Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Apropo de privatizari…

Iata un interesant articol al Andreei Paul:

Câți bani a încasat statul român din privatizări?

„Am privatizat mult, dar am încasat puțin.

Ministerul Finanțelor Publice ne spune că au fost virate 21,6 miliarde de lei, în perioada 2000 – iulie 2016, în contul deschis la Trezoreria Statului pentru sumele rezultate din vânzarea pachetelor de acțiuni deținute de stat.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, succesoarea din anul 2012 a fostei Autorități pentru Valorificarea Activelor Statului, ne-a transmis că a încasat 14,4 miliarde lei din contractele de privatizare pe care le-a derulat.

Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (DPAPS), instituția succesoare din anul 2014 a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, ne-a transmis în răspunsul său că statul român a încasat peste 4,7 miliarde lei din privatizări, din anul 2003 până în prezent, din contractele monitorizate de către acest Departament.

Aceste răspunsuri le-am primit la interpelarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, pe care am trimis-o în data de 23 august 2016, către principalele 5 entități ale statului care au competențe în domeniul privatizărilor. E vorba despre Ministerul Finanţelor Publice (MFP), Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) și Curtea de Conturi a României.

Având în vedere că situația încasărilor la bugetul de stat din privatizări în ultimul sfert de veac e departe de a fi clarificată, Curtea de Conturi mi-a răspuns că a demarat ieri un audit cu privire la managementul activelor statului și sumele încasate în urma privatizării lor (vezi răspunsul integral aici).

Să detaliem totuși răspunsurile primite:

  • Cele mai mari încasări în contul Trezoreriei au fost înregistrate în anul 2006,urmat de anul 2004 și respectiv 2013, potrivit răspunsului furnizat de către Ministerul Finanțelor (vezi Tabelul nr.1). Cele mai mici venituri obținute și încasate efectiv din privatizări au fost înregistrate în perioada 2014-2015, când statul român a încasat efectiv 3 milioane de lei din privatizări, potrivit răspunsului MFP. (vezi răspunsul integral aici).
  • Statul român a încasat peste 1 miliard de euro din privatizări, din anul 2003 până în prezent, din contractele monitorizate de către Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului din cadrul Ministerului Economiei (vezi Tabelul nr. 2). Cea mai mare sumă încasată a fost obținută la vânzarea Petrom către OMV, din anul 2004, când România a obținut 707,87 milioane euro. Statul român a mai încasat, în anul 2004, peste 250 de milioane de euro prin privatizarea Distrigaz Sud și Distrigaz Nord (vezi răspunsul integral aici). De altfel, suma obținută din cele 3 privatizări reprezintă aproape 90% din totalul veniturilor încasate din privatizările Ministerului Economiei, potrivit răspunsului transmis de către DPAPS.
  • Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a obținut, în anul 2006, 7,96 miliarde lei din privatizări, mai mult de jumătate din veniturile totale încasate în ultimii 25 de ani, de 14,42 miliarde lei (vezi Tabel nr. 3). AAAS a derulat în perioada 1992-2016, peste 11 mii de contracte, dintre care cele mai multe (75%) au fost semnate în perioada 1996-2000 (vezi răspunsul integral aici).

 

Tabel nr. 1. Sume virate în contul distinct deschis la Trezoreria Statului de către instituțiile publice implicate în privatizare

Anul Lei(milioane) Euro(milioane) Dolari(milioane) Total (milioane lei*)
2000 359 0 5 378.9
2001 280 1 52 491.2
2002 513 1 68 787.8
2003 346 2 34 490.1
2004 1 302 560 19 3 876.6
2005 168 300 8 1 538.6
2006 990 2 250 4 11 047
2007 147 0 3 159
2008 107 46 1 316.2
2009 8 0 0    8
2010 33 0 0   33
2011 9 0 0    9
2012 297 0 0  297
2013 1399 0 186 2 138.4
2014 2 0 0    2
2015 1 0 0   1
31.07.2016 0 0 0   0
Total 5960 3159 380 21 573,8

*Estimările iau în considerare cursul de schimb BNR din data de 6 octombrie 2016.

Sursa: Răspunsul Ministerului de Finanțe la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august 2016

Tabel nr. 2. Lista activelor statului privatizate și a sumelor încasate din privatizare

Nr. Crt Nr. Contract de vânzare cumpărare Denumire societate vândută Pachet de acțiuni vândut (%) Suma încasată, inclusiv dobânzi și penalități, după caz Cumpărătorul acțiunilor vândute
1. 1/2003 MFA Mizil S.A 100 1.262.699 lei Asoc. Salariaților MFA Mizil S.A
2. 2/2003 ELPROF S.A 88,42 861.640 lei Consortiul IAROM&AEROSTAR Bacău
3. 3/2003 Uzina Mecanică Râmnicu Vâlcea S.A 33,07 1.473.887 lei INDUSTRIAL PRESTAGENT S.R.L
4. 1/2004 ROMPIRO S.A 100 560.219 lei TIMCO S.A
5. 2/2004 Uzina Mecanică Mârșa S.A 100 410.825 lei Asoc Salariaților UM Mârșa
6. 3/2004 Uzina Mecanică Băbeni S.A 100 479.377 lei Asoc. Salariaților UM Băbeni
7. 4/2004 Uzina Mecanică Drăgășani S.A 100 1.373.368 lei Asoc. Salariaților UM Drăgășani și George Becali
8. 5/2004 PETROM S.A 33,34 707.870.419 EURO OMV
9. 6/2004 DISTRIGAZ SUD S.A 30 127.800.066 EURO Gaz de France
10. 7/2004 DISTRIGAZ NORD S.A 30 124.772.726 EURO E. ON Ruhrgas AG
11. 7bis/2004 Uzina Mecanică Poiana Ruscă S.A 100 343.393 lei (confirmarea încasării ultimei rate în valoare de 126.064 lei, cu scadență la 30.11.2017, se va face de către A.A.A.S) Cristian Bitoană
12. 1/2006 Uzina Mecanică Filiași S.A 100 339.879 lei RETROM S.A
Total 2003-2006   7.105.287 lei + 960.443.211 EURO
13. 85/2007 ICPE S.A 62,13 4.242.897 LEI (contractul a fost încheiat de AVAS, care a încasat avansul și primele două rate; suma preciazată este aferentă următoarelor patru rate încasate de OPSPI în perioada 2009-2011) Asociația salariaților ICPE S.A
14. Ofertă publică secundară derulată pe piața de capital CNTCEE Transelectrica S.A 15 164.723.166 lei
15. 1/2012 ISCIR CERT S.A 100 2.634.074 lei RINA SIMTEX ORGANISMUL DE CERTIFICARE S.R.L
16. Ofertă publică secundară derulată pe piața de capital SNTGN TRANSGAZ S.A 15 315.084.845 lei
Total 2009-până în prezent   486.684.982 lei
TOTAL GENERAL   493.790.269 lei + 960.443.211 EURO 

Sursa: Răspunsul Departamentului pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august 2016

 

Tabel nr. 3. Numărul contractelor şi veniturile din privatizare în perioada 1992-2016 înregistrate de AAAS

An Număr contracte Venituri din privatizare(mii lei)
1992 1 49
1993 269 2.664
1994 627 21.361
1995 759 68.663
1996 1.641 146.619
1997 1.493 548.306
1998 1.694 772.973
1999 2.046 895.145
2000 1.491 546.960
2001 204 378.594
2002 295 410.590
2003 291 313.303
2004 121 1.212.420
2005 19 106.102
2006 84 7.965.364
2007 84 188.192
2008 29 486.112
2009 4 44.098
2010 6 40.119
2011 16 15.038
2012 4 239.100
2013 7 4.294
2014 8 8.146
2015 3 1.956
01.01. -31.07.2016 2 569
Total 11.198 14.416.688

Sursa: Răspunsul AAAS la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august”

Sa comentam acest articol foarte interesant.

In primul rand, ar trebui sa ne punem problema daca e corect sa evaluam privatizarile dupa cati bani a incasat statul din ele.

Si da, si nu.

Inca din 1990, privatizarile au fost vazute drept un mijloc nu doar de trecere spre economia de piata libera, dar si de crestere a eficientei economiei romanesti. Cred ca trebuie spus ca beneficiul statului a fost mult mai mare intrucat a scapat, prin privatizari, de intreprinderi neperformante care inregistrau pierderi foarte mari, suportate cu greu de la bugetul de stat. Deci ar trebui sa ne intrebam daca ele au fost reusite. Dl. Nicolae Vacaroiu spunea ca „peste 80% din privatizari au fost ratate”. Depinde si ce inseamna „ratate” si de ce au fost „ratate”. Pentru ca de aici rezulta o incapacitate a statului in domeniu. Totusi, PIB-ul Romaniei a crescut simtitor cand s-au facut privatizari reusite si s-a atras capital strain serios. Reforma presupunea si desfiintarea intreprinderilor nerentabile care aduc pierderi mari economiei. Pe de alta parte, presupunea si restructurarea si retehnologizarea intreprinderilor si a ramurilor si subramurilor economiei nationale in vederea integrarii competitive a tarii noastre in structurile economiei UE. In acest sens investitiile de capital strain in economie jucau un rol esential.

Pe de alta parte, daca ne uitam la tabelul nr. 2, stau si ma intreb: „Asociatia Salariatilor” care a cumparat intreprinderea cat poate investi in acea intreprindere?

Ar trebui sa masuram privatizarile facute si prin eficacitatea lor, nu doar prin sumele incasate de stat in urma privatizarilor.

Din 2004 se observa o scadere a numarului contractelor de privatizare.

Totusi, n-ar trebui sa ne mire faptul ca s-a incasat putin de catre stat. Intreprinderile de stat supuse porcesului de privatizare datau din perioada comunista. Sa nu uitam ca cel putin 10 ani – ma refer la anii ’80 – statul roman, sub conducerea PCR de atunci, nu a mai facut investitii in economie decat foarte putin, ratand modernizarea acestor intreprinderi. Strategia a fost axata pe politici extrem de dure de austeritate si pe plata datoriei externe. In anii ’90, de asemenea, nu prea s-a investit. Nici bani nu erau. De asemenea, la sfarsitul regimului comunist, foarte multe, daca nu toate, din aceste intreprinderi erau falimentare. Poti sa vinzi in asemenea conditii la un pret ridicat? Nu cred… Pentru ca o parte insemnata a acestui capital, uzandu-se moral si fizic, s-a si depreciat in timp. De asemenea, sa nu uitam si managementul foarte slab, politizat 100%, al intreprinderilor de stat care nu avea cum sa adauge un plus de valoare intreprinderii respective.

Legat de aceste aspecte, stau si ma intreb daca statul – caci vorbim despre intreprinderi de stat supuse procesului de privatizare – a luat in considerare si alte aspecte, de pilda: daca au incercat sa stabileasca profilul de risc al investitorului sau stilul sau investitional!  🙂

Iata un articol foarte interesant care l-am citit pe saitul TradeVille:

Cum afectează managementul companiei preţul acţiunilor

Data: 12/05/2014

Diferența majoră dintre companiile românești și companiile multinaționale listate pe piețele de capital ale țărilor lor de origine este interacțiunea total diferită dintre investitori și managementul companiilor respective. Modul în care această relaţie se reflectă în preţ a fost evidenţiată recent de evoluţia acţiunilor Microsoft şi Twitter în 2014.

Satya Nadella a fost investit ca CEO al Microsoft în data de 4 februarie 2014. La momentul respectiv, acțiunea Microsoft se tranzacționa la un preț de 36$/acțiune. Ca reper, Microsoft a avut prețul de 36$/acțiune în numai două momente ale istoriei sale de tranzacționare pe bursă: în vârful bulei dot-com în 2001 și în vârful bulei imobiliare din 2007. În ambele situaţii, momentul a fost scurt și cotaţia s-a întors repede spre nivelul prețului median ale perioadei, sub 30$/acțiune. Prețul Microsoft a stat sub 30$/acțiune 90% din perioada de după 2000. La zece luni după investirea noului CEO, Microsoft se tranzacționează la un preț de 48$/acțiune, cu peste 30% mai mult.

Microsoft are in acționariat numeroși investitori instituționali. În general, nu doar în cazul Microsoft, aceștia îşi desemnează reprezentanți în consiliul de administrație pentru a veghea non-stop statusul investiției efectuate. Investitorii aceştia aleg drept CEO al companiei pe cel care își va vinde cel mai bine proiectul de creștere a valorii societăţii, lider cu experiență suficientă și cu viziunea necesară de a conduce.

Reprezentanţii investitorilor instituţionali vor veghea lună de lună, trimestru de trimestru, an de an la îndeplinirea indicatorilor de performanţă (Key Performance Indicators – KPIs) propuși, enumerați și explicați de către CEO. Abaterea de la plan va fi sancționată prin sistarea investițiilor, urmată de scăderea prețului acțiunii în piață. Iar scăderea prețului acțiunii este lucrul cel mai important pentru un CEO pentru că îl lovește direct. Partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață. În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte.

De exemplu, când reţeaua de socializare Twitter a raportat rezultatele financiare trimestriale, în data de 28 octombrie 2014, a dezamăgit, publicând KPIs cu abatere de la plan. Reacția prețului a fost aproape instantanee, în scădere. La doua săptămâni și o zi, pe 12 noiembrie, managementul Twitter a susținut un eveniment dedicat investitorilor în care toți membrii de conducere excutivi si-au prezentat viziunea pentru următorul an și au răspuns direct la întrebările puse de public. De la acel moment, acțiunile Twitter au un parcurs orizontal. Acest fapt nu înseamnă că rezultatele vor fi pozitive, dar, ca investitor, în acest moment, poţi avea o idee extrem de clară a potențialului Twitter și a riscului investiției în această companie.

Înțelegerea modului în care investitorii instituționali pun presiune asupra managementului si, implicit asupra companiei, pentru a obține rezultate pozitive poate constitui un criteriu pentru alegerea unei investiţii în acţiunile unei companii globale.”

Iar noi ne punem intrebarea de ce companii de stat, falimentare sau aproape, cu un management slab (poate mai bine zis invechit incompatibil cu vremurile moderne, comunist poate si mai bine zis) nu le-am putut vinde cu un pret mai mare. Observati din articol ce presiune pun investitorii insitutionali pe managementul companiei si reiau din articol:

„Reprezentanţii investitorilor instituţionali vor veghea lună de lună, trimestru de trimestru, an de an la îndeplinirea indicatorilor de performanţă (Key Performance Indicators – KPIs) propuși, enumerați și explicați de către CEO. Abaterea de la plan va fi sancționată prin sistarea investițiilor, urmată de scăderea prețului acțiunii în piață. Iar scăderea prețului acțiunii este lucrul cel mai important pentru un CEO pentru că îl lovește direct. Partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață. În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte.”

Stau si ma intreb daca la intreprinderile pe care le-am privatizat sau, in general vorbind, la intreprinderile private de la noi – mai exact la cate dintre ele – lucrurile se desfasoara in acest mod, prin stabilirea unor indicatori de performanta care trebuie respectati. De observat ca daca nu sunt atinsi, piata reactioneaza imediat. De asemenea, de observat ca „partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață”!!! De aceea: „În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte”!!

Romania, in marea majoritate a cazurilor, nu a experimentat privatizarea unor companii de stat performante pentru ca astfel sa le adauge un plus si mai mare de performanta. Partea proasta a fost ca, in 1990, companiile romanesti numite impropriu intreprinderi, erau toate de stat. Investitiile nu vin oricum. Foarte interesant urmatorul articol de pe TradeVille:

Cum selectam o actiune pe piata de capital romaneasca?

„Inainte de investirea intr-o societate este necesara informarea cu privire la domeniul in care activeaza, luand in calcul factorii care tin de sectorul respectiv si de cadrul macroeconomic. In continuare prezentam cateva criterii de selectie pentru actiuni, ponderea acordata fiecarui criteriu apartinand in cele din urma investitorului, in functie obiectivele sale si de orizontul de timp pe care se face investitia:

1. Domeniul

Trebuie avute in vedere 5 aspecte referitoare la modul in care societatea analizata se plaseaza in sectorul respectiv:

  • competitia: cota de piata detinuta, gradul de concentrare al pietei, perspectivele de crestere ale industriei; compania analizata detine sau nu un avantaj competitiv care sa-i permita marje superioare celorlalti concurenti;
  • forta furnizorilor in negocierea cu societatea vizata: concentrarea furnizorilor pe piata situata in amonte, gradul de dependenta al societatii de un singur furnizor, perspectiva cumpararii de catre furnizori a unui competitor al societatii in scopul integrarii in lantul de productie si desfacere;
  • forta clientilor in raport cu societatea: gradul de concentrare al pietei situate in aval, dependenta societatii analizate de un singur client, perspectiva cumpararii de catre un client a unei societati concurente, in scopul integrarii productiei;
  • amenintarea bunurilor produse de catre societate de catre alte bunuri substituibile;
  • existenta unor bariere la intrarea pe piata sau pe segmentul de piata in care activeaza societatea, acestea permitand mentinerea avantajelor fata de concurenti pe o perioada mai lunga de timp.

(referinte bibliografice: Michael E.Porter – „Competitive Strategy”)

2. Structura actionariatului

Sunt de preferat societatile cu un actionariat dispersat, cu un procent semnificativ din actiuni tranzactionate la bursa (free-float); trebuie identificata preocuparea managementului pentru investitii in interesul societatii si pentru transparenta.

3. Performantele financiare

Se recomanda urmarirea indicatorilor de crestere a activitatii si de eficienta pe un interval istoric relevant (3-5 ani), atat ai societatii respective, cat si ai concurentilor. De asemenea, prezinta importanta ratele de lichiditate, de rotatie a diferitelor elemente de activ si pasiv, situatia fluxurilor de lichiditati, gradul de indatorare, acestia dand unele indicii privind riscul activitatii respective.

  • se construiesc pe cat posibil scenarii privind perspectiva societatii pe 1-2 ani inainte, pornind de la informatii comunicate de management (BVC anual, cote de piata tinta pe termen mediu etc) si de la analiza sectorului in ansamblul sau ; este esential sa se determine cu o acuratete cat mai buna rata de crestere pe termen mediu (2-5 ani) a afacerii/profiturilor/activelor.

4. Cum evalueaza piata societatea respectiva

Pentru a concluziona cu privire la modul in care o societate este evaluata de catre piata se utilizeaza in principal urmatorii indicatori:

  • raportul pret/castig net pe actiune (PER)Mod de calcul : PER = pret/castig net pe actiune sau Capitalizare totala/ Profit net contabil

    are ca interpretare teoretica numarul de ani in care pretul platit este recuperat pe seama profiturilor nete. Procentul obtinut prin inversarea PER capata semnificatia randamentului obtinut in primul an prin profitul net pe actiune obtinut de societate. Desigur, de acel profit net nu beneficiaza imediat si in totalitate un investitor care, spre exemplu, detine actiunea doar in scopul dividendului din anul urmator, dar raportul pret/castig isi pastreaza totusi relevanta, in comparatii cu alte societati din sector, cu alte sectoare, sau cu media pietei.

    La BVB, media indicatorului PER a fost in anii 2006-2007 in general in intervalul 17 – 20.

    Pentru fiecare emitent insa, raportul PER trebuie corelat cu perspectiva de crestere a profiturilor (earnings per share sau EPS growth); in masura in care exista estimari privind rata medie de crestere estimate pe urmatorii cativa ani, este utila compararea cifrei PER cu acea rata de crestere. Astfel, se ajunge la indicatorul PEG (Price vs. Earnings Growth);

    Mod de calcul : PEG = PER/rata de crestere

    la numitor se foloseste rata de crestere exprimata neprocentual (ex. pt o rata de crestere de 15%, la numitor apare doar 15) ; Orientativ, se considera ca un indicator PEG < 0,8 ar sugera o posibila subevaluare, in timp ce un indicator >1,2 arata semne de supraevaluare. Altfel spus, pentru o companie cu un PER de 30, ar trebui ca profiturile sa aiba un potential de a creste cu circa 30% anual pe termen mediu, astfel incat societatea sa nu fie considerata scumpa.

  • Pret/Valoare contabila (Price/Book Value)Mod de calcul: P/B = Capitalizare de piata/Capitaluri proprii,

    arata care este multiplul fata de valoarea patrimoniului net pe care investitorii sunt dispusi sa-l plateasca. Acest raport depinde in general de eficienta companiei respective (de regula societatile cu o eficienta ridicata sunt cotate la un P/BV superior), de domeniul in care activeaza si in unele cazuri de orizontul investitional al majoritatii participantilor. Asadar simpla comparare a pretului cu valoarea contabila nu este suficienta pentru a stabili modul in care este evaluata o societate de catre piata. Indicatorul P/BV este foarte eterogen la BVB, de la <1 la >5, asa incat nu se poate stabili un reper general valabil.

    Media indicatorul P/B la Bursa de la Bucuresti a fost in anii 2006 – 2007 cuprinsa in intervalul 2,5 – 3.

  • Randamentul dividendului (Dividend yield )valabil in cazul societatilor care distribuie actionarilor o parte din profit. Considerand dividendul asteptat, se poate determina un prag sub care pretul de pe piata nu ar fi rational sa scada, motiv pentru care astfel de societati care distribuie dividende raman ca variante de plasament si in perioade de declin prelungit al unei piete bursiere.

    Toti acesti indicatori pot fi utilizati si in comparatii cu societati similare cotate pe alte piete, tinandu-se cont insa de diferentele intre variabilele macroeconomice care caracterizeaza respectivele piete (diferentialul de dobanzi, de inflatie, perspectivele de crestere economica sau de recesiune).

    De asemenea, informatiile contabile pot sa exprime mai mult sau mai putin fidel situatia reala a companiei, motiv pentru care se pot folosi si alti indicatori considerati mai relevanti (ex. Pret/Rezultat de exploatare pe actiune, Pret/Cifra de afaceri pe actiune)

5. Alte criterii

  • existenta unor active nereevaluate, care ar duce la un anumit moment la majorarea capitalurilor proprii. O astfel de situatie afecteaza relevanta raportului Pret/Valoare Contabila;

  • existenta unor rezerve din profituri anterioare, a unor prime de capital, care pot fi inglobate in capitalul social; pe piata romaneasca, in astfel de cazuri, distribuirea de actiuni cu titlu gratuit a dus la cresterea nejustificata a capitalizarii;

  • perspective de schimbare a structurii actionariatului;

  • modificari legislative”

Practic, noi am pornit in 1990 cu un handicap major, BVB (v. si aici) a fost redeschisa de abia in 1995. Conditii in care nu se putea realiza in mod profesionist si performant atragerea de investitii. Insa sa citim bine paragraful „1. Domeniul” si vom observa cativa parametri precum: competitia, forta furnizorilor in negocierea cu societatea vizata,  forta clientilor in raport cu societatea, amenintarea bunurilor produse de catre societate de catre alte bunuri substituibile, existenta unor bariere la intrarea pe piata sau pe segmentul de piata in care activeaza societatea, acestea permitand mentinerea avantajelor fata de concurenti pe o perioada mai lunga de timp. Cu alte cuvinte, investitiile serioase sunt atrase in companii serioase, competitive, care inregistreaza profituri substantiale. Observati ca e importanta si structura actionariatului cat si „situatia reala a companiei”. Nimeni nu investeste oricum, adica pentru ca sa piarda bani. Ci pentru ca sa castige bani! Tot ceea ce spune acest articol poate parea foarte complicat multora. De aici rezulta cat de complicata e decizia de a investi intr-o companie. Si poate mai ales cat sa investesti. De asemenea, legat de management iata ce spune: „trebuie identificata preocuparea managementului pentru investitii in interesul societatii si pentru transparenta” – ceea ce nu a fost cazul la intreprinderile de stat de la noi in anii ’90…

Andreea Paul spune ca statul a incasat putin din privatizari. Dar de ce nu ne punem problema ca am incercat sa vindem prea scump? Iata ce spune: „Altfel spus, pentru o companie cu un PER de 30, ar trebui ca profiturile sa aiba un potential de a creste cu circa 30% anual pe termen mediu, astfel incat societatea sa nu fie considerata scumpa„. Iar noi vorbim de intreprinderi de stat cu pierderi uriase!! Iata ce spune: „este esential sa se determine cu o acuratete cat mai buna rata de crestere pe termen mediu (2-5 ani) a afacerii/profiturilor/activelor„. Din pacate, anul 1990 a insemnat o prabusire a PIB-ului Romaniei, situatia extrem de dificila, inclusiv datorita turbulentelor de ordin politic, continuand in anii urmatori. Nu doar Mineriadele, dar starea de instabilitate din anii 1990-1991, lipsa de vointa politica (cred ca tineti minte: „Nu ne vindem tara!” si „IMGB face ordine!”) a influentat negativ peisajul economic de la noi din tara, inclusiv investitiile straine cel putin pe termen mediu. Evident, in asemenea conditii capitalul acesta s-a depreciat. Masuri ar fi trebuit luate imediat, n-a fost sa fie asa…

Era loc si de mai bine.

Ar fi trebuit mult mai multa vointa politica si concentrarea pe o politica activa de atragere de investitii, un marketing profesionist si chiar agresiv, realizat cu mult mai multa mobilitate, pe care Guvernul ar fi trebuit sa-l aiba in vedere concomitent cu diminuarea semnficativa a fenomenului coruptiei, pentru ca sa poti sa atragi investitii straine de buna calitate. Orientarea politica pro Vest ar fi trebuit sa fie extrem de clara pentru a racorda imediat economia Romaniei la economia Vestica. Pentru ca economia noastra avea totusi potential de crestere. Noi n-am stiut sa promovam prea bine economia noastra si sa-i aratam potentialul de crestere si de aici avantajele unor investitii solide, avantaje de ambele parti – atat de partea investitorilor cat si de partea tarii noastre. Din pacate, inflatia si somajul ridicat, multi romani plecand in strainatate pentru a putea avea o viata mai buna, au diminuat destul de mult acest potential in timp. Totusi, el exista si astazi si ar trebui sa-l valorificam asa cum trebuie invatand din lectiile trecutului.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Anunțuri

Octombrie 8, 2016 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

14 comentarii »

  1. Adica…Statul Roman n-a incasat mare lucru sau , cum ar spune taranii lui Dragnea din Teleorman , ori aia ai lui Ponta din Gorj : NIMIC ! Pana si din acest mare NIMIC … si pana si din acest NIMIC , populatia , adica aia care au muncit pana le-a venit boala pe ei , aia carora le-au fost furati , luati cu japca banii din buzunare pentru a se construi acele bunuri privatizate , nu s-a ales cu NIMIC caci…au avut grije ” baietii destepti ” ca gologani … sa n-ajunga la prostime 😎 .

    Comentariu de Marian | Octombrie 9, 2016 | Răspunde

    • Marian, stai putin… Sa nu ne avantam prea tare. Andreea Paul n-a pomenit nimic nici de „baieti destepti” si nici de furtisaguri. N-a spus ca s-a incasat putin pentru ca s-a furat. Ar trebui aduse si dovezi pentru ca sa poti sa sustii ca din cauza asta s-a incasat putin, ca s-a furat. Ea n-a zis asta.

      Eu am cautat sa explic, asa cum vad eu lucrurile, dar bazandu-ma pe niste chestiuni pe care le-am expus in postare (nu mai reaiu si aici in comentariu), de ce s-a incasat putin.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 9, 2016 | Răspunde

    • Nu stiu daca s-a furat… Probabil au mai fost si astfel de fenomene. Insa dupa cum au stat lucrurile – si am incercat sa explic in postare – prea mult nu s-ar fi incasat din privatizari. Insa unele privatizari au fost reusite si efectele economice au fost benefice. Trebuia cautat a se face cat mai multe privatizari reusite si atras capital strain, de preferinta vestic sau american, inca din 1990. Nu spun ca n-au fost incercari. Trebuia realizat mai mult inca de atunci.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 9, 2016 | Răspunde

  2. Nici eu n-am afirmat in mod direct ca s-ar fi furat insa , fara suparare , daca-i incredintezi cuiva bunurile si familia ta { tu urmand sa pleci la…Dracu-n praznic } eventual al si platesti baban pentru …PERFORMANTE , oare n-ai pretentia ca ala sa aiba grije de bunurile si familia ta , asa cum ar avea de-ale lui ? Ai auzit matale de vreun singur tip dintr-astia carora dupa ’90 le-ai incredintat ” familia ta ” si care sa fi PLATIT CU VIATA pentru modul defectuos in care s-a achitat de sarcina pe care si-a asumat-o ? Poate cati pare dura chestia aia cu a plati cu viata , poate-ti suna ….bolshevic insa, aici este vorab despre tara , despre populatia ei…daca vrei este o chestie echivalenta cu tradarea d e patrie !!! Doamna Andreea Paul , in mod evident ca n-a adus discutia la ” baietii destepti ” deoarece sti si dumneata , MAI BINE DECAT MINE ca…si fostul sot si actualul si…chiar domnia sa au facut mai mult sau mai putin parte , din randurile acelor ” baieti destepti ” .

    Comentariu de Marian | Octombrie 10, 2016 | Răspunde

    • N-aveai cum sa le vinzi mai scump, mai, Marian. Chiar si daca nu s-ar fi furat, banii incasati de stat din privatizari ar fi fost putini. Pentru ca aveam in anii ’90, ca efect al comunismului, cu mici exceptii multe intreprinderi neperformante, falimentare ca sa zic mai pe sleau, management foarte slab – citeste: „Cum afectează managementul companiei preţul acţiunilor”, toate de stat ca nu era niciuna privata atunci, n-aveam pe atunci Bursa… Plus prabusirea PIB-ului in 1990… Si lipsa acuta de resurse financiare a Statului atunci in 1990. Solutia este sa invatam din greselile trecutului si sa vedem cum putem sa ne descurcam cu mult mai bine de acum incolo. Oricum, privatizarile trebuie reluate, iar intreprinderile care au pierderi trebuie sau desfiintate, sau privatizate si poate ca in felul asta unele ar putea fi si salvate si chiar cred ca unele pot fi salvate si chiar mai mult decat atat: pot deveni chiar performante!!

      Daca vrei un alt argument legat de faptul ca nu aveam cum sa vindem mai scump si statul sa incaseze mai mult, uite-te la capitalizarea de piata pe care o are in prezent BVB, la volumul tranzactiilor si ai sa constati ca sunt cu mult sub ceea ce au altii, sub ceea ce vedem in alte parti, nu mai vorbesc fata de marile burse ale lumii. De aici se vede ca e destul de putin capital… Si tu vroiai sa vinzi scump in anii ’90? De aici si rezulta ca avem in continuare nevoie de un aflux important de capital strain.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 10, 2016 | Răspunde

      • Da’ cin’ te punea frate sa le vinzi neaaparat , cine-ti baga sula in coaste , nu era oare mai simplu sa le reorientezi productia ? Zici matale ca , ” privatizarile trebuiesc reluate ” foarte bine insa…ce dracu s a mai privatizezi azi : prafu’ d e pe toba ??? Aaaaa solul si mai ales , SUBSOLUL Romaniei , aici ai dreptate exista inca o vaca babana si buna d e muls pe acest teritoriu . Capital strain ” fi serios frate ca , imediat dupa ’90 au venit unii ce-aveau in picioare pantofi din piele d e …crocodil , un costum Verssace si-o valiza …Dolce & Gabana { ma rog…etichetele aratau ca-s ” de firma ” } , si dupa ce-au fluturat pe sub nasul celor raspunzatori de acele privatizari cateva hartii de-o suta sau o mie d e dolari , au luat ce-au vrut iar ce n-au vrut sau au ezitat s a ceara …le-a fost oferit ca bonus . Astea-s ” privatizarile d e dupa ’90 iar cazul ” Electronica Bucuresti ” este un caz scoala , scoala dupa care au invatat si alti ” investitori straini ” nu doar alfabetul ci…si-au dat inclusiv doctoratele in a pune pe butuci acel ” morman d e fiare vechi reprezentat d e industria romaneasca ” { dupa cum spune a acel linge blide numit Petre Roman } si de-a vinde apoi TOTUL la …pret d e fier vechi . Dupa asta s-a cunoscut inclusiv calitatea lor d e …” intreprinzatori ” . Unul dintre cei ce erau pe-atunci impotriva privatizarilor pe orice dar sa privatizezi , se numeste Nicolae Vacaroiu fost PM la un anume moment . Iti mai a duci aminte Motane ca-n acei ani ’90 , apareau pe sticala TV-urilor o multime d e ” special;isti ” care vorbeau cu spume la gura despre cat d e bine au facut unii si altii…din alte tari , care au vandut pe simbolica suma de 1 dolar niste intreprinderi care…ulterior au devenit atat d e profitabile incat se spunea c-ar domina piata mondiala ? Unde’s azi acei… ” specialisti in economie ” ? Isi numara maruntisul adunat din ciubucareala aia ?

        Comentariu de Marian | Octombrie 11, 2016

      • Cine-ti baga sula in coaste sa le privatizezi? Datoriile imense, pierderile imense care nu mai puteau fi suportate de statul roman sau mai bine zis de noi.

        ” nu era oare mai simplu sa le reorientezi productia ? ” – parerea mea este ca NU. Si, oricum, lucrul acesta nu e deloc simplu. Cel mai simplu ar fi fost desfiintarea rapida a intreprinderilor de stat cu pierderi.

        Ce sa privatizam acum? Sa-ti dau vreo cateva exemple: Posta Romana, Tarom, CFR Marfa, Oltchim. Dar asta nu inseamna ca am incheiat in mod exhaustiv lista.

        Da, observ ca PSD reia, obsesiv parca, teza privatizarii pe un leu. Din motive populiste, desigur. Vor un procent cat mai mare la alegeri.

        Citeste aici:
        http://www.adriannastase.ro/2016/10/12/din-nou-despre-privatizarea-petrom/

        O privatizare de succes si care nu s-a facut pe 1 leu. Dar ia aminte la ce spune in final:

        „Vorbind despre Petrom, nu am înţeles de ce reprezentanţii statului (vezi cum au fost “splituite” cele 49% acţiuni care reveneau statului român), şi care, bănuiesc, au avut “remuneraţii” frumoase în această calitate, timp de 13 ani, nu au scos un cuvând despre felul în care au reprezentat statul român în Petrom.

        Aflăm doar, din reclamele Petrom de la televizor, că ei sunt cel mai mare “contribuabil” la bugetul de stat şi aflăm care este valoarea investiţiilor realizate. Nu ar fi normal să ştim cine au fost şi, mai ales, să le cerem să explice, într-o conferinţă de presă, cum şi-au făcut datoria de “reprezentanţi”?”

        Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 13, 2016

      • Intrebi „cine iti baga sula in coaste”. Iti citez din postarea D-lui. Nastase:

        „In perioada 1998-2000 datoriile SNP PETROM au inregistrat valoarea de 10.303 miliarde lei. Guvernul a incercat sa reduca din indatorarea PETROM prin preluarea de catre stat la datoria publica a creditelor in valuta acordate de Bancorex si anularea datoriilor fostei Companii Romane de Petrol, care a fuzionat prin absorbtie cu SNP PETROM , fata de AVAB…”

        Si observa ca privatizarea a fost convenita cu Banca Mondiala pentru a putea primi finantare de acolo, pentru ca statul nici pe vremea aceea nu prea avea bani. Si de unde bani cu companii care sa aiba astfel de datorii? Asa ca privatizarea era solutia cea mai rezonabila.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 13, 2016

    • Si mai gandeste-te la ceva. Iti dai seama: s-a prabusit Cortina de Fier. Toata Europa de Est avea nevoie de investitii si, evident, Europa de Vest avea nevoie de piata de desfacere. Insa in ceea ce priveste investitiile din Vest catre Est, gandeste-te ca izolarea aceasta impusa de regimul comunist si de Kremlin intregii Europe de Est dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial pana in 1989, cand s-a si prabusit comunismul, nu avea cum sa ajute la atragerea de investitii. Cei din Vest nici nu stiau ce fel de economie era aici, ce fel de intreprinderi, ce fel de forta de munca si atunci cum sa te avanti sa bagi bani in ceea ce nici nu cunosti bine? In situatia asta au fost toate tarile din Est, foste comuniste. Grecia, de exemplu, este o tara din Est, dar care n-a cazut dupa Razboi sub rusi si sub comunism. Grecia nu era o tara necunscuta pentru Vest, dimpotriva. Oricat ar parea de ciudat Romania, Polonia, Ungaria si celelalte tari foste comuniste, nu mai vorbesc de Federatia Rusa sau Ucraina, erau tari putin cunoscute Vestului. Iar un investitotr privat se fereste de ceea ce nu cunoaste. De abia dupa 1990 a fost posibila deschiderea aceasta din punct de vedere politic. Dar, la noi, chiar si dupa 1990 nu s-a manifestat vointa politica necesara – tot ca un efect al comunismului – pentru a se face ceea ce trebuie, am vorbit si in postare despre asa ceva.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 10, 2016 | Răspunde

  3. Bine baiatu’ lu’ baiat destept dar , te-ntreb eu : acele valori imobile , fabrici , uzine , Gospodarii Colective …alea ale cui erau ? Pai si-atunci la cine aveau datorii fratele meu ??? Trebuia s a plateasca Statul Roman curentul electric sau gazele precum bulgarii sau ungurii cuiva din…afar acre-i strangea de oua sa le dea zor nevoie banii inapoi ??? Vorbesti d e parca , dupa ce s-a ales prafu’ de acea cortina a rusinii mondiale , Romania care { in afara datoriei istorice catre Regatul Suediei , datorie pe care IMEDIAT au si revendicat-o suedezii d e parca le statea regatul in banii aia 😕 } avea si valuta cacalau in vistierie plus inca pe-atat d e recuperat din afara , Romania ramasese brusc fara ce ? Fara piata de desfacere , fara clienti { parca statele africane clienti ” traditionali ” murisera deja } fara FORTA DE MUNCA SUPERCALIFICATA ? Fi serios frate !!! Si unul luat de pe bancile din…Cismigiu , pana si ala ar fi facut treaba infinit mai buna decat linge blide ala de Petre Roman si…cine i-a mai urmat !!! Adrian Nastase…scuteste-ma frate de a asculta teoriile unui fost puscarias , imi este suficient Miron Cozma 😕 !!!

    Comentariu de Marian | Octombrie 13, 2016 | Răspunde

    • „Romania care { in afara datoriei istorice catre Regatul Suediei , datorie pe care IMEDIAT au si revendicat-o suedezii d e parca le statea regatul in banii aia 😕 } avea si valuta cacalau in vistierie plus inca pe-atat d e recuperat din afara , Romania ramasese brusc fara ce ?” – tocmai, ca nu avea valuta cacalau si nici cacalau de recuperat.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 14, 2016 | Răspunde

      • Pai fratele meu cu blana , coada , ghiare si mustati dar , nu eu , nu eu ci astia , sau , daca-ti convine mai mult AIA , care i-au luat locul lui Nici o Lae Ceausescu si clicii sale dupa ’89 aia asa au mancat cacat { era presa plina si pe-atunci exista suficienta presa iar daca nu exista…au aparut arhisuficiente publicatii la care tot felul de analisti explicau cu lux d e amanunte chestia cu dolarii pe care-i avea Romania } cum ca in tezaurul BNR existau 3 miliarde $ iar din afara { Iran , Irak , Nigeria , , Ucraina adica , Krivoirog frate } inca cel putin p’atatea ! Sunt perfect de acord ca nu 6 miliarde si …12 ar fi fost mult prea putine insa…atunci , las’o dracului ca …tot era ceva !!! Sa nu te-apuci acu’ sa-mi bagi textul ala cu ” Romania a trebuit sa importe mancare in primul rand ca…nu era in tara asa ceva ” ca , nu tine figura !!! Vad ca te-ai zbarlit la mine dar , despre suedezi…de’ aia de ce dracu nu zici nimic fratioare , ca , s a nu-mi spui c a nu ti-a stat in gat gestul lor …atunci 😕 ??? Oare am pus eu pe cineva s a le planga pe umar baietilor lui Saddam si sa-i ierte de datorie doar pentru ca , neavand de lucru facusera taman atunci o ” vizita de lucru ” in Kuweit ??? Cum n-avea cacalau valuta de recuperat ? adica chiar toata lumea , toti exegetii politicilor externe si mai a les exegetii economiei de-atunci vrei sa zici ca…mancau cacat 😕 ??? Ti-am mai spus parca ca , eu chiar am inteles la justa valoare si faptul de-a nu fi datori nimanui { marota ceausitsta } insa si faptul de-a avea datorii caci…asta paradoxal , iti da credibilitate . Cum…doar dracu stie insa , daca asa spun toti economistii mari ai lumii…cine-s eu sa-i contrazic ?! Ideea e ca , avand si ceva cheag inauntru plus ala din afara…vreau sa zic ca…nu-i permis sa ajungi la un astfel d e dezastru si…sa fi OBLIGAT s a vinzi fie pe un dolar fie….cui s-o gasi interesat !!! Daca si aici nu esti d e comun acord cu mine …chiar nu stiu ce argument sa mai aduc in sprijinul spuselor mele !!! Da’ macar la chestia cu Adrian Nastase…macar la aia esti de comun XD acord cu mine 😕 ?

        Comentariu de Marian | Octombrie 15, 2016

      • Nu erau 3 miliarde $ ci 2 miliarde $ in visterie, cat lasase Ceausescu dupa ce a platit datoria externa. Dar si 3 miliarde si ar fi fost foarte putin. E adevarat – trebuie sa remarcam lucrul asta – a fost un excedent!! Dar foarte mic, foarte putin…

        Romania nu a trebuit sa importe „mancare”. A exportat mancare.

        Suedia n-a stat nici ea prea bine in perioada aceea ’89-90 si dar si anii de dupa. Somajul, din cate stiu, ajunsese pe la 18%. Care gest? Acela cu plata datoriei? Da, a fost o exagerare din partea lor, desigur.

        Cacalau n-avea de recuperat.

        Credibilitate am fi avut noi, cel putin din punctul asta de vedere… Insa stii cum e si cu credibilitatea? Se schimbase regimul. S-a schimbat si politica FMI prin Consensul de la Washington. Pentru a atrage bani de la FMI si Banca Mondiala, conditia era sa privatizam, mai ales intreprinderile cu pierderi, ceea ce aveam din belsug, din pacate. Si ar fi trebuit s-o facem mult mai repede, sa ne miscam mult mai repede si mult mai bine!

        Cat am fi avut de recuperat. Aici ar trebui sa ne amintim ca Gorbaciov avea in vedere faptul ca Ceausescu ar fi putut face rost de 5 miliarde $ si ar fi putut astfel sa-si mentina regimul. De ce s-a dus Ceausescu in Iran. Nu doar pentru petrol, dar si pentru a face o banca. De fapt el vroia o banca ce ar fi putut finanta un sistem care sa cuprinda tarile in curs de dezvoltare – deci o chestiune mai cuprinzatoare, decat, strict, Romania. Dar el avea nevoie de bani. Cu Iranul n-a mai apucat…

        Aveam de recuperat de la Irak, dar au fost conditiile geopolitice noi si nu doar noi am renuntat la datorii. Daca nu ma insel si Franta a renuntat.

        Deci noi trebuie sa vorbim pe realitati, nu pe cum ar fi fost daca sau cea am fi putut face in caz ca…

        Pe de alta parte, sa nu uitam, Revolutia, cum era si de asteptat – era o asteptare rezonabila sa se intample asa – a lasat tara nu doar intr-un vid de putere, la inceput, care a fost umplut de FSN-ul lui Ion Iliescu. Dar a lasat si un vid legislativ!! Iar consecintele vidului legislativ se intind pe termen mediu, pe cativa ani.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 15, 2016

      • La postarea D-lui. Nastase, ai comentariul meu acolo.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 15, 2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: