mai degraba, de reducerea decalajelor fata de tari ca Cehia, Slovacia, Tarile Baltice pana a vorbi de reducerea decalajului dintre tara noastra si Portugalia!! Noi am ramas destul de mult in urma si mie, cel putin, mi se pare ca problema economica a fost aproape ignorata atat in perioada Basescu cat si acum. Facem prea putin, ca sa ma exprim mai sugestiv. Noi trebuie sa intelegem ca in asemenea conditiuni, oricat te-ai stradui s-o combati, infloreste coruptia. Coruptia nu poate fi tratata in afara sferei economice intrucat are legatura directa cu aceasta. Reformele juridice ajuta cat ajuta, dar nu pot sa ajute prea mult daca economia nu functioneaza corespunzator si nu avem, cum aratam si mai sus, cresteri sanatoase.

Fenomenul coruptiei in Romania nici n-ar trebui sa ne mire atata vreme cat toate Tarile Europei de Est – cu trei exceptii, desigur – nu reusesc sa atinga, fiecare din ele, un PIB/loc. de $20.000. Cu atat mai putin Romania. In toate aceste tari exista coruptie, de niveluri si intenstitati diferite, desigur, dar fenomenul se manifesta datorita dificultatilor de ordin economic. Dar noi ar trebui sa ne gandim serios la faptul ca doar prin metode securistice si politienesti coruptia nu doar ca nu va disparea, nici nu se va diminua. Fara indoiala ca doar cu peroratii despre valori si principii nu se va diminua coruptia. Insa ramanerea in urma din punct de vedere economic o accentueaza.

Eu cred ca in Romania se poate mai mult si trebuie sa se poata mai mult. De ce nu se face ceea ce trebuie? Lucrul asta indica, de fapt, inexistenta unei strategii macroeconomice de dezvoltare economica sanatoasa. Evident, e ingrijorator…

mai 18, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Fundatia Soros?!

Foarte interesant editorialul D-lui. Nastase:

România între Europa și America

care iata ce arata:

„Identitatea unei țări este multiplă. Adeseori afirmăm: România este o țară euroatlantică. Este adevărat.  Din punct de vedere geografic, este sigur europeană. Din punt de vedere al strategiilor și parteneriatelor, dimensiunea atlantică este, și ea, evidentă, mai ales privită din punctul de vedere al alianțelor actuale. Problema este însă că binomul euro/ atlantic se fragilizează.

În plus, România este și o țară balcanică, o țară a Europei de Est, o țară latină, o țară dunăreană, o țară riverană Mării Negre, etc., având propriile sale interese. Și celelalte țări au, firesc, identități multiple și, ca atare, interese distincte.

Revenind la relația Europa/America, interesele americane și cele vest-europene erau, într-o vreme, concordante.  Cordonul sanitar împotriva Uniunii Sovietice, Planul Marshall, umbrela nucleară, etc. După încheierea Războiului Rece, lucrurile s-au complicat. Au apărut diferențieri de poziții și în legătură cu Orientul Mijlociu sau în legătură cu Rusia sau cu vânzarea de echipamente militare. Mai nou, există și tensiuni comerciale/vamale, pornind de la noua abordare economică a președintelui Trump.

România are interese evidente și în relația cu America (în principal de securitte) dar și în  relația cu Europa (în primul rând politice și economice). Partea proastă pentru noi este că europenii (în special francezii sau germanii) nu mai sunt atât de fericiți că țări membre ale UE, cum este și România, să dea un fel de ajutor de stat de 2% din PIB pentru a sprijini industria de apărare din SUA, în timp ce primesc fonduri europene consistente de la Bruxelles. Refuzul acceptării noastre în Spațiul Schengen are și astfel de explicații. Pozițiile europene/americane devin divergente și în legătură cu abordarea față de tratatul nuclear cu Iranul sau față de mutarea ambasadelor la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului.

Politica externă a României ar trebui să navigheze deci între Scila si Caribda, promovând interesele naționale în contextul  relației tot mai oscilante americano-europene. Au mai existat astfel de situații. Spre exemplu în 1999, când americanii au bombardat Belgradul sau în 2003 – am în vedere al doilea război din Irak. Vă amintiți reacția președintelui Chirac, atunci când România a decis să se alăture inițiativei americane. Franța nu voia intervenția militară pentru că avea contracte de câteva miliarde de dolari pentru reactoarele nucleare irakiene. Americanii erau interesați de a dobândi acces la câmpurile petrolifere din Irak, plus diverse interese strategice în zonă. România avea nevoie însă de sprijinul american pentru intrarea în NATO (sprijin pe care nu-l obținuse în 1997), intrarea în Alianța Atlantică fiind esențială pentru a nu mai fi un fel de „no man’s land” între Occident și Rusia și pentru a oferi o piață predictibilă și sigură investițiilor străine.

În acele momente, clasa politică românească a oferit, însă, la nivelul deciziei, abordări unitare, consensuale. Este adevărat, englezii spun: „în politica externă, nu există prietenii eterne ci doar interese eterne”. Știm oare, în România, care sunt interesele noastre pentru a face opțiuni, în fiecare moment, în funcție de ele sau ne orientăm, în continuare, după „licurici”?

Pe de altă parte, cine reprezintă, în politica mondială, Scila și cine Caribda? Ulise a înfruntat, se pare, Scila. Pentru noi este important să evităm, în același timp și cu inteligență, riscurile  determinate atât de susceptibilitățile Uniunii Europene, cât și pe cele ale Americii, promovându-ne propriile interese și vorbind, în interior dar și în exterior, aceeași limbă. Problema este că unii recomandă limba germană, alții limba engleză, cu accent american. Eu cred că limba română ar fi cea mai potrivită pentru politica noastră externă…

P.S.:  Desenul a fost realizat de Honore Daumier.”

Intetresant este ca si eu m-am gandit zilele acestea la politica externa. Am transcris editorialul pentru ca vreau sa fac un comentariu ceva mai larg prin care as dori sa expun ce ma nedumireste si, pe de alta parte, sa identific principalele noastre esecuri de politica externa din ultima vreme, de dupa integrarea in UE. Pentru ca eu cred ca, pentru a avea o abordare corecta, rationala, trebuie sa identificam aceste esecuri in primul rand, ca sa stim, cel putin, unde suntem.

Nedumerirea mea este legata de Fundatia Soros. Am vazut la Antena 3 (nu integral toata dezbaterea) ca Judicial Watch a interpelat Departamentul de Stat in legatura cu activitatile Fundatiei Soros in Romania. Si mai ales daca aceasta Fundatie a primit fonduri de la Guvernul SUA, adica din banii contribuabililor americani, pentru a desfasura anumite activitati in unele tari. Din punctul meu de vedere e foarte bine! Dar stau, totusi, si ma intreb ce activitate are aceasta Fundatie Soros in Romania. In trecut mai dadeau burse… Dar acum? Privind la ce se discuta la Antena 3 ma intrebam daca nu cumva unica specializare a acesteia o reprezinta mitingurile antiguvernamentale, antiPSD. Deci daca atat face Fundatia Soros in Romania, m-am lamurit. Pentru ca nu vad alte activitati. Spre exemplu, sa vad ca se organizeaza un simpozion cu titlul: „Impotriva discriminarii minoritatii rome!”, intrarea gratuita, la care sa fie invitate personalitati sa tina o alocutiune in acest sens. Unde sa se prezinte ororile de la Auschwitz, cu un puternic mesaj antifascist! Sau, ca sa dau alt exemplu, sa incepa o dezbatere pe tema „condamnarii abuzurilor din Justitie”, lucru in deplina concordanta cu ceea ce se cheama o societate deschisa. Dar, repet, astfel de initiative sa fie clar asumate de Fundatia Soros. Deci eu, care nu fac parte din Fundatia Soros, le pot da o sumedenie de idei. Dar ei? Ei ce fac? Ca nu se vede, nici macar acordare de burse – pentru ca de ce sa nu stim daca Fundatia Soros acorda burse unor, sa zicem, tineri, si pe ce criterii? Nu vreau sa spun ca Fundatia Soros n-are vreo activitate, doar ca nu prea se vede. Iar actuala Putere, Antena 3 fiind un post ce sprijina actuala Putere, bate saua pe faptul ca mitingurile de protest sunt puse la cale de respectiva Fundatie, ca sa priceapa, desigur, iapa, sau populimea, cum s-ar exprima maestrul Cristoiu.

Am stat si m-am intrebat daca asa trebuie privite lucrurile… Parerea mea este ca ar trebui sa privim intr-un mod mai profund lucrurile. Mai ales ca despre anumite aspecte nu se prea discuta pe la televiziunile noastre de stiri si drept consecinta nu e nicio dezbatere in acest sens.

Nu se prea discuta despre esecurile inregistrate in politica externa de catre Romania, dupa 2007, anul aderarii tarii noastre la UE.

Noi, e adevarat, ne-am integrat in UE si lucrul asta reprezinta un succes de politica externa. Doar ca ne-am integrat cu o tinichea de coada: MCV. Nu ne-am integrat pe curat, daca pot sa ma exprim astfel. Daca ne-am fi integrat pe curat n-ar mai fi fost MCV-ul. Lucrul asta nu ar reprezenta neaparat un esec. Altul e esecul:

1. Si anume faptul ca MCV-ul dureaza de 11 ani!!!

Lucrul acesta reprezinta un mare esec. Daca ar fi durat 5-6 ani as fi zis ca ar fi fost normal. Pentru ca altminteri ar fi fost un o chestiune derizorie. Dar 11 ani… Noi nici acum, sper ca nu ma insel, n-am scapat de MCV. Iar consecintele sunt din cele mai proaste. Inclusiv in privinta absorbtiei fondurilor europene. Evident, Comisia Europeana este reticenta cu o tara catalogata, european, drept corupta, supusa unui Mecanism de Cooperare/Control si Verificare. Pentru ca oricine, orice european, se poate intreba cum acorda Comisia fonduri, cum e de acord cu asta, intr-o tara care are probleme serioase cu coruptia. Persistenta MCV-ului o perioada atat de indelungata arunca tara noastra la periferia Uniunii Europene. Nu mai vorbesc de ce spunea Timmermans la Bucuresti, sa avem grija sa nu ne innecam ca tiganul la mal. N-a spus-o cu aceste cuvinte, dar asta era, in mod clar, mesajul. Evident, umilitor pentru tara noastra. In conditiile in care tara noastra a luat in toata aceasta vreme masuri de combatere a coruptiei, a criminalitatii organizate. A arata cu degetul doar spre Romania si Bulgaria, ca si cum toate celelalte tari membre UE sunt „curate”, doar acestea doua „murdare”, reprezinta o discriminare evidenta si o nedreptate evidenta. Ca sa nu spun ca… mai inseamna si… rasism!!!

A doua problema o reprezinta integrarea in Spatiul Schengen, un drept al tarii noastre. Pentru care Romania a cheltuit 1 miliard de euro ca sa-si securizeze frontierele. Din punct de vedere tehnic n-ar fi trebuit sa existe probleme si era singura chestiune de luat in seama. Aici intervine al doilea esec:

2. De 11 ani Romania nu e in Spatiul Schengen desi indeplineste toate criteriile tehnice singurele valabile in acest caz.

Avem milioane de romani care lucreaza in tari din Schengen, dar Romania nu e membra. Acesti oameni sunt afectati direct de lucrul asta. Olanda a fost o tara care s-a opus aderarii noastre la Schengen. N-am vazut, in schimb, explicatii convingatoare. O tara ca Ungaria, unde premierul Orban declara ca doreste s-o impejumuiasca cu sarma ghimpata, e bine-mersi in Schengen, nu e supusa niciunui MCV. Romania, in schimb, le are pe amandoua. Deci, din punct de vedere european vorbind, e stigmatizata din doua parti: MCV si refuzul de a fi primita in Spatiul Schengen. Fara sa aflam si noi motivul acestei prelungiri la nesfarsit…

Daca destinatia emigrantilor romani ar fi fost Olanda, as fi putut intelege ingrijorarile Olandei. Dar haideti sa vorbim pe realitati nu pe ipoteze elucubrante. Eu constat ca destinatiile preferate pentru romani sunt Italia, Spania, nicidecum Olanda. Tara noastra a fost supusa unei umiliri fara precedent, cu ocazia Brexitului, cand Daily Mail titra ca va fi o invazie de romani si bulgari in Marea Britanie, mai multi decat populatia celor doua tari la un loc. Deci daca vorbim pe realitati, Olanda n-ar fi trebuit sa fie ingrijorata de un aflux imens de imigranti romani, desi, daca am inteles bine, exista din partea extremei drepte de acolo o astfel de ingrijorare.

Romania a fost pur si simplu umilita cand Germania a incercat sa ii impuna cote de imigranti fara ca tara noastra sa fie macar in Spatiul Schengen. Adica imigrantii din Orientul Mijlociu, destui teroristi intre dansii, pot circula liber pe teritoriul UE, desi provin din tari care nu sunt membre UE, pe cand romanii, Romania – tara membra UE si cu drept de a fi in Schengen, nu s-ar fi putut bucura de privilegiile de care se bucura acestia!!

3. Un alt esec de politica externa: rapoartele despre Romania ale Departamentului de Stat al SUA.

Mie mi se pare inadmisibil ca de cativa ani sa ai doar rapoarte negative din partea principalului tau partener strategic. Ultimul raport, spre deosebire de cele de dinainte, e dat sub o Administratie republicana si este asumat de Guvernul SUA. Asta e realitatea! Acest raport ne face o imagine negativa si ne plaseaza din punctul de vedere al respectarii drepturilor omului langa tari precum Rusia sau Iran… Nu chiar ca, dar in apropiere de…

Trebuie inteles, as zice eu, ca raporturile dintre state sunt politice. Raportul Departamentului de Stat e unul politic. A nu se face confuzia dintre raporturile dintre state si colaborarile dintre state. Colaboram cu SUA, evident, si in cadrul NATO, pe linie militara, de Aparare, in probleme de securitate. Raporturile dintre Romania si SUA sunt, in schimb, politice. Si partea proasta este ca nu arata prea grozav! Aici nu e vorba despre rapoturile dintre UE si SUA, ci dintre Romania si SUA.

Iar al patrulea esec este:

4. Faptul ca Romania nu are nici acum Visa Waiver.

Pentru Romania si pentru romani lucrul acesta, obtinerea Visa Waiver, are mult mai mult o incarcatura simbolica. Eu n-as crede ca daca Romania ar avea Visa Waiver ai vedea automat, din secunda doi, un imens val de emigranti romani care s-ar indrepta spre SUA. In primul rand doar drumul pana acolo costa destul. Dar Visa Waiver ar avea simbolismul apropierii culturale si nu numai dintre cele doua state: Romania si America. Pe de alta parte, e ciudat ca SUA mentine restrictii cu privire la anumitre state din Europa de Est, state partenere cu SUA. Greu de inteles de ce Polonia, spre exemplu, nu e inclusa in Program, in schimb Ungaria se bucura de acest program.

Simbolistica aceasta, asa cum se prezinta lucrurile acum, e una cat se poate de defectuoasa, de proasta!! Frunzarind odata blogurile am ajuns pe blogul unei tinere frantuzoaice care nu mi s-a parut a fi foarte bogata. Era o tanara a carei preocupare, daca am inteles bine, era moda, ca la mai toate fetele de altfel. Intr-o postare arata cum ea cu un grup de prieteni au plecat la New York. Fara probleme! A prezentat si poze de acolo. O romanca, chiar daca ar avea suma de bani necesara sa mearga pana acolo si sa stea acolo ceva vreme, nu poate face, cel putin atat de usor, atat de firesc, lucrul asta. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi: de ce o frantuzoaica poate fara niciun fel de probleme sa ajunga la New York, doar sa-si ia biletul de avion (asta ar fi singura, ca sa zic asa, problema) si o romanca nu poate face lucrul asta?

Las la o parte ipoteza ca, din Franta, ar putea intra si teroristi pe sol american. Dar de ce o asemenea discriminare cu tari partenere, cu tari care si-au dovedit loialitatea in colaborarile importante cu Statele Unite?

De aceea eu l-as intreba pe Dl. Ciuvica: cine e de vina pentru aceste esecuri de politica externa ale Romaniei? Cumva Fundatia Soros?!

Legat de ce spune Dl. Nastase, un connaisseur al tainelor diplomatiei, eu raman, totusi, nedumerit. Spre exemplu:

” Partea proastă pentru noi este că europenii (în special francezii sau germanii) nu mai sunt atât de fericiți că țări membre ale UE, cum este și România, să dea un fel de ajutor de stat de 2% din PIB pentru a sprijini industria de apărare din SUA, în timp ce primesc fonduri europene consistente de la Bruxelles. Refuzul acceptării noastre în Spațiul Schengen are și astfel de explicații.”

Dar noi ne indeplinim astfel – acordand 2% din PIB pentru Aparare – o obligatie ce ne revine ca tara membra NATO. Mie mi se pare ciudat cum francezii vindeau avioane militare rusilor. Eu n-am auzit o critica venita din partea lui Jens Stoltenberg. Dimpotriva! Romania nu greseste astfel cu nimic, indiferent cat de „fericiti” sunt unii sau altii.

„Au mai existat astfel de situații. Spre exemplu în 1999, când americanii au bombardat Belgradul sau în 2003 – am în vedere al doilea război din Irak. Vă amintiți reacția președintelui Chirac, atunci când România a decis să se alăture inițiativei americane. Franța nu voia intervenția militară pentru că avea contracte de câteva miliarde de dolari pentru reactoarele nucleare irakiene.”

Bun, si ce a facut Franta? Ca in afara de vorbe goale, n-a facut nimic pentru ca sa impiedice o interventie americana in Irak. Eu ma uitam cum se gudura, ca un catelus, Sarkozy pe langa Obama si acum Macron pe langa Trump.

„Știm oare, în România, care sunt interesele noastre pentru a face opțiuni, în fiecare moment, în funcție de ele sau ne orientăm, în continuare, după „licurici”?”

Sa inteleg ca noi ne orientam intotdeauna dupa vreun licurici? 🙂 Hai sa luam un alt „licurici” – Germania. Ce a facut Germania si cu ce rezultate pentru ca sa impiedice retragerea SUA din Acordul de la Paris? Vai, ce suparata, era, draga, madam Merkel – numai zgomot si nimic mai mult. Trump si-a permis s-o sfideze cand in fata atator oameni si a camerelor de televiziune nici n-a vrut sa dea mana cu ea. Sa nu se murdareasca, desigur… A impiedicat Germania iesirea SUA din Acordul de la Paris? Evident ca nu! Germania are interese in Iran, sunt firme germane care vand pe acolo. Donald Trump a retras SUA din Acordul Nuclear cu Iranul si a specificat ca va impune sanctiuni statelor care vor colabora cu Iranul. Ce va face Germania daca SUA va impune sanctiuni, spre exemplu firmei Volkswagen…? Evident ca nu va face nimic sau, ca s-o spun pe romaneste, va face rahatul praf! 😆 .

Este o mare mizerie, una europeana, daca, in plan european, Romania e sanctionata ilegal cand nu greseste cu nimic!! De ce e sanctionata Romania? Pentru ca s-a alaturat SUA? Dar atat Franta cat si Germania nu fac oare acelasi lucru, lasand la o parte o vorbarie goala si, in final, fara niciun efect?

Partea proasta este ca noi acceptam prea usor astfel de sanctiuni fara niciun temei legal. Spre exemplu, faptul ca nu suntem in Schengen e in mod clar o sanctiune ilegala la adresa Romaniei. Noi o acceptam. Chiar si mentinerea MCV-ului 11 ani, la fel! Acceptam! In loc sa avem o pozitie mult mai ferma si mult mai serioasa, fara sa tot jonglam printre niste „licurici” de nimic! Asa cum am acceptat, fara sa avem nicio pozitie, toata propaganda proasta care s-a facut la adresa Romaniei si romanilor in Marea Britanie, cu ocazia Brexitului.

O alta diversiune si minciuna pe care o acceptam fara sa avem nicio pozitie: Europa in doua sau mai multe viteze!! In loc sa afirmam adevarul, si anume ca problemele Zonei Euro n-au cum sa se datoreze unor state ce nu fac parte din Eurozona. Sau cum auzeam la un talk-show ca spunea cineva ca nu-l lasam noi pe Macron sa mearga inainte. Cine nu-l lasa? NOI??? Tarile Europei de Est???

De observat cum derivele de la democratie din Ungaria si Polonia nu sufera, in realitate, nicio sanctiune din partea Uniunii Europene. Romania, in schimb, e inca tinuta la usa. Ungaria si Polonia n-au gresit, deci, cu nimic. Romania si Bulgaria au gresit! Insa nimeni nu poate spune cu ce anume.

Insa asa cum aratam in postarea trecuta, inclusiv in comentariile la aceasta, Romania sufera un fenomen deopotriva interesant si periculos: deprofesionalizarea din ministerele noastre! Se vorbeste, de pilda, despre abuzurile din Justitie. Acuma au loc un val de achitari. Iohannis a declarat ca nu e vorba de nicio ingerinta a politicului, vrand prin asta sa arate ca Justitia e independenta de politic. Altminteri ar fi o problema politica: s-a achimbat regimul, au loc si achitarile de rigoare, toate cauzele penale fiind, de fapt, de ordin politic. Insa e greu de crezut ca daca a scazut competenta in ministerele noastre, intr-un cuvant in aparatul de stat de la noi, uite dom’le unde straluceste competenta ca un diamant de 24 de carate: taman in Justitie, draga! Taman la DNA!!

Aceasta scadere, diminuare, estompare a competentelor se manifesta si in ministerul de Externe, in dimplomatia romaneasca. Altfel n-am fi inregistrat esecurile rasunatoare pe care le-am evidentiat mai sus!! Si e de remarcat ca nu se indreapta aceasta situatie. Spre exemplu, cu MCV-ul – s-a rezolvat? Spatiul Schengen – s-a rezolvat? Niciunul din cele 4 esecuri majore nu s-a rezolvat. Macar unul si tot ar fi fost ceva!

Dar ce arata aceste esecuri? Ele arata ca raporturile politice, atat cele dintre Romania si UE cat si cele dintre Romania si SUA, nu sunt deloc grozave! Nu suntem atat de mari si tari cum ne place noua sa credem. Pozitia Romaniei in Spatiul Euroatlantic e una ce lasa de dorit. Despre asta nu se vorbeste prea mult. Dar, din pacate, lucrurile o asemenea realitate arata. A ne mangaia cu faptul ca Fundatia Soros e de vina pentru aceste esecuri inseamna sa ne imbatam cu o dulce minciuna.

Sa revin la Fundatia Soros, eu chiar nu vad vreo activitate a acesteia in Romania. Sigur, multi poate ca or sa zica: „eeeeee, nu vezi…”. Ce vreau sa spun? Spre exemplu, in Raportul Dep. de Stat se pomenea nu doar de disciminarea minoritatii rome, dar si de duritatea si violenta majoritarilor fata de ei, dandu-se ca exemplu incidentul de la Gheorghieni, de anul trecut, cand oamenii, disperati si exasperati, au iesit sa dea foc caselor romilor. Ati vazut vreo actiune asumata de Fundatia Soros prin care sa se militeze impotriva discriminarii populatiei de etnie roma? Sa vina cu solutii, ajutoare pentru tiganii defavorizati economic si sunt multi acestia. Sau o actiune prin care sa militeze pentru o mai ampla libertate religioasa? E ciudat sa spui ca in Romania Fundatia Soros e legata doar de mitigurile antiPSD. Deci e unica ei activitate… Sau sa vad si eu ca Fundatia Soros – repet, Fundatia Soros nu altcineva  – tine un simpozion la Sala Palatului si in mai multe orase din tara legat de drepturile persoanelor LGBT, ca in Raport e ridicata problema asta. In schimb Raportul asta critica prosteste o anumita parte a presei din Romania, la Antena 3 si Romania TV ma refer, in conditiile in care Presedintele Donald Trump vorbeste doar de fake-news-uri din presa americana, spunand intr-un twitt:

„NBC NEWS is wrong again! They cite “sources” which are constantly wrong. Problem is, like so many others, the sources probably don’t exist, they are fabricated, fiction! NBC, my former home with the Apprentice, is now as bad as Fake News CNN. Sad!”

Incerc sa traduc:

„NBC NEWS greseste din nou! Ei citeaza „surse” care in mod constant gresesc. Problema este, ca de altfel multe altele, ca sursele probabil nici nu exista, acestea sunt fabricate, fictiune! NBC, fosta mea casa de Ucenic, este acum la fel de rea ca Facaturile CNN. Trist!”

Iata si un twitt in care Trump spune explicit ca presa din SUA e corupta:

„The Fake News is working overtime. Just reported that, despite the tremendous success we are having with the economy & all things else, 91% of the Network News about me is negative (Fake). Why do we work so hard in working with the media when it is corrupt? Take away credentials?” (subl. mea)

Atentie mare!! E vorba despre presa americana si nu despre stirile false aparute pe FaceBook si date de rusi!!

Interesant este ca Raportul acesta n-a fost facut de catre Fundatia Soros, nu are nici numele lui Hans Klemm pe el, cum bine a observat ambasadorul american acreditat la Bucuresti, ci e al Departamentului de Stat!!

Puteti sa-mi spuneti ce face diplomatia romaneasca, ce pozitie are si ce actiuni ia in considerare pentru a schimba aceasta stare in relatiile noastre cu America? Nu spun sa ascundem gunoiul nostru sub pres, ci intreb ce face pentru ca sa schimbe aceasta stare a relatiilor actuale romano-americane.

In alta ordine de idei, interesant acest twitt al D-lui. Trump, fiti atenti ce spune:

„President Xi of China, and I, are working together to give massive Chinese phone company, ZTE, a way to get back into business, fast. Too many jobs in China lost. Commerce Department has been instructed to get it done!”

Incerc sa traduc:

„Presedintele Xi si cu mine lucram impreuna pentru a da marii companii chineze de telefonie, ZTE, o cale de a fi din nou in afaceri, repede. Prea multe locuri de munca pierdute in China. Departamentul Comertului a primit instructiunile asupra a ceea ce trebuie facut!”

Vor chinezii sa-si privatizeze compania de telefonie ZTE cu o firma americana? Cum ne raportam noi politica externa la astfel de noi realitati? Interesant este ca, cel putin economic vorbind, SUA pare a se orienta serios catre China. Totusi, noi avem o strategie pentru a atrage investitii americane in Romania? Chiar daca suntem in UE, noi nu putem sa lasam in aer, cum se spune, o asemenea componenta importanta – cea economica – in relatiile dintre tarile noastre. Nici tarile din Vestul Europei nu o fac! Avem un culoar ingust de colaborari cu SUA – doar militar si de securitate. Se pare ca nu e de ajuns. Relatiile politice dintre tarile noastre sufera si din acest punct de vedere. De asemenea, influenteaza negativ raporturile noastre cu Uniunea Europeana. Cum vrei sa ai o pozitie tare in UE daca ai slabe relatii cu SUA? Polonia si-a orientat politica economica – la gazele de sist ma refer – catre SUA si vad ca nu sufla nimeni din UE nicio vorba. Si chiar daca o sufla, o fac degeaba. Si interesant este ca aceste colaborari americano-chineze se fac in conditiile in care China e o tara comunista, e o tara care are probleme grave in respectarea drepturilor omului. Cu atat mai mult Romania, ar fi logic, ar trebui sa aiba relatii mult mai bune cu SUA si sa-si largeasca spectrul de colaborari cu SUA. Eu l-as intreba, in acest sens, pe Hans Klemm ce face pentru ca sa avem colaborari mai bogate cu SUA, pentru ca sa imbunatatim raporturile politice dintre tarile noastre. Ar fi trebuit sa fi facut asta de mai demult. Nu ar fi tarziu nici acum – mai bine mai tarziu decat niciodata, mai ales ca avem povestea de succes a firmei Ford – Romania de la Craiova! Deci se poate!

E o scadere teribila de competenta in aparatul de stat de la noi. Constat cu tristete ca, spre deosebire de politicienii anilor ’90 care au reusit cu mari eforturi, ce-i drept, si in vremuri tulburi si poate mai grele decat cele de azi, doua lucruri epocale in Istoria Romaniei: integrarea tarii noastre mai intai in NATO si apoi in UE, noua generatie de politicieni se pare ca nu poate mai mult si inregistreaza, iata, mai multe esecuri majore!! Situatia s-a imputit pe nesimtite de la inceputul anilor 2000, mai ales dupa 2007. Si nu doar in planul strict tehnic, dar si in cel al jocului politic de conceptie, pentru ca se vede ca noi nu reusim sa gasim strategii adecvate la chestiunile actuale.

Situatia actuala – vezi mai sus cele patru esecuri majore – ne defavorizeaza si ar trebui imediat conceputa si pusa in aplicare o actiune optima de indreptare a lucrurilor. Remarc o prea mare pasivitate din partea noastra si o neglijare a acestor chestiuni. Politica strutului nu mi se pare cea mai potrivita. Nu putem sa lasam lucrurile asa!

In final sa mai si radem cu… Cristian Preda! Iata ca Dl. Preda are si simtul umorului, nu doar un spirit inchizitorial de temut!! 😆 Iata ce a postat pe FaceBook:

„Viorica Dăncilă către Papa Francisc: “Sfinția Voastră, I am very glad for this opportunity”.
She is nemaipomenită…”

😆 😆

Cristi, esti tare!! Nu te credeam in stare, zau… 😆 !!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

mai 13, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Competentele D-nei. Dan…

Din pacate, dupa Revolutie instalarea – fireste, de catre partidele politice – in functii importante in stat a unor oameni care n-au nicio legatura cu respectiva demnitate si nici competentele necesare job-ului pentru care au fost propusi a devenit o regula nescrisa. Care a fost intotdeauna respectata. Mai mult sau, din fericire, mai putin, dar respectata mai tot timpul.

Un proverb spune: „omul potrivit, la locul potrivit”. Din cauza celor de mai sus nici n-au cum sa mearga bine lucrurile in tara asta.

Totusi, Carmen Dan, actualul ministru de interne, ne face impresia ca este omul potrivit pentru Liviu Dragnea, nicidecum pentru functia de ministru, pe care o indeplineste. Despre Carmen Dan – aici:

https://m.dcnews.ro/cine-este-carmen-daniela-dan-propunerea-pentru-mai_527668.html

Ceea ce te frapeaza citind acest articol este ca n-ai sa descoperi NIMIC care s-o califice pe D-na. Dan pentru functia de ministru de Interne. D-na. Dan nu este aleasa in alegeri democratice de catre popor, ci este ministru pentru ca a fost nominalizata in functie de catre partid, mai exact spus de catre Liviu Dragnea. De remarcat si faptul ca D-na Dan a rezistat celor doua schimbari de guvern operate pana acum de Dragnea.

Daca NU are competentele cerute de functie, ce cauta acolo? Pentru ca e cat se poate de clar ca ea, de fapt, n-are ce cauta acolo. La D-na. Dan lucrurile acestea transpar intr-o evidenta tulburatoare: ea e ACOLO pentru ca sa-i apere interesele lui Liviu Dragnea.

Guvernare in stil mafiot…

mai 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Toata lumea e de vina, numai el nu

Este atat de limpede, se poate vedea atat de clar cum Liviu Dragnea, dupa intalnirea cu reprezentantii BNR cauta – din motive evident electorale – sa-i gaseasca tapi ispasitori in legatura cu inflatia mare si cresterea ROBOR – ului. Daca nu pe ei, atunci pe altii, factori externi, cauze externe. Pe toti si pe toate ii vedeai la capitolul ” cauze”, numai proastele politici guvernamentale promovate de PSD-ALDE, dar in special de PSD, nu!

Frica lui Liviu Dragnea ca PSD-ul poate sa clacheze economic e atat de evidenta incat confirma, de fapt, ingrijorarile Opozitiei cu privire la politicile economice duse de Guvern. Dragnea, dandu-si pana la urma seama ca criticile venite in special dinspre PNL sunt justificate, incearca acum sa-i gaseasca pe altii responsabili de politica economica iresponsabila dusa de PSD.

Nu ma asteptam, totusi, s-o faca de o maniera atat de limpede. Atat de putin sofisticat. Pentru ca e atat de clar incat numai daca nu vrei, nu intelegi.

Liviu Dragnea isi da seama in ce situatie deplorabila au adus tara politicile PSD-ului pe care il pastoreste. Tocmai de aceea el cauta tot felul de diversiuni: de la mutarea Ambasadei la Ierusalim si pana la Referendumul privind familia traditionala. Totul pentru ca sa abata atentia electoratului de la problemele cu care incepe sa se confrunte. Fara indoiala ca aparitia de nemultumiri in electorat, chiar in electoratul propriu, ii da fiori lui Dragnea. Felul in care acesta procedeaza ne arata ca, de fapt, nici el si probabil nici PSD-ul n-au vreo solutie. Dar daca PSD va pierde alegerile prezidemtiale, lucrul asta ar insemna inceputul sfarsitului. Pentru el si pentru Grupul de la Teleorman cel putin. Evident, intr-un astfel de caz e posibila si schimbarea majoritatii parlamentare si e foarte posibil sa se recurga la alegeri anticipate.

Interesanta era ipoteza D-lui. Florin Citu, ca PSD sa renunte la guvernare spre a putea sa duca o politica de Opozitie, caracterizata prin atitudinea critica la adresa Puterii. Spre a putea, pe un mare val de populism, sa castige capital electoral.
Partea proasta este ca in cazul in care actuala Opozitie va ajunge la Putere, sa guverneze, pentru un viitor Guvern ce ar avea PNL drept centru va fi foarte greu sa repare ceea ce s-a stricat in timpul guvernarilor pesediste! Inclusiv cu mari riscuri electorale! Chiar si in conditiile unui suport solid – lucru, dupa parerea mea indispensabil pentru reusita – din partea Parlamentului.

As dori sa vad niste pareri din partea celor de la PNL, din partea D-lui. Citu in special, fiind si de specialitate economist, despre ce ar trebui facut, ce ar face PNL daca ar ajunge la guvernare, cum trebuie tratata problema. Pentru ca Romania sa-si refaca echilibrele economice, sa aiba o crestere economica sanatoasa, viabila, sa vedem investitii care, dupa cum se poate constata, nu se mai prea fac in Romania. Ar trebui sa existe mai multe dezbateri in acest sens si mai ample.

Iata doua opinii exprimate recent de Dl Citu – aici si aici – de la care s-ar putea porni niste dezbateri serioase…

mai 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu