Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Au trait linistiti pana la adanci batranete…

Revista 22

Călăul Mihail Patriciu

Liviu Plesa

Un profil al comandantului Securității Cluj din anii consolidării comunismului

 Nu sunt multe cazurile în care crimele Securității au fost consemnate în documente. Ca orice poliție secretă a unui stat totalitar, Securitatea a încercat să-și acopere cât mai bine urmele. Excepții au fost cazurile în care excesele au fost atât de mari, încât până și autoritățile comuniste au fost obligate să declanșeze anchete. Astfel, ne-au rămas mărturii de neprețuit despre abuzurile din închisori și colonii de muncă sau despre torturile și execuțiile sumare comise de Securitate. Ca urmare a unei astfel de anchete, știm mai multe și despre Mihail Patriciu, șef al Securității în regiunea Clujului, faimos pentru numeroasele crime în care a fost implicat. Cazul Patriciu este interesant pentru că devoalează metode de acțiune ale Securității și pretextele legale folosite pentru ștergerea urmelor.

Încă de tânăr, Mihail Patriciu și-a des­co­perit vocația ideologică. Evreu la origine (născut la 19 ianuarie 1909, în Năsăud, pe numele său real Grünsperger sau, după une­le opinii, Weiss), a lucrat o vreme ca pă­lărier în localitate, dar nu acesta era ti­pul de biografie care îi convenea. A aderat timpuriu la PCR, activând în ilegalitate. În 1937, a făcut parte din grupul de co­mu­nişti români care s-au înscris voluntari în Brigăzile Internaţionale pentru a lupta în Spania. Contactul cu duritatea metodelor promovate de agenţii sovietici pentru men­­ţinerea purităţii ideologice a com­ba­tanţilor îi va marca activitatea viitoare, el fiind con­vins că doar măsurile extreme pot să ducă la înfrângerea adversarilor şi înă­bu­şirea oricăror forme de protest. După vic­toria lui Franco, s-a refugiat, ală­turi de cei­lalţi luptători, în Franţa, unde a fost în­chis în lagărele Gurs şi Argèles-sur-Mer.

În aprilie 1941, a evadat din lagăr îm­pre­ună cu mai mulţi comunişti români, vii­tori lideri ai partidului și ofiţeri superiori de Securitate (Constantin Doncea, Mihail Florescu, Valter Roman, Konrad Adorian, Wilhelm Einhorn ş.a.). Dacă unii dintre aceştia au luat drumul Moscovei, în­tor­cându-se în ţară cu Ana Pauker, Patriciu a ajuns la Paris, de unde a fost încadrat în rezistenţa comunistă franceză (Le Ma­quis). A luptat contra naziştilor până în 1944, când a revenit în România împreună cu Mihail Florescu (Iancu Iacobi), viitorul şef al Direcţiei Propagandă a Armatei şi mi­nistru al Industriei Chimice timp de pes­te 20 de ani.

„Bandiţii au fost executaţi“

Apropiat de Teohari Georgescu (ministru de Interne între 1945-1952) şi apreciindu-i-se experienţa de combatant, în aprilie 1945 Pa­triciu a fost numit în fruntea Ins­pec­to­ratului Regional de Poliţie Cluj. În primii ani de activitate, până la consolidarea pu­terii comuniste, Patriciu nu s-a remarcat prin ceva anume, el îndeplinind con­şti­in­cios, dar fără exces de zel, directivele con­du­cerii Ministerului Afacerilor Interne (MAI). De exemplu, în timpul grevei stu­denţilor din Cluj (mai-iunie 1946), a dat do­vadă de moderaţie.

După înfiinţarea Securităţii, în 1948, Pa­triciu şi-a păstrat funcţia de conducător al aparatului represiv din regiunea Cluj. Dar acum contextul intern s-a schimbat, iar regimul a declanşat asaltul asupra tu­turor categoriilor politice, sociale, eco­no­mice şi religioase percepute ca adversare, dorind să-şi supună rapid şi total întreaga societate românească.

Prin urmare, Patriciu a considerat şi el că a trecut vremea metodelor laxe practicate în intervalul 1945-1948. Transpunându-şi intenţiile în practică, a devenit rapid ofi­ţerul de Securitate cu cele mai multe asa­sinate la activ. Ţintele sale predilecte au fost liderii şi membrii grupurilor de re­zis­tenţă armată din Munţii Apuseni, precum şi ţăranii înstăriţi („chiaburii“) care se îm­potriveau colectivizării şi cotelor obli­ga­to­rii. Ordinele sale au fost îndeplinite cu pre­cădere de către cpt. Kovács Mihail, mr. Briceag Nicolae şi cpt. Mihaly Alexandru, şefii Securităţii din judeţele Turda, Someş şi Mureş subordonați direct lui Patriciu.

În toamna anului 1948, Patriciu le-a dat instrucţiuni concrete acestor subordonaţi privind modul de operare împotriva „duș­manilor“ regimului. Patriciu i-a avizat pe subalternii săi şi de faptul că rapoartele ce se întocmeau după acţiunile de ucidere a re­zistenţelor trebuiau falsificate, el afir­mând că „în scriptele noastre nu trebuie să aibă urme faptul că bandiţii au fost executaţi“.

„Dai cu el de pământ şi raportezi că a vrut să fugă“

În perioada 1948-1949, în Munţii Apuseni activau numeroase grupuri de rezistenţă armată, ce constituiau o problemă pre­santă pentru Securitate şi regim, astfel încât Patriciu a luat măsuri represive ex­treme pentru a le anihila cât mai rapid, dar mai ales pentru a determina populaţia să nu le mai susţină. În noiembrie 1948, după capturarea grupului Andrei Meşter, din Valea Ponorului, el i-a ordonat cpt. Kovács să-l ia din arest pe liderul grupării şi să-l ucidă: „am primit ordin verbal de la tov. col. Patriciu: «pui în maşină, duci lângă comuna lui natală, dai cu el de pă­mânt şi raportezi că a vrut să fugă şi a sărit asupra organelor noastre când am vrut să mergem cu el să arate că unde este armamentul ascuns»“.

Iar cum conducerea Securităţii s-a de­cla­rat întru totul de acord cu aceste metode, Patriciu a trecut rapid la comiterea de asasinate pe scară largă: în noaptea de 23/24 iunie 1949 au fost executaţi Leonida Bodiu şi alte două persoane, membri ai organizaţiei Garda Albă; la 7 octombrie 1949 a fost ucis Gheorghe Gheorghiu-Mă­răşeşti, împreună cu alte trei persoane, mem­bri ai organizaţiei Cruce şi Spadă; pentru a culmina în zilele de 2 şi 5 aprilie 1950, când au fost luaţi din penitenciar şi asasinaţi într-un loc necunoscut nu mai puţin de 12 membri ai organizaţiei Dabija.

Comiterea unor asasinate de o asemenea anvergură nu avea cum să fie ordonată de către Patriciu fără acordul şefului Se­curităţii, Gheorghe Pintilie, care nici el nu putea să treacă la fapte fără asentimentul conducerii Partidului Muncitoresc Român şi al consilierilor sovietici din Securitate. Uciderea unor lideri ai rezistenţei armate a fost decisă la centru, iar în acea perioadă execuţii sumare au fost comise şi de către Securitatea din Timişoara sau Constanţa, toate fiind în prealabil aprobate nominal de conducerea Securităţii.

„Trebuiesc împuşcaţi pe loc“

Spre deosebire însă de ceilalţi şefi de Se­curitate, col. Patriciu a considerat că di­rectivele concrete în cauză nu constituiau altceva decât un model de acţiune, astfel încât a luat iniţiativa şi a dispus de la sine putere asasinarea mai multor opozanți din regiunea Cluj. Cpt. Mihaly preciza că Pa­triciu le-a spus foarte clar faptul că „fu­garii care se găsesc în munţi şi vor fi prinşi cu arme asupra lor trebuiesc îm­puşcaţi pe loc“.

Printre primele victime s-a numărat Cons­tantin Vodă din com. Bistra, supranumit „Regele Munţilor“, cunoscut opozant al re­gimului, dispărut de la domiciliu. După ce a fost prins de către Securitate, întrucât fap­tele acestuia nu garantau obţinerea unei condamnări în instanţă, Patriciu i-a cerut cpt. Kovács să-l ia din arest şi să-l împuşte în munţi, operaţiune înfăptuită în noaptea de 6/7 august 1949, în timpul unei acţiuni contra unui membru al or­ganizaţiei Diamandi. Conform cpt. Ko­vács: „În acea noapte, banditul Marc Victor a fost atras în cursă, împuşcat (…) iar dimineaţă a fost adus la faţa locului banditul din Bistra, Vodă Costică, îm­puş­cat şi am raportat că a murit în acţiune, deci raportul a fost denaturat, conform or­dinului primit din partea tov. colonel Patriciu“.

A trecut apoi la membrii şi gazdele gru­pului Diamandi. La 6 septembrie 1949 au fost ucişi Gheorghe şi Ilie Ilea, tată şi fiu. Cpt. Kovács arăta că a primit următorul ordin de la Patriciu: „la noapte pui pe ei în maşină, duci în marginea comunei şi trânteşti de pământ şi raportezi că du­cându-i acasă să arate unde era ascuns armamentul la un moment dat au sărit amândoi asupra organelor noastre, cău­tând să-i dezarmeze, unde au fost îm­puşcaţi“. Prin acelaşi procedeu au fost ucişi în următoarea lună alţi patru mem­bri ai organizaţiei Diamandi. De ase­menea, Securitatea din Gherla a îndeplinit ordinul de a-i executa pe doi membri ai organizaţiei Partizanii Regelui Mihai.

„Să ştie toţi acei care nu predau cotele că vor păţi aşa“

După distrugerea majorităţii grupurilor de rezistenţă din zonă, Patriciu şi-a îndreptat atenţia asupra ţăranilor ce se împotriveau colectivizării şi cotelor obligatorii. El le-a explicat subordonaţilor că în acest caz vic­timele trebuiau alese cu grijă, fiind ex­clu­să uciderea ţăranilor săraci, cei vizaţi fiind chiaburii. Patriciu a dat astfel un sens con­cret luptei de clasă: „Să căutăm pe ade­văratul duşman şi să lovim fără cruţare în acesta (…) să se ia măsurile cele mai drastice contra acelor care caută să sa­boteze măsurile luate de partid şi gu­vern, fiind atenţi ca să lovim în duş­ma­nul principal“.

Cpt. Kovács arăta că în iulie 1949 a fost chemat la Patriciu, „unde am fost instruit în problema chiaburilor, unde şi când tre­buie să dau cu ei de pământ şi să trântim la pământ şi să raportăm că a vrut să fugă sau să dezarmeze organele noastre“. Mr. Briceag declara şi el că Pa­triciu „a dat dispoziţie că dacă un chia­bur va face agitaţie să fie împuşcat acolo pe loc, ca să ştie toţi acei care ar în­drăzni să nu predea cotele că vor păţi aşa“.

Iar Kovács a trecut rapid la fapte, uci­gân­du-l pe Cuc Mihai din com. Cianu Mare, „conform ordinului verbal al tov. col. Patriciu «la noapte pui în maşină, duci la marginea comunei şi trânteşti la pă­mânt şi raportezi că a fugit banditul, aţi tras după el»“.

Dar cum în 1950 rezistenţa faţă de colec­tivizare s-a amplificat, Patriciu a con­si­derat că doar generalizarea operaţiunilor de asasinare putea asigura succesul par­tidului în problema agrară. El a ţinut mai multe şedinţe de prelucrare cu şefii com­partimentelor din subordine, în care – du­pă ce i-a criticat că „lucrează prea moa­le“ – le-a cerut să treacă fără ezitare la împuşcarea a unu-doi chiaburi din fiecare comună unde colectivul întâmpina greu­tăţi. Conform lui Kovács, Patriciu le-a spus că „«în acele comune unde avem astfel de cazuri, unul sau doi putem să trântim la pământ», ceea ce însemna la dânsul să fie împuşcaţi (…) numai de un singur lucru să îngrijim «să fie chiabur şi să aibă gâtul gros», arătând cu mâna di­mensiunea gâtului“. Pentru ca efectul asupra populaţiei să fie maxim, cei ucişi tre­buiau îngropaţi de ceilalţi chiaburi din sat.

Pe baza acestor dispoziţii, un val de crime s-a dezlănţuit asupra satelor din regiunea Cluj: cpt. Mihaly a executat câte un chia­bur în două comune, cpt. Kovács la fel, iar mr. Briceag a ucis şi el mai mulţi ţă­rani.

Şeful Securităţii din Cluj nu s-a declarat mulţumit cu aceste rezultate şi a cerut am­plificarea acţiunilor, solicitându-le celor din subordine să rezolve toate problemele până la aniversarea zilei de 23 august. Cpt. Kovács s-a conformat şi la 17 august 1950 a împuşcat trei ţărani în com. Bistra. Pa­triciu l-a lăudat pe Kovács în faţa ce­lorlalţi şefi de compartimente, dându-l ca exemplu.

„Nimeni să nu ştie şi să nu afle“

Dar numărul foarte mare de crime comise într-un timp atât de scurt şi mai ales am­ploarea tot mai mare pe care o luau asa­sinatele (de la una-două persoane se ajun­sese la grupuri de ţărani) au pus pe gân­duri chiar şi conducerea Securităţii. Pro­blema era că atât de multe crime erau şi dificil de muşamalizat, ele căpătând deja aspectul unor execuţii în masă. La Cluj au fost trimişi mai mulţi ofiţeri în control, care au cercetat şi aflat modul real în care au fost ucise toate persoanele amintite. Patriciu însă nu s-a sinchisit prea mult, cerându-le subalternilor doar să dea do­vadă de mai mare atenţie: „în cazuri din astea aşa trebuie să procedăm ca nimeni să nu ştie şi să nu afle că cine a făcut (…) ceea ce s-a făcut s-a făcut bine şi nu regretă nimeni, dar metoda sau pro­ce­dura ca atare, adică să nu se afle că cine a făcut lucrul“.

Cu toate acestea, şefii Securităţii i-au in­ter­zis lui Patriciu să mai ucidă, trans­fe­rându-l apoi la conducerea Direcţiei re­gionale Braşov. Era oricum o perioadă în care foştii luptători din Spania erau priviţi cu circumspecţie, Stalin bănuind că cea mai mare parte dintre ei fuseseră recrutaţi ulterior de serviciile de spionaj capitaliste. În aceeași perioadă, s-au înregistrat și pri­mele măsuri staliniste de marginalizare a evreilor din aparatul de partid și de stat. La nivelul temutei Comisii a Controlului de Partid a fost creat un sector ce analiza bio­grafiile şi activitatea voluntarilor ro­mâni. Unii dintre aceştia, precum Valter Roman, au fost trecuţi în funcţii de o im­portanţă mai redusă. Patriciu a fost totuși menajat, pentru că loialitatea faţă de re­gim nu era pusă la îndoială și, în plus, be­neficia de susţinerea lui Teohari Geor­gescu.

O bătrânețe liniștită

Cariera lui Patriciu în Securitate a luat sfâr­şit odată cu îndepărtarea protectorului său, Teohari Georgescu, din conducerea par­tidului şi a MAI. În iulie 1952, a fost destituit şi trecut în rezervă. Noua con­ducere a ministerului nu mai avea în­cre­dere în acei ilegaliştii consideraţi apropiaţi grupului deviatorilor de dreapta (o soartă similară cu cea a lui Patriciu a avut-o şi un alt evreu fost luptător în Spania şi Fran­ţa, col. Adorian Konrad, şeful Direcţiei Pro­pagandă şi Agitaţie din MAI). În plus, implicarea lui Patriciu în acte represive de amploare argumenta faptul că vechea con­ducere a ministerului acoperise sau chiar ordonase aceste abuzuri, fiind vinovată aşadar de deviere de dreapta.

Peste câţiva ani, partidul a apelat însă ia­răşi la el şi, având nevoie de o mână forte la Uzinele Metalurgice Reşiţa, l-a numit di­rector general al întreprinderii. S-a re­marcat şi aici prin stricteţea pe care o im­punea angajaţilor în îndeplinirea sar­ci­ni­lor.

Nu va sta mult în această funcţie, pre­ferând să se retragă la Cluj ca un paşnic pensionar. Nici măcar Plenara din aprilie 1968, când au fost devoalate multe dintre crimele comise de Securitate, nu-l va afec­ta în vreun fel. Majoritatea vorbitorilor şi-au îndreptat tirul acuzaţiilor spre mr. Bri­ceag, omiţându-se faptul că acesta nu fă­cuse altceva decât să execute ordinele pri­mite de la Patriciu. Singurul lucru ce i s-a imputat a fost comportamentul dur pe care-l avusese faţă de propriii subordonaţi (fiind notoriu că nu ezita să aplice corecţii fizice umilitoate acelor angajaţi ce nu-i în­deplineau întocmai dispoziţiile). Numărul foarte mare de asasinate a fost trecut sub tăcere. A decedat liniştit la o vârstă îna­intată, în anul 1996, la Cluj, fără a avea cu absolut nimic de suferit nici după căderea regimului comunist.

LIVIU PLEŞA (CNSAS)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

De remarcat cum acesti criminali ai regimului comunist, criminali ce ar putea fi invinuiti de crime impotriva umanitatii, au trait linistiti si dupa iesirea la pensie, murind la fel de linistiti, la varste inaintate, fara a fi deranjati vreodata de ceva sau de cineva sau macar de Justitie!!

Tocmai aceste lucruri, de o monstruozitate ingrozitoare, intamplate in tara asta explica realitatile de acum.

Mihail Patriciu a decedat in 1996 la Cluj. Nu doar ca numarul foarte mare de asasinate ordonat de el a fost trecut sub tacere – o tacere cumplit de criminala!! – dar comunistii, in Plenara din aprilie ’68, nici macar nu l-au atins sau acuzat de ceva.

Traian Basescu a condamnat comunismul la sfarsitul lui 2006. Trecusera 17 ani de la Revolutia din Decembrie 1989. Iar Corneliu Vadim Tudor si PRM au facut tot posibilul sa compromita aceasta istorica condamnare a comunismului si a crimelor comunismului.

Nu doar ca nu a exista o veritabila Justitie de Tranzitie prin aplicarea Punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, dar ceea ce e cel mai monstruos referitor cel putin la comunismul romanesc este ca s-au trecut sub tacere, ca si cum nu s-ar fi intamplat, ca si cum toate ar fi fost bune si frumoase, crime impotriva umanitatii si s-au trecut sub tacere, intentionat sau nu, si dupa Revolutie. Eu cred ca mai degraba intentionat!

Basescu a condamnat comunismul si imediat a fost acuzat ca vrea sa obtina avantaje politice, foloase necuvenite, n-asa? 😉 Pentru ca a condamnat comunismul, sa retinem lucrul asta!! Ca daca n-ar fi facut-o, daca ar fi stat in banca lui, era ok, era baiat bun! Lucrul asta arata cat de mare a fost dimensiunea criminala a comunismului, prin faptul ca s-a prelungit si in istoria recenta. Pentru ca unii au dorit sa impiedice sau sa ia in derizoriu condamnarea comunismului de catre Presedinte, de catre Statul Roman. Ca in continuare sa fie trecute sub tacere crimele comunismului si criminalii care le-au comis. Este incredibila cardasia unora cu niste criminali ce oriunde in lumea civilizata ar fi fost condamnati pentru crime impotriva umanitatii.

Nu stiu daca reusim si acum sa constientizam ce a insemnat din punct de vedere moral lucrul asta: acest Mihail Patriciu a trait pana nu chiar demult ca un batranel onorabil ce, probabil, isi ducea nepotii in parc, ii lua pe genunchi si se juca cu ei, de ai fi zis ca e cel mai bland si cumsecade om de pe pamant. Cand, de fapt, era un om ce a ordonat executii in masa care au reusit sa sperie chiar partidul comunist din care facea parte!!

Multa vreme conducerea politica a acestei tari, alienand societatea romaneasca, nu doar ca a admis sa se desfasoare in tara asta crime impotriva umanitatii dar i-a si tolerat pe criminalii care au savarsit aceste crime ca si cum ar fi fost niste oameni foarte de treaba! Si nu doar ca i-a tolerat, dar le-a mai dat si salarii si pensii grase, conditii de viata excelente, pe care un om cinstit din tara asta nu le avea.

Uitati-va cata fuga de raspundere si minciuna era in caracterul acestui om:

„La Cluj au fost trimişi mai mulţi ofiţeri în control, care au cercetat şi aflat modul real în care au fost ucise toate persoanele amintite. Patriciu însă nu s-a sinchisit prea mult, cerându-le subalternilor doar să dea do­vadă de mai mare atenţie: „în cazuri din astea aşa trebuie să procedăm ca nimeni să nu ştie şi să nu afle că cine a făcut (…) ceea ce s-a făcut s-a făcut bine şi nu regretă nimeni, dar metoda sau pro­ce­dura ca atare, adică să nu se afle că cine a făcut lucrul“.”

Astfel de oameni au fost cinstiti in Romania comunista si lasati in pace dupa prabusirea comunismului.

Condamnarea comunismului s-a facut de abia la sfarsitul anului 2006. Eu cred ca si acum unii dintre ei sunt bine-mersi. I-au luat la intrebari pe vreo 2 – Alexandru Visinescu si Ion Ficior – dar foarte tarziu. Si acestia au trait bine-mersi multa vreme dupa Revolutie. Insa ce a facut acest Mihail Patriciu mi se pare de o gravitate mult mai mare decat faptele grave, fara indoiala, a celor doi la un loc pentru ca a fost creierul care a pus la cale si a ordonat ucideri in masa ce au speriat chiar Securitatea!!!

In Romania, un astfel de om a dus-o foarte bine.

A trait linistit pana la adanci batranete.

Anunțuri

Noiembrie 27, 2016 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

33 comentarii »

  1. Aceste acuzaţii teribile făcute de cineva care are toate probele privind crimele şi fărădelegile comise doar de vreo câţiva torţionari, că aşa ca ei au fost cu miile, care sosiţi pe tancurile sovietice, care cozi de topor autohtone, în general ţigani, români şi maghiari care luaţi de la sapă şi puşi în funcţii de conducere erau în stare pe bune, s-o omoare şi pe mama lor ( au fost cazuri) pentru a da bine în faţa unor bestii, nu întâmplător majoritatea evrei, care făceau experimente mai ceva ca la Auschvitz, în procesul de lichidare al elitelor româneşti : de la cele agrare, muncitoreşti, până la cele intelectuale ! Şi ne mai mirăm astăzi de starea uneori precară a societăţii româneşti, sau de faptul că iată suntem conduşi tot de urmaşii acestor călăi ai neamului românesc !
    Culmea ironiei este că tot noi plătim despăgubiri pentru un holocaust, dacă nu imaginar, cel puţin discutabil, din moment ce mari personalităţi evreieşti recunosc rolul Mareşalului Ion Antonescu în salvarea a mii de evrei trimişi în lagăre la ordinul conducerii hitleriste !
    În loc să plătim sume exorbitante drept despăgubiri pentru un holocaust de care nu ne facem vinovaţi, mai bine i-am pune „pe liber”, sau chiar în acuzare, pe alde Florian cu ai lui parteneri de la institutul holocaustului, plătiţi cu bani grei de la buget ca să se victimizeze şi să ne culpabilizeze !
    Şmecherii ăştia ne iau şi banii ( numai Florian, fiu de astfel de activist care a participat activ la represiunea românilor, încasează de la Statul Români câte 8.000 de euro pe lună ) şi mai şi culpabilizează comunităţi întregi pentru vini imaginare sau care nu ne aparţin !
    Ultima găselniţă : individul acesta şi cu cei de teapa lui umblă peste tot în ţară şi pun plăci memoriale cu subiecte şi cifre mincinoase, sau mult exagerate, de crezi că poporul român i-a exterminat pe ei, nu ei pe noi !
    Măcar unii s-au dus dintre noi, dar nici pe cei care-i avem, în loc să-i tragem la răspundere, ne lăsăm noi călcaţi în picioare, ei fiind bine mersi în funcţii din care mai ciupesc ceva bani şi mai împrăştie ceva venin şi minciuni de parcă s-a întors lumea ci fundul în sus !

    Comentariu de Radu Humor | Noiembrie 27, 2016 | Răspunde

    • Citeste, te rog, si asta:
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Goldberger
      Uite ce se arata printre altele:

      „Nicolae Goldberger, care răspundea de Organizaţia politică MADOSZ, din partea Moscovei, a cerut, înainte de lovitura de stat din 6 martie 1945, ca nord-vestul Ardealului, care fusese luat României prin Dictatul de la Viena şi a cărui reintrare sub administraţia românească era refuzată de Stalin, să fie dată Ucrainei[4].

      După 1944 deţine funcţii importante: responsabil al Comisiei de Propagandă din Direcţia de Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR (1948-1952), şeful Direcţiei Politice a Armatei (1948-1950); rector al Institutului de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PMR (din 1956); director adjunct al Institului de Istorie al CC al PCR (1958-1970)[5] etc., iar pentru scurtă vreme director la fabrica de încălţăminte „Janos Herbák” din Cluj.

      Nicolae Goldberger a făcut parte din delegaţia română la Congresul VII al Internaţionalei Comuniste, alături de Boris Ştefanov, Vanda Nicolski, Marcel Pauker, Moise Dubinski şi Manea Erlich.

      În 1946 s-a căsătorit cu Fanny. În anii ‘50, soţia sa a fost şefa Cancelariei CC al PCR.”

      Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 27, 2016 | Răspunde

      • Vezi , atunci cand iti povesteam eu despre primul director comunist al fabricii d e bere ” Rahova ” care era un fost … vacar { la propriu } mi-ai ras in nas si…parca te-ndoiai de cele pe care ti le-am spus ! Da , Stalin { sa-i fie tarana usoara …. ca pietrele de moara ! } l-a refuzat pe jidan iar ace a parte a Ardealului s-a numit multa vreme { eu am apucat acele vremuri } Regiunea Autonoma Maghiara pana a crapat Stalin si-a pus Dej piciorul in prag , in intelegere cu Hrusciov , Secretarul General al PCUS de la vremea aceea . SI-o chestie de-a dreptul picanta , pe zidul unei case aflata in anii ’70 chiar langa Directia Pasapoarte a Securitatii pe cal. Rahova , scria cu litere mari si negre : ” Tov. Stalin cel mai bun prieten al romanilor ” 😉 ! Ma poti crede pe cuvant , au varuit , au vopsit aia de la ICRAL dar…pana la cutremurul din Martie ’77 cand a cazut casa aceea …lozinca a ramas , imposibil de sters caci…nimeni n-a reusit performanta asta in afara de insusi Dumnezeu .

        Comentariu de Marian | Noiembrie 28, 2016

      • ” Tov. Stalin cel mai bun prieten al romanilor ” – o alta minciuna comunista. De fapt comunismul a abundat in minciuni. Ai aici o chestie interesanta despre Alexandru Jar:
        http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-luni-21-noiembrie-2016/

        Gandeste-te ca Armata Romana a luptat cu arma in mana pentru eliberarea Transilvaniei – nu ne-a facut-o Stalin cadou! Stalin a admis revenirea Transilvaniei in contul Basarabiei pentru ca el a santajat Romania cu Basarabia, care era tot teritoriu romanesc – asta ca sa vezi ca de „bun prieten” al acestei tari era Stalin…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 28, 2016

      • Citeste si aici:
        https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Jar

        din care citez (ca merita!!):

        „Alexandru Jar a publicat intens în primii ani ai postbelici, devenind un scriitor de prim-plan al regimului comunist. Între altele, i s-au tipărit două romane despre grevele muncitoreşti de la atelierele Griviţa: Sfârşitul jalbelor (1950) şi Marea pregătire (1952). În anul 1950 a fost laureat al Premiului de Stat Stalin.

        În acea perioadă, vedetă culturală a epocii, el dădea tonul literaturii staliniste, cerând confraţilor să depisteze inamicul strecurat cu perfidie în rândurile partidului. Dar după moartea lui Stalin şi reorientarea conducerii sovietice, avea să-şi schimbe poziţia şi să critice şi el stalinismul, devenind apoi ţinta unor atacuri dirijate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, de Iosif Chişinevschi şi de Leonte Răutu.

        Astfel, la câţiva ani după moartea lui Stalin, scriitorii din Bucureşti au fost convocaţi pentru a li se prelucra hotărârea conducerii superioare de partid şi conducerii statului privind stabilirea de relaţii de prietenie cu Iugoslavia lui Tito. În timpul şedinţei, aparent revoltat, Alexandru Jar a pus o serie de întrebări incomode pentru conducerea comunistă:[5]

        ,,Am fost minţiţi când ni s-a spus că Tito e un călău, sau suntem minţiţi astăzi? Cine ne duce în eroare? Şi de ce? Cine-şi bate joc de noi? Şi de un popor întreg? De ce am fost aţâţaţi împotriva acestei ţări despre care aflăm astăzi că ne leagă o puternică prietenie istorică?”.

        Ulterior, în preajma Congresului Uniunii Scriitorilor din România, pe data de 12 aprilie 1956, organul de presă al acesteia, „Gazeta literară”, a publicat mai multe interviuri cu diverşi scriitori, printre care şi unul cu Alexandru Jar („Gazeta literară”, III, 1956, nr. 15 din 12 aprilie, p. 1), în care acesta a exprimat o atitudine ostilă proletcultismului şi ingerinţelor partidului în artă, opinii pe care le va dezvolta şi în cadrul unei şedinţe de partid de la începutul lunii mai 1956, a comitetului PMR al raionului „I.V. Stalin”. De faţă fiind Gheorghe Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu şi Miron Constantinescu, vorbitorul a fost aspru admonestat pentru cutezanţă (cf. „Scânteia”, XXV, 1956, nr. 3602 din 23 mai, p. 2).

        Pe 15 mai 1956, în cadrul şedinţei membrilor PMR din Uniunea Scriitorilor, Alexandru Jar este exclus din partid pentru „o ieşire antipartinică“.

        În motivarea excluderii se arăta, printre altele: La o adunare a activului de partid a raionului I.V. Stalin, el „a pretins în mod mincinos că partidul ar educa pe comunişti în spiritul laşităţii, al lipsei de curaj“. Totodată, „a lansat fără ruşine afirmaţia calomnioasă că membrii de partid «gândesc din ce în ce mai puţin»“. În fine, „a înfăţişat cu rea credinţă situaţia literaturii, afirmând că în perioada în care s-a trecut la construirea socialismului […] creaţia literară ar fi ajuns la dezastru“[6].

        Amănuntul că în realitate Jar se consultase iniţial cu Dej în privinţa cuvântării pe care o pregătea pare să însemne că a fost vorba despre o provocare. Crezând că Dej intenţiona să critice abuzurile staliniste, Jar şi-a permis să fie deosebit de îndrăzneţ. A urmat însă riposta conducerii partidului, iar Jar a fost condamnat pentru spirit anarhic şi mic burghez[7].”

        Asta apropo de minciuna. Citeste, te rog, si editorialul maestrului Cristoiu sa vezi ce roman a publicat Jar in lupta impotriva titoismului. 🙂 Dupa care totul s-a intors la o suta optzeci de grade si n-a mai fost asa. N-avusese suficient spirit revolutionar!! 🙂 😆 Norocul lui a fost ca toata minciuna asta din comunism nu l-a costat viata…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 28, 2016

      • Daca vorbim de prieteni ai Romaniei, atunci, printre acestia, putem sa-l pomenim pe Napoleon al III-lea. Iti recomand sa citesti:
        http://ziarullumina.ro/cuza-si-napoleon-al-iii-lea-73063.html

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 28, 2016

    • Uite-te si la poza asta (1945), la ce lozinca si ce steaguri erau acolo…
      http://fototeca.iiccr.ro/picdetails.php?picid=32282X422X5732

      Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 27, 2016 | Răspunde

      • Prietene , mie nu trebuie sa-mi spui chestiile astea despre Stalin sau Sasha Jar ! Pai astea INCA le stiu onorate prieten cu gheare si mustati 😄 😄 . Mai mult decat atat…sa-ti povestesc cum maica-mea facea parte dintre cei insarcinati cu lipirea afiselor in care Iosif Brroz Tito era infatisat avand in mana o barda insangerata iar in jurul sau nenumarate cadavre si pe frontispiciul afiselor scria mare sa vada si orbii : Tito calaul ” ??? Ar fi …superflu , vorba unui fost , actual si viitor parlamentar . Romanele lui Jar sa sti ca-n casa noastra n-au avut mare succes caci batranul { bunicul meu dinspre partea tatalui } lucrase la Grivita in ’33 si daca nici ala nu stia nimic despre Vasile Roaita si chestia cu sirena aluia …. plus ca ai mei , mama , tata sau matusile apucasera s a traiasca in perioada despre care facea Jar referire in cartile sale si…srtiau deja acre fusese adevaraul . In ’56 din locuinta aceea a bunicului meu au disparut si romanele lui Jar , si poza lui Stalin si operele sale…complete { aveau coperti albastre spre deosebire de cele ale lui Lenin care erau rosii …cum aveau sa fie cativa ani mai tarziu si ” operele ” altui ” mare ganditor ” numit…Nici O Lae Ceausescu } si au ramas doar poza mare a lui Dej si ” Universitatile mele ” ale lui Gorki : ordin de la partid .

        Comentariu de Marian | Noiembrie 29, 2016

      • Dar se pare ca nu stii faptul ca pe vremea aceea, in comunism, ti se incalcau drepturile fundamentale. Vad ca le stii pe toate, dar asta ti-a scapat.

        De asemenea, faptul ca suntem cu totii din aceeasi specie (ca sa reiau o idee de a ta) nu e o justificare pentru crimele impotriva umanitatii facute de unii dintre noi. Si nici un simplu „imi pare rau” nu inseamna pocainta si nici dreptate cand vorbim de atrocitati si de crime impotriva umanitatii, musamalizate de partid. Si nici nu inseamna ca sa fie lasati in libertate astfel de criminali, ba mai mult: sa li se dea si o pensisoara buna!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 29, 2016

  2. La Plenara din Aprile 1968 s-a spus asa : ” Acesti oameni au facut ceea ce au crezut ei ca este bine pentru partid , pentru cauza comunismului , se vor bucura vesnic de aprecierea si respectul nostru „! Cine crezi c-a fost cel ce-a spus aceste cuvinte ? Pai…ti-o spun tot eu : acel baiat care , plecase dintr-un sat din oltenia la oras pentru a invatat meseria de cizmar insa , in loc de asta , a devenit … GENERAL al Armatei Romane si sef de cadre . Atunci in ;’68 au fost achitati de orice ” acuzatii ” inclusiv bunicul si tatal meu . Tata murise oricum …. in ’61 intr-o ” actiune ” iar bunicul , dupa epurarile din ’65 era un fel de sef de cadre la ” Timpuri Noi „. Si acesta si-a trait batranetile linistit intr-un apartament situat deasupra magazinului ” Unic ” si-a dat coltu’ prin 72 , pe vremea cand eu imi satisfaceam serviciul militar . M-am ales atunci cu cinci zile de permisie cu foi de drum deci , la ceva , tot au fost buni si securistii 😀 😄 😄 😄 Ce dracu frate…chiar credea cineva ca se poate scapa atat d e usor de cei ce-au condus de fapt Romania , timp de atatea decenii ? Lasa ca vor murii inclusiv ei si , daca exista cu adevarat Dumnezeu { eu…ma cam indoesc d e asta } , va cade in sarcina Lui sa-i judece si sa-i condamne conform Legilor lui . Uite inc-o veste buna : a murit insusi Fidel Alexandro Castro Ruz la 90 de ani si…stau si ma-ntreb : oare nu cumva aceste varste atat de mari , le sunt darutie tot de catre Dumnezeu sa-i faca sa se chinuie , eventual sa-ncerce sa se pocaiasca , s a marturiseasca public faptul ca , le pare rau pentru ceea ce au facut ? Intrebare : Ion Iliescu 😡 …oare cati ani mai are de trait 😉 ?????

    Comentariu de Marian | Noiembrie 28, 2016 | Răspunde

  3. Pe Nicolschi n-am avut ” placerea ” sa-l cunosc personal si…bine am facut ! ” Pocaintza ” la un criminal…sigur ca am vazut si mai mult decat atata , l-am cunoscut personal pe individ intr-o biserica adventista , un fost col. de securitate care , nu doar ca era nelipsit in biserica respectiva { d e fapt el isi donase 3/4 din proprietatea pe care o achizitionase dupa ’90 , cu conditia sa construiasca adventistii o biserica la usa lui } ci , isi asumase chiar primirea Botezului dupa ce marturisise in fatza alora ca …regreta . L-am ascultat cum vorbea de la amvon si…chiar si atunci isi marturisea caintza pentru tot ceea ce facuse . Exista cazuri dintr-astea , fireste 1 la 100.000 dar , exista . Daca nu ma crezi , adresa bisericii respective este : strada Raul Mara din Bucuresti sector 4 si , te poti convinge si singur d e adevarul celor povestite d e mine . Afla ca mai cunosc istorii dintr-astea …cel putzin vreo zece cazuri d’astea de jagardele pocaite si nu doar istorii ci si persoane .

    Comentariu de Marian | Noiembrie 28, 2016 | Răspunde

    • „Un fost colonel de securitate” nu spune prea mare lucru. N-as crede ca aia a insemnat pocainta. Insa sunt oameni precum acest Nicolschi sau acest Mihail Patriciu care n-au fost luati la intrebari de Justitie, n-au fost deranjati de nimeni cat au trait. Si nici n-am auzit ca s-ar fi pocait, macar cat colonelul de Securitate descris de tine, chiar daca s-a dus la adventisti. Iar tara asta, poporul nostru a suferit cumplit de pe urma unor astfel de fapte, facute de asemenea oameni, de pe urma unui asemenea regim politic criminal!

      Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 28, 2016 | Răspunde

      • Ştiu pe cineva, fost mare şef la securitate, la serviviul paşapoarte care a înfiinţat o mânăstire, s-a călugărit şi acum este stareţ pe-acolo ! Am fost odată la o slujbă, ca să mă conving ! Nu cred că se căieşte, dar nici rău prea mult nu făcea. Atâta doar că la cererea de plecare în străinătate primeai un răspuns foarte interesant :
        ” La cererea dvs. de a efectua o călătorie în RFG vă facem cunoscut că cererea dv. a fost aprobată NEFAVORABIL ”
        Acum vă vine să râdeţi, dar atunci, mai ales că era cam a patra sau a cincea cerere, însoţită de o chemare din partea unui prieten din RFG mă scotea din minţi !
        Nu mai zic că prima dată, când am citit că a fost aprobată era să sar în sus de bucurie, care mi-a pierit odată cu următorul cuvânt-sentinţă !
        P.S.
        De necrezut că la această postare gândim la unison !
        Şi e cu atât mai mare mirarea că în rest nu mă prea potrivesc decât cu Marian !
        Cele bune,
        RH

        Comentariu de Radu Humor | Noiembrie 28, 2016

      • Spuneam ca „„Un fost colonel de securitate” nu spune prea mare lucru” pentru ca au fost in Securitate si oameni care si-au facut datoria. Cel putin asa vreau sa cred. Sigur, serviciul asta era unul comunist, dar asta a fost istoria.Dar un serviciu de informatii are orice tara.

        Tot e mai bine daca sufletul se apropie de Dumnezeu. N-as vrea sa cred ca au fost cu totii niste monstri. Dar unii au fost!! Iar ceea ce e extrem de grav este ca regimul comunist le-a musamalizat crimele!!! Si, dupa cum se vede, nu s-a facut suficient nici dupa Revolutie. A fost condamnat comunismul, dar putini au fost trasi la raspundere, pe cale legala, pentru crimele si ororile pe care le-au facut. Ceea ce a facut acest Mihail Patriciu sunt crime impotriva umanitatii. Ceea ce e monstruos este ca acestea au fost trecute cu vederea, ca si cum nici nu s-ar fi intamplat. Chestiunea a fost tratata pe cat se poate la modul cat mai amoral, daca se poate spune asa, cu putinta. Lucrurile acestea lasa urme, si inca nu putin adanci, in societate.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 29, 2016

      • Pot sa-l inteleg. Multi oameni au (re)descoperit credinta dupa 1989, nu doar securisti. Imbecilitatea comunismului s-a manifestat prin impunerea ateismului in societate, prin violarea libertatii de constiinta si de gandire, prin reducerea, in general vorbind, a libertatii. Iar popoare intregi au fost obligate sa traiasca asa. Nu doar noi, romanii. Atunci nu e de mirare ca odata disparut comunismul oamenii (sigur, unii dintre ei) au (re)descoperit credinta si unii au ales viata monahala, linistea, isihasmul.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 29, 2016

      • Pai cine sa-i ia frate…tot aia ai lor caci tipii din Justitie , aia nu-s a colo de capul lor si-n plus , au si ei familie careia , ai doresc binele nu raul , cum dracu de uiti atata lucru !?

        Comentariu de Marian | Noiembrie 29, 2016

      • Tocmai si asta a fost o mare crima. Ca acesti oameni, care s-au facut vinovati de crime impotriva umanitatii, nu au platit.

        Ei ar fi trebuit sa-si primeasca pedeapsa conform legilor, rasplata cuvenita pentru faptele lor ce s-au dovedit a fi niste atrocitati. Asta ar fi trebuit sa se intample si in felul asta ar fi trebuit sa se desfasoare pocainta lor.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 29, 2016

      • Atunci inseamna ca nu sti ce-nsemnatate avea ” un fost colonel { chiar si fost } colonel de Securitate prietene si-i mare pacat !

        Comentariu de Marian | Noiembrie 29, 2016

      • Eu nu doresc sa pornesc de la prejudecati si nici de la vorbe din „folclorul” cotidian, ca sa zic asa.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 29, 2016

      • Omule , hai sa-ti spun eu cum statea treaba cu recrutarile in Securitate . La fel ca-n cazul acelui director de la Rahova { evident este vorba despre Fabrica de Bere nu de …stabilimentul de la inceputul soselei cu acelasi nume } erau recrutati in primul rand cei ce s e prezentau si solicitau asa ceva si care puteau dovedii ca stiu sa scrie cat d e cat cursiv cu mana lor …macar un raport . Aia avea propriile lor frustrari iar cei de la cadre analizand aceste fapte si vazand cat d e labili erau tipii…ai angajau fara s a mai stea pe ganduri . Repet , era nevoie sa vada cineva ca stiai sa scri si eventual sa si citesti…macar ce-ai scris tu cu mana ta . Dupa ’65 s-a dat ordin ca lucratorii Securitatii sa fie absolventi a minim 10 clase iar cei cu doua , trei sau….patru au fost epurati vorba vine caci , in afara faptului ca nu mai purtau uniforma…erau tot informatori , tot delatori acolo unde unii au fost plasati sa -si castige bucata d e paine insa , sa nu-ti inchipui ca era vorba despre vreo mina de carbuni sau vreuun strung ci…la birou , la TESA . Insa , nu era vorba doar despre prostii cu doua sau trei clase primare si si de catre cei ce se dovedisera fie , prea prea fie…foarte foarte , in aplicare a politicii PMR . Parca ti-am spus ca , bunicul meu absolvise sase clase ceea ce era MULT pe-atunci iar acest fapt i-a permis sa acceada , s a fie repartizat ca Sef Birou Cadre insa…mi-aduc aminte de multi insi care fusesera pensionati inainte d e vreme pentru ca , nu chiar toti aveau ” pregatirea ” bunicului 😀 😄 😄 .Mai vrei s a sti cum mergea treaba cu aia din Securitate , pai…este suficient sa revezi cateva dintre filmele lui Nicolaescu , sau ” Cel mai iubit dintre pamanteni ” dupa romanul { am citit cele trei volume in mai putin d e douazeci si patru de ore ca…atat m-i le lasase proprietarul lor la dispozitie in anul 1988 } lui Marin Preda , sau chiar jegul ala numit ” Lumini si umbre ” si de altce documente informative…chiar nu vei mai avea nevoie , trebuie doar sa-ti pui minte a la contributie . Bine ca mi-am adus aminte : toata viata sa bunicul meu a crapat d e invidie pentru ca , Walter Roman ajunsese general imediat dupa razboi iar el…cu chiu cu vai luase ale a trei stele si alea …doar pe final d e cariera . Zicea mosu : „- Pai si eu am fost in Spania , si eu am facut parte dintre brigazile cominterniste si-atunci , ala de ce , iar eu nu ??? „

        Comentariu de Marian | Noiembrie 29, 2016

      • ” erau recrutati in primul rand cei ce s e prezentau si solicitau asa ceva si care puteau dovedii ca stiu sa scrie cat d e cat cursiv cu mana lor …macar un raport ” – n-as crede…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 29, 2016

      • „Mai vrei s a sti cum mergea treaba cu aia din Securitate , pai…este suficient sa revezi cateva dintre filmele lui Nicolaescu , sau ” Cel mai iubit dintre pamanteni ” dupa romanul { am citit cele trei volume in mai putin d e douazeci si patru de ore ca…atat m-i le lasase proprietarul lor la dispozitie in anul 1988 } lui Marin Preda , sau chiar jegul ala numit ” Lumini si umbre ” si de altce documente informative…chiar nu vei mai avea nevoie , trebuie doar sa-ti pui minte a la contributie . ” – cred ca e mai simplu daca ai citi mai bine postarea si, da, daca ti-ai pune mintea la contributie, de acord cu tine! 😉

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 29, 2016

  4. Te contrazic prietene cu scuzele d e rigoare : exista suficienti oameni { chiar si fostii securisti sau militieni } care fie au avut credinta fie n-au avut-o deloc . Chestia cu descoperitul sau….redescoperitul credintei dupa ’89 nu tine , caci acel ceva numit CREDINTA IN …CEVA , fie al ai fie nu si , fie al cultivi acel CEVA fie….evident , nu ! ” Popoare intregi au fost obligate s a traiasca asa ” da’ , cine statea noaptea la capataiul acelor popoare sa-si urmareasca daca isi spun vreo rugaciune inainte de culcare sau nu ? Ai mei au fost comunisti dintr-aia duri insa , acest fapt nu i-a impiedicat ca duminica sa se duca …macar la cimitir unde s a aprinda o lumanare la capataium mortilor . Oare acest simplu fapt nu dovedeste ca aia CREDEAU IN….CEVA ??? Da , exista unii care au ales sa-si faca mea culpa alegand viata monahala in locul unei sinucideri insa , asta nu s e incadreaza la acel procent pe care-l sugeram eu ceva mai inainte ? Si pentru ca tot spunea Radu Humor ceva despre pasapoarte . Astazi , copiilor mei { chiar si mie d e ce sa mint !?! } le pare o chestie…mai mult decat normala faptul de-a avea un pasaport asupra lor pentru a s e putea deplasa in orice colt al lumii atunci cand vor insa ” ieri ” asa ceva era d e neconceput chiar si pentru copii de nomenclaturisti { o spune insusi Serghei Mizil } darmite pentru oamenii obisnuiti . In 1971 tatal unui amic de-al meu a primit acceptul….dreptul de-a avea un pasaport in vederea unei scurte calatorii in RDG plus o suma oarecare de marci pentru…eventuale cheltuieli . Omul , dupa ce-a efectuat acea calatorie …a intarziat o saptamana in a PREDA pasaportul { sa se dea si el mare pe la munca in fata colegilor } si pedeapsa a fost : interzicerea dreptului de-a calatorii in afara RSR pentru o perioada de minim cinci ani ! Crede-ma , este absolut ingrozitor acest simplu fapt ca cineva sa hotarasca daca tu ai dreptul la ceva sau nu iar faptul ca unii dintre fostii securisti s-au aplecat catre descoperirea credintei dupa ’89 dovedeste faptul ca in ADN-ul noastru avem CREDINTA IN …CEVA . Unii mai ai dracului { cum sunt eu bunaoara 😀 } n-ar renuntza la pricipiile lor , odata cu capul . Mama ce securist ar fi iesit din mine daca m-ar fi dat prin mintea capului sa fac asta inainte de….1960 😄 la ora asta aveam propriul meu schit !

    Comentariu de Marian | Noiembrie 29, 2016 | Răspunde

    • Si eu te contrazic. Evident, cu scuzele de rigoare. Dar problema nu se pune asa: „Popoare intregi au fost obligate s a traiasca asa ” da’ , cine statea noaptea la capataiul acelor popoare sa-si urmareasca daca isi spun vreo rugaciune inainte de culcare sau nu ?”. Ci exercitarea in mod liber a religiei tale. De ce s-o spun doar inainte de culcare si sa nu ma duc la biserica sa spun o rugaciune. Pentru ca era o frica in societate, indusa de autoritatile comuniste care ai vazut bine ce faceau – citeste inca odata postarea, daca nu ai inteles pana acum. De ce trebuia sa-mi fie frica sa-mi botez copilul? Pentru ca autoritatile comuniste impiedicau exercitarea in mod liber a religiei mele, ceea ce reprezinta o incalcare grava a drepturilor fundamentale ale omului!

      Sper ca m-am facut mai bine inteles.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 29, 2016 | Răspunde

      • Evident ca te-ai facut inteles { am inteles din prima ce-ai dorit sa spui fii fara grije } insa , referitor la faptul de-asi trambitza credinta , religia { si d e ce nu…orientarea sexuala 😡 ca tot este la moda 😡 } in mod public , aici chiar nu pot fi de acord cu dumneata prietene caci , insusi Isus Hristos a spus mai nu stiu cand si-i si scris pe undeva 😉 : ” fa-ti o biserica in inima ta ” si…cam in acelasi context , ” sa nu stie stanga ce face dreapta ta ” adica gagiul ….sugera discretie in cel mai bun caz !? Chestia cu botezul copiilor…pai pe mine cum dracu d e m-au botezat ai mei in acel an 1952 , avand ca martori la botez doi polcovnici sovietici ,” tovarasi ” de-ai bunicului , plus tovarasa Albastroiu al carui fiu era instructor PMR iar astia , bunicul , tatal sau mama mea …nici macar n-au fost intrebati vreodata de cineva : DE CE ? Mi-a spus maica-mea , ca doar nu-s vreun tip inzestrat cu puteri supranaturale sa-mi aduc aminte de vremea cand aveam un an . Sau , cum de s-antamplat ca , in anul 1958 cand a murit bunica …ala batranu i-a facut slujba cu trei popi si acasa si pe drum si pana la Ghencea unde s-a mers cu un camion militar ” ZIS ” avand pe capota CRUCEA mortuara fara sa-i zica nimeni ceva ? Sau…cum de vara-mea a facut nunta in anul 1959 la biserica si popa a venit inclusiv acasa la ei , iar la biserica au venit inclusiv cei doi frati ai ginerelui { este adevarat ca nu erau in uniforma militara } unul lt.major iar celalalt sublocotenent ? Le-a zis careva ceva alora ? Daca este vorba despre dusul la biserica in mod liber…pai iti pot spune ca la slujba din noaptea d e inviere a anului 1965 am fost intreaga clasa a VI-a la Biserica Cutitul de Argint si…pe-atunci la Biserica te duceai …ca la Biserica adica cu liniste , cu smerenie , cu pace chiar daca tanar fiind iti umblau ochii dupa fete . Sau , la acelasi gen d e slujba de Inviere a anului 1970 era spatiul din fata Mitropoliei arhiplin de ajungea multimea pana la fosta Hala a Unirii ??????? Impiedicau autoritatile comuniste exercitarea in mod liber a credintei cuiva ? A cui frate caci…biserica Adventistilor de Ziua a Seaptea , cea Penticostala , cea Baptista su cea Evanghelica { diferit d e faptul ca erau recunoscute drept CULTE RELIGIOASE LEGALE din 1947 } aveau portile deschise in fiecare sambata sau duminica si-n plus , stiind astazi ca preotii erau cei mai buni servi ai Securitatii , insasi BOR primea cu draga inima confidentele credinciosilor ce le treceau pragul ? Martorii lui Yehova in schimb… aici chiar ai dreptate iar motivul al sti mai bine decat mine . Sau…daca tot spui despre imiedicarea exercitarii credintei…cum dracu de autoritatile comuniste din anul 1982 le-au oferit bisericii AzS un alt spatiu inainte d e-a intra cu buldozerul in biserica lor , aia d e pe Mihai Bravu 106 ? Sau…alt exemplu : Emanoil Galeriu profesor d e teologie si preot slujea la Biserica Sf. Ecaterina …chiar in coltul strazii pe care era si pe-atunci Fac, d e Teologie si…a venit careav sa-i interzica lui s a tina slujbele sau enoriasilor { erau destui } sa vina s a s e roage daca ei credeau ” in umbre care nu sunt ” ? Dreptul fundamental al omului a fost incalcat este adevarat d e N ori insa nu in privinta bisericii de asta te rog s a fi sigur . Si , ca sa te amuz cumva dupa aceasta poliloghie : pai vezi , daca nu sti ? 😀 😄 😄 😄

        Comentariu de Marian | Noiembrie 29, 2016

      • Ar fi mai multe de spus despre subiectul asta. Dar dreptul de exercitare in mod liber a religiei nu era nici asigurat si nici garantat. Mai degraba era incalcat. Ca se tolera, dar in anumite limite, asta e altceva. Retine, se tolera. Restrictiile erau din motive ideologice, desigur. Comunismul era ateu. Si, evident, oamenii se temeau din frica de repercursiuni. Au fost si manastiri inchise.

        „[…] stiind astazi ca preotii erau cei mai buni servi ai Securitatii , insasi BOR primea cu draga inima confidentele credinciosilor ce le treceau pragul” – asta si demonstreaza ca dreptul acesta de a-ti exercita in mod liber religia era incalcat. Nu era o societate libera.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Noiembrie 30, 2016

  5. Comunismul n-a fost in nici un caz ateu , comunistii in schimb….dar asta-i alta treaba . Nu uita ca unele dintre spusele lui Isus { si asta era comunist ? } au fost preluate aproape ad literam de catre mari lideri comunisti iar V.I. Lenin a fost doar unul dintre ei . Si daca-ti descoperea careva pornirile religioase ce-ti puteau aia face daca-ti vedeai d e treaba … sa te puna in discutia organizatiei de partid si sa-ti dea avertisment sau vot d e blam si eventual niste limbrici , mai cretini decat permitea legea sa te ia in ras ? Pentru asa ceva nu te dadea nimeni afara din partidul comunist mai ales ca NIMENI n-avea curaj sa spuna : ” Inainte de-a fi comunist sunt….CRESTIN ” ! Da , ai dreptate nu era o societate libera dar…atat !!! Cum nu era asigurat dreptul de exercitare in mod liber a religiei , cumva ai luau cu pietre pe strada pe crestinii declarati sau pe aia ce mergeau sambata sau duminica la biserica , le incendiau bisericile { indiferent de cult } ….bagau buldozerele peste ele ??? Eu , sincer sa fiu , n-am auzit de-asa ceva decat poate , in USSR pe vremea lui I.V .Stalin dar altminteri…. Dar pentru ce uiti ca astea se petreceau cu atatia ani in urma ? De ce uiti ca azi , in numele unei religii , in numele unor Dumnezei nu conteaza ca se chiama Dumnezeu , Allah sau Eli sant ucisi zeci , sute de oameni doar pentru ca aia care-o fac AU DREPTUL DE A-SI EXPRIMA LIBER FAPTUL CA , APARTIN UNEI ANUMITE RELIGII ? Este mai bine AZI , ACUM sau…a fost ceva mai bine ” IERI ” cand , spui dumneata onorate prieten ,” nu aveai dreptul de exercitare in mod liber a religiei ” ? Faptul ca preotii devenisera din confidenti , din DUHOVNICI ai oamenilor { ai ” turmei ” } , urechile securitatii nu demonsteaza in nici un caz ca-ti era incalcat dreptul de-ati exercita in mod liber religia ci , doar cat de ticalosi pot fi unii oameni , pana unde s e pot cobora in nemernicia lor . Stai linistit ca , nu toti preotii s-au transformat in slugi securiste , au fost cativa { nu atat d e multi cat ar fi trebuit } care nu s-au aplecat dupa cum batea vantul iar ceilalti , au mers pe principiul romanesc : APA TRECE…PIETRELE RAMAN iar temelia , baza oricarui stat a fost intotdeauna asezata pe PIETRE caci vorba lui Isus : „-Cine-i atat de nebun incat sa-si construiasca ceva pe nisip „?

    Comentariu de Marian | Decembrie 1, 2016 | Răspunde

    • Comunismul era o ideologie ateista prin definitie. N-avea nicio legatura cu crestinismul.

      Exista frica de a-ti exercita in mod liber religia, erau incalcate Drepturile Fundamentale ale Omului.

      „De ce uiti ca azi , in numele unei religii , in numele unor Dumnezei nu conteaza ca se chiama Dumnezeu , Allah sau Eli sant ucisi zeci , sute de oameni doar pentru ca aia care-o fac AU DREPTUL DE A-SI EXPRIMA LIBER FAPTUL CA , APARTIN UNEI ANUMITE RELIGII ? ” – dar in aceasta privinta nu e vorba de asa ceva, de exprimarea in mod liber ca apartin „unei anumite religii”. Acelasi lucru ai putea sa spui si despre Inchizitie, dar daca cineva incalca dogma crestina asta nu inseamna crestinism. Deci nu e vorba de asa ceva, de ce spui tu, ci e vorba despre politica. Si mai exact e vorba despre extremism. Chiar si comunismul, in alt registru, desigur, era o forma de extremism. De extremism totalitar. Pe de alta parte, haide sa nu cadem in capcana de a pune semnul egal intre crestinism, islam, comunism si inchizitie. Mie mi se pare ca orice forma de fanatism conduce in cele din urma la o isterie in masa. O isterie care cuprinde, din pacate, foarte multi oameni. Insa legat de tari precum, de exemplu, Arabia Saudita – o tara musulmana si cu extrem de multe restrictii, o tara care nu respecta Drepturile Omului – acolo e vorba mai degraba de politica. Pentru ca nici nu seamana, de pilda, Arabia Saudita cu Iordania sau cu Turcia. Ci e vorba de faptul ca regimul politic existent acolo impune acolo astfel de lucruri. Pentru ca acolo esti obligat sa fii musulman si sa te supui in mod obligat regulilor shariei. Individului ii este refuzata din start orice alta optiune.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Decembrie 1, 2016 | Răspunde

      • Ba…iar o luam de la capat 😡 ??? Ai uitat c-am mai avut contre pe temna asta ??? O fi ateista nu zice nimeni ca nu-o fi insa…a pus in practica concepte ale CRESTINISMULUI de ce dracu nu vrei s a fi d e acord macar cu asta ? Oricum nu ma refer la inchinarea in fatza cuiva , la slavirea cuiva ci doar la , asa numita grije fatza d e oameni asta-i tot ce-i asa mare lucru greu de inteles !?!

        Comentariu de Marian | Decembrie 2, 2016

      • Eu nu „o iau de la capat”. Nu a pus in practica concepte ale crestinismului. Intelege, te rog, lucrul asta.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Decembrie 2, 2016

  6. 😡 😡 😡 😡

    Comentariu de Marian | Decembrie 2, 2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: