Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

O intrebare pusa de maestrul Cristoiu…

… la care as dori sa raspund. Dar sa vedem despre ce e vorba:

Ion Cristoiu

Saltul năucitor de la Între noi și Rusia n-a fost niciodată pace la Tradiția prieteniei româno – ruse

„Din cîte s-a putut vedea pînă acum, Gîndul de sîmbătă e dedicat Istoriei. Nu Istoriei ca teren de cercetare specială, ci Istoriei ca prilej de meditație asupra prezentului. Vor fi, probabil, cititori care așteaptă de la mine și sîmbăta un comentariu gazetăresc despre întîmplările de pe scena mică a politicii românești de azi. Probabil că ei vor considera textele dedicate Istoriei ca expresia unei nevoi a mea de relaxare în week-end.
Nici vorbă de așa ceva.
Pentru mine, Istoric al clipei, Trecutul a fost și este un concurent serios al Prezentului. Textele mele consacrate Istoriei dau expresie neliniștii care mi-a provocat-o totdeauna Istoria. Fiind de genul feminin, Istoria are hachițe. Și cînd îi e muritorului lumea mai dragă, Istoria îi trîntește o dare peste cap a celor din jur, de rămîne bietul muritor paralizat de uimire.

În ultimul timp, m-a preocupat saltul năucitor întruchipat pentru români de Lovitura de stat de la 23 august 1944. O țară pe care am văzut-o timp de 25 de ani ca dușmana de veacuri a României – Rusia – trebuia acum, după schimbarea de Alianță pusă la cale de Rege, să fie prezentată drept prietena de veacuri a României.
Așa se explică prăpastia dintre cele două texte de mai jos. Amîndouă se ocupă de relațiile dintre noi și Rusia de a lungul timpului. Primul articol, apărut în Sentinela de la finele lui 1943 și debutul lui 1944, proclamă că între noi și Rusia n-a existat decît dușmănie de veacuri.
Al doilea, apărut în Semnalul din 1 septembrie 1946, la doi ani și ceva distanță de primul, proclamă că între noi și Rusia n-a existat decît prietenie de veacuri.
Citiți-le și spuneți-mi!
Care dintre ele exagerează?

Sentinela, 26 decembrie 1943 – 1 ianuarie 1944

Între noi şi Rusia

Apa şi focul sunt cele două elemente care nu se pot împăca niciodată. Atâta timp cât va exista viaţa, lupul va sfâşia mereu oile. Tot astfel, Rusia va însemna un pericol mereu reînnoit pentru noi şi oricât vom încerca să normalizăm raporturile noastre cu Rusia, vecinul nostru din Răsărit nu va aştepta decât momentul prielnic pentru a ne desfiinţa.

Mai avem şi alţi vecini. Cu unii din ei ne-am luptat uneori şi apoi ne-am împăcat, trăind veacuri de-a rândul în bună vecinătate. Cu alţii ne găsim în aceeaşi situaţie în care am fost şi suntem de veacuri, pentru că au rămas mereu la gradul de barbarie şi cruzimi care au năvălit odinioară în Europa. Dar nu despre aceştia vom vorbi acum. Rana cea mai vie este deocamdată Răsăritul. Aici trebuie să încheiem socotelile, pentru a ne putea întoarce mai târziu spre alte meleaguri.

Deşi noi aveam de revendicat pământ de la bolşevici, deşi lupul ne sfâşiase carne din trup, noi am încercat totuşi să facem uitate durerile ce ne-au fost cauzate şi să ne împăcăm cu bestia de la Răsărit. Totuşi, provocatorii de ieri au continuat să devină agresivi. Bolşevicii voiau cu orice preţ gurile Dunării româneşti, pentru ca mai târziu, să ne înghită Dobrogea şi mai apoi restul ţării.

Dar aceste raporturi au existat întotdeauna între noi şi ruşi. Din clipa în care Marele Ducat de Moscova s-a transformat într-o mare putere şi ne-au devenit vecini, ei ne-au socotit ca o piedică în drumul lor de expansiune. Întâmplarea a făcut că atât la Nord cât şi la Sud, au fost aşezate popoare înrudite cu ruşii. Între aceste popoare, noi am fost ca o suliţă, cu vârful înspre Rusia. Toţi ţarii Rusiei ne-au socotit astfel ca pe o piedică în faţa panslavismului.

Dar virusul rusesc – testamentul lui Pentru cel Mare, prevedea întinderea puterii ruseşti, până la Constantinopol. Ruşii voiau să respire prin Marea Mediterană. Ori România, era aşezată şi în faţa acestui drum rusesc şi deci, era firesc ca ruşii să dorească şi cu mai multă înverşunare desfiinţarea noastră.

Am încercat noi toate atitudinile politice posibile faţă de ruşi. Toate încercările noastre s-au lovit însă de acelaşi zid: voinţa rusească de a trece peste trupul nostru, în vederea împlinirii scopurilor sale.

Nu o singură dată ruşii au încercat să ocupe România. Din fericire, puterile străine au intervenit întotdeauna la timp, pentru ca Rusia să fie nevoită să părăsească teritoriile ocupate. Vitejia noastră a făcut apoi restul.

Fiara va continua să se hrănească cu carnea altor vieţuitoare, pentru că aşa este legea firii. Şi oricât de blând se va purta mielul, lupul va continua să-l sfâşie. Tot astfel şi Rusia, albă sau roşie, va continua să ne ameninţe independenţa, pentru că suntem piatră şi obstacol în drumul lor.

La pericolul rusesc s-a mai adăugat în timpul din urmă şi schimbarea regimului lor politic. Pentru că chiar dacă ruşii ne erau duşmani prin forţa lucrurilor, totuşi ei aveau scopuri limitate şi, deci, mai puteam spera în salvarea unei părţi din fiinţa noastră.

Ruşii comunişti au scopuri nelimitate şi crude, întrebuinţând uciderea în massă ca la Katyn şi alte locuri. Pentru Rusia Sovietică, nu există hotar care să fixeze limita dorinţei lor de expansiune. Ei visează să ocupe toată Europa şi dacă e posibil întreg pământul. Ce putem noi însemna în faţa avalanşei bolşevice? Un petic de pământ peste care ei ar trece fără nicio consideraţie.

Iată de ce trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri încă din frageda copilărie ce înseamnă pericolul din Răsărit. Iată de ce trebuie să fim convinşi că noi nu avem altă cale decât să continuăm până la sfârşit războiul din Răsărit, până atunci, până când ameninţarea din spre soare răsare va dispare pentru totdeauna.

Semnalul, 1 septembrie 1946

Tradiţia colaborării româno-ruse

Dacă este unanim stabilit că războiul nostru împotriva marelui vecin de la Răsărit a fost fapta unui uzurpator megaloman, care a acceptat fără ezitare să pună ţara la remorca intereselor imperialismului german, nu este totuşi mai puţin adevărat că ignoranţa totală în care, timp de aproape un sfert de veac, a fost menţinută opinia publică românească asupra realităţilor sovietice, cît şi, în general, asupra perspectivelor ce s-ar fi putut deschide în favoarea noastră din cultivarea unor raporturi corecte, dacă nu chiar cordiale, între Bucureşti şi Moscova, a facilitat în mare măsură dezvoltarea unei politici fundamental greşite şi care a culminat cu îndrăzneala fatală a lui Antonescu.

Această ignoranţă, sistematic întreţinută de către exponenţii păturii conducătoare de atunci, corespunzătoare imperativelor geo-politice şi geo-economice, a constituit climatul intelectual în care au încolţit cele mai stupide prejudecăţi şi cele mai nefaste iluzii, pe care recent a trebuit să le răscumpărăm printr-o abundentă hemoragie – climat care explică rătăcirile interne şi răbufnirea lor pe plan extern.

Autorii acestei ignoranţe au mers, de altminteri, atît de departe, încît pentru a obţine un efect maximum, nu s-au mulţumit numai de a falsifica orientări contemporane, dar au şi „anulat” legăturile noastre trecute cu popoarele Rusiei.

Ceea ce, într-adevăr, tinerele generaţii dintre cele două conflagraţiuni mondiale, educate în duhul «minciunii patriotice», n-au parvenit să afle de la dascălii lor, este că poporul român trăise, de-a lungul secolelor, în raporturi de prietenie activă cu poporul rus şi că între ele n-a existat nicicînd vreun conflict armat – şi că, prin urmare, interesele noastre naţionale dictau o continuitate perfectă a acestor raporturi.

Astfel, printr-o generală complicitate a tăcerii, timp de două zeci şi cinci de ani, manualele noastre de istorie n-au mai insistat asupra faptului că relaţiunile noastre cu Răsăritul fuseseră aşezate încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, care, cel dintîi, avusese viziunea exactă că dintr-acolo poate să-i vină cel mai durabil sport al politicii sale externe şi că aceste relaţiuni luaseră un aspect într-atîta de intim, încît Voievodul moldovean ajunsese a fi solicitat, la un moment dat, să arbitreze chiar conflictul izbucnit între Ţarul Ivan al III-lea, cu care de altfel se încuscrise, şi Domnitorul Lituaniei; că după moartea lui Ştefan, fiul său, Petru Rareş încheiase o alianţă de fapt cu Ducatul Moscovei, ostaşii ambelor ţări cooperînd efectiv împotriva năzuinţelor de expansiune ale Sublimei Porţi, cît şi cele ale Poloniei feudale; că mai tîrziu Ion Vodă cel Cumplit a găsit adesea sprijinul Cazacilor Zaporojeni; că însuşi Mihai Viteazul a fost ajutat de către Ţarul Feodor şi chiar de către celebrul Ţar Boris Godunov, în luptele sale împotriva Otomanilor; că Vasile Lupu obţinuse concursul lui Timuş, Hatmanul Cazacilor, pentru a-şi recîştiga tronul; că Gheorghe Ştefan, urcîndu-se în scaunul Moldovei, procedase la încheierea unui tratat formal de alianţă cu Ţarul Alexei Mihailovici; că Dimitrie Cantemir reînnoieşte, după o jumătate de secol, acest tratat, cu care prilej Domnitorul român primise titlul de «prieten al Marii Rusii», nu de vasal; că cronicarul Neculce îl denumise pe Petru cel Mare, pentru atitudinea lui, salvatorul ţării româneşti; că Ecaterina a II-a acordase, ulterior, în mod solemn, protecţia sa ţărilor noastre; că prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, încheiată între această împărăteasă şi Constantinopol, se aducea scutirea noastră de biruri pentru doi ani; că la începutul veacului al XIX-lea, Corpul de Panduri al lui Tudor Vladimirescu luptase alături de trupele ruseşti, izgonind pe Turci din ţară; că prin Pacea de la Adrianopole, încheind cel de-al patrulea război ruso-turc, Moscova a obligat Turcia să renunţe, în favoarea noastră, nu numai la toate cetăţile din stînga Dunării, dar şi ca Moldova şi Muntenia să fie dispensate pentru totdeauna de a mai furniza Otomanilor grelele tributuri în natură, redîndu-ni-se, prin aceasta, întreaga noastră libertate economică; că generalul Kiseleff acordate Principatelor Române prima Constituţie – numitul Regulament Organic – care, prin concepţia sa avansată a grăbit simţitor dezvoltarea unor forme de viaţă nouă pe meleagurile noastre, că prin concursul Ruşilor ia fiinţă, cam în acelaşi timp, prima noastră armată regulată, faimoasa Miliţie; că alături de Franţa, Rusia a susţinut şi ea actul Unirii Principatelor; că în 1877, cu ajutorul armatelor ruseşti, România îşi dobîndeşte independenţa naţională şi, că, în sfîrşit, în timpul Primului Război Mondial, România a luptat alături de Franţa, Anglia şi Rusia.

Am citat copios, de-a valma – dar se va recunoaşte că era necesar.

Aceste fapte istorice reale, adînc înscrise în zbuciumatul trecut al neamului românesc şi care tind să demonstreze constanta cooperare româno-rusă şi eminentele avantaje pe care noi le-am tras de pe urma ei, timp de peste patru sute de de ani, cine, însă, vreodată, le-a reamintit în perioada ce s-a scurs de la 1917 şi pînă la înfeodarea noastră intereselor naziste?

Evident, nimeni – deoarece era, cert, nevoie ca ele să fie date complet uitării, pentru ca fabulaţiunile anti-sovietice să apară într-o lumină şi mai convingătoare.

A trebuit, însă, să vină cel de-al Doilea Război Mondial şi după amare încercări, să avem de luptat iarăşi alături de aliaţii noştri naturali, pentru ca ochii să se redeschidă, memoriile să-şi reamintească şi să se scrie, în sfîrşit, din nou, istoria adevărată şi sinceră a legăturilor ce au existat din vechime încă între România şi Ruşi*

Numai din mărturia trecutului, va putea reieşi o mai bună înţelegere a prezentului – şi totdeodată un sănătos îndreptar pentru viitor.

* Vezi excelentele analize asupra legăturilor româno-ruse, apărute recent în editura „Eminescu” şi datorate domnilor General Lascăr Mihail („Relaţii de prietenie româno-sovietice”), Andrei Popovici („Ştefan cel Mare şi relaţiile cu Rusia”), T. I. Stoianovici („Relaţiile lui Petru Rareş cu Rusia”) şi V. Borcea („Relaţiile economice româno-sovietice”).

N.B.: Un cititor mă mustră pentru că ar fi vorba de două ziare diferite. Mulțumindu-i pentru că mi-a atras atenţia asupra siteului activenews (Dumnezeule, un hotnews pe invers!) ţin să precizez cititorului meu că pînă în 1944 în presa română nu putea să apară un articol precum cel din Semnalul, iar după 1944 nu putea să apară un articol precum cel din Santinela.”

Raspunsul este extrem de simplu: ceea ce scria Sentinela in 1943 s-a adeverit peste numai 3 ani, in 1946.

Dupa abdicarea regelui Mihai (30 decembrie 1947), tara noastra a purtat denumirea de Republica Populara Romana (RPR). Poate putini stiu sau isi mai amintesc care a fost Imnul de Stat al RPR. Primul Imn, din 1948 si pana in 1953, a fost Zdrobite catuse:

Zdrobite cătuşe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul,
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,
Stăpân pe destin e poporul
Trăiască, trăiască Republica noastră,
În marş de năvalnic şuvoi;
Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi
Zidim România Republicii noi.
În lături cu putredul vechi stăvilar
E ceasul de sfântă’ncordare
Unirea şi pacea şi munca-i stegar’
Republicii noi populare.
Spre ţelul victoriei mari ne îndreptăm
E ceas de izbânzi viitoare
Credinţă îm muncă şi luptă jurăm
Republicii noi populare.”

De observat ca acest Imn de stat nu pomeneste nimic de URSS sau de rusi si nu pomeneste nimic nici despre comunism, desi realitatile se schimbasera mult fata de 1943, cand a fost scris articolul din Sentinela.

Din 1953 si pana in 1977 am avut un alt imn – Te slavim, Romanie:

Te slăvim, Românie, pământ părintesc
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc
E zdrobit al trecutului jug blestemat
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română
Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far şi tărie si avânt
Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt,
Făurim socialismul pe-al ţării pământ.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română
Noi uzine clădim, rodul holdei sporim
Vrem în pace cu orice popor să trăim
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag
Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag
Înălţa-vom spre glorie al patriei steag
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română” (subl. mea)

care arata exact ce fel de regim s-a instaurat dupa 1946, dar de asa maniera incat sa exprime faptul ca „infratirea” cu URSS ar veni din partea noastra, nu ca ar fi impusa de regimul comunist de la Kremlin, adica exact ce scria Semnalul la 1 septembrie 1946. De notat ca 30 de ani i-a trebuit tarii noastre sa scape de aceasta „infratire” malefica, timp in care s-au produs cele mai atroce crime ale comunismului!

De observat in primul Imn: „E ceasul de sfântă’ncordare”, iar comunismul era ateu – deci ce avea sfant? Un oximoron, desigur.

In al doilea Imn – Te slavim, Romanie, dar: „Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator” – cu alte cuvinte, vroia sa spuna: „Asa te slavim, Romanie!”. Un alt oximoron, desigur, mai ales ca urmeaza:”Puternică, liberă,/Pe soartă stăpână/Trăiască Republica/Populară Română”. Si auziti aici: „Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat/Astăzi noi împlinim visul lor minunat.”, dupa care vine chestia cu infratirea cu URSS – asta ar fi fost „visul strabunilor eroi”.

Rezulta destul de clar ca articolul din Sentinela chiar nu a exagerat, cu atat mai mult daca ne gandim la Basarabia, pamant romanesc, luat cu japca de rusi. Iar din Republica Moldova, se poate spune fara teama de a gresi, rusii n-au plecat nici acum!!

Anunțuri

Februarie 18, 2017 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

5 comentarii »

  1. O zi de duminica cat mai placuta , urez familiei dumitale si fireste , dumitale personal ! O viitoare saptamana cat mai linistita iti urez dumitale , si oricui o fi interesat de asa ceva adica…inclusiv mie 😉 . Versurile nu , dar linia melodica al Imnului RPR { 1953-1977 } era absolut majestuasa si…chiar se putea incadra cu succes la categoria imnuri nationale . Ma poti crede pe cuvant , atunci cand auzeam acest Imn copil fiind , simteam furnicaturi in piele si vedeam ca , si cei din jurul meu simt asta . Chestia adoptata de catre nationalismul inteles aiurea de catre Ceausescu drept Imn National in „77 { care-i acum Imn National al Albaniei } le-a cazut totusi greu romanilor ce deja asociau iesirile publice ale dictatorului cu acest imn de stat . In chiar zilele lui Decembrie 1989 { daca nu ma-nseala memoria chiar seara de 22 Decembrie } s-a hotarat de catre nu stiu cine dintre ” revolutionari ” sa se treaca la…” Desteapta-te romane ” care , chiar daca are o linie melodica majestoasa { se zvonea ca Anton Pann ar fi autorul acestai linii muzicale }, are mult prea multe versuri pentru a putea fi retinut de mintea ” sprintzara ” a romanilor asa incat { diferit d e faptul ca Andrei Muresanu a avut cu totul si cu totul alte ganduri atunci , caci era totusi 1848 , cand a scris versurile respective } si…daca-ti aduci aminte , inclusiv pentru schimbarea si a acestui imn s-au facut oarece discutii . Probabil ca aia si-au dat totusi seama intr-un final , c-am apare ridicoli in fata lumii { nu ca deja n-a fi } daca , in mai putin de o suta de ani vom schimba si-a patra oara Imnul . Nu stiu pe unde am citit ca : ” cine-si uita Istoria , nu-si merita viitorul ” iar , dupa parerea mea , aceasta este corect si adevarat in totalitate ! Dovada : faptul ca , la atatia ani de la caderea comunismului in TOATA Europa , doar noi romanii , nu putem intrezarii un viitor bun sau , macar ceva mai bun pentru noi si tara noastra . Iti multumesc pentru aceasta postare . Chiar nu cunosteam multe dintre cele relatate d e dl. Cristoiu . Nu-mi pare rau decat d e faptul ca , mie personal acestea nu-mi vor mai folosii prea multa vreme iar copiilor si nepotilor mei….astora chiar nu le pasa . A cui o fi oare vina caci , toti , noi , parintii nostrii …bunicii , am urmat invataturile unor oameni , pe care i-am considerat lumini in noapte si care , s-au dovedit a fi doar niste licurici ce , asa cum sti , lumineaza doar pentru imperechere si doar in preajma unor mormane d e balegar caci , acolo-si consuma astia reproducerea ?!?

    Comentariu de Marian | Februarie 19, 2017 | Răspunde

    • Multumesc pentru urari!

      Si eu cred ca sunt importante din punct de vedere istoric cele doua articole prezentate de maestrul Cristoiu pentru ca, intr-adevar, trebuie sa ne cunoastem Istoria si sa nu o dam uitarii. Tanara generatie ar trebui sa citeasca sa vada ce s-a intamplat. Ignoranta nu e buna si lasa loc manipularilor.

      Apropo de Imnul ce a functionat intre 1953 si 1977, ca sa ma exprim asa, mai colocvial, as spune ca e atata pupincurism, atata lins de tuhas rusesc ce nu cred ca s-a mai vazut!! Nu mai e ceva care doar sa ma scarbeasca, ma chiar revolta!! Si gandeste-te ca astfel de oameni, astfel de caractere a creat comunismul, asa ca poate nu trebuie sa ne mire ca astazi ” la atatia ani de la caderea comunismului in TOATA Europa , doar noi romanii , nu putem intrezarii un viitor bun sau , macar ceva mai bun pentru noi si tara noastra”. Gandeste-te ce inseamna sa ai atatia ani un astfel de Imn, care sa incovoaie demnitatea unui popor intreg. Iar pe de alta parte, uite-te ce linguseala complet nesincera!! Imnul asta a functionat o generatie!! Insa, pe de alta parte, nici nu trebuie sa exageram cu acel „doar noi romanii” deoarece comunismul nu a fost doar in Romania, iar tipul asta de om, creat de comunism, a fost si in alte tari foste comuniste din Europa, inclusiv in marea Germanie de azi, caci in fosta RDG treburile au mers cam la fel. Si se vede ca in UE, acele state in care rusii au impus comunismul au probleme, unele – si nu cred ca putine – similare cu alte noastre. Iar Imnul acesta nu reflecta adevaratele relatii cu URSS – spre exemplu cand Ceausescu (cred ca prin ’57, daca nu ma insel), in prezenta lui Gheorghiu-Dej si a tot Biroul Politic, i-a cerut in fata lui Hrusciov sa-si retraga trupele si NKVD-ul din Romania, apoi atitudinea lui in privinta Primaverii de la Praga si imbunatatirea, dezvoltarea relatiilor cu SUA. Numai vorbesc de felul in care actul de la 23 august 1944 – Insurectia armata antifascista si antiimperialista, cum se spunea pe atunci – era privit ca opera a PCR si a Armatei Romane si nu prea a URSS ca sa poti sa spui „poporul sovietic eliberator”. Este asa o mistificare in acest Imn, din pacate, cum greu isi poate imagina cineva, iar cei care n-au trait comunismul si aud pentru prima oara de asa ceva, cred ca nici nu pot intelege. NU arata realitatea, inclusiv atitudinile curajoase ale lui Gheorghiu-Dej fata de Kremlin, pentru care se spune ca ar fi platit chiar cu viata… Iar a sugera ca poporul era totuna cu comunistii, e iarasi o mistificare pe care acest Imn a facut-o intr-o perioada de o generatie. O generatie intreaga a trait cu aceste mistificari si s-a incercat in felul asta spalarea ei pe creier.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Februarie 20, 2017 | Răspunde

      • Dupa atatia ani , stand mai mult sau mai putin comod in fotoliul din odaie 😉 , asezat langa shemineul sau pianul pe care tinem PC-ului , este foarte usor ca , privind retrospectiv , sa ne exprimam niste pareri critice despre cei ce-au trait inaintea noastra si lucrurile mai bune sau mai blamabile facute de ei . Azi…este usor , ” ieri ” era ceva mai dificil . Nu era vorba de pupincurism caci USSR trebuiau sa aiba GARANTIA ca RPR , tara ” VECINA SI PRETENA ” va ramane in sfera lor de influentza … macar pana la a doua venire a lui Christos , iar aceste versuri pe care dumneata le incriminezi si etichetezi a fi pupincurisme au avut acest rol de-a adormii vigilenta ” fratelui mai mare de la Rasarit ” de unde…venea lumina 😉 . Nici eu n-am stiut asta pana ce a explicat-o in urma cu vreo douazeci de ani col. rez. Dogaru sau…ma rog asa a explicat domnia sa cum stateau lucrurile . In 1957 Nici O lae Ceausescu …fara suparare insa , chiar n-avea vreo atributie in acest sens { daca n-ar fi fost sovieticii in tara …cu greu cred c-ar fi depasit gradul de soldat prost caci , nu indeplinea conditiile } si , oricum , chiar dac-ar fi cerut asa ceva , n-ar fi facut asta d e capul lui . Este absolut evident { intreaba-l si pe Ion Cristoiu si-ai sa vezi ca-ti va confirma } c-a fost – exprimandu-ma colocvial 😉 – ” bagat la inaintare „, asta-i altceva insa , nici macar asta nu poate fi credibila caci , pe atunci era absolut IMPOSIBIL sa soliciti Secretarului General al PCUS o chestie dintr-astea si…sa mai ramai in functie fie macar si doua zile ! NKDV-ul nu s-a retras NICIODATA din Romania …chiar si dupa venirea lui Mihail Sergheevici Gorbaciov ca sa nu-mi mai amintesc de Vladimir Putin . Ca si-a schimbat denumirea …asta-i deja altceva . Spui matale ca in ’57 ca si-ar fi retras trupele din Romania . Pai eu am vazut cateva zeci de camioane incarcate inclusiv cu militari sovietici nu doar cu…” cazarmament sau tehnica militara „, indreptandu-se in coloana spre punctul de imbarcare { spre Gara de Est sau Obor , cum era cunoscut popular } in 1959 . Chestia asta a amintit-o si Academicianul C . Stolnici intr-o emisiune de TV unde participa si Academicianul Giurascu si prof. Scurtu , in urma cu ceva ani deci , nu poate fi vorba ca mi-ar juca mie memoria feste asa cum ti-ai putea inchipuii matale . Acolo unde se spune ” poporul sovietic eliberator ” { ma mir ca nu te-ai prins } se dorea a spune ca ” poporui sovietic , Mareata Uniune Sovietica 😉 ne-a eliberat de asuprirea burghezo-mosiereasca plus cea regala si trecerea tuturor bogatiilor acestei tari in mainile clasei muncitoare d e la orase si sate care merita asta fireste , ca doar nu era nici aia atat d e nebuni incat s a dea bogatia pe mana oricui bagabont . Chiar si pentru aia existau unii mai ceva decat …. altii . ” Atitudinile curajoase ale lui Gheorghiu -Dej fatza de Kremlin ” ….glumesti nu ??? O data a avut si el o cerere mai mult sau mai putin curajoasa in fatza alora de la Kremlin si…a murit in primavara asa cum ai aratat si dumneta . Te contrazic { cu scuzele de rigoare fireste } si-n privinta chestiei aleia cu ” poporul care era totuna cu comunistii ” . Iti reamintesc preaumil faptul ca , deja din 1953 si pana prin ’60 inclusiv , ” poporul roman ” isi cam luase gandul ca ” vor venii americanii ” si…majoritatea intelesesera ca erau inchisi definitiv aici iar faptul de-a fi ” totuna cu comunistii ” era doar o masura de autoaparare din partea …poporului . ” Nu musca mana care-ti da painea cea de toate zilele ” chestia asta o stiau toate popoarele aflate sub ” stranse relatii de prietenie cu USSR ” nu doar romanii . Sau ai impresia ca in ’57 ungurii nu si-au dat seama ca n-au nici o sansa ? Nu credeau ca sovieticii vor face ce le-au facut insa….Si-au inchipuit ca USA , UK sau Franta vor porni un al treilea razboi Mondial pentru eliberarea lor d e sub cizma sovietica { sub care tot acele puteri ai asezasera la Yalta } insa , s-au inselat asa cum s -a vazut . Pentru copilul care eram inca in acel an 1957 , asta …. Revolutia Maghiara a insemnat o binecuvantare caci…l-au arestat pe Iosca baci , ala care , pentru ca tot avea acolo o locuinta de serviciu , pazea non stop livada cu pomi fructiferi ce apartinea de Monetaria Statului . Pacat doar ca , nu l-au saltat atunci si pe Arghezi care , a continuat sa ne terorizeze pe toti copii din cartier ce indrazneam sa ravnim la ciresele din gradina sa , cu pusca aia incarcata cu sare . 😡 De-o saptamana cat mai buna-ti urez sa ai parte in continuare , mon cher Chat Botte !

        Comentariu de Marian | Februarie 20, 2017

      • Aha, deci ati furat cirese din gradina lui Arghezi! 🙂 😆

        Vezi ca si acum astia sunt un mare pericol – numai uite-te despre recentele panseuri emise de Lavrov despre lumea unipolara care ” nu e functionala” si despre faptul ca inca am fi in Razboi Rece datorita existentei NATO, vazut de rusi ca un instrument al fostului Razboiului Rece. Interesant este ca oamenii astia – si ma gandesc mai ales la politicienii, liderii rusi – traiesc intr-un anacronism ingrozitor!! Si persista intr-o prostie cu o staruinta demna de o cauza mai buna. Si la noi avem astfel de oameni, de exemplu Liviu Dragnea si sunt de acord cu ceea ce spunea Liiceanu – ca daca vrea sa fie dictator, a gresit epoca. Insa la rusi e si mai rau, acolo ei chiar au un dictator in persoana lui Vladimir Putin. Ei inca mai traiesc intr-o epoca revoluta si populatia e obligata sa traiasca asa din cauza regimului politic impus de Putin. Ca sa-l parafrazez pe Liiceanu, Rusia e o tara care, din cauza regimului politic actual, a gresit epoca!!

        Uite ce spun stirile de ultima ora:
        http://www.ziare.com/international/rusia/un-critic-al-lui-vladimir-putin-a-fugit-din-rusia-dupa-ce-a-fost-otravit-din-nou-1454451

        http://www.ziare.com/international/rusia/unul-dintre-generalii-lui-putin-acuza-nato-ca-vrea-sa-atace-rusia-si-o-compara-cu-germania-nazista-1454547

        Fara indoiala descurajarea inclusiv pe cale militara a Rusiei trebuie sa fie o prioritate a NATO. Interesant cum se pozitioneaza Germania fata de cererea legitima a SUA si a Presedintelui Trump de a creste bugetul pentru Aparare la 2% din PIB. Merkel nu a parut incantata si, desigur, nici Juncker. Gazele ieftine pe care le primesc de la rusi, precum si alte interese rusesti pe acolo (inclusiv spionajul si banuiesc o coruptie insemnata pe acolo…). Dar, trecand peste toate acestea, interesant este ca Germania pare a nu intelege pericolul, evident pentru toata lumea numai pentru ea nu, ce vine dinspre Rusia pentru intreaga Lume Libera!!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Februarie 20, 2017

  2. Am mai spus-o la dumneatu pe blog : nici daca intre mine si rusi ar fi o distanta precum aceea de la Pamant la Luna , nici atunci nu m-asi simtii in siguranta si i-asi considera intotdeauna un pericol ….mai ales ca , dupa cum foarte bine sti , au fost primii ce-au infectat cerul cu sateliti si tot primii ce-au trimes un om in spatiu adica….acasa la Dumnezeu 😡 😡 😡 . Cat despre bugetele pentru inarmare , pentru aparare , alocate de catre aia echipati cu ” big ball’s of fire ” , daca doar jumatate dintre aceste bugete ar fi destinate exclusiv cercetarii , pentru gasirea unei alte modalitati de-a genera energia necesara rotirii motoarelor automobilelor , avioanelor , tancurilor si….prepararii hranei , atunci sa fi sigur c-ar fi o mare muie data si arabilor si chinezilor si….rusilor insa…ce te faci ca , politica sapa groapa omenirii !? Deci , pericolul nu vine dinspre Rusia { fereasca-te Dumnezeu sa-ntelegi ca-i iubesc p-astia d e nu mai pot d e dragul lor ! } ci , tot dinspre puternicii lumii care poarta din pacate ochelari , de firma este adevarat insa , tot de cai . In alta ordine d e idei , vad ca si la francezi au inceput mitinguri d e protest iar aia din parchetele lor { parca-ar fi citit pe blogul dumitale comentariul meu d e mai zilele trecute } vad c-o acuza de oarece manarii pe Marinne LePen si…nu mai au mult si-o agatza si pe asta ?

    Comentariu de Marian | Februarie 21, 2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: