Un punct de vedere gresit…

… cel putin in opinia mea…

Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:

Sper că Donald Trump n-o să-l înjure pe Klaus Iohannis pe Twiter

„Sînt printre puținii jurnaliști români postdecembriști care au ținut partea arabilor ori de cîte ori aceștia au fost ținta intervențiilor americane în politica lor internă, culminînd cu agresiunile militare. Am denunțat Războiul din Golf, destabilizarea Orientului Mijlociu sub semnul așa zisei Primăveri arabe, care Primăvară, cîntată și de ai noștri drept Marea Revoluție, n-a făcut decît să schimbe în Egipt un dictator militar ruginit cu unul mai tînăr și în Libia să instituie haosul. Știind că Siria e una dintre puținele țări din zonă în care fanatismul islamic n-a avut loc, am pus Războiul civil pe seama pungii de petrol rîvnite nu numai de ruși, dar și de occidentali.

Din acest punct de vedere am deplîns faptul că România a renunțat în politica sa externă din ultimii ani la minimul echilibru în disputa dintre Israel și lumea arabă, manifestîndu-se în toate organismele internaționale ca oaie în turma Estului păzită de Marile Puteri.
Adică împotriva arabilor, de grija cărora pare acum să nu mai aibă weekend Klaus Iohannis.

În chestiunea deciziei luate de Donald Trump de a muta efectiv ambasada SUA la Ierusalim sînt însă de partea președintelui american.
Se vede limpede că relația dintre Israel și Palestina a intrat de ani întregi într-o fundătură. Ieșirea din această fundătură nu se poate face decît printr-o rupere de ritm. Se poate bănui, ca și în cazul Coreii de Nord, în care Donald Trump a repurtat deja un succes răsunător, că prin mișcarea asumată de Casa Albă se pot crea premisele unei recunoașteri a statului palestinian. Aceasta e cheia problemei în Orientul Mijlociu. Acest stat nu va fi recunoscut niciodată cîtă vreme palestinienii vor capitala la Ierusalim.

Nu-i exclus ca mutarea ambasadei americane la Ierusalim să fie o concesie suficient de puternică din partea lui Donald Trump pentru a solicita Israelului recunoașterea statului palestinian și chiar un ajutor la întărirea economică a acestuia.

Am ținut să precizez aceste lucruri, pentru că la noi, în controversa iscată de inițiativa Guvernului, argumentele aduse de Klaus Iohannis și de echipa lui de propagandă împotriva inițiativei, n-au nici o legătură cu situația din Orientul Apropiat. Toate se învîrt în jurul tezei că președintele e proprietarul politicii noastre externe și că Guvernul nu trebuie să facă altceva decît să muncească cu ziua pe acest teren.

Convocat de site-ul PSnews.ro să mă pronunț asupra controversei, am expus următoarele puncte de vedere, toate răspunsuri la întrebările redactorului Ștefan Rusu:

„Vor mai fi și alte state care vor urma România. România a fost o piesă foarte importantă în această în această operațiune. Contrar prostiilor care se spun în România, procesul de mutare al ambasadei noastre la Ierusalim nu e o operațiune întîmplătoare pentru că vrea Dragnea sau PSD-ul. În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..

Opțiunea pe care am făcut-o noi mie nu mi se pare nici hazardată, nici riscantă, ci e un gest de politică externă mai îndrăzneț, în care în sfîrșit România face și ea ceva extern după 28 de ani. De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.

Prin însuși faptul că s-a făcut așa un soi de abatere de la protocol și a fost invitat președintele Camerei Deputaților, considerat ca un fel de prim-ministru, se arată interesul uriaș al Israelului, nu al lui Netanyahu, altă prostie care s-a spus în România. Nu este în interesul premierului Netanyahu, este în interesul Israelului, vital chiar ca această capitală a lor să fie la Ierusalim.

„Prima dată am spus și eu că va genera un conflict, dar deocamdată conflictul s-a încheiat pentru că Guvernul, sigur, mînuit de către Liviu Dragnea, avea nevoie să dea un semnal, că el e de acord. E ca la Codruța Kovesi, că după asta toate se vor abate asupra lui Klaus Iohannis. Ați observat deja și începutul unei campanii în presa internațională pe tema asta. E treaba lui. Din punctul acesta de vedere, nu cred eu că Dragnea moare să mute ambasada, adică să facă gestul. Pentru că depinde de președinte. Deocamdată el a dat șah lui Klaus Iohannis, anunțînd că are de gînd să facă. Din acest moment, cel în defensivă este Klaus Iohannis care tot trebuie să explice de ce nu e de acord. Din punctul acesta de vedere, mingea e la Klaus Iohannis. Șahul a fost dat. Nici nu se mai pune problema să se mute sau să nu se mute. Că depinde de Klaus Iohannis. Deocamdată, prin primirea în Israel și prin tărăboiul făcut s-a văzut că Președinția nu vrea și Guvernul vrea. Guvernul nu mai riscă nimic, pe când Klaus Iohannis, nu știu care va fi evoluția ulterioară. Poate îl înjură pe Twitter Trump, vă imaginați. Ne putem aștepta oricînd.””

Nu degeaba am transcris acest articol: el trebuie citit cu atentie ca sa se inteleaga bine ce vreau sa spun. Altminteri ar parea lipsit de coerenta ce voi spune in continuare.

In primul rand trebuie spus ca Washingtonul nu a cerut nimanui sa-i urmeze gestul si nici nu a dat prea multe lamuriri prin care sa-si explice pozitia: de ce, care e motivul real, pentru care doreste sa-si mute ambasada la Ierusalim. Articolul arata ca:

” În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”

Dar nu e deloc foarte clar ca motivul deciziei lui Trump a fost ca si altii sa-i urmeze exemplul. De unde ar rezulta asta? Si cum poti trage concluzia ca in caz contrar: „dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”? Insa daca admitem ca ideea era ca si alte state partenere SUA sa urmeze exemplul dat de Casa Alba si daca vorbim despre o initiativa a Romaniei in acest sens atunci pun si eu intrebarea: cum se armonizeaza Romania cu pozitia Americii in contextul unui Raport de tara, defavorabil in multe aspecte, pe care ni l-a facut Departamentul de Stat si pe care – atentie mare!! – Departamentul de Stat si l-a asumat? Am tinut sa precizez acest lucru, ca Departamentul de Stat al SUA si-a asumat acest Raport pe 2017, adica Guvernul american. Nu Hans Klemm, ci Guvernul SUA. Chiar daca avem acum o Administratie republicana la Casa Alba. Adica acest Raport pe 2017 reprezinta pozitia Guvernului American fata de tara noastra! Si nu ne reproseaza ca nu am luat decizia de a muta Ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim…

A doua chestiune e legata de urmatorul aspect:

„De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.”

Maestrul Cristoiu vorbeste de parca Romania ar fi o mare putere: cum isi permit altii sa-i spuna ce sa faca si ce sa nu faca? 🙂 Chestiunea ar fi ca atunci cand iei o decizie trebuie sa-ti asumi si consecintele. Statele Unite nu ne-au cerut lucrul asta – din acest punct de vedere e in exclusivitate problema Romaniei daca isi muta sau nu ambasada. La nivel european consensul general e ca sa nu se purceada la mutarea ambasadelor la Ierusalim. Am vazut un editorial semnat de Dan Turturica, ingrijorat de faptul ca Romania ar putea fi sanctionata financiar de catre UE – aici. Nu cred ca asta e problema, desi s-ar putea sa fie si asta o problema. Totusi, Romania e un stat suveran, iar decizia mutarii ambasadei la Ierusalim este, deci, o decizie a unui stat suveran. Insa mi-e teama ca, printr-o astfel de decizie, Romania se pune singura in ofsaid, pentru ca nu prea vad cum ar putea un astfel de gest sa influenteze Uniunea Europeana. Prin urmare, Romania ar trebui sa-si asume singura o astfel de decizie. Inclusiv incalcarea unor Rezolutii ale Natiunilor Unite. Intrebarea care se pune: poate Romania sa-si permita un astfel de lucru? Si ce ar avea de castigat din afacerea asta?

Intr-un fel pare logic: din moment ce Israel si-a proclamat capitala la Ierusalim, atunci si ambasada se muta la Ierusalim. Trebuie insa precizat ca Autoritatea Nationala Palestiniana are centrul administrativ la Ramallah, nu in Ierusalimul de Est. Chestiunea care se pune este Statutul Ierusalimului. Israelul a luat controlul asupra Ierusalimului de Vest in 1948, in timpul Razboiului Arabo-Israelian. In 1967 a ocupat si Ierusalimul de Est. Curtea Suprema din Israel priveste Ierusalimul de Est ca fiind parte integranta a Israelului si respinge ca prin legile si adminitratia Israelului impuse acolo ar fi vorba de o anexare. Comunitatea internationala, in schimb, priveste Ierusalimul de est ca fiind parte a teritoriilor palestiniene. Iata insa ce declara Netanyahu recent (cf. Wikipedia – Statutul Ierusalimului):

„On 17 May 2015, Prime Minister Netanyahu reiterated, regarding Jerusalem serving as the capital of both Israel and a future Palestinian state, “Jerusalem has forever been the capital of only the Jewish people and no other nation.”^[43] On 25 January 2018, Netanyahu said: „Under any peace agreement the capital of Israel will continue to be in Jerusalem.”^[44]„

El spune:

„Ierusalimul a fost intotdeauna capitala doar a poporului evreu si nu a altei natiuni” si „Sub orice tratat de pace, capitala Israelului va continua sa fie in Ierusalim”.

Natiunile Unite considera ca Ierusalimul de Est este parte a teritoriilor ocupate de Israel sau a teritoriilor palestiniene ocupate, iar viziunea e ca Irusalimul sa devina capitala a doua state: Israel si Palestina. Pozitia Uniunii Europene a fost exprimata de Catherine Ashton:

„

The European Union set out its position in a statement of principles last December. A two-state solution with Israel and Palestine side by side in peace and security. A viable state of Palestine in the West Bank, including East Jerusalem, and the Gaza Strip, on the basis of the 1967 lines. A way must be found to resolve the status of Jerusalem as the future capital of both Israel and Palestine.

— Catherine Ashton, High Representative for Foreign Affairs and Security Policy of the European Union^[63]„

Deci solutia two-state si despre Ierusalim spune: „Trebuie gasita o cale prin care sa se rezolve statutul Ierusalimului ca fiind capitala atat a Israelului cat si a Palestinei.”

Pozitia Rusiei:

„On 6 April 2017, the Russian Ministry of Foreign Affairs issued a statement saying, „We reaffirm our commitment to the UN-approved principles for a Palestinian-Israeli settlement, which include the status of East Jerusalem as the capital of the future Palestinian state. At the same time, we must state that in this context we view West Jerusalem as the capital of Israel.”^[67] Some commentators interpreted this as a Russian recognition of Israel’s claim to West Jerusalem,^[68][69][70] while others understood the statement as a Russian intention to recognize West Jerusalem as Israel’s in the context of a peace deal with the Palestinians.^[71][72][73]

In 2011, Russian president Medvedev stated Russia had recognized the State of Palestine with East Jerusalem as its capital already in 1988, and had not changed that view.^[74]„

In 2017 ministrul rus de Externe a reafirmat pozitia Federatiei Ruse „in acord cu principiile aprobate de catre Natiunile Unite”  ca Ierusalimul de Est sa fie capitala viitorului stat Palestinian iar Ierusalimul de Vest sa fie capitala Israelului. In 2011, Presedintele Medvedev a afirmat ca Rusia a recunoscut Statul Palestinian cu capitala in Ierusalimul de Est inca din 1988 si aceasta pozitie nu s-a schimbat.

Pozitia Statelor Unite:

„In 2008, then-Democratic candidate Barack Obama called Jerusalem the ‘capital of Israel’. On 4 June 2008, Obama told the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), in his first foreign policy speech after capturing the Democratic nomination the day before, that „Jerusalem will remain the capital of Israel, and it must remain undivided.” However, the then-senator and presidential hopeful backtracked almost immediately.^[84] In 2010, the Obama administration condemned expansion of Gilo and Ramat Shlomo as well as evictions and house demolitions affecting Palestinians living in East Jerusalem.^[85][86]„

Inca din 2008, pe atunci candidatul democrat Barack Obama vorbea despre Ierusalim drept capitala a Israelului si ca Ierusalimul trebuie sa ramana nedivizat. Pe 6 decembrie 2017 administratia Presedintelui Donald Trump a recunoscut oficial Ierusalimul drept capitala a Israelului si a adugat ca Departamentul de Stat va initia procesul de construire a Ambasadei SUA la Ierusalim. Consiliul de Securitate al ONU intrunit de urgenta pe 7 decembrie a condamnat (14 din 15 membri) decizia Presedintelui Trump. „U.S. envoy Nikki Haley called the United Nations „one of the world’s foremost centres of hostility towards Israel”.^[97]” – Nikki Haley a numit Natiunile Unite ca fiind „una din centrele mondiale cele mai ostile fata de Israel”. Marea Britanie, Franta, Suedia, Italia si Japonia s-au numarat printre tarile care au criticat decizia lui Trump in acea intrunire de urgenta. De remarcat si:

„Following Trump’s announcement, American embassies in Turkey, Jordan, Germany and Britain issued security alerts for Americans travelling or living abroad in those countries. The United States also issues a general warning for Americans abroad about the possibility of violent protests. The American consulate in Jerusalem has restricted travel of government employees to Jerusalem’s Old City. The US Embassy in Jordan has banned employees from leaving the capital and children of embassy employees were told to stay home from school.^[105]„

Pozitia Marii Britanii – cea europeana.

Daca Romania adopta exemplul american, cum ne armonizam cu politica externa americana? In caz contrar apare ca Romania a facut in mod unilateral un astfel de gest. Si apoi ar insemna sa ne armonizam cu politica externa a SUA, dar nu si cu Raportul Departamentului de Stat, care sustine, printre altele, lupta anticoruptie in Romania. Si pe Laura Codruta Kovesi, intre altele fie zis, daca nu explicit… 🙂

De aceea eu l-as intreba pe maestrul Cristoiu daca nu cumva considera contradictoriu sa critice Raportul Departamentului de Stat, in schimb sa fie calduros de acord cu adoptarea exemplului american in privinta mutarii ambasadei! 🙂

Dar sa vedem cum privesc Statele Unite procesul de pace din Orientul Mijlociu:

Mediafax

Turneu diplomatic în Orientul Mijlociu. Mike Pompeo: Pacea dintre israelieni şi palestinieni rămâne o prioritate pentru SUA

„Mike Pompeo, secretarul de Stat al SUA, a declarat, luni, că soluţionarea conflictului israeliano-palestinian rămâne o prioritate pentru Administraţia Donald Trump, în pofida deciziei de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, informează site-ul agenţiei The Associated Press.

Secretarul de Stat al SUA, aflat într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu, a precizat că Washingtonul susţine dreptul israelienilor de a se apăra şi a adăugat că palestinienii trebuie să se întoarcă la masa negocierilor politice.

”O piesă importantă pentru instituirea stabilităţii în Orientul Mijlociu o reprezintă rezolvarea acestui conflict. Credem că israelienii au dreptul să se apere şi susţinem acest lucru”, a declarat Pompeo.

Pompeo a amintit că soluţia ”a două state” este singura cale către pace.

La începutul mandatului, preşedintele SUA, Donald Trump a exprimat intenţia relansării rapide a procesului de pace israelo-palestinian, în timp ce Mahmud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, a cerut, la Casa Albă, încetarea „ocupaţiei”, pledând pentru coexistenţa a două state, palestinian şi israelian. Donald Trump l-a primit în mai 2017, la Casa Albă, pe Mahmud Abbas, aceasta fiind prima întâlnire oficială a celor doi lideri. Donald Trump a cerut relansarea negocierilor de pace între Israel şi palestinieni şi semnarea unui acord, fără însă a oferi detalii despre modul în care se poate ajunge la soluţionarea conflictului.”

Daca Donald Trump ar reusi, prin politica sa externa, sa puna capat conflictului palestiniano-israelian, ar fi un lucru extraordinar!! Dificultatile sunt destule. Sa nu uitam ca Hamas e vazuta drept organizatie terorista. Iar Fatah si Hamas, politic vorbind, sunt de forte aproximativ egale. Hamasul mentine inca o mare influenta in cadrul Autoritatii Nationale Palestiniene. La alegerile legislative din 2006, Hamasul a obtinut victoria! Daca tot ne raliem pozitiei americane, cum am putea contribui la planul de pace al Casei Albe? Din cate stiu (poate gresesc) un astfel de plan nu a fost expus public de catre Washington. Pe de alta parte, initiativa Americii pare singulara atata vreme cat celelalte state nu adera la pozitia americana in privinta Ierusalimului. Fara indoiala, SUA este principalul partener strategic al Romaniei, iar tara noastra trebuie sa-si armonizeze politica sa cu cea a SUA. Insa lucrul acesta ar sugera o actiune in tandem romano-americana in Orientul Mijlociu. S-ar putea construi asa ceva, dar pana acum nu se vede vreo abordare de acest gen din partea Guvernului Dancila. Nici din partea Presedintelui, desigur. Dar sa nu uitam ca PSD-ALDE, Liviu Dragnea si Guvernul Dancila au venit cu ideea mutarii ambasadei, nu Presedintele. Ceea ce a facut Liviu Dragnea poate fi o idee de politica externa, in niciun caz o initiativa. O initiativa, in politica externa mai ales, presupune un plan, un concept sau mai multe, o viziune cel putin pe termen mediu, o strategie in acest sens. Nu prea vedem asa ceva…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

Despre mutarea Ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim

In primul rand cred ca trebuie spus un lucru: este cel putin pentru a doua oara – la modul extrem de vizibil – cand Liviu Dragnea pune Romania intr-o pozitie penibila pe plan international. Prima data a facut-o cu ocazia vizitei premierului Japoniei la noi in tara, cand acesta nu a avut cu cine sa stea de vorba pentru ca tocmai atunci Liviu Dragnea isi dadea jos propriul guvern, Guvernul Tudose.

Iata ca acum avem de a face cu un al doilea moment penibil, de cand domnia sa a anuntat, fara explicatii si fara sa aiba atributii si nici competenta necesara in politica externa, ca va muta Ambasada Romaniei din Israel la Ierusalim. Liviu Dragnea a facut acest anunt ignorandu-l cu totul pe Presedintele Romaniei, Dl. Klaus Iohannis, care are atributii constitutionale in domeniul politicii externe (v. art. 91 din Constitutie). Trebuie spus ca Guvernul nu a venit cu o propunere catre Presedinte pentru mutarea ambasadei si trebuie subliniat ca Presedintele „aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice” (potrivit art. 91, al. 2 din Constitutie). Daca Guvernul ar fi formulat o astfel de propunere trebuia sa astepte pozitia Administratiei Prezidentiale. In schimb, D-na. Dancila si cu Liviu Dragnea s-au grabit sa efectueze, fara un mandat din partea Presedintelui tarii, o vizita in Israel si sa aiba convorbiri cu premierul Benjamin Netanyahu. Toata aceasta vizita a fost facuta fara o minima informare a Presedintelui, lucru ce l-a obligat pe Iohannis sa ia o pozitie extrem de critica – v. aici. Cu alte cuvinte, Dragnea si Viorica Dancila au facut o vizita in Israel pe sestache, fara sa stim nici obiectul vizitei, nici ce au discutat si, ceea ce e mult mai grav, fara sa-l informeze in vreun fel pe Presedintele tarii.

Intr-o astfel de situatie, Dl. Iohannis a facut ce era normal sa faca: s-o invite pe D-na. Dancila la Cotroceni spre a primi lamuriri. Refuzul D-nei. Dancila de a veni la Cotroceni – in ideea ignorarii in continuare a Presedintelui – l-a fortat, practic, pe Presedinte sa-i ceara demisia – v. aici.

Intr-un fel e de mirare abordarea conflictuala la care a recurs Dragnea fata de Administratia Prezidentiala, o maniera de a trata lucrurile care imi aminteste de Traian Basescu, doar ca Basescu era Presedintele tarii, pe cand Dragnea e, totusi, un condamnat penal cu suspendare. Insa in felul acesta Liviu Dragnea a reusit sa creeze haos, lucru care, evident, nu face bine in primul rand Romaniei. In aceeasi cheie vin, din partea Coalitiei de Guvernare, si amenintarile cu suspendarea la adresa Presedintelui – ridicole, evident, dar care sugereaza ceea ce si alti comentatori au remarcat: Liviu Dragnea face astfel de lucruri pentru ca poate, adica datorita faptului ca are o majoritate confortabila in Parlament.

O a doua chestiune ce trebuie, zic eu, remarcata este ca la baza acestei idei de mutare a ambasadei noastre la Ierusalim nu exista nicio viziune, nicio viziune strategica. Liviu Dragnea n-a exprimat asa ceva pentru ca nu are o astfel de viziune. Stau si ma intreb daca, totusi, a existat o analiza. Nu se stie. Presedintele vorbeste despre faptul ca „Săptămâna trecută în Guvern s-a discutat un document secret, un memorandum secret pe politică externă.„, ceea ce, desigur, arata gravitatea problemei create de Dragnea, impreuna cu Dancila. Presedintele sugereaza ca ar fi vorba despre tradare de tara din partea acestora, dar in special din partea D-nei. Dancila, lucru ce justifica faptul ca i-a cerut demisia.

In ceea ce priveste oportunitatea mutarii ambasadei, exista serioase motive ce neaga acest lucru – v. aici. Si care ar fi atunci interesul Romaniei de a face un asemenea gest? Ministerul de Externe, care e condus de Dl. Melescanu, care face parte din Coalitia de Guvernare PSD-ALDE, nu a dat nicio explicatie. Liviu Dragnea, de asemenea, nu a expus o viziune din care sa rezulte interesul national in urma unei astfel de decizii. Guvernul Dancila, la fel, n-a dat nicio explicatie din care sa rezulte care ar fi interesul Romaniei, ce ar castiga Romania, in viziunea Guvernului, daca ambasada va fi mutata la Ierusalim. Au fost mai mult speculatii ale unor comentatori, spre exemplu maestrul Ion Cristoiu. Insa la nivel oficial nu avem vreo explicatie (nici plauzibila si nici neplauzibila). Nu avem decat faptul ca Liviu Dragnea a reusit sa creeze o stare de haos. A indus inutil un conflict cu Presedintele, poate mai bine zis a creat o diversiune punand intr-o pozitie proasta Romania, pentru ca sa acopere lipsa de realizari ale Guvernului pe care care-l pastoreste. Pentru asta Liviu Dragnea are nevoie de conflicte, de scandaluri publice – asa se si explica conflictul mai nou dintre Guvern si BNR. Lipsa de viziune a actualei Coalitii se remarca si in plan economic. Iar lucrul acesta pune intr-o situatie dificila PSD-ul. Interesant este ce remarca fostul premier, Dl. Adrian Nastase, legat de acest lucru:

„Alegerile prezidențiale vor fi esențiale. Candidatul PSD va obține în primul tur 3 milioane de voturi. În turul doi trebuie să obțină 5 milioane de voturi. De unde le va lua? Dacă nu va fi cineva capabil să treacă de zona partidului în alte zone electorale, PSD va pierde. Dacă nu se câștigă aceste alegeri, după prezidențiale riscăm să apară tot felul de migrații în Parlament, iar partidele mai mici să se reorienteze. Pentru PSD, lucrurile ar deraia cu riscuri majore pentru viitoarele alegeri parlamentare. Nu este normal să asiguri un dialog între Guvern și BNR prin scrisori. PSD ar trebui să facă un efort pentru a-și îmbunătăți legătura cu intelectualii, cu liderii de opinie. Altfel, vom fi nevoiți să acceptăm că are loc o ,,orbanizare” tacită a României. Dacă punem în paralel unele dintre activitățile lui Viktor Orban, premierul maghiar, sau unele dintre măsurile din ultima vreme ale PSD, vom vedea acest tip de abordare. Mergem pe acest model? Ne despărțim într-un fel de UE? Un divorț cu Bruxelles-ul va putea genera un conflict pentru realocări de fonduri.” (subl. mea)

Este o analiza corecta, dar mi se pare ca ar mai trebui adaugat ceva, in legatura cu ceea ce am subliniat cu rosu. Acum Liviu Dragnea e liderul de necontestat al Partidului. Si-a pus, dupa doua tentative, Guvernul sau. De asemenea, e subiectul unor anchete penale legate de Tel Drum. In asemenea conditii e clar ca Liviu Dragnea vizeaza functia de Presedinte al tarii la urmatoarele alegeri prezidentiale. Un esec ar fi catastrofal pentru PSD, cum arata Dl. Nastase. Dar pentru Liviu Dragnea personal situatia ar fi periculoasa deoarece intr-un astfel de caz probabilitatea de a aparea niste pasarele care sa ciripeasca unde trebuie e una foarte mare! Cat timp e seful partidului, conduce autoritar partidul si omerta e respectata de toti. Un esec ar putea conduce la un dezechilibru dinamic in PSD si situatia nu ar mai fi clara si nu ar mai fi foarte clar ca omerta ar mai trebui respectata. Ci s-ar putea ca lucrurile sa deraieze intr-adevar intr-un razboi intre clanurile si baronii pesedisti pentru Putere in partid, chiar daca pe o anumita perioada de timp lucrul asta ar afecta, desigur, partidul si performantele sale electorale. Deocamdata Famigliile stau linistite. Nu e rost acum de un razboi intern in PSD. Iar Dl. Adrian Nastase, sugestiv, remarca:

„Nu mai putem vorbi de două Românii. Sunt foarte multe Românii care tranzacționează unele cu altele. Cred că este important să se revadă cadrul juridic al serviciilor de informații.”

In legatura cu similitudinile cu Ungaria lui Viktor Orban, felul in care merg lucrurile la noi ma fac sa cred ca exista, totusi, mari deosebiri. Desigur, realitatile sunt diferite, dar fara sa dezvolt prea mult subiectul, as spune ca Viktor Orban are o viziune care i-a si adus victoria in recentele alegeri. PSD este pe tobogan in sondaje si asta in conditiile in are Opozitia nu s-a obosit prea mult. Ungaria este in Spatiul Schengen, Ungaria are Visa Waiver, are un PIB pe loc. mai mare decat al Romaniei, are un nr. de km. de autostrazi mult mai mare decat al Romaniei, desi e jumatate cat tara noastra ca suprafata si populatie. La PSD nu se vede nicio viziune, lucru ce l-am remarcat chiar din timpul campaniei electorale din 2016 cu faimosul Program „minune” al PSD-ului. Liviu Dragnea n-a imprimat o viziune in Coalitie. Se observa acest lucru si in ceea ce priveste Legile Justitiei si sistemul juridic de la noi. Nu mai vorbesc de performantele economice slabe ale guvernarii care reuseste sa scoata multi oameni in strada, la proteste. Nu mai vorbesc de faptul ca investitiile au ajuns ca si inexistente, se neglijeaza total, as zice, domeniul infrastructurii. Observam de asemenea cresterea ROBOR la 3 luni, inflatia mare.

Raspunsul lui Liviu Dragnea catre Presedintele Iohannis se inscrie in aceeasi linie de ignorare totala a Presedintelui Romaniei. Liviu Dragnea a facut aceste declaratii la iesirea din sediul DNA, desigur.

Dar legat de haosul pe care il creeaza Dragnea, nu se poate sa nu te gandesti la asta:

Mediafax

MONITORUL APĂRĂRII | Raport SUA: Rusia se află în „război informaţional” cu ţări din Europa şi cu SUA

Se arata ca:

„Rusia se află în „război informaţional” cu ţările occidentale, lansând campanii de propagandă pentru subminarea sistemelor democratice în Europa şi în Statele Unite, arată un raport al Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.

„Ingerinţele Rusiei în scrutinul prezidenţial desfăşurat în Statele Unite în 2016 nu au fost nimic nou pentru Kremlin. Kremlinul vrea să genereze haos şi disensiuni, pentru a-şi urmări interesele în ţări vizate, în special în Europa şi în foste republici sovietice precum ţările batice şi Ucraina. În acest sens, Rusia combină practic decenii de experienţă în tehnici de propagandă şi război psihologic cu un vast sistem media, cu experţi bine-educaţi şi eficienţi, cu informaţii solide şi structuri de securitate”, conform versiunii parţial declasificate a unui raport al Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.

„În Statele Unite, atacurile cibernetice asociate scrutinului din 2016 au evidenţiat în mod puternic vulnerabilităţi tehnice în infrastructura digitală şi disfuncţionalităţi birocratice exploatate de Kremlin. Campania Rusiei de măsuri active şi-a atins obiectivul principal, cel de a genera disensiuni în rândul cetăţenilor americani”, subliniază raportul.”

Pentru ca nu se poate sa nu te intrebi: cui bono, cui prodest aceasta stare de haos pe care Dragnea o creeaza pe plan intern? Un dicton latin spune: „Concordia civium murus urbium” – „Armonia dintre cetateni este zidul oraselor”!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ei, și?

Un titlu bun, foarte semnificativ! Tot asa si articolul!

La fel se poate spune si despre faptul ca in 10 ani, 2007-2017, au plecat din tara 3,4 milioane de romani, reprezentand 17% din populatia tarii. Ei, si?
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22312061-exodul-romanilor-confirmat-din-2007-pana-2017-plecat-din-tara-3-4-milioane-romani-aproximativ-17-din-populatie-romania-locul-doi-mondial-emigratie-dupa-siria.htm

Din pacate, traim inca sub semnul acestui „ei, si?” si nu prea vad ca ne revenim…

Ioan Cuncev

• La începutul anilor ‘9o s-a întâmplat ca, registrului auto, înființat la propunerea și în cadrul Institutului de cercetări în transporturi, să-i fie atribuite la separarea de institut, activele departamentelor de cercetare auto ale acestuia, deși existau agenți economici care se ofereau să le atribuie condiții mult mai bune. Am avertizat pe decidenții ministeriali de la acea vreme că în urma unei astfel de decizii, cercetarea din transporturi auto va dispărea din România, ceea ce s-a și întâmplat. Ei, și?
• Similar, am spus că ar fi oportun să se acorde registrului feroviar, înființat la propunerea și în cadrul Institutului de cercetări în transporturi, un sediu la unul dintre agenții economici feroviari, având mari dificultăți financiare. Totuși, instituțiile responsabile ale timpului au decis desprinderea din institut a activelor departamentelor de cercetare feroviare pentru a le atribui registrului feroviar, deși i-am avertizat că în urma unei astfel de decizii, cercetarea feroviară va dispărea…

Vezi articol original 479 de cuvinte mai mult

Bine ca n-a spus explicit ca trebuie sa aiba o organigrama!! lol

HotNews

PSD redefinește grupul infracțional organizat: este nevoie ca fiecare membru să aibă un rol prestabilit și grupul să nu fie „ocazional” , pentru o „comitere imediată”

„Proiectul de modificare a Codului penal depus miercuri de deputatul PSD Florin Iordache prevede precizări suplimentare la definiția grupului infracțional organizat. Mai exact, „nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”.

La articolul 367, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material;

Nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Prin infracțiune gravă se înțelege oricare dintre infracțiunile prevăzute de art. 223 alin. (2) din Codul de Procedură Penală, inclusiv acelea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.”

Cum este în prezent:

6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Proiectul a fost depus miercuri pe site-ul comisiei speciale conduse de Florin Iordache și va intra joi în dezbaterea acestei comisii.

Amintim că, în luna ianuarie, procurorii DNA au decis, în dosarul „Tel Drum”, extinderea urmăririi penale față de SC Tel Drum SA, suspectată de săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată și complicitate la două infracțiuni de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru sine sau altul.

„În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, se reține că persoana juridică Tel Drum SA a fost implicată în mod direct în activitatea grupului inițiat în cursul anului 2001 de suspectul Liviu Nicolae Dragnea (la acea vreme președinte al Consiliului Județean Teleorman), în sensul în care, în jurul societății Tel Drum SA au fost construite schemele frauduloase de obținere a fondurilor publice”, se arată în comunicatul DNA, citat de Digi 24.”

Ceea ce ati citit mai sus e din profunda gandire a tov. Florin Iordache! Interesant este ca pentru domnia sa grupul infractional organizat trebuie sa aiba o organigrama, sa aiba un director, director general adjunct, sefi de sectie, etc. Adica, intr-un fel, e ca intr-o companie de stat! 🙂 Daca veti citi cu atentie nu se poate sa nu remarcati similitudinea dintre un SA cu capital majoritar de stat si falimentar cu ceea ce numeste Dl. Iordache grup infractional organizat.

Cei care vor sa consulte ce spune Art. 223 din Noul Cod de Procedura Penala – aici. De observat ca e legat de masura arestarii preventive a inculpatului.

Lasand la o parte faptul ca Dl. Iordache ne spune mai degraba ce nu reprezinta un „grup infractional organizat”, lasand la o parte faptul ca domnia sa se refera doar la comiterea unor infractiuni din care sa se obtina „direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”, asa cum pune domnia sa problema in fraza in care ne arata ce nu e un astfel de grup mi se pare ca va fi foarte greu de dovedit ca respectivul grup e unul infractional organizat pentru simplul motiv ca nu are o organigrama sau, de pilda, cum se va demonstra in instanta ca „exista pentru o anumita perioada”? Observati ca nici nu se refera la timp, nu spune o perioada de timp, expresie ce nu reprezinta neaparat un pleonasm – v. aici. Deci ce act – legal, va dati seama! – sa prezinte „grupul” respectiv din care sa rezulte ca „exista pentru o anumita perioada” ca sa se pricopseasca cu calificativul de „infractional organizat”? In felul asta se poate comite orice infractiune grava pentru ca va fi imposibil sa demonstrezi in instanta ca e vorba despre un grup infractional organizat. Este ca si cum n-ar mai exista faptas. Iar despre celelalte infractiuni, care nu sunt grave, alea sunt de la sine trecute sub tacere pentru ca nici nu mai sunt luate in seama.

Si cum ai putea sa demonstrezi in instanta ca se ” acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave”. Deci daca nu e in mod coordonat atunci despre ce vorbim oare? Mai putem vorbi despre un „grup infractional organizat”? Cum demonstrezi ca a fost in mod coordonat facuta treaba? Pentru ca ar trebui sa existe un document care sa arate clar cum s-a coordonat, cine coordoneaza. O organigrama a unui astfel de grup infractional organizat ar rezolva problema.

Dar care grup infractional organizat are o organigrama?

In asemenea conditii, cu ce face PSD prin oameni indoilenici de tip Dragnea sau Iordache, chiar daca nu esti de acord cu existenta DNA, cu abuzurile care s-ar fi facut de catre aceasta institutie, chiar daca nu-ti place de LCK si ai dori s-o vezi data afara, poate inchis chiar si DNA-ul, nu se poate sa nu-ti zici: „Uite ce bine prinde DNA! Uite ce bine prinde o Laura Codruta Kovesi!!”

O asemenea prosteala in fata pe care PSD ne-o serveste cu nonsalanta nu arata decat interesul acestui partid – mai mare decat la oricare alt partid, desi poate ca sunt si altii chiar extrem de interesati, pentru a crea portite si porti largi in legislatie pentru ca infractorii si toata clientela politica interesata sa scape basma curata. Reiau aici al.2 din art. 223 NCPP, care iata ce spune:

„(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Detalii: https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-223 „

Deci toti care fac astfel de infractiuni, care actioneaza evident in grup si evident coordonat risca sa scape basma curata din pricina modificarilor lui Florin Iordache. Si ganditi-va ca e vorba si de „infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale”…

Nu se poate sa nu te intrebi, in atari conditiuni, ce urmareste de fapt PSD-ul. De ce cauta sa vulnerabilizeze Romania, pentru ca se vede bine: o vulnerabilizeaza sub aspect economic si acum si sub cel judiciar. Mie mi se pare ca e vorba de o actiune coordonata. Nu e vorba doar de interesul punctual, ca sa-i zic asa, al unora. Eu asa am impresia.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Peste 1000 de euro – spalare de bani??!

Interesant este ca mai nimeni nu a remarcat faptul ca aceasta”initiativa” este, de fapt, transpunerea unei Directive Europene. Dimpotriva, s-a spus sau s-a sugerat ca ar fi initiativa PSD-ului sau chiar a lui Liviu Dragnea. Asta pentru ca Occidentul, dar mai ales Bruxellesul, trebuie sa ramana in capusorul boborului roman locul mirific unde „curge lapte si miere”, in niciun caz unul de unde ar putea veni si lucruri care sa ne lezeze, poate si grav, interesele.
In aceeasi logica sfertodocta se inscrie si felul in care a fost tratata problema demiterii Laurei Codruta Kovesi: cum s-o demiti cand are o imagine atat de buna si se bucura de atata credibilitate la Bruxelles si la Washington?

Ministrul Tedorovici a facut insa precizarea necesara: e vorba de transpunerea in legislatia noastra a unei Directive UE. De asemenea, a declarat ca ” nu se grabeste” cu adoptarea acesteia – „mai intai sa vedem care state au adoptat-o”, lasand sa inteleaga ca dezavueaza o asemenea lege.

Si pe buna dreptate trebuie dezavuata.

Ceea ce m-a frapat in primul rand este pragul minim de 1000 de euro, de la care trebuie declarati banii la Oficiul National pentru Combaterea Spalarii Banilor. N-am inteles prea bine ce anume trebuie declarat… Insa nu vad de ce n-ai putea, spre exemplu, trimite mai multe transe de 900 de euro fara sa declari ceva, fiind oricum mai putin de 1000 de euro. Pe de alta parte e absurda suspiciunea rezonabila precum ca, sa zicem, 1200 de euro ar putea reprezenta spalare de bani iar 998 de euro, nu.

Este in mod evident o lege antieconomica.

Si apoi ce inseamna sa-i trimiti?

Un alt lucru care m-a frapat si m-a pus pe ganduri este faptul ca, potrivit acestei legi, trebuie „sa stii identitatea celui de la care primesti banii”. Ma intreb: ce inseamna sa cunosc ” identitatea”? Pentru ca eu, simplu cetatean, nu sunt organ de politie sau militie. Eu pot sa fiu, de exemplu, angajat la o firma de constructii din Italia, sa am un salariu de 10.000€, dar asta nu inseamna ca patronul respectivei firme de constructii nu ar face si afaceri cu droguri. Eu n-am de unde sa stiu asta si nici nu e treaba mea. Este o absurditate blamabila sa ceri cetateanului sa faca pe anchetatorul de politie si sa solicite cartea de identitate celui care il angajeaza, si sa-i mai ia si datele. Textul, asa cum rezulta din articolul Mediafax, este urmatorul:

„La capitolul IV – Măsuri de cunoaştere a clientelei, art. 10 (2) se arată: „Entităţile raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) (fundaţiile şi asociaţiile, federaţiile, inclusiv orice alte persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial) sunt obligate să cunoască identitatea entităţilor de la care primesc fonduri în cuantum mai mare decât echivalentul în lei a 1.000 de euro”. „

1000 de euro pe luna, pe saptamana, pe an…? Si apoi ce inseamna, ce vrea sa spuna expresia: „inclusiv orice alte persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial”. Despre persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial – aici. Sa inteleg ca e vorba doar de fundatii, asociatii, federatii, nu despre cetateni – cutarescu, nu? Si ce inseamna „a cunoaste identitatea”?

Pe de alta parte, ma mai frapeaza un lucru: nu vad riposta exprimata in termeni duri din partea europarlamentarilor nostri. Dar probabil ca atunci cand ai o sinecura grasa…

In orice caz, o astfel de lege, si trebuie s-o spunem raspicat, cu toata gura, este o PROSTIE!! Mi-e teama ca noi inghitim pe nemestecate prostiiile, doar pentru ca vin de la Bruxelles sau Washington.

Pe de alta parte, daca ar fi vorba despre finantarea terorismului, mi se pare absurd, spre exemplu: cu 998 nu ar fi nicio suspiciune rezonabila ca s-ar finanta terorismul, in schimb o asemenea suspiciune ar fi cat se poate de rezonabila la o suma de 1100 de euro???!!!

Iar amenda minima e de 25.000 de lei!! Asta ar insemna aproximativ 5400 de euro!! Si s-ar putea pune problema de unde sa-i poata plati cineva, de unde sa aiba o asemenea suma de bani, daca ar trebui sa plateasca o asemenea amenda.

Pragul acesta minim de 1000 de euro prezuma intr-un mod cat se poate de necinstit ca toti cetatenii Uniunii Europene sunt implicati in afaceri de spalare de bani. Sau cel putin asa lasa sa se inteleaga.

A fost o provocare…

Nu inghitim orice, dar trebuie sa spunem un lucru legat de atacul cu arme chimice efectuat de fortele militare ale lui Assad.

Fostul premier, Dl. Nastase, spune:

„Sa luam exemplul bombardamentul din Siria. Aveau nevoie rusii de inca un scandal cu „chimice”? Doar daca sunt masochisti. Aveau nevoie trupele lui Assad de bombite chimice (au avut efect doar asupra a vreo 40 de persoane), in conditiile in care cucerisera deja localitatea respectivă? Doar daca sunt idioti. Poate ca sunt. Sau daca voiau sa le creeze o problema rusilor.”

Eu cred ca raspunsul corect ar fi urmatorul, bazat pe ce a declarat fostul atasat militar in Siria, Dl. Lt. Col. Rick Francona la CNN:

– Nu era necesara folosirea armelor chimice de catre armta siriana fidela lui Bashar al-Assad, intrucat aveau sub un control cat se poate de clar acele localitati. Deci nu se poate spune ca altfel nu ar fi putut sa faca fata rebelilor si sa-i respinga.

– Fara indoiala, rusii nu aveau nevoie de asa ceva. Nu aveau nevoie de un asemenea scandal – mi-e limpede lucrul asta.

Ce rezulta de aici? Rezulta ca a fost o provocare din partea regimului lui Assad, din partea lui Assad mai bine zis. Nu cred ca actiunea de a lansa un atac cu arme chimice a fost aprobata de rusi. De aceea rusii ar trebui sa ia aminte pe cine apara.

Americanii impreuna cu aliatii (Franta si Marea Britanie) au lovit punctual trei locatii unde se produceau si unde erau depozitate armele chimice, fara a avea pretentia de a fi rezolvat exhaustiv problema. S-a urmarit afectarea capacitatii Siriei de a utiliza arme chimice. Lucru a fost remarcat la conferinta de presa de azi de la Pentagon unde lucrurile au fost prezentate de catre purtatorul sef de cuvant al Pentagonului, D-na Dana W. White, si de catre Dl. Lt. Gen. Kenneth McKenzie. Ideea centrala comunicata a fost ca SUA nu intentioneaza sa se amestece in Razboiul Civil din Siria, ca SUA evita intrarea in conflict cu Rusia, precum si Rusia face acelasi lucru. Si ca mesajul transmis de aceste lovituri din partea Aliatilor a fost unul impotriva utilizarii ilegale a armei chimice. S-a afirmat si ca SUA ramane angajata in lupta impotriva ISIS. V. mai multe aici. De asemenea, Pentagonul a anuntat ca a inceput si o ampla campanie de dezinformare din partea Rusiei, inregistrandu-se o crestere cu 2000% a troliilor rusesti in ultimile 24 de ore.

Marea problema o reprezinta faptul ca regimul Assad nu a reusit sa puna punct unui Razboi Civil care dureaza din 2011 si in care au murit 400.000 de oameni iar alti 11 milioane au ramas fara adapost. Rusia sprijina regimul Assad in continuare. Insa ar trebui sa se gandeasca la faptul ca lucrurile nu pot continua asa la nesfarsit, iar mentinerea acestui regim poate agrava si mai mult lucrurile. De asemenea, ar trebui sa se gandeasca la reconstructia acestei tari, lucru ce nu cred ca se poate face prin continuarea regimului Assad ci, mai degraba in aceste conditii, Siria risca sa fie complet distrusa. Chiar si asa avem o criza umanitara de proportii colosale in Orientul Mijlociu. E Siria, dar mai e vorba si de Fasia Gaza, despre care nu prea se pomeneste si care e izolata de catre Israel intrucat acolo conduce Hamas-ul, indentificat drept organizatie terorista. Revenind la Siria, daca Rusia se incapataneaza in sprijinirea regimului lui Assad, criza, si asa profunda, se poate amplifica. Trebuie neaparat gasita o solutie politica pentru aceasta tara pentru a stopa un dezastru si mai mare.

 

Revolutie sau lovitura de stat? Despre ce s-a intamplat in Decembrie ’89

In primul rand este interesant de observat ca inainte de Revolutie, deci pe vremea regimului Ceausescu, FSN a existat, avand in centrul sau pe Ion Iliescu. Acest lucru nu trebuie subestimat, chiar daca membri acestuia se intalneau in boscheti. Pe de alta parte, marginalizarea lui Iliescu, de catre Ceausescu, pana la intr-un simplu director de Editura Tehnica, arata ca Iliescu era un pericol la adresa regimului Ceausescu. Altfel de ce a fost indepartat pana la cea mai joasa treapta a nomenclaturii de partid? Si de asemenea nu trebuie sa ne mire aparitia in presa straina a unor articole ce vorbeau despre Iliescu drept succesorul lui Ceausescu. Ar fi putut fi finantate din tara, ceea ce pare destul de putin probabil, sau din exerior, ceea ce pare mult mai probabil. Lucrurile acestea arata ca Iliescu era un personaj important.

Sigur, caderea comunismului in Romania – si deci si a lui Ceausescu – trebuie legata de Summitul de la Malta unde au avut loc intrevederi la varf intre SUA si URSS, vizand arhitectura geopolitica a lumii postcomuniste.

Din aceasta cauza trebuie sa admitem ca au existat interese externe pentru scoaterea lui Ceausescu de la Putere.

Spuneam mai sus ca FSN-ul, care era constituit pe vremea lui Ceausescu si ingaduit de acesta, nu trebuie subestimat, mai ales ca scopul lui era preluarea Puterii, Or, asta nu se putea intampla decat intr-o criza de sistem. Deci ideea preluarii Puterii era indisolubil legata de caderea regimului si sistemului comunist.

Un alt aspect ce trebuie luat in considerare este inrautatirea fara precedent a vietii oamenilor in ultimii 10 ani cu Ceausescu, inrautatire progresiva in principal sub aspect economic si in conditiile in care Securitatea era peste tot, pentru ca Ceausescu se temea.

Din aceasta cauza au iesit oamenii in strada. Era o nemultumire indreptata spre regim. Ideea de revolutie a aparut putin mai tarziu.

Fara indoiala conducerea superioara a Securitatii, inclusiv a contrainformatiilor militare cunostea despre Malta. Pe de alta parte nemultumirile populare erau asa de mari in toata tara incat oamenii nu puteau fi opriti sa iasa in strada sa protesteze.

Ceausescu avea controlul asupra instiutiilor de forta. Avea in mana lui Armata, Securitatea, iar in astfel de conditii era practic imposibil de scos. De asemenea, legal vorbind, Ceausescu nu putea fi demis decat de Marea Adunare Nationala. La proces, Ceausescu a avut dreptate cand spunea: ” Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale”. Deci a-l indeparta pe Ceausescu de la Putere era, practic, imposibil. Rusii, dar si americanii, stiau bine lucrurile acestea, inclusiv faptul ca Ceausescu nu va ceda amiabil Puterea. Teama cea mai mare era in legatura cu folosirea fortei armate de catre regimul comunist. Si s-a vazut ca Armata a tras la Timisoara, cu Gen. Milea ministrul MAN, si lucrurile se puteau repeta la Bucuresti – ca erau semnale clare, evidente, ca Bucurestiul va iesi in strada! Initial se incercase ceva la Iasi, dar Iasiul era prea aproape de granita cu URSS – batator la ochi si periculos. Timisoara era locul ideal, apropierea de Vest avand o simbolistica potrivita, era mai putin batator la ochi si mai putin periculos fata de Iasi. Chestiunea e ca Armata a intervenit brutal, iar lucrul asta se putea repeta la Bucuresti. Fara indoiala, se poate obiecta ca in fata unor provocari a unor elemente de ordin extern nu opui Armata sa rezolve problema, stiut fiind ca, in astfel de cazuri, Armata face demonstratii de forta.

Intr-un astfel de climat a avut loc sinuciderea Gen. Milea, in fapt decapitarea Armatei. Se stie ca Armata nu poate functiona decat pe baza de autoritate ierarhica. In felul acesta Armata a fost, ca sa zic asa, „scoasa din circuit”. Adica Armata nu ar mai fi putut sa actioneze in folosul regimului Ceausescu. Redobandirea autoritatii la varf se face greu. Generalii defilau pe la Televiziune. Armata se confrunta cu o grava criza de autoritate. Din aceasta cauza s-au intamplat lucruri neplacute, cum a fost ceea ce s-a intamplat la Otopeni.

Al doilea element important era de a stabili daca revolta populara si o Armata care nu mai ar actiona in favoarea dictatorului si regimului comunist sunt suficiente conditii pentru inlaturarea lui Ceausescu, care avea functia legala de ” comandant suprem al fortelor armate”.

Atata vreme cat Ceausescu nu a demisionat, el avea autoritate asupra Armatei si ar fi putut prelua controlul asupra acesteia. Masele, neorganizate si cu mainile goale, nu aveau cum sa se opuna Armatei, daca aceasta ar fi reactionat pro Ceausescu.

Din aceasta cauza a trebuit pastrata o stare de tensiune. Pana la lichidarea dictatorului.

Astfel trebuia sa actioneze cineva pentru mentinerea unei stari de tensiune. Eu cred ca trebuie inteles ca cei din exterior, care urmareau caderea regimului Ceausescu doreau sa mearga la sigur. De aici ideea asa-numitilor „teroristi” – scenariul asta exista. In fapt a fost o invazie mascata a Romaniei, mascata de turisti rusi (poate si altii), cu scopul de a crea pe strazi, tensiune, panica, de a hartui Armata, decapitata cum spuneam, dar care avea deja la varf personaje prietenoase FSN-ului. Totusi, asa cum spuneam, autoritatea nu se obtine usor si dintr-o data. Si Armata era slabita din punctul asta de vedere. Deschiderea granitelor dupa Revolutie a avut drept scop scurgerea lor, a acestor „teroristi”, afara din tara. Iar o asemenea operatiune complexa s-a facut cu largul concurs al Securitatii, DIA care au permis si au acordat sprijinul necesar acestor forte externe. Cu alte cuvinte, un fel de colaborare. Cei din exterior s-au temut de Armata, principalul tool prin care Ceausescu s-ar fi putut mentine la Putere. Securitatea, care stia de diversiune, a pus imediat armele in rastele. Securitatea nu avea, desigur, forta si nici specificul, si nici rolul Armatei.

Faptul ca s-au dat arme civililor, fake news-urile care apareau atunci la TVR erau si expresia unei stari de haos. Insa acest haos trebuia intretinut. Motivele erau de a acoperi ce s-a intamplat si de a abate atentia de la preluarea Puterii, fenomen ce era in plina desfasurare.

Cam asa as vedea eu, in mare si pe scurt, evenimentele de atunci. Sigur, o revolutie trebuie sa aduca ceva nou. Schimbarea sistemului politic, a statului, a oranduirii sociale, a economiei etc definesc o revolutie. Iar astfel de schimbari, in cazul unei revolutii, sunt de regula radicale.

Dar mai trebuie sa se schimbe si oamenii. De aceea Proclamatia de la Timisoara se inscria in logica revolutionara. Or, noi am putut cu usurinta constata aparitia in prim-plan tot a unor membri marcanti ai PCR, ca de exemplu: Brucan, Iliescu, Gen. Militaru si multi altii.

Dar daca ma gandesc mai bine nici nu vad ca s-ar fi putut face altfel…

Unii au vazut in aparitia la varf a acestor fosti marcanti lideri PSD „revolutia furata”. Dar ce puteai sa faci? Si mai ales cu cine? O revolutie inseamna desigur si preluarea Puterii. Or, in Romania socialista nu exista Opozitie sau o organizare serioasa capabila sa se opuna regimului comunist. Corneliu Coposu era urmarit zi si noapte de catre Securitate. Iar Exilul romanesc era de asemenea ignorat de stat si amenintat tot de catre Securitate. In permanenta. De aceea in aceste zone nu putea izvori vreo schimbare serioasa.

Corneliu Coposu era din exteriorul PCR. Ion Iliescu era din interior si era o problema interna a partidului. Nu trebuie sa facem confuzia ca ar fi avut acelasi statut, ca sa zic asa. Si nici n-au fost tratati similar de catre regim.

Asa cum au decurs lucrurile schimbarea politica trebuia sa provina din interiorul PCR. Pentru ca nu ar fi avut cine s-o faca. Nu doar ca ar fi fost extrem de periculos, dar n-ar fi avut nici mijloacele s-o faca. Fara indoiala, nici organizarea necesara.

Ca ne place sau nu, preluarea puterii politice – componenta esentiala a oricarei revolutii – nu se putea face decat de cei din interiorul partidului unic si cu aportul structurilor de informatii, printre care si fosta Securitate. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost daramarea prin forta a Esalonului 1 al PCR si preluarea Puterii de catre Esaloanele 2-3 ale aceluiasi PCR. Evident, in cazul fostei Securitati, transformate in SRI, lucrurile au stat aproximativ la fel.

Eu cred ca trebuie inteles faptul ca preluarea puterii politice s-a facut pe suportul organizatoric al fostului PCR, la care s-a renuntat formal imediat dupa Revolutie, fara a fi condamnat oficial comunismul. Organizarea PCR la nivel national a si permis preluarea rapida a Puterii de catre FSN-ul lui Ion Iliescu. De aceea nu ar trebui sa ne miram prea tare ca acestia au reusit intr-un termen scurt sa aiba un control politic deplin. FSN s-a suprapus perfect peste structura organizatorica a PCR.

Imi dau seama ca se pot face unele confuzii. Partidul unic, PCR, era un partid mamut, cu 4 milioane de membri. Evident ca multi erau de umplutura acolo.  Evident ca in timpul Revolutiei si dupa, optiunea oamenilor a fost anticomunista. Dar pentru preluarea Puterii esential era suportul, scheletul organizatoric al defunctului PCR, mostenit de catre FSN. Statistic vorbind, Regula lui Pareto ne-ar da ca doar 20% din cei 4 milioane de membri nu erau de umplutura p-acolo. Asta inseamna in jur de 800.000 de membri. Adica atati cat are, cu o buna aprocimatie, acum PSD, adica fostul FSN al lui Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, Revolutia a restructurat PCR-ul, transformandu-l intr-un Front si apoi intr-un partid democratic de stanga.

In 1990, partidele istorice, dar si celelalte, abia se formau. PNTCD, PNL, Partidul Social-Democrat a lui Cunescu erau partide in formare, intr-o societate in care 4 milioane de oameni au fost membri PCR. Din aceasta cauza FSN-ul, care beneficia de structura organizatorica a PCR si de nucleul important al acestuia a fost avantajat. Din aceasta cauza a si putut sa castige alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere postcomuniste, la un scor lejer.

Interesant comunicatul de presa lansat de Dl. Iliescu:

Comunicat de presă

„Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat  sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară al CFSN?

Pentru cei mai mulți dintre cei care acuză acum în spațiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureș, nu mai există, pentru că, nu-i așa, contrazic tezele lor despre natura și consecințele lor, și nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la București fără motiv, doar pentru a reprima o manifestație, cea din Piața Universității, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare.

        Aceste dosare au făcut obiectul atenției procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenției unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluțiile pronunțate au nemulțumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidență probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori și judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluție durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperișul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democrația se instalează, instituțiile ei înfloresc și schimbarea s-a terminat?

        Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poți fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă. Ei bine, asta se dorește cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiția trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul.

        Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.

        În ceea ce mă privește decizia președintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecții de democrație oameni care, în timpul ceaușismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalității lui Ceaușescu.

        Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!)  au fost îndeplinite. Nu poți face din actul suprem de demnitate al națiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că așa a citit cineva în cartea unul apologet-și angajat!-al Securității. Am spus și repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte și noi precum Polonia, Ungaria și Cehoslovacia,de o tranziție negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități.

Acum sunt acuzați că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație. Probabil că trebuia să trecem și prin faza asta. Deși altele sunt problemele de pe agenda națiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viață mai bună pentru români. Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanță. Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei.   Ion Iliescu”

Lucrul ce m-a frapat din prima citind ce spune Ion Iliescu in acest Comunicat de presa este schimbarea pozitiei sale legata de evenimentele din 13-15 iunie ’90: nu mai sunt „elemente legionare”, ci cei care au organizat evenimentele din 13 iunie sunt oamenii fostului regim comunist: „evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989„. Totusi, inteleg ca si Petre Roman este anchetat. In calitate de premier la data respectivelor evenimente poate ca va reusi sa raspunda mai bine la aceasta problema…

Insa ceea ce se remarca din expozeul D-lui. Iliescu este faptul ca, de fapt, dumnealui nu-i place sau nu-i convine ca s-au redeschis Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Si nu-i convine pentru ca trebuie sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru mortii de atunci, pentru venirea minierilor si pentru cei agresati de minieri, si pentru imaginea proasta pe care Mineriada din 13-15 iunie 1990 a facut-o Romaniei, ceea ce nu inseamna, desigur, ca este neaparat vinovat: instanta de judecata va stabili lucrul asta. Insa domnia sa a sustinut cam intotdeauna teza potrivit careia: „Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă.„, uitand parca de faptul ca documentele secrete ies din arhive dupa 30 de ani. Teza aceasta, ca nu se poate stii adevarul si drept consecinta e inutil sa-l mai cauti, se vede ca-i serveste destul de bine fostului Presedinte.

Nu dorim sa vedem un proces politic. Dorim aflarea adevarului si ca cei care se fac cu adevarat vinovati sa plateasca.

Iar in ceea ce priveste chestiunea legata de faptul ca „prezentul este o opera colectiva”, Dl. Iliescu uita ca liberalizarea pe care domnia sa a pastorit-o a fost facuta prin furtisagurile de la stat, lucru in care a excelat FSN-FDSN-PDSR-PSD. Eu n-as crede ca Programul domniei sale a reusit sa asigure o viata mai buna pentru romani. In perioadele in care a fost Presedinte a binecuvantat furtisagurile si distrugerile industriale prin simplul motiv ca, de fapt, nu a luat atitudine impotriva acestor infractiuni, transformand furtisagul intr-un soi de normalitate pernicioasa. Daca „prezentul este o opera colectiva”, lucrul asta nu exclude responsabilitatea celor care au condus tara. Or, domnul Iliescu pare a dori sa ocoleasca lucrul asta.

Hristos a inviat!!

Invierea Domnului

De obicei, in Romania, foarte multa lume merge la biserica de sfanta si luminata zi a Invierii Domnului pentru ca sa ia lumina. E vorba de lumina sfanta, care se aduce de la Ierusalim. Dar e bine, as zice eu, ca sa nu vedem aceasta minunata lumina doar sub aspectul material. Ci si spiritual. Noi trebuie sa ne luminam si ar trebui sa ne luminam si launtric. De aceea n-ar strica, ma gandesc, sa ne aducem aminte si sa meditam la ce spune Condacul 1 al Acatistului Sfintei Invieri a Domnului:

„Aparatorul cel mai mare si Doamne, biruitorul mortii celei vesnice, ca unii ce ne-am izbavit de omorarea cea duhovniceasca, cele de lauda aducem Tie, noi robii Tai, si zidirea Ta; iar Tu, Cel ce ai biruinta asupra mortii, de moartea pacatelor slobozeste-ne pe noi, care strigam: Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!”

(Ceasurile, Paraclisul si Acatistul Sfintei Invieri – Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti – 2011)

Si legat de ce spuneam mai sus, despre tainica lumina a Invierii, sa meditam si la cele ce spuneau Sfintii Ioan Damaschin si Teofan al Niceii in Canonul Invierii:

„Ziua Invierii, popoare, sa ne luminam! Paștile Domnului, Paștile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Invierii. Si, cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: Bucurati-va!

Hristos a inviat din morti!”

(Ceasurile, Paraclisul si Acatistul Sfintei Invieri – Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti – 2011)

Sigur, de Inviere oamenii se bucura. E foarte bine ca merg la biserica sa ia lumina minunata ce vine de la Ierusalim. Insa mie mi se pare – poate ma insel – ca toate lucrurile acestea le facem asa… superficial. Fara sa cautam sa privim – pe cat ne este cu putinta – in adancime, cum se spune, sa cautam sa vedem profunzimea lucrurilor cand e vorba de Inviere. Felul superficial de a privi lucrurile ne indeparteaza de Dumnezeu si chiar de Inviere. Pentru ca o trecere usoara peste lucruri nu poate sa atinga miezul problemei. Si atunci cum ne vom lumina cu sfanta lumina a Invierii?

Vedeti, multi vorbesc de cat de rai sunt oameni. Sunt multi nemultumiti, si pe buna dreptate, de conditiile din Romania de azi, de clasa politica. Si, obiectiv vorbind, sunt multe lucruri in neregula, multe care ar trebui facute, dar nu se fac. Si destule care se fac si n-ar trebui facute, nu? Dar toate acestea ce inseamna? Ca daca am crede cu adevarat in Hristos si am dori sa ne mantuim cu totii, cum spunea undeva Fericitul Augustin, lucrurile n-ar trebui sa stea asa. Lucrurile ar trebui sa mearga spre bine. Nimeni nu spune ca e usor ci mai degraba „cale stramta si necajita”. Cu toate acestea ar trebui sa mearga spre bine. Si ar trebui sa vedem infaptuindu-se acest bine din faptele noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ca acest bine vine din impreuna-lucrarea noastra cu cea a Harului Dumnezeiesc. Or, Dumnezeu lucreaza intotdeauna binele…

Multa sanatate, numai bine sa aveti si Pasti fericit si ferit de toata bantuiala si primejdia vrajmasului!

Unde a fost Presedintele?

Privind la dezvaluirile lui Sebastian Ghita, din care rezulta ca DNA a facut abuzuri, precum si la chestiunea mai noua, ca sa zic asa, a Protocoalelor intre SRI si Justitie, ca sa ma exprim cumva mai general, din care ar rezulta posibilitatea unor actiuni de politie politica – si chiar protocoale intre judecator si procuror, daca am inteles bine – cred ca nu se poate sa nu-ti pui intrebarea din titlu: unde a fost Presedintele?

Pentru ca, prin Constitutie, rolul Presedintelui este sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice. Este o responsabilitate foarte mare, desigur. Dar aceasta functie a Presedintelui garanteaza, sau ar trebui s-o faca, cetateanului ca nu vor fi abuzuri din partea Autoritatilor Publice in societate.

Interesant este ca Presedintele Constantinescu „a fost invins de Sistem”. Ce putem spune despre Basescu in atari conditiuni? Dar despre ceilalti Presedinti postdecembristi?

Nu e oare ciudat ca Presedintele Romaniei e mai mereu invins de Sistem? Sau cum sa spun? In schimb sistemul securist supravietuieste bine-mersi!!

Insa ipoteza abuzurilor nedemocratice pot fi interpretate nu doar ca un atac efectuat continuu la adresa Constitutiei, ci ca politica a Statului Roman.

Cu alte cuvinte, asta e politica Statului indiferent de Regim! Ca vrea sau ca nu vrea cetateanul! In Romania, Regimul face ceea ce stie. Ce a invatat pe vremea comunismului. Partea proasta e ca aceste anacronisme blocheaza sau intarzie drumul tarii spre progres, blocand orice reforma. Si chiar lucruri necesare, precum lucrari de infrastructura.

Interesant este ca, la noi, Presedintele e in postura de a lua apararea Sistemului, nu cetatenilor, pe care doreste, nu-i asa, sa-i convinga ca Sistemul este bun totusi.

Sa nu-mi spuna mie cineva ca Basescu nu stia de abuzuri, ca Iliescu nu stia de privatizari paguboase pentru Stat, cetateni si societate! Evident ca stiau. Stiau cu totii. De ce n-au luat masuri?

Nu vorbesc de masuri totalitare. Ci de statul de drept.

Statul de drept, pe care il clameaza toti! Si cei ce fura, si cei ce nu fura. Si cei care ar trebui sa-l apere si sa actioneze in sensul acestuia, si cei care-l submineaza!

In asemenea conditii nici n-ar trebui sa ne miram de ce se intampla. Anomalia devine o banalitate. Iar recursul la revizuirea Constitutiei, de fapt instabilitate. Iar peste toate acestea se asterne o ineficacitate aproape, ca sa nu spun cu totul, totala. Pentru ca nu intrezarim o schimbare cu adevarat in bine. Nici cetatenii nu mai pot de multumiti ce sunt.

Si atunci ai putea sa te intrebi daca e vorba de incompetenta sau daca Romania e condusa dupa interese romanesti, sau poate straine, sau poate e vorba de rea-vointa, sau cate putin din toate.

Politic vorbind, avem acelasi partid dominant pe scena politica: PSD. Si aici trebuie sa evidentiem, din pacate, un esec: la noi Dreapta nu a reusit sa se impuna pe scena politica. Lasand la o parte faptul ca am mari indoieli ca PDL ar fi fost un partid de dreapta, la noi Dreapta politica a fost faramitata multa vreme. Si acum e faramitata. Dar, spre deosebire de trecut s-a gasit o formula de fuziune intre PDL si PNL, in cadrul PNL. Fara indoiala, PNL are posibilitatea sa scape de toti cei ce nu impartasesc doctrina liberala, de tot felul de elemente fasciste, care ar avea astfel posibilitatea sa-si caute si sa-si gaseasca partidul potrivit. Ar trebui s-o faca. Dar ar trebui, mai ales, sa caute solutii spre a impune Dreapta liberala pe scena politica romaneasca. Si ma gandesc la o perspectiva pe termen lung. Atata vreme cat Dreapta ramane faramitata si PSD e cel mai mare partid din Romania, care domina intr-un fel sau altul scena politica nu putem avea o democratie veritabila, in schimb vom avea fenomene ca cele descrise ceva mai sus.

Fara indoiala ca societatea noastra sufera de o lipsa de liberalism si democratie daca, spre exemplu, presa, nu doar coruptia, e considerata o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Am dat un exemplu. Se pot da si altele.

Noi trebuie sa promovam libertatea.
In Romania, la ora actuala, din pacate, nu prea se promoveaza libertatea. Poti spune ca se promoveaza un fascism, totusi timid. Sau populismul exagerat al maririlor exagerate de salarii in sectorul de stat, ce destabilizeaza economia, dar care sunt efectuate, din pix, in scopuri pur electorale. Deci Romania se afla undeva la mijloc, intre abuzurile Sistemului si populismul electoral desantat si utopic. Fara a avea o directie clara. Lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze deoarece avem aici un rost de derapaj de la valorile constitutionale, de la valorile europene si nord-atlantice, spre accente totalitare, cu consecinte din cele mai negative.