Ce se intampla cu sportul romanesc?

Este uluitor cum o tara, precum tara noastra, care a facut istorie in gimnastica feminina, care a dat mari campioane, de talie mondiala, sa rateze calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio… Nu doar echipa feminina a ratat calificarea ci si cea masculina… Insa gimnastele noastre au fost, de la Nadia Comaneci incoace, gloria sportului romanesc si cred ca nu exagerez daca spun asa. Bineinteles nu putea sa stea totul intr-un singur om – Catalina Ponor, care a avut o evolutie meritorie, dar… Dar noi nu am avut echipa in concursul olimpic. Si sa nu uitam ca are si o varsta destul de inaintata pentru acest sport. Insa ceea ce ma frapeaza pe mine e altceva… Si anume faptul ca nu avem antrenori tineri in gimnastica feminina. Ca eu, de ani si ani de zile, doar de Octavian Bellu si Mariana Bitang aud. Tot respectul pentru cei doi. Nu vreau sa fiu gresit inteles. Dar m-as fi asteptat ca din fostele mari stele ale gimnasticii feminine romanesti sa se iveasca antrenoare de mare succes. Stiu ca nu e o regula ca dintr-un mare sportiv sa ajungi, dupa ce ti-ai incheiat cariera, un mare antrenor. Dar o scoala de gimnastica presupune sa ai si antrenori, capabili sa-i inlocuiasca pe cei vechi, pentru ca viata merge inainte. Nu doresc sa neg meritele celor vechi, n-as vrea sa se inteleaga asta. Dar viata merge inainte si e logic sa vina la un moment dat si antrenori mai tineri, cu conceptii noi, cu metode de antrenament mai bune pentru ca in felul acesta lucrurile progreseaza. De asemenea trebuie spus ca si in gimnastica masculina Romania a inregistrat de-a lungul timpului rezultate foarte bune! Acum nu prea mai avem cu ce sa ne laudam…

Este uluitor, neobisnuit, cum de la rezultate stralucite sa ajungi sa nu mai ai deloc echipa!

Declinul este evident daca ne uitam si la numarul de medalii, de exemplu la Olimpiada de la Sydney (2000) am luat 26 de medalii, la Atena in 2004 am luat 19 medalii, in 2008 la Pekin am reusit sa luam doar 8 medalii, la Londra (2012) doar 9 medalii, iar la Rio, cel putin pana acum, avem doar 4 medalii in total… In 1976, la Montreal, Romania a obtinut un total de 27 de medalii – locul 9!! In 1968, in Mexic, cand nu am avut echipa de gimnastica – asa am inteles – Romania a obtinut 15 medalii – locul 12!! In 1996, la Atlanta, am obtinut 20 de medalii – din cele 4 medalii de aur doar una a fost la gimnastica – de remarcat si evolutia buna a baietilor la aceasta disciplina, soldata cu medalii! Evolutia de acum e comparabila cu cea de la Olimpiada de la Helsinki din 1952 unde am obtinut doar 4 medalii – locul 23. Totusi, la editia urmatoare, in 1956, la Melbourne, Romania a obtinut 13 medalii – locul 9 – deci un salt semnificativ. Totusi, in 1952 Romania era dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial…

Nu pot sa nu remarc faptul ca declinul sportului romanesc – iar rezultatele obtinute la Olimpiade sunt un barometru semnificativ in acest sens – s-a produs din 2004 cand de la 19 medalii obtinute la Atena in 2004, am ajuns la numai 8 medalii obtinute in 2008 la Pekin… Adica acest declin s-a produs in perioada regimului Basescu. Iar acum avem o desavarsire a dezastrului in sport!!

Nu mai vorbesc despre dezastrul din fotbalul romanesc, ultima patanie fiind infrangerea catastrofala a Stelei in fata lui Manchester City (0-5!!!).

Cei care conduc sportul romanesc ar trebui sa se gandeasca serios pentru ca e clar ca mergem intr-o directie gresita.

Ma gandeam si la faptul ca noi am avut de-a lungul vremii rezultate foarte bune si la atletism. La Rio parca nici nu exista atletism romanesc, nu vezi sportivi care sa se remarce…

La handbal, la feminin, am terminat in grupa pe penultimul loc. Angola a fost in fata noastra… Ma asteptam la mult mai mult de la echipa feminina de handbal care a avut si rezultate bune in ultima vreme, obtinand o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 2015.

Noi am avut o stralucita echipa masculina de handbal, cu patru medalii de aur la campionatul mondial intre 1961 si 1974, medalii de bronz in 1967 si 1990, medalie de argint in 1959, iar la Jocurile Olimpice – medalie de argint in 1976 si medalie de bronz in 1972, 1980 si 1984. Intre 1992-1996 ne clasam in competitiile internationale de anvergura pe locurile 8-11, in schimb la Campionatul Mondial din 2009 pe locul 15 si la cel din 2011 pe locul 19… Iar acum, practic, nu se mai prea aude ceva de echipa nationala de handbal masculin, altadata o echipa stralucita, cu o virtuozitate renumita in joc.

In general vorbind, asa cum se prezinta lucrurile acum in sportul de la noi, le-as caracteriza ca fiind la nivelul: nesatisfacator, asta ca sa fiu elegant si sa nu spun ca stau chiar rau… Sper sa fie o situatie care sa treaca repede si lucrurile sa inceapa rapid sa se imbunatateasca! Se intampla, desigur, si perioade de declin. Sper insa sa nu fie vorba de o boala cronica! Ca prea merg de ceva vreme incoace toate anapoda in sport.

Sper sa se stopeze acest dezastru din sport, iar daca e vorba de modernizarea bazelor de antrenament, a cluburilor sportive cred ca ar trebui sa se identifice sursele de finantare necesare, iar sectorul privat trebuie lasat sa lucreze pentru ca sa poata da rezultatele bune pe care le asteptam cu totii. Nu poti avea rezultate bune avand cluburi in faliment. De asemenea sportivii, antrenorii, oamenii care muncesc in sport pentru a face cu adevarat performanta, ar trebui sa fie si bine platiti, altminteri vor pleca catre alte zari… Vorbim aici de un sport profesionist, nu de unul de amatori. Spun asta ca sa fie clar. Declinul acesta al sportului romanesc nu e de bun augur. Conditiile materiale pentru buna desfasurare a activitatii sportive trebuie asigurate, iar daca statul nu are bani suficienti, ar trebui sa vedem implicarea sectorului privat in sport. Lucru care presupune, desigur, si dezvoltarea sectorului privat la noi in tara.

Ceea ce se poate constata este ca, cel putin din 2004 incoace, acest domeniu a fost neglijat. Nu s-a prea muncit in acest sector de activitate. Lucrurile au fost, cumva, lasate sa mearga in virtutea inertiei, c-o sa mearga bine si asa, si iata ca nu merg deloc bine. Avem de a face cu o involutie evidenta.

Iar problemele trebuie sa ni le rezolvam noi, ca nimeni n-o sa vina sa ni le rezolve.