Anul Centenar. Unde se afla, in prezent, Romania?

Trebuie spus, pentru o caracterizare completa a situatiei, ca de la Marea Unire infaptuita in 1918 incoace, Romania, tanarul Stat Roman nou format – pentru ca unirea celor trei tari romane, a tuturor provincilor romanesti intr-un singur stat a reprezentat la scara Istoriei o noutate absoluta – a trecut printr-o serie de puternice socuri geopolitice succesive. Dar ceea ce e mai rau este ca aceste socuri au venit impreuna cu ideologii politice de ordin totalitar, ce au dominat Europa, influentand viata oamenilor, mentalul colectiv.

Fascismul, nazismul si comunismul erau si sunt ideologii criminale. Din pacate, ele s-au aplicat practic, impuse fiind si altora de catre Mari Puteri precum Uniunea Sovietica sau Germania nazista.
Datorita lor, Romania a suferit pierderi teritoriale, la scurt timp de la Marea Unire. De unde vedem ca evolutia Statului Roman, incepand de la Marea Unire din 1918, s-a realizat intr-o perioada de mari primejdii, trecand printr-un Razboi Mondial atroce, nimicitor, Marile Puteri ce au imbracat haina totalitarismului nazist sau comunist dorind sa controleze Statul nostru.

Ce s-a intamplat aici dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, la nici 30 de ani de la Marea Unire, a influentat decisiv Statul Roman, aflat in postura nefavorabila politic de stat invins in Razboi si sub ocupatia trupelor sovietice, URSS fiind invingatoare in Razboi.
Acest lucru a facilitat, desigur, foarte mult aplicarea in practica a Doctrinei Stalin potrivit careia acolo unde trupele sovietice ocupa teritoriul altor tari, acolo se schimba si regimul politic, si oranduirea sociala in sensul invingatorului. Si e de observat ca tensiunile dintre Tito si Stalin sau ceea ce s-a intamplat in Grecia, unde desi exista un partid comunist puternic si subordonat Kremlinului, totusi nu s-a implementat comunismul, s-a datorat faptului ca in aceste tari nu a patruns Armata Sovietica.

Schimbarea cea mai mare dupa Razboi a fost abolirea Monarhiei. Observati ca nu spun neaparat instaurarea Republicii. Deoarece datorita rusilor sensul termenului de republica a fost siluit si deturnat in chip totalitar. In Romania adevarata Republica s-a instaurat odata cu Revolutia din Decembrie ’89, cand am scapat de comunism. Ceea ce s-a petrecut in 1947 nu a fost instaurarea Republicii, ci impunerea cu sila, prin alegeri trucate de catre comunisti, a comunismului, impunere realizata de Uniunea Sovietica. Ceausescu, de pilda, n-a fost niciodata un presedinte, in sensul clasic al termenului. El era mereu reales, ceea ce nu se intampla in cazul unui presedinte de republica. Ceausescu era un fel de rege, daca se poate spune asa, mai ales daca tinem cont de traditia monarhica a Romaniei, dar un monarh absolutist, nedemocrat.
Odata cucerita puterea, comunistii au incercat sa-si puna in aplicare programul lor criminal. Iar socul acesta puternic a influentat decisiv Statul, tara noastra aflandu-se, fara voia sa, gravitand pe o orbita politica in jurul URSS. Cu o forma de guvernamant neclara, aducand mai mult spre o monarhie absolutista decat spre o republica.
Acest lucru a influentat decisiv evolutia postdecembrista si e una din explicatiile aparitiei unei coruptii generalizate in societate. Pentru ca o republica presupune domnia legii, nu a unor oameni deasupra legii si care fac, dupa vointa lor, legea. Ceea ce s-a intamplat dupa Revolutia din 1989 a fost influentat de ceea ce a fost inainte. Pentru ca Romania s-a numit si inainte republica, doar ca nu era asa ceva. Spre exemplu, o republica presupune un mandat limitat pentru Presedinte, care niciodata NU e deasupra legii, dar si o limitare temporala a mandatelor. O republica este exact ceea ce spunea sugestiv Presedintele Reagan: sa te limitezi la felia ta de tort, nu sa vrei sa mananci tot tortul. Ceausescu conducea tara cu cei din anturajul familiei sale, care ii erau sau i-au devenit rude, ceea ce e inadmisibil intr-o republica. In general vorbind, intr-o republica nu conduc familii domnitoare. Deci ceea ce a fost in Romania nu a fost o republica. Si mai trebuie spus ca o republica nu trebuie asociata cu vreo dictatura sau vreo forma de dictatura sau totalitarism. O republica este, prin definitie, opusa oricaror forme de totalitarism. Monarhia constitutionala, avand un rege care nu e ales, care nu are mandate limitate, mentine o forma soft de totalitarism. In Anglia NU avem monarhie constitutionala, ci acolo Monarhia are un rol decorativ si perpetueaza o traditie. In mod paradoxal poate, in Anglia, de la Cromwell incoace, forma de guvernamant e una republicana. In schimb republica e opusa oricaror forme de absolutism, de totalitarism. De asemenea mi se pare ca ar trebui spus ca o republica adevarata apara interesele cetatenilor. Comunismul NU a aparat interesele cetatenilor, iar lucrul asta se intelege mai putin, cel putin in Romania, de catre o mare parte din populatie.

Dupa Razboi, Romania a fost obligata sa experimenteze o republica ciudata, impusa de rusi, o tara si un popor cu care tara noastra, poporul nostru NU are nicio caracteristica in comun. Numai vorbesc de faptul foarte grav ca Romania a suferit pierderi teritoriale din partea rusilor, pe care nu a putut sa si le recupereze nici pana azi. Iar Rusia a atentat continuu la independenta si suveranitatea Romaniei, inclusiv pe vremea comunismului.

Din pacate, dupa 1989, realitatile erau inca marcate de comunism. De aceea constructia unei noi cai, o adevarata cale republicana, a fost si este inca una dificila. Mai ales ca, pe langa aspectele obiective, unii nu doresc desprinderea de trecut. De aceea Romania e inca ancorata in trecutul comunist, dar pasi importanti, cu toate erorile comise, s-au realizat totusi. Iar cele mai mari realizari postdecembriste, care nu sunt pe placul unora de la noi, care mai sunt si in conducerea acestui Stat, sunt integrarea in NATO si in UE. Fara indoiala aceste lucruri marcheaza puternic perioada de dupa 1989 si sunt decisive pentru a caracteriza aceasta perioada. Am putea spune ca sunt cele mai mari realizari postdecembriste in planul politicii externe. Pe plan intern, o mare realizare este elaborarea unei Constitutii democratice si republicane, dar in special, am impresia, trecerea la economia de piata libera, cu toate dificultatile inerente perioadei de tranzitie.

Nu putem sa nu vedem si lucrurile negative, spre exemplu faptul ca Romania e a doua cea mai saraca tara din UE, coruptia aproape generalizata care a curpins societatea, legi care inca nu sunt din cele mai bune. Nu putem sa nu vedem milioanele de emigranti din Romania… Sunt lucruri care pot deznadajdui oamenii…

Nu putem sa nu constatam diferenta in termeni antagonici exprimata dintre clasa politica de atunci, care a infaptuit acest maret ideal, Marea Unire, si cea de acum. Trebuie sa remarcam, cu tristete, faptul ca in prezent aceasta clasa politica nu e in stare sa consolideze statutul occidental al tarii noastre. Statutul de membru al UE si NATO al Romaniei. De asemenea nu reuseste sa puna tara noastra pe un drum al prosperitatii si al dezvoltarii. Recentul spectacol, absolut penibil, din Parlamentul European confirma ce spun, din pacate (v. si aici). Din pacate asistam la o scadere a calitatii acestei clase politice la 28 de ani de la Revolutia din Decembrie. Nu degeaba am tinut sa precizez: clasa politica de acum. Constat cu tristete ca fata de anii ’90, care au fost ani foarte dificili, acum nu prea mai avem realizari. Sa ne gandim putin la ce mare realizare inseamna sa dai, dupa aproape jumatate de secol de comunism dur, o Constitutie democratica si cu adevarat republicana, cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, ce mare realizare inseamna trecerea la economia de piata. Dar mai ales ce mare inflaptuire inseamna realizarea unui consens politic intre toate fortele politice din tara – la Consensul de la Snagov ma refer – pentru integrarea tarii noastre in NATO si Uniunea Europeana. Sunt realizari extraordinare, care trezesc cea mai vie admiratie, cu atat mai mult cu cat acestea vin dupa o perioada de comunism extrem de dur si au fost infaptuite cu mari eforturi din partea intregii societati!

Poate ca una din cele mai grandioase realizari din perioada postdecembrista a fost crearea unei societati libere – „aceasta societate libera”, care l-a facut sa vibreze pe Joe Biden cand s-a plimbat prin Bucuresti. Este o realizare splendida la care a contribuit tot poporul roman!!

Toate aceste realizari extraordinare, la care, poate, putini se gandeau, inclusiv dintre partenerii nostri externi, ca ar fi posibile in Romania, trebuie, in prezent, consolidate.

Din pacate, clasa politica actuala pare a da inapoi si e o mare greseala. Dar… drumul e cu suisuri si coborasuri.

Trebuie sa constatam si dificultatile… Pentru ca, obiectiv vorbind, raman in continuare dificultati si nu mici. Procesul de integrare al Romaniei in Uniunea Europeana continua.  Sigur, Romania e membra cu drepturi depline a UE. Insa a aduce Romania, intr-o peroada de timp rezonabila, la nivelul general de dezvoltare al tarilor din Vest e un proces dificil din mai multe cauze, foarte complexe, nu doar de natura economica. Cu atat mai mult cu cat suntem intr-o perioada postcriza care afecteaza tarile din Vest, din Zona Euro. De aici si dezbeterile in legatura cu UE, cum ar trebui sa arate Uniunea Europeana. Cu parere de rau, dar trebuie sa spun ca noi ne implicam prea putin in aceste dezbateri. Si chiar daca nu suntem inca o tara membra a Eurozonei, TREBUIE sa ne implicam mai mult. TREBUIE ca vocea Romaniei sa fie auzita in plan european, evident exprimata competent, la un nivel inalt de competenta si profesionalism, daca se poate cu maxima seriozitate, exprimata intr-un mod cu adevarat doct, chiar daca situatia interna e asa cum e, adica, mai pe sleau spus, destul de proasta (dar e un lucru ce nu va dura prea mult, as zice eu…). Romania trebuie sa constientizeze ca ceea ce se intampla in Vest, in Eurozona, in tarile membre ale Eurozonei si care se constituie in nucleul dur al UE, daca se poate spune asa, o afecteaza. Inclusiv economic. De aceea Romania trebuie sa vina cu o atitudine, trebuie sa vina cu idei. Trebuie sa analizam sa vedem ce se intampla, sa cautam oportunitatile dar sa venim si cu o conceptie proprie despre Uniunea Europeana. Trebuie gandite serios aceste lucruri. Trebuie intarit schimbul de idei cu Tarile din Est, foste comuniste, pentru ca aceste tari sunt asemanatoare intre ele si, deci, ar avea interese comune in UE ce privesc in primul rand dezvoltarea lor, ridicarea nivelului lor, nu doar al celui de trai. Ar trebui sa punem accent pe cooperarea intre toate statele europene, ca sa nu fiu gresit inteles.

Este cu totul inadmisibil ca Romania sa ramana doar exportatoare de forta de munca ieftina, doar o piata de desfacere pentru produsele straine, iar in rest parca sa nu se auda, ca si cum am fi inexistenti, adica sa ne punem singuri intr-o astfel de postura ingrata. Sau sa fim cunoscuti doar prin scandalurile autohtone si prin coruptie – e inadmisibil!! Si, din pacate, la ora actuala, Romania asa este privita in Uniunea Europeana: o tara cu slabe realizari, o tara care exporta masiv fora de munca ieftina, o piata de desfacere, iar in rest mediocritate cat curpinde si, mai ales, coruptie cat curpinde! In felul acesta, desi suntem membri ai UE, noi nu putem progresa. Si de aici vine si pericolul. A ne intari statutul de tara membra a UE depinde mai ales de noi. Pericolul este ca daca noi nu actionam in sensul asta, statutul acesta, castigat greu si cu sacrificii facute de poporul roman, se poate degrada, in detrimentul tarii.

De asemenea trebuie sa facem mult mai mult pentru a intari Parteneriatul Strategic cu SUA, principalul nostru aliat. Ma refer la o consolidare in continuare a relatiei dintre tarile noastre si sub aspect economic, dar nu numai. Ci si sub aspect diplomatic, cultural. Ar trebui sa incepem sa ne cunoastem mai bine, spun asa pentru ca, spre exemplu, Romania e in NATO din 2004. S-a scurs putina vreme si evident ca e nevoie de mai mult timp pentru o aprofundare a relatiilor dintre tarile noastre. Nici romanii nu cunosc bine SUA si nici americanii nu cunosc bine Romania. Deci ar trebui sa ne cunoastem mai bine pentru ca sa avem o cat mai buna, o cat mai fluenta comunicare. Pentru asta nu e suficient doar sa stii foarte bine limba engleza sau sa cunosti foarte bine limba romana.

Ceea ce constat eu – si mi se pare un lucru foarte bun si, de ce nu, un punct de plecare foarte favorabil in intarirea relatiilor dintre Romania si SUA – este ca americanii, si ma gandesc la mari oficialitati din SUA, sunt uimiti cand privesc la tara noastra, in sensul bun al cuvantului. Asa cum Joe Biden a fost uimit de „aceasta societate libera” pentru ca el n-a crezut, nu si-a imaginat vreodata ca intr-o tara fosta comunista, cu un comunism atat de dur cum a fost la noi, e posibil sa ajungi la o societate libera ce nu e cu nimic mai prejos decat cea din America. Trebuie stiut, de asemenea, ca inclusiv pe vremea lui Ceausescu, ei au privit cu uimire politica de independenta a lui Ceausescu fata de Uniunea Sovietica. Ei pur si simplu nu-si imaginau ca e posibil asa ceva in Romania si credeau ca Romania va trece in randul Tarilor Nealiniate, lucru ce a provocat, la vremea respectiva, o si mai mare uimire. Asa cum au privit cu uimire evolutia tarii noastre dupa Revolutie pentru ca ei nu credeau ca aici se poate construi o societate libera si o economie de piata libera. Ei se gandeau la tarile Grupului de la Visegrad, care n-au experimentat un comunism atat de dur ca cel din Romania. Luau in calcul si chestiuni de ordin cultural. Dar ca Romania, cu eforturile voluntare ale intregului popor roman, poate construi „aceasta societate libera” nu prea isi imaginau… Trebuie spus, de asemenea, ca George Bush Sr., republican, l-a privit cu umire pe Ceausescu pentru decizia sa conservatoare de a plati toata datoria publica a tarii, refuzand sa primeasca bani din SUA, dar dorind relatii economice cu Statele Unite. This is amazing! Si ganditi-va ca alti dictatori faceau bani, pentru ei personal, din traficul de droguri de pe teritoriul Statelor Unite!!

E fascinant daca stai sa contempli aceste lucruri. E ca si cum, scuzati-mi comparatia, o femeie frumoasa l-ar privi cu uimire pe un barbat cu care nu are, de fapt, nicio relatie de dragoste. E uluitor chiar!!

Romania este si trebuie sa ramana de partea Statelor Unite! De asemenea, noi trebuie sa ne ajutam partenerul nostru. Nu doar ei sa ne ajute pe noi. Noi putem sa-i ajutam, spre exemplu acum, cand o serie de scandaluri afecteaza Casa Alba, Hollywood-ul si sunt menite pentru a degrada imaginea Americii in lume si in special a Casei Albe. Noua nu trebuie sa ne fie indiferente astfel de lucruri, pentru ca, indirect, ne afecteaza si pe noi. Noi trebuie sa avem cu ei un parteneriat robust, bine inchegat. Iar diplomatia noastra trebuie sa actioneze in consecinta.