Tu ai baga bani intr-o gaura neagra?

E o discutie in spatiul public despre faptul ca destule banci din Romania nu si-ar plati impozitul pe profit. Un interesant articol care pledeaza pentru ca bancile sa nu fie suprataxate l-a scris Dl. Lucian Isar si-l puteti citi aici.

Daca ati observat, actuala guvernare PSD-ALDE a vorbit mai tot timpul de o „suprataxare” pentru ca ce altceva ai putea sa spui despre taxa de solidaritate, impozitul pe cifra de afaceri, desi initial venise cu o viziune cu totul opusa – taieri de taxe si impozite – dupa guvernarea Ponta (PSD) care de asemenea a abuzat de taxe si impozite, adica, sa-i spunem asa, de „suprataxare”.

Problema e ce face statul cu acesti bani.

Inteleg ca somajul e la un minim istoric. Florin Citu spune ca ar fi semnul unei viitoare crize economice. Nu-l contrazic.

Chestia e ca noi tot platim taxe si impozite la stat, suntem in permanenta supusi unui regim de „suprataxare”, chit ca vrem sau ca nu vrem, in schimb nu se vede mare lucru de pe urma acestei cheltuieli pe care o face contribuabilul.

Vedem oare ca avem drumuri, cai ferate, in general spus o infrastructura mai buna si mai performanta? Avem un sistem administrativ mai bun, mai performant si mai putin birocratic? Avem conditii mai bune in spitale? In scoli? Armata e mai bine dotata? Reusim performante in absorbtia fondurilor europene? Si intrebarile ar putea continua…

Pentru ca noi pentru toate acestea platim. Platim si nu vedem din partea statului ca se face ceva cu banii nostri. In schimb vedem sau cel putin asa ni se spune ca somajul este la un minim istoric. Iar in sectorul de stat salariile sunt mai mari decat in sectorul privat.

Lucrurile acestea indica faptul ca sectorul nostru de stat este, in realitate, o mare gaura neagra. Acolo merg banii nostri si dispar. Si sunt sume foarte mari pe care noi le platim statului, fara ca statul sa catadicseasca sa faca ceva pentru noi.

Tu ai baga banii intr-o gaura neagra?

Sectorul de stat a crescut abnorm pe vremea guvernarii Tariceanu (acum la ALDE, formatiune politica de guvernamant alaturata PSD-ului), cand in perioada 2004-2009 numarul functionarilor publici a crescut de la 900.000 cat a lasat guvernarea Nastase la sfarsitul lui 2004, la 1.400.000, sporindu-se deci in 3-4 ani numarul angajatilor la stat cu 500.000 de oameni. Actualmente, din cate inteleg sunt 1.200.000 de oameni, fata de 3.100.000 cati lucreaza in sectorul privat. Unde mai pui ca statul e actionar majoritar la companii de stat nerentabile, ce produc pierderi uriase economiei si pe care statul le sustine din banii contribuabililor.

Or, niciun om de afaceri nu va fi de acord sa finanteze o gaura neagra. Adica o entitate mancatoare de bani, dar nu vezi nimic dupa aceea. Iar sectorul bancar, privat la noi in tara, nu face exceptie de la regula: n-ai sa vezi un CEO de la vreo banca sprijinind ideea finantarii unei gauri negre. Sa finanteze o afacere prin care se produce ceva, de pe urma careia se vede ceva si se castiga bani, asta e altceva si bancile tocmai astfel de lucruri le finanteaza. Dar sa finanteze o gaura neagra, n-as crede.

Guvernul actual, venit la Putere pe baza unui Program mincinos si manipuland populatia, a ajuns intr-o jena si nu prea are bani. Asa ca doreste sa atraga bani foarte multi de pe seama sectorului privat, inclusiv bancile, pentru ca sa poata pune banii in aceasta gaura neagra numita sectorul de stat. Numai ca in felul asta deregleaza economia. Nu mai vorbesc de abuzul pe care statul il face la adresa sectorului privat. Iar ceea ce se intampla cu acesti bani in aceasta gaura neagra, de care ziceam mai sus, se vede si ca sa dau un exemplu: mariri abnorme de salarii in administratie si pensii speciale la stat.

Spre deosebire de Guvernul Ponta, cel actual, de sub obladuirea lui Dragnea, risca sa destabilizeze macroeconomic tara. Ponta n-a facut-o, reusind totusi sa tina in mana echilibrele economice, cu rezultate modeste. Cu actualul se pare ca ne indreptam spre o criza economica.

Chestiunea e ca si somajul si investitiile sunt la un minim istoric in Romania. Productivitatea muncii n-a crescut, in schimb s-a marit foarte mult si brusc salariul minim. Iar statul doreste sa transfere costurile rezultate ori pe seama sectorului privat, ori pe seama populatiei, dar ambele variante sunt extrem de proaste.

Ce se intampla de fapt? Se refuza cu obstinatie modernizarea si restructurarea sectorului de stat. Acest lucru, pe langa faptul ca implica masive disponibilizari de personal, deranjeaza interesele unor mahari. Pentru ca li s-ar taia o importanta sursa de finantare pentru afacerile lor dubioase. Cu alte cuvinte se mentine statu-quo, adica gaura neagra despre care vorbeam mai sus. Si nimeni, niciun investitor privat nu va fi dispus sa-si cheltuiasca banii pentru a o finanta pentru ca asta ar insemna sa-si piarda banii fara niciun folos. Iar statul nu face investitii publice pentru ca investeste in aceasta gaura neagra. Adica cheltuieste fara folos banii contribuabililor. Iar Romania pierde enorm de pe urma unei astfel de stari de lucruri.

Ineficienta statului nostru se vede si in recentele mariri de salarii si anume ca acestea nu au reusit sa opreasca exodul medicilor din tara, un fenomen foarte interesant si curios de altfel, desi unul din scopuri a fost si acesta. Si de aici se poate trage concluzia ca aceasta gaura neagra mananca bani fara sa se vada dupa aceea mare lucru. Decat poate in imbogatirile ilegale ale unora. Sau poate prin huzurul unora de la stat pe banii contribuabililor. Insa pentru tara sau pentru cetatean, pentru contribuabil, rezultatul este negativ.

Nu mai vorbesc de companii de stat care de ani de zile sunt pe pierdere, fara ca statul sa miste un deget in a indrepta cumva aceasta situatie. Nu de alta, dar consecintele unei astfel de stari de lucruri sunt mai intotdeauna defavorabile.

O astfel de gaura neagra, nu doar bancile, dar sectorul privat din tara asta nu e de acord s-o finanteze la nesfarsit, pierzand bani la nesfarsit, blocandu-si astfel propria dezvoltare. Chiar si prin contractarea, de catre stat, de datorii cu scopul de a finanta gaura neagra, prin marirea datoriei publice, sa ne gandim ca tot noi, contribuabilii, va trebui sa platim aceasta datorie cu dobanda, dar fara niciun folos. Vom avea aceeasi tara saraca, de la coada Uniunii Europene!! Cresterea datoriei publice, consecinta a cresterii deficitului bugetar, e facuta pe seama noastra, fara sa fim intrebati. Si pe care tot noi trebuie s-o platim pana la urma. Transferul platilor pe generatiile viitoare, lucru limpede, e de asemenea fara folos. Pentru ca generatiile viitoare nu vor trage niciun folos de pe urma unor datorii mari care merg in gauri negre.