Despre situatia politica interna

Ma gandeam la anii ’90 si, in mod paradoxal poate, facand o comparatie cu situatia de azi, societatea romaneasca, desi se confrunta cu probleme economice poate chiar mai mari decat cele de azi, era, totusi, mai democratica decat in prezent.

Aveam pe atunci, in conditiile in care erau mult mai multe partide decat azi, doua Coalitii cu o identitate ideologica bine definita: pe partea stanga a esicherului politic era Patrulaterul Rosu iar pe cea dreapta era CDR.

Trebuie, cred, facut un mic preambul.

O situatie in care un partid care sa castige cu peste 50% alegerile legislative nu mai avem in perioada postdecembrista din 1990. In asemenea conditii, in care niciunul din partide nu poate obtine o majoritate de 50%+1 sunt necesare coalitiile pentru ca sa se poata asigura guvernarea si stabilitatea acesteia. Lucrul asta presupune:

a). ca partidele, in special cele mari, principale care, de regula sunt in numar de doua partide, sa lupte politic pentru a obtine un procentaj cat mai bun, cat mai apropiat de 50%;

b). ca trebuie formate coalitii care sa asigure guvernarea, dar nu orice coalitii: pentru ca politica si scena politica sa aiba coerenta sunt necesare coalitii cu o identitate ideologica precisa. De exemplu: coalitie de stanga, coalitie de dreapta.

In anii ’90 erau, deci, doua coalitii cu o identitate ideologica clara: una de stanga si una de centru-dreapta, asa incat electoratul stia, din punctul asta de vedere, ce alege. Diferentele dintre cele doua nu erau formale ci de esenta, inclusiv in abordarile asupra reformei. De asemenea aveam dezbateri adevarate in Parlament, uneori cu scantei, cum se spune, deci dezbateri aprinse, cum si trebuie sa fie. De asemenea aveam o societate civila mult mai bine aspectata si mai activa decat cea de astazi, desi nu exista pe vremea aceea Facebook-ul si nici blogurile.

Aceasta situatie benefica pentru democratie s-a mentinut  si dupa 2004: in 2003 se constituia deja o alianta de centru-dreapta – Alianta Dreptate si Adevar (D.A.) – dar care s-a mentinut pana in 2007. Deci aveam PSD pe de o parte si Alianta D.A. pe de alta parte – lucrurile erau destul de clare.

Dupa 2007, mi se pare mie, au aparut problemele pentru ca nu s-a mai mers pe acest tipic. Alegerile legislative din 2008 au impus pe scena politica doua formatiuni politice mari: Alianta PSD+PC si PDL aproape la egalitate ca procentaj (in jur de 32-34%). PNL ocupa locul al treilea cu putin peste 18%.

Dupa o guvernare PSD+PDL in 2009 care n-avea cum sa dureze si cum Alianta D.A. se destramase si nu mai putea fi refacuta (nu intru in detalii), sprijinul pentru Presedintele ales de atunci, Traian Basescu, a fost asigurat printr-un grup al independentilor din Parlament proveniti de la diverse partide precum PSD, PC, PNL care, ulterior, au format un partid nou – UNPR. Partid format ad hoc pentru a asigura majoritatea in Parlament – asa ajunsese Guvernul Boc sa se tina intr-o majoritate fragila. Este adevarat ca Guvernul Boc 2 a fost sprijinit si de UDMR, insa se vede ca nu a fost suficient.

Ce vreau sa spun cu asta? Vreau sa spun ca dupa 2007 nu am mai avut coalitii mari cu o identitate ideologica clara. Iar consecintele s-au vazut incepand din 2009 si le-am descris succint mai sus.

Situatia aceasta se mentine si astazi.

Eu am inteles asa: acum avem doua mari partide mari PSD, de centru-stanga si PNL, de centru dreapta, format prin fuziunea inca neterminata intre PNL si PDL. Despre situatia asta am scris si aici. Insa, din cate inteleg eu, PSD ar sta in sondaje la vreo 35% si PNL la vreo 32% – situatie in care niciunul din cele doua mari partide nu are o majoritate de 50%+1. Sa simplificam putin si sa presupunem ca ambele ar fi la egaliatate: 35%-35%. Asta inseamna 70% amandoua. Ramane un segment de 30% pe are se bat cateva partide mici, cum ar fi: ALDE (care am inteles ca nu depaseste 6%), PSro (Geoana), PMP (Basescu), USR, foarte recentul PRU, UDMR, minoritatile fara UDMR, UNPR s.a. – deci un grup de vreo cateva formatiuni politice mici care se lupta pentru a obtine pragul electoral.

Remarcam ca niciunul din cele doua partide politice mari nu a depus in ultima perioada eforturi pentru a obtine procentaje mai mari in sondaje. Dimpotriva, intre PSD si PNL se observa destul de clar o lipsa aproape totala de combativitate , iar PNL tinde tot mai mult a prelua din politicile stangii. In aceasta situatie niciunul din cele doua partide mari nu poate spera sa obtina mai mult.

Pentru a asigura guvernarea va trebui sa faca aliante cu partidele mai mici. Dificultatea survine pentru ca niciunul din partidele mai mici nu are un procentaj care sa asigure unei viitoare aliante o majoritate de peste 50% in Parlament. Deci vor trebui cooptate mai multe partide mai mici.

Unde ajungem in felul acesta?

Vom avea niste aliante nedefinite ideologic, dar necesare pentru asigurarea majoritatii in Parlament, fara de care un guvern cade.

Suntem intr-o situatie de scadere a democratiei fata de anii ’90.

Interesant este ca atunci, imediat dupa Revolutie, cand spuneam ca nu avem o democratie matura, aveam, totusi, o democratie mult mai viguroasa si mai sanatoasa decat cea de acum. In zilele noastre, spre exemplu, am vazut cum PNL vota la unison cu PSD. Pe atunci vedeai dezbateri aprinse in Parlament si o adevarata opozitie a dreptei fata de politicile stangii! Aceea insemna opozitie, nu cea de azi!

Sa vorbim putin si despre…

Nationalism

Din cate inteleg se incearca acum, cu doar cateva luni inainte de alegeri, resuscitarea nationalismului prin aducerea in prim-planul societatii a unui partid: Partidul Romania Unita – PRU. Din cate inteleg sunt multi de la PSD care s-au dus acolo, dar nu numai de la PSD. Inteleg ca e vorba si de Victor Ponta, inteleg ca e vorba si de Sebi Ghita… Si atunci te intrebi cine va vota cu acest partid, daca nu tot dintre cei care voteaza de regula cu PSD…

Pe de alta parte, eu nu vad un pericol nationalist in Romania.

In primul rand nationalismul presupune un program national care sa aiba in centrul sau natiunea, spre exemplu: natiunea romana. Or, asa ceva nu prea vad la noi. Daca PRU se vrea un partid nationalist, totusi cati au auzit de el si ii cunosc programul, pentru ca ar fi trebuit sa aiba deja notorietate? Or, PRU nu are notorietate in societate si nu si-a afirmat un program nationalist. Ca una e sa-l ai si alta e sa-l afirmi, iar caracteristic nationalismului este ca-si afirma cu putere programul sau in societate.

Daca e sa facem o paralela cu Occidentul, in Franta Frontul National al Marinei Le Pen e un partid nationalist pentru ca are in centrul sau natiunea franceza si are o notorietate construita in ani de zile. Observati cat de viguros se manifesta in societate! In SUA, Partidul Republican – cu o notorietate certa, evidenta – si Donald Trump – auziti cum se numeste Programul lui Trump: America first! Eu n-am auzit, cel putin pana acum, un partid de la noi cu un program care sa se intituleze: Intai Romania! Pentru ca asta si inseamna nationalism: sa dai intaietate tarii si natiunii tale avand un program politic, la nivel national, in acest sens. Protectionismul lui Trump este nationalist pentru ca el doreste sa protejeze natiunea americana. Eu, cel putin eu, nu vad la noi asa ceva. Si atunci despre ce nationalism, sau un eventual pericol in acest sens, vorbim?

Pe de alta parte, daca ma uit la istoria nationalismului romanesc postdecembrist, aceasta nu-mi da prea multe sperante ca la noi s-ar putea crea un partid cu adevarat nationalist, puternic, care sa conteze pe scena politica.

PRM a avut o singura tresarire, ca sa zic asa, la legislativele din 2000. Nici pana atunci el nu a putut sa asigure guvernarea – a fost in Patrulaterul Rosu. In 2000 a obtinut un scor mai bun dar nu datorita programului sau nationalist ci datorita nemultumirilor populatiei, in special cele de ordin economic. Acum el a disparut, practic, din marea politica de la Bucuresti. Am cautat la intamplare, spre exemplu la alegerile din 1992 PRM a inregistrat un scor sub 4%, PUNR avea in jur de 8%. La cele din 1996 PUNR a inregistrat un scor mult mai slab, iar PRM a avut in jur de 4,5%…

Traditia nationalista postdecembrista e in vecinatatea lui zero…

Iar Patrulaterul Rosu avea o puternica tenta social-democrata, nu nationalista.

Dar… declaratiile ambasadorului american la Chisinau ar putea sa trezeasca nationalismul in Romania? Poate ca au fost facute cu un asemenea scop, mai stii? Totusi, iata ce se arata, corect, intr-un comentariu pe care l-am primit:

„Ti-aduci aminte de anii ’90 , ti-aduci aminte de acele poduri d e flori , de acele vagoane cu carti romanesti scrise in Limba Romanan , de acele ajutoare inclusiv sub forma d e electricitate sau combustibili pe care autoritatile romane le trimeteau spre Chisinau , ti-aduci aminte acele mitinguri mamut si-n stanga si-n dreapta Prutului in care oamenii cereau unirea ??? EI bine , si p-atunci s-au gasit unii care , sa-ntrebe pe Presedintele Republicii Moldova sau pe PM { Drug sau Snegur } dracu sa-i ia pe-amandoi , ceva despre UNIREA CU ROMANIA . Sti ce-au raspuns aia ? Au spus asa : ” – Romania , sa-si rezolve problemele ei si sa se dezvolte economic si…dupa aia … vom vorbii negresit si despre unire ” ! Mai pe romaneste spus : ce dracu ma inviti la o masa pe care ai asezat un botz de mamaliga , ceapa si…sare , iar ca ” desert ” , apa chioara ? Cheama-ma atunci cand vei avea la masa fripturi , vin d e buturuga si cofeturi si sa nu te-astepti la un refuz din partea mea . Pana atunci…mananca fara mine ! Si atentie : atunci in acei ani…chiar si-n ’90 era MOMENTUL PROPICE , se putea face ceva desii , la conducerea Moldovei se aflau tot aia scoliti la Frunze sau Moscova . Acum , ma cam indoiesc si de aceea tind sa-i dau dreptate acestui ” diplomat ” american . Deja s-a inradacinat in mintea oamenilor ca-i vorba despre doua popoare diferite , ca-i vorba despre doua graiuri diferite , ca-i vorba despre….INTERESE DIFERITE LA NIVEL INALT !” (subl. mea)

Interesant este ca nationalismul nu a prins in lumea romaneasca de dupa ’89 pentru ca acesta, nationalismul, fusese confiscat de catre comunism, mai exact de catre ceausism. Inclusiv nationalismul PRM-ului, de dupa Revolutie, evident, isi tragea seva din ceausism. La fel stateau lucrurile sau asa erau percepute de catre societate si cu PUNR sau Vatra Romaneasca.

Si multa lume cred ca nu intelege ca, spre exemplu, nationalismul si nationalistii romani din sec. al XIX-lea nu avea nimic in comun cu comunismul. Personajele lui Caragiale, ca sa dau un alt exemplu, spre exemplu Rica Venturiano, nu aveau ceva comun cu comunismul. Aceia nu erau comunisti. In schimb cultul personalitatii lui Ceausescu s-a bazat pe nationalism, iar Ceausescu asezat intre marii voeivozi ai neamului. Iar amintirea fostei Securitati e prezenta si astazi – spre exemplu ma uitam la niste talk-show-uri pe tema PRU, ca ar fi si serviciile bagate p-acolo… Evident, nu sectorul economic al serviciilor, ci Serviciile, ma-ntelegi d-ta… 😉 .

Dupa parerea mea, aducerea in atentia opiniei publice a unor personaje precum Octav Bjoza, deci din fostii detinuti politici, cu afinitati legionare, sau reactivarea sau incercarea de reactivare a lui Marian Munteanu, sau discutiile de la o anumita televiziune despre Vintila Horia sau legionari nu vor gasi un ecou in societatea romaneasca, decat cel mult unul foarte slab… Ca sa-l parafrazez pe Caragiale, pentru ca nu sunt „la cestiune”.

Care ar fi, totusi, „cestiunea”?

Daca analizam situatia din punct de vedere politic vom constata ca avem un Presedinte, Dl. Iohannis, care are o foarte slaba comunicare publica. In asemenea conditii, partidele ar trebui sa fie mult mai vocale. Actualmente predomina o stare de apatie. Campania electorala pentru alegerile locale a fost ca si inexistenta. De asemenea, se reamarca influenta DNA in politica – lucru ce nu ajuta la consolidarea democratiei, iar faptul ca partidele sunt timorate, cum arata un analist, reprezinta o realitate azi. Se vorbeste mult de europenizarea Romaniei, dar nu se vad rezultate in plan economic in acest sens – de exemplu, Mircea Geoana vorbea de o crestere a saraciei pe fundalul cresterii economice! De asemenea, fara continuarea reformelor cum s-ar produce acea mult ravnita „europenizare”… Pe de alta parte avem o situatie catastrofala in ceea ce priveste atragerea in economie a fondurilor europene…

Insa partea proasta este ca se prefigureaza inca de pe acum un impas politic dupa alegeri, cu toate ca acestea vor da o guvernare. Iar lucru acesta se datoreaza faptului ca nu avem coalitii cu o identitate ideologica clar definita, lucru ce se poate constitui intr-un recul al democratiei romanesti.

Ambasadorul SUA la Chisinau falsifica Istoria…

… in schimb SUA ne da noua lectii de democratie, stat de drept si anticoruptie…

Mediafax

Ambasadorul SUA la Chişinău: Unirea Republicii Moldova cu România nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune – VIDEO

„Ambasadorul SUA la Chişinău a declarat, într-un interviu acordat postului Moldova 1, că Republica Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure şi că unirea ţării cu România „nu este o alegere practică” indiferent de motiv.

Întrebat de ce factori ar trebui să ţină cont poporul moldovean atunci când face o alegere privind viitorul ţării, în contextul în care la nivelul societăţii există mai multe tendinţe, inclusiv cel al unirii cu România, ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, James Pettit, a declarat că Republica Moldova „trebuie să ramână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure”.

„Consider că este foarte important şi aceasta desigur este politica noastră, cred că şi politica de aici, ca Republica Moldova să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure. Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova. Ceea ce ar face lucrurile mai bune aici în Republica Moldova este cooperarea dintre clasa politică şi oameni pentru ca ei toţi să contribuie pentru a face din Republica Moldova o ţară mai bună pentru moldoveni”, a spus James Pettit.

„Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie şi propriile provocări. Printre aceste provocări se numără faptul că Republica Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, care este scopul final, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova. Potentialul aici este foarte mare, aveţi un popor calificat şi harnic, există multe promisiuni în anumite sectoare pe lângă agricultură, şi asta include sectorul textil şi IT”.

Ambasadorul a mai fost întrebat de ce Washingtonul a decis să recunoască independenţa Republicii Moldova în anul 1991, în pofida unor temeri manifestate în acest sens de mari actori internaţionali precum Germania, Franţa sau Marea Britanie.

„Ţin minte foarte bine când s-a destrămat Uniunea Sovietică şi într-adevăr, înteraga lume s-a schimbat. Eu am crescut în timpul Războiului Rece şi deodată am simţit că au apărut noi oportunităţi pentru toată lumea, inclusiv pentru republicile fostei Uniuni Sovietice. Aşa că a devenit o prioritate politică pentru Statele Unite să înfiinţeze ambasade şi să extindă recunoaşterea diplomatică asupra noilor republici cât mai repede posibil din diverse motive. Unul dintre ele a fost ca să ne asigurăm că este menţinută stabilitatea, dar de asemenea pentru a începe un nou capitol în istorie, unde în loc să avem in permanenţă aceste relaţii dificile date de statutul de adversari, noi puteam de fapt să ne împărtăşim experienţa, puteam fi prieteni, puteam încuraja comerţul şi turismul, lucru care era aproape imposibil în perioada sovietică. (…)

Deci, pentru noi, aceasta era o prioritate, speram atunci ca fostele republici ale Uniunii Sovietice, inclusiv, Federaţia Rusă, să se alăture unor organisme internaţionale, precum UE, chiar şi NATO, să deschidă o piaţă comună (…). Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în totalitate, cu siguranţă nu s-a întamplat în cazul unora dintre republici”, a răspuns acesta.

În ceea ce priveşte Republica Moldova, el şi-a exprimat speranţa că ţara va continua „să urmeze calea europeană, să adopte valorile europene şi să devină un partener productiv în comunitatea mondială”.

James Pettit a caracterizat relaţiile dintre Statele Unite şi Republica Moldova ca fiind pozitive, adăugând că ţara sa a contribuit cu suma de 1,4 miliarde de dolari în asistenţa oferită acestei ţări în diferite sectoare.

„Ţara mea a contribuit cu peste un miliard de dolari, de fapt cu 1,4 miliarde de dolari în diferite sectoare, inclusiv în ceea ce priveşte creşterea economică, relaţiile culturale, democraţie, guvernare”, a declarat diplomatul.

„Încercăm să ajutăm Republica Moldova să se conformeze standardelor europene şi vom continua să lucrăm cu orice guvern aflat la putere, iar scopul nostru este ca ţara să devină mai prosperă şi mai democratică”, a precizat ambasadorul Statelor Unite la Chişinău.”

In primul rand eu cred ca trebuie spus ca aceste declaratii pe care Dl. Pettit le-a facut cu o nonsalanta demna de o cauza mai buna, desigur, aduc un imens deserviciu Americii. In sensul ca stirbesc increderea de care se bucura SUA in lume, in special in randul aliatilor fideli ai Statelor Unite, ca de exemplu Romania. Daca, in urma acestor declaratii nefericite, simpatia in randul populatiei romanesti fata de America va scadea, clasei politice de la noi, dar si de la Chisinau, ii va fi greu sa treaca cu vederea acest lucru. Deci se va crea o problema politica. Inutila, desigur. In niciun caz utila Americii. Pe de alta parte, contribuie la decredibilizarea Americii in lume. Si alte tari, chiar aliate cu SUA, vor intelege ca America poate falsifica oricand Istoria, mai dihai de cum o faceau rusii… Si asta chiar in detrimentul propriilor sai aliati, propriilor sai parteneri strategici.

Eu nu cred ca Administratia Obama chiar doreste o decredibilizare masiva a tarii sale. In schimb oamenii pe care ii are contribuie cu prisosinta la asa ceva. Deja prestigiul Americii este stirbit, iar cei care doresc raul SUA isi freaca mainile de bucurie pentru un asa cadou nesperat!

Declaratiile D-lui. Pettit sunt aiuritoare si vadit antiromanesti:

„Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie şi propriile provocări. Printre aceste provocări se numără faptul că Republica Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, care este scopul final, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova. Potentialul aici este foarte mare, aveţi un popor calificat şi harnic, există multe promisiuni în anumite sectoare pe lângă agricultură, şi asta include sectorul textil şi IT„,

si nu doar ca falsifica Istoria, mai e si altceva. De exemplu, ce rost are afirmatia protrivit careia: „Republica Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite„? In primul rand ca orice tara de pe mapamond e o tara multietnica. Si, da, in foarte multe tari se vorbesc limbi diferite. Eu nu inteleg de ce trebuia sa scoata in evidenta aspectul asta, privitor la Rep. Moldova, ca si cum numai Rep. Moldova ar fi o tara multietnica in care sunt oameni care vorbesc limbi diferite, iar in restul Lumii ar predomina puritatea etnica, in diversele tari exstente pe Glob… Carcaterul fascist al acestei afirmatii – si poate nu ar trebui sa ne mire la o Administratie Democrata, amintindu-ne de fostul Presedinte J.F. Kennedy, mare admirator, in tinerete, a lui Hitler – sare in evidenta.

Este extrem de suparator ca domnul ambasador vorbeste de un statut special pentru Transnistria, fara sa aminteasca faptul ca aceasta este o creatie stalinista si fara sa denunte pactul dintre Hitler si Stalin, Pactul Ribbentrop-Molotov care produce efecte in continuare. Este vorba de o falsificare grosolana a Istoriei dublata de o atitudine antiromaneasca ce, intr-adevar, nu are cum sa imbunatateasca lucrurile.

Este evident ca Romania trebuie sa ceara explicatii Departamentului de Stat pentru declaratiile ambasadorului Pettit, declaratii totalmente gratuite, care nu se justifica in niciun fel si care nu rezolva nimic decat ca stirbesc prestigiul Americii in lume. Spre exemplu, eu nu cred ca Polonia, un alt partener strategic al SUA, poate privi cu incantare la declaratiile domnului ambasador, la cum falsifica dumnealui Istoria si la cum pecetluieste pacte intre puteri totalitare – comunismul si nazismul.

Nu criticam aici sustinerea unui stat suveran si independent al Rep. Moldova, lucru sprijinit – ne asigura Dl. Pettit – de catre SUA, ci declaratiile antiromanesti si falsificarea Istoriei la care s-a pretat. Pe de alta parte, un stat suveran si independent, cum afirma Dl. Pettit, poate sa-si decida singur soarta fara sa aiba nevoie de o afirmatie de genul: „Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova.”.

Este deosebit de clar ca Dl. Pettit si-a depasit cu mult atributiile si nivelul de incompetenta punand SUA intr-o situatie proasta, in primul rand in fata aliatilor sai.

Pe de alta parte, legaturile dintre Romania si Rep. Moldova, in special cele de suflet, cele care tin de sentimentele patriotice pe care un roman le simte, nu pot fi sterse cu buretele, asa cum ar dori Dl. Pettit, care, intr-adevar, s-a cam dovedit petit, destul de petit cu acest interviu… Dimensiunea sa diplomatica e destul de petit…

Partea proasta este ca declaratiile dumnealui altereaza imaginea SUA in Romania. Dl. Hans Klemm, ambasadorul SUA la Bucuresti, am vazut, a iesit la rampa cu declaratii prin care sa arate progresele Romaniei, ca Romania e pe drumul cel bun, sa dreaga busuiocul cumva – insa imaginea SUA, in special a Administratiei de la Casa Alba, ramane afectata de declaratiile colegului sau de la Chisinau…

De asemenea, ceea ce spera Dl. Pettit:

„În ceea ce priveşte Republica Moldova, el şi-a exprimat speranţa că ţara va continua „să urmeze calea europeană, să adopte valorile europene şi să devină un partener productiv în comunitatea mondială”.”

nu se poate realiza fara aportul Romaniei. Atunci, cine, dupa Dl. Pettit, ar ajuta Rep. Moldova in drumul ei european? Rusia? Fara indoiala ca o astfel de ipoteza e absurda. Rusia nu are niciun motiv sa ajute Rep. Moldova sa mearga pe un asemenea drum. Iar daca Rep. Moldova urmeaza calea europeana, lucrul acesta se datoreaza Romaniei! Impertinenta D-lui. Pettit a atins niste cote stralucite!! Dar e grav ca domnia sa doreste sa induca in eroare si sa manipuleze opinia publica!

Rusia franeaza pe cat poate drumul european al Rep. Moldova. Ajutorul nu poate veni decat din partea Romaniei. Iar Romania are obligatia morala de a ajuta Rep. Moldova, de a o sprijini in calea sa europeana.

In concluzie: Romania trebuie sa fie mai activa in Rep. Moldova, decat a facut-o pana acum!! In special in combaterea propagandei rusesti, foarte ampla, de altfel, in Rep. Moldova!

Iar Dl. Pettit ar trebui sa stie ca a face cadouri nesperate adversarilor poarta numele de… tradare!

Update

Palma pe care ambasadorul SUA la Bucuresti o da ambasadorului SUA la Chisinau

Romania Libera

Reacţia SUA, după declaraţiile ambasadorului american la Chişinău: SUA sprijină suveranitatea Republicii Moldova

Se arata, printre altele, ca:

„Administraţia de la Washington sprijină suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova şi salută, totodată, colaborarea Bucureştiului cu Chişinăul în direcţia consolidării democratice, se arată într-o reacţie transmisă Hotnews.ro de ambasada SUA din România. Precizările vin în contextul controverselor iscate de declaraţiile ambasadorului american din Republica Moldova, James Pettit, privind raporturile dintre România şi Moldova.

„Statele Unite sprijină de multă vreme suveranitatea Republicii Moldova şi integritatea sa teritorială. SUA salută România pentru leadership-ul de care a dat dovadă continuu şi pentru abordarea colaborativă în sprijinul dezvoltării democratice a Republicii Moldova, al eforturilor sale de reforma şi al continuării procesului de integrare a să în UE, în conformitate cu aspiraţiile populaţiei din Moldova”, se arată într-un răspuns transmis, miercuri, site-ului HotNews.ro de biroul de presă al ambasadei americane la Bucureşti.

Citeşte şi Nicolae Timofti, reacție după declarațiile ambasadorului american la Chișinău: Sunt român şi vorbesc limba română

„Mai mult, politica SUA în privinţa Moldovei este de a fi partenerul Moldovei pentru a sprijini dezvoltarea să economică şi democratică. A interpreta în sens mai larg politica noastră înseamnă o depăşire a limitelor politicii noastre”, punctează, în continuare, Ambasada SUA, potrivit sursei citate.
Poziţia oficială exprimată miercuri vine după ce, luni, Departamentul de Stat a îndemnat presa să solicite lămuriri oficiale Ambasadei SUA de la Bucureşti, aceasta la rândul său direcţionându-i pe jurnalişti spre instituţia omoloagă de la Chişinău. […]”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ce scriam acum exact 13 ani…

Recent mi-am facut curatenie prin birou si am dat peste o agenda veche. Uitasem de ea. Uitasem chiar si de acest text pe care l-am scris in data de 23.08.2003 (era datat). Este interesant sa recitesti ceea ce ai scris mai demult… E ca si cum te-ai privi in oglinda… Dar de asemenea ai posibilitatea sa te compari pe tine insuti cu cel de atunci…

Dar iata textul:

„Consider o grava eroare politica americana fata de statele arabe. Desigur, se poate spune ca SUA nu are numai dusmani ci si aliati printre tarile arabe. Cu toate acestea, ceea ce fac americanii conduce la o reactie de respingere din partea arabilor. Alianta politica e una, pe cand Islamul este cu totul altceva. Aici trebuie privit Islamul in ansamblul sau si nu din punct de vedere politico-administrativ (adica fiecare stat islamic in parte).

Intre statele islamice pot exista divergente, dar toate acestea fac parte dintr-o mare familie: Islamul. Credinta islamica reprezentata prin Coran uneste unul cu altul pe fiecare membru al acestei societati. Fiecare se simte solidar cu celalalt intru Islam.

Nu doresc sa discut aici aceasta credinta si consecintele ei actuale.

Vreau doar sa spun ca este o mare greseala de a ataca Islamul care este intr-adevar mare, atat ca arie geografica cat si ca numar de membri (de ordinul a 1 miliard – daca nu ma insel).

Ori tocmai asa ceva face SUA. Consecinta este conflictul dintre banii si puterea militara considerabila a americanilor si credinta islamicilor, cu toata saracia lor materiala.

Scopul acestei razboieli este ca SUA sa stapaneasca peste toate tarile islamice si sa-si impuna acolo propriul sistem de valori: democratie, economie de piata, libertatea de expresie, toleranta religioasa si etnica etc.

Toate acestea conduc catre un razboi neconventional: pe de o parte armata americana, pe de alta parte terorismul – forma de lupta a arabilor. Numai ca acest razboi poate lua – Doamne fereste! – proportii apocaliptice si poate avea consecinte imprevizibile.”

De ce n-am criticat in termeni duri Guvernul de tehnocrati…?

Am primit un comentariu a carui idee era ca n-am fost intotdeauna critic cu guvernele „postrevolutionare”, de pilda cu actualul, cel asa-zis de tehnocrati.

Printre altele, raspunsul meu a fost ca nu trebuie sa abuzam de critica. Asta nu exclude spiritul critic sau chiar sa faci o critica viguroasa, daca ti se pare in felul asta, ca trebuie s-o faci.

N-am criticat foarte viguros Guvernul Ciolos nu pentru ca as avea o simpatie deosebita fata de acesta sau pentru ca as fi fost platit (unii cred ca sunt platit, dar se insala) sa fiu bland si sa-i mangai pe crestet, sau din vreun alt motiv ce ar tine de o afinitate fata de Dl. Ciolos sau fata de unii din actualul Guvern. Nici vorba de asa ceva.

N-am fost foarte dur in critica pentru ca mi s-a parut ca n-are rost.

Voi incerca sa ma explic.

Ca sa duc sinceritatea pana la extrem, voi spune ca am stiut ce va urma inca de cand a intrat in exercitiul functiunii acest Guvern. Dupa evenimentele tragice de la Clubul Colectiv. Lucrurile erau destul de clare inca de atunci, de la inceput.

Pe ce m-am bazat?

In primul rand acest Guvern nu e unul politic, desi a fost votat in Parlament de toata lumea. Adica niciun partid politic din Romania nu-si asuma aceasta guvernare. Oricare partid poate spune: n-am fost noi la guvernare. Asta o poate spune si pesedistii, si liberalii, si oricare alt partid. Pe de alta parte, acest guvern a fost proiectat sa conduca tara 1 an de zile, pana la alegerile legislative din care va trebui sa se iveasca un guvern politic – asumat de partide. Oamenii din Guvernul Ciolos sunt in marea lor majoritate oameni noi, adica n-au mai detinut functia de ministru ca sa aiba experienta necesara si sa cunoasca foarte bine ce inseamna un minister, sa cunoasca foarte bine ministerul pe care il vor conduce. Or, in atare situatie, cuiva ii trebuie in jur de 2 ani de zile sa se puna la punct. Cu atat mai putin, in astfel de conditii, se pot petrece schimbari spectaculoase, innoirea unor echipe intr-un minister etc. Intr-un an de zile nu poti decat sa gestionezi treburile curente intr-un minister. N-ai cum sa vii cu o anumita viziune sau altele de genul asta. Apoi 1 an de zile e un timp destul de scurt ca sa poti face ceva cu adevarat, spre exemplu sa aduci imbunatatiri substantiale activitatii ministeriale sau sa-ti pui in practica o viziune pe care ministerul respectiv s-o urmeze si sa dea si remarcabile rezultate pozitive.

Putem specula pe tema ca niciunul din partidele politice, cu precadere cele mari – PSD sau PNL, n-au dorit sa-si asume guvernarea dupa momentul tragic de la Clubul Colectiv. Cert e ca n-au facut-o. Poate pentru ca asta ar fi fost solutia cea mai comoda, in loc de a pune osul la treaba. Poate ca au preferat sa controleze Guvernul Ciolos din Parlament, putand oricand sa-l dea jos printr-o motiune de cenzura.

In asemenea conditii Guvernul de tehnocrati n-avea cum sa poata face mare lucru.

Poate ca mai interesante sunt consecintele – iata ce scrie profesorul Cristian Preda:

Ziare.com

De ce e altfel Romania politica din 2016

„In alegerile pentru noul Parlament, primul loc si-l vor disputa PSD si PNL. Asta e sigur. Alte patru formatiuni – ALDE, PMP, UDMR si Uniunea Salvati Romania – si-au propus sa treaca pragul electoral, dar n-as paria ca vor reusi chiar toate.

Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com

Configuratia politica este, in orice caz, foarte diferita de cea de la ultimele alegeri. Si nu doar pentru ca organizatorul scrutinului din decembrie e un guvern format din independenti.

Sa ne amintim ca, in urma cu 4 ani, castigatoare detasata – cu circa 60% – era USL, acronim care acoperea alianta dintre pesedisti si penelisti, cuplati cu cate un „satelit”, respectiv UNPR si PC, azi disparute.

Pe locul al doilea venea, la mare distanta, o alta coalitie – Alianta Romania Dreapta – care strangea 16%, desi sperase sa ia de doua ori mai mult. Era formata din PDL, Forta Civica (partide „topite” ulterior in PNL) si taranisti, interesati acum de o colaborare cu noul partid al lui Marian Munteanu.

Pe locul trei, cu 14 procente, se situa o formatiune anti-sistem, disparuta dupa trimiterea in inchisoare a liderului sau: Partidul Poporului – Dan Diaconescu. Pe patru – UDMR, cu putin peste prag.

Specific pentru alegerile din 2012 e si faptul ca au fost primele, dupa 1992, in care organizatorul ramanea la putere.

Intr-adevar, USL se afla la Guvern dupa ce-l doborase, prin motiune de cenzura, pe MRU, inainte de locale.

In 2016, nu mai avem aliante pre-electorale. Avem doua partide mari si cateva, nu stim exact cate, foarte mici. Scenariul cel mai probabil este, de aceea, acapararea a peste 3/4 din fotoliile parlamentare de catre PNL si PSD.

La locale, ele au fost separate de cinci procente, iar sondajele nu anunta o diferenta mai mare acum. E putin probabil ca vreunul sa obtina peste 50 de procente.

In aceste conditii, am putea avea o coalitie guvernamentala in jurul oricaruia dintre cei doi actori cu vocatie majoritara. Negocierea cu partenerii potentiali va avea loc, insa, dupa scrutin, fiindca fiecare partid va astepta sa-si numere alesii.

Nu trebuie uitat ca se revine la o distribuire proportionala a mandatelor, asa incat va disparea si posibilitatea competitiilor lipsite de fair play intre candidatii aceluiasi partid si posibilitatea unei expandari a Parlamentului, asa cum s-a intamplat in 2012.

PSD-ALDE si PNL-UDMR sunt variantele cele mai la indemana pentru a forma un guvern, dar nu singurele.

In acest moment, PMP pare sa fie ignorat in calculele imaginate de ambii actori majori, iar USR cere sa fie exclus din orice combinatie, anuntand ca vrea sa faca din Parlament o tribuna, nu un loc al negocierii puterii.

Un scor foarte bun al PMP sau al USR ar complica alcatuirea unei majoritati parlamentare, facand din nou absolut necesar sprijinul grupului minoritatilor etnice, pentru investirea unui executiv.

Exista si o varianta de blocaj, dar mai bine n-o pomenesc, ca sa nu le dau idei aventurierilor politici.

Pe de alta parte, am putea avea o „prima” consistenta de mandate pentru partidul care va ocupa locul intai, daca una dintre cele patru formatiuni care au emotii in privinta pragului ramane in afara Parlamentului. Cel mai mult risca USR, dar nici UDMR nu se simte prea bine. Eu le urez succes tuturor…

In fine, trebuie tinut seama de raportarea sefului statului la alegeri. Nu mai avem nici alegeri simultane pentru Parlament si Cotroceni, nu mai avem nici presedinte-jucator.

Altfel zis, Iohannis nu va fi artizanul majoritatii. Partidele stiu deja asta. Asa ca, mari sau mici, sunt mai arogante decat in trecutul recent.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).„

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Cu alte cuvinte, consecinta care ar fi? Alegerile legislative vor impune pe scena politica doua partide mari: PSD si PNL. Va fi o diferenta (procentual vorbind, desigur) relativ mica intre ele. Foarte putin probabil ca unul din partide sa obtina peste 50%. Foarte probabil, va fi o coalitie de guvernare. Insa interesant este ca, din analiza D-lui. Preda, ar rezulta ca scade roul partidelor mici. Daca PNL si PSD, impreuna, vor avea peste 50% – si foarte probabil asa se va intampla – atunci vor avea arhisuficienta sustinere in Parlament ca sa formeze impreuna guvernul. Fara a mai avea nevoie de partidele mici, care vor ocupa un rol de decor in Parlament. Daca, totusi, eventuale aliante, de exemplu PSD+ALDE sau PNL+UDMR vor reusi sa obtina o majoritate peste 50%, lucrurile s-ar mai putea schimba si am putea avea un Guvern tinut intr-o majoritate fragila.

Greu de spus daca PMP sau USR ar putea obtine un scor bun la alegeri… In aceasta situatie lucrurile s-ar putea complica, dar vom vedea mai jos ca ele nu sunt nici asa prea simple… PSD si PNL vor trage suficient de tare ca sa obtina cele mai mari procente posibile. Dupa cat se pare asta a fost strategia pentru care cele doua au sustinut actualul Guvern de tehnocrati: dupa evenimentele tragice de la Clubul Colectiv care au generat o enorma emotie publica, lucrurile trebuiau sa se linisteasca si, in felul acesta, sa nu fie afectat capitalul electoral al celor doua mari partide. Aparitia USR si nici PMP nu le afecteaza prea tare capitalul electoral la nivel national, deci nu deranjeaza prea mult.

„In 2016, nu mai avem aliante pre-electorale. Avem doua partide mari si cateva, nu stim exact cate, foarte mici. Scenariul cel mai probabil este, de aceea, acapararea a peste 3/4 din fotoliile parlamentare de catre PNL si PSD.

La locale, ele au fost separate de cinci procente, iar sondajele nu anunta o diferenta mai mare acum. E putin probabil ca vreunul sa obtina peste 50 de procente.

In aceste conditii, am putea avea o coalitie guvernamentala in jurul oricaruia dintre cei doi actori cu vocatie majoritara. Negocierea cu partenerii potentiali va avea loc, insa, dupa scrutin, fiindca fiecare partid va astepta sa-si numere alesii. […]

In fine, trebuie tinut seama de raportarea sefului statului la alegeri. Nu mai avem nici alegeri simultane pentru Parlament si Cotroceni, nu mai avem nici presedinte-jucator.

Altfel zis, Iohannis nu va fi artizanul majoritatii. Partidele stiu deja asta. Asa ca, mari sau mici, sunt mai arogante decat in trecutul recent.”

Lucrul asta te conduce la ideea unui guvern de tipul celui din 2009, format din PSD si PDL.

Totusi, in aceasta realitate politica ce te imbie la cascat si in care te ia somnul, avem o chestiune interesanta. Va accepta PNL sa guverneze alaturi de PSD? Pentru ca aritmetica alegerilor e una, iar daca PNL va accepta sa fie alaturi de PSD la guvernare e altceva!! Sa nu uitam unul-doua aspecte: PNL pare mai apropiat Guvernului de tehnocrati decat PSD – Dl. Ciolos nu provine din familia social-democrata din cate am inteles eu… Iar al doilea aspect politic ar fi ca PNL se situeaza pe o pozitie constant critica fata de PSD si ALDE. In asemenea conditii un guvern PSD-PNL ar putea fi privit cu suspiciune, cu neincredere de catre electoratul PNL. Pentru ca PNL face opozitie PSD-ului. Pentru armata disciplinata de votanti a PSD un guvern alaturi de PNL n-ar fi ceva care sa scada increderea in PSD. Daca Liviu Dragnea va spune ca trebuie sa faca un guvern alaturi de PSD, electoratul PSD nu prea va schita un gest de impotrivire si nici nu va stramba prea tare din nas. Pentru ca asa trebuie daca Liviu Dragnea spune asa. In schimb, la PNL, lucrurile se schimba destul de mult fata de cum stau ele la PSD. Iar aritmetica electorala nu e un argument hotarator pentru electoratul PNL.

Pe de alta parte, un nou Guvern Ciolos, de tehnocrati, nu-l vad posibil. Pentru ca o astfel de „solutie” ar intra in contradictie cu alegerile democratice: de ce mai facem atunci alegeri? Ca sa vina un nou guvern de tehnocrati?

Dar daca Presedintele, totusi, va interveni? Daca va interveni ca sa avem o coalitie guvernamentala PSD+PNL, electoratul PNL va stramba din nas si inca destul de tare! Auzi D-ta! Dupa ce „Coruptia ucide” a adus la Putere tehnocratii, acum PNL face coalitie cu PSD la guvernare! Dupa ce l-au criticat din rasputeri pe Ponta si pe Dragnea! Dupa ce au criticat PSD in legatura cu organizarea alegerilor in diaspora! Profesorul Preda spune intr-un comentariu pe pagina sa de Facebook:

„Cred că va fi un guvern alcătuit din politicieni, fiindcă PNL și PSD nu vor accepta să meargă în alegeri, să ia 80 la sută din mandate, pentru ca apoi să voteze un guvern format din neafiliați.„

Da, dar din care politicieni? De asemenea, mai spune: „Altfel zis, Iohannis nu va fi artizanul majoritatii”… Atunci cum vor proceda Alina Gorghiu si Vasile Blaga? De asemenea, mai trebuie spus ca PSD, nu doar PMP prin Traian Basescu (partid mic si care, cel putin pentru moment, ar avea sanse minime sa spere sa intre la guvernare), a fost critic la adresa lui Iohannis. Intr-un fel e si normal. Deci pe Iohannis nu l-ar avantaja un partid condus de PSD. L-ar deranja…? Asa cum l-a deranjat si Guvernul Ponta, daca ar fi sa presupunem lucrul asta?

Cel putin pana acum, Alina Gorghiu nu s-a constituit intr-o locomotiva a PNL capabila sa adune un numar de voturi pentru partid care sa-l propulseze in frunte la o distanta mare de PSD, asa incat sa aiba nevoie de alianta cu un partid mai mic ca sa formeze o majoritate si sa dea guvernarea.

Ar putea totusi sa primeze aritmetica electorala si cele doua mari partide sa formeze o coalitie de guvernamant… In aceasta situatie in ce masura se vor face reforme bazate pe investitii in economie, pe atragerea de investii straine, diminuarea rolului statului in economie, privatizari? Am putea presupune ca PSD va fi mai putin dispus sa efectueze reforme… Continuarea reformelor si dezvoltarea sectorului privat sunt necesare pentru Romania. Pentru ca acestea au fost nejustificat stopate, din motive populiste si consecintele se vad ca nu sunt bune. De asemenea s-ar putea ca 2017 sa fie un an mult mai complicat din punct de vedere economic decat 2016. In asemenea conditii guvernarea ar presupune un risc prin luarea de masuri nepopulare. Ar functiona un guvern minoritar, dar sustinut totusi in Parlament, capabil sa continue reformele necesare si sa ia, eventual, masuri nepopulare cum ar fi masive disponibilizari din sectorul de stat, cu pierderi? Pe de alta parte, aceste masuri ar putea fi compensate prin investitii in economie, in infrastructura si crearea de noi locuri de munca. Eventual crearea de conditii pentru o creditare mai usoara in scopul dezvoltarii sectorului privat, a stimularii initiativei private. Apoi imbunatatirea mediului de afaceri, iar lupta anticoruptie ar trebui sa joace un rol important in acest sens.

Deocamdata nu e clar ce va fi. Bineinteles, conteaza si aspectul extern. Ma gandesc la alegerile din SUA, desigur. La cum se vor modifica relatiile cu Rusia, daca se va intampla lucrul asta.

Insa eventualitatea unui Guvern PSD+PNL ne duce cu gandul la Guvernul Boc din 2009: PSD+PDL. O varianta ar fi, intotdeauna exista o astfel de varianta, un Guvern de uniune nationala. Insa astfel de variante nu s-au dovedit fezabile decat pe termen scurt si nici consecintele nu au fost prea bune…

O guvernare PSD+PNL ar semana leit cu USL, dar in care sa fie inglobat si PDL-ul.

Cum e posibil asa ceva…?

Romania Libera

Prea puţini turişti, chiar și când litoralul românesc e plin

Se arata, printre altele, ca:

„[…]

În ciuda ştirilor tv pozitive, cu litoralul ocupat 100%, capacitatea reală de cazare este mică, susţine preşedintele ANAT. La Marea Neagră, în România, pot veni, în cele 12 săptămâni de sezon estival, 1,2 milioane de turişti, în timp ce Grecia a atras anul trecut 26,5 milioane şi şi-a propus ca anul acesta să aducă 30 de milioane de turişti.

Mai mult, preşedintele ANAT atrage atenţia că cifra cuprinde doar turiştii români. „Grecia nu are turişti greci. Noi, pe litoral, anul acesta, nu depăşim 40.000 de turişti străini. Suntem peni-bili. Singurele chartere ce vin în România sunt din Israel, de la un director al unei firme, Meidan Butnaru“, a exemplificat Alin Burcea. Omul de afaceri menţionat este un evreu român stabilit în Israel, născut într-o familie din Bacău, director comercial al
touroperatorului israelian Meshek Wings, care ar fi trimis din Israel, în România, în 2015, 25.000 de turişti străini. Alin Burcea însă atrage atenţia că „noi nu avem nici un charter care să vină din Europa cu turişti“, în timp ce „bulgarii, pe litoral, au vreo trei milioane de străini anual“. Totuşi, cum poate fi mărită capacitatea de cazare pe litoralul românesc? „Să construim. În acest moment, la blocuri şi pensiuni neclasificate, pe judeţul Constanţa, probabil că mai sunt 30.000-40.000 de locuri de cazare la negru, în plus faţă de cele 110.000 din unităţile hoteliere“, a arătat Alin Burcea.

[…]

„Guvernul nostru nu este preocupat de turism. Nu există o strategie de a extinde sezonul estival. Cred că nu avem suficiente piscine pe litoral. Bulgarii au în medie 1,2 piscine/hotel, acoperite şi descoperite. Hotelurile sunt făcute, în general, în ultimii 20 de ani. Noi, cu o structură hotelieră veche, nu avem piscine acoperite şi avem
foarte puţine descoperite. O pis-cină acoperită poate extinde sezonul în mai şi cât mai mult în septembrie, spre octombrie, dacă ai, eventual, şi apă de mare“, a explicat acesta. Comparativ cu bulgarii, care au foarte multe hoteluri de patru şi destul de multe de cinci stele, pe litoralul românesc sunt hoteluri de trei stele, „nu foarte multe de patru şi unul sau două de cinci“, arată preşedintele Asociaţiei agenţiilor de turism din România. „Avem, în general, o structură hotelieră pentru hoteluri ieftine – un ma-re dezavantaj. Azi, lumea nu mai vine la două stele. Mai vin românii fără bani, mă rog, dar nu vei vedea niciodată un străinîn România. Poate să se ducă în al-tă ţară, dar niciodată în România la două stele şi aproape niciodată la trei“, crede preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de
Turism.

1,2 milioane – numărul maxim de turişti pe litoralul românesc, în sezonul estival.”

Ziarul Financiar

11 dec 2012

Ungaria atrage de zece ori mai mulţi străini decât România în staţiunile balneare prin hoteluri cu centre spa şi degustări de vinuri

„Staţiunile cu ape termale şi medicinale, dar şi podgoriile din nordul Ungariei unde se fac degustări de vin şi festivaluri tematice sunt atracţiile pe care mizează ungurii în atragerea vizitatorilor străini.

Astfel că de la începutul anului până în octombrie în hotelurile cu centre spa (băi termale sau medicinale) străinii au petrecut 1,1 milioane de nopţi, în creştere cu 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Cei mai mulţi turişti au venit din Germania, Rusia, Austria, Cehia şi România (35.000 de înnoptări).”

Nu doar la Olimpiada de la Rio suntem pe cele mai rusinoase locuri in clasament… Iata o situatie ingrijoratoare, as spune eu, privind turismul din Romania. Dar ceea ce ma uimeste pe mine este ca nimeni din factorii de raspundere nu pare sa fie preocupat. Altminteri de ce nu se iau masuri sa scapam de penibilul in care ne aflam de ani de zile? Ca Grecia e deasupra noastra in ceea ce priveste turismul, inteleg… Dar e greu de inteles, cel putin dupa parerea mea, cum tari precum Ungaria si Bulgaria reusesc sa ne depaseasca la capitolul asta si nu oricum ci cu mult!!

Cum e posibil ca o tara care are toate formele de relief si care are ce arata sa nu aiba o strategie privind Turismul si sa nu imbunatateasca acest domeniu de activitate care, in mod clar, ar putea aduce multi bani la bugetul de stat?

„Noi, pe litoral, anul acesta, nu depăşim 40.000 de turişti străini” – atunci eu stau si ma intreb cum e promovata Romania pe plan international? Iar raspunsul este ca nu prea e promovata… Si ne mai miram ca nu ne integram in Spatiul Schengen…

Chiar nu se gasesc in Romania profesionisti prin care sa se poata dezvolta turismul la noi?

Iata un articol pe aceasta tema al Andreei Paul:

TOPUL JUDEȚELOR. Ţară mare, turişti străini puţini. Avem de toate, dar nu tăiem bilete!

„Ţară mare, turişti străini puţini. De 2 ori mai puţini turiști străini în România decât în Ungaria, de 4 ori mai puţini decât în Cehia, mai puţini chiar şi faţă de Bulgaria.

România a primit cele mai uluitoare cadouri de la natură, însă dovedim că nu știm să tăiem bilete, să punem masa și să facem patul așa cum se cade pentru turiști. 2 din 10 turişti care au vizitat România au fost turişti străini în anul 2015.

România este printre statele cu cei mai puţini turişti străini înregistraţi în structurile de primire turistică, aproximativ 2 milioane de persoane, locul 23 în Uniunea Europeană, potrivit ultimelor date furnizate de Eurostat. Ţara noastră este depăşită de state precum Bulgaria – 3 milioane de persoane, Ungaria – 5 milioane de persoane sau Cehia cu 8 milioane de persoane.

Topul judeţelor vizitate de turiști străini

Municipiul Bucureşti se află în fruntea clasamentului destinaţiilor preferate de străini cu aproape 1 milion de persoane – 44% din numărul de sosiri ale turiştilor străini în structurile de primire turistică la nivel naţional. În topul preferinţelor turiştilor străini se află şi judeţele: Braşov cu peste 158 de mii de persoane, Sibiu cu peste 110 mii de persoane şi Mureş cu 92 de mii de persoane.

La polul opus, cu cel mai mic număr de sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică, se află judeţele:  Giurgiu cu 2.231 de persoane, Vrancea cu 1.935 de persoane şi Teleorman cu 1.478 de persoane.

Judeţul Satu Mare se află pe locul 21 la nivel naţional, în ceea ce priveşte destinaţiile preferate de turişti străini.

Turismul are în România și la nivel local, chiar în condiţiile actuale de infrastructură şi de cazare, un potenţial imens nevalorificat. În România – o ţară cu sute de obiective turistice absolut unice în lume, vin puţin peste 2 milioane de turişti străini anual. Oraşul New York este vizitat de 45 de milioane de turişti pe an. Până la a ne plânge de dotări şi infrastructură, trebuie întreprinsă o acţiune coordonată de promovare a „imaginii turistice de ţară”. Dincolo de politică, făcută de profesionişti şi adresată marilor ţări din lume. Peste 100 de kilometri de litoral turistic, de la Gura Portiţei la Vama Veche – proiect de relansare a turismului pe litoral, care să rivalizeze cu cel bulgăresc şi cele europene – este una dintre cele 10 propuneri pe care le-am lansat pentru reclădirea forței economice inteligente a României: http://www.zf.ro/opinii/forta-economica-inteligenta-a-romaniei-10-propuneri-15547163.

TOPUL județelor: Sosiri ale turiştilor străini în structuri de primire turistică la nivelul judeţelor din România, în anul 2015

 

Nr.crt.	Judeţ	Număr persoane
1.	Municipiul Bucureşti	991949
2.	Braşov	158257
3.	Sibiu	110540
4.	Mureş	92021
5.	Timiş	91466
6.	Cluj	88534
7.	Prahova	73783
8.	Ilfov	60392
9.	Bihor	58767
10.	Constanţa	58752
11.	Arad	49850
12.	Suceava	45995
13.	Iaşi	41905
14.	Harghita	38029
15.	Argeş	32011
16.	Maramureş	29170
17.	Alba	21893
18.	Dolj	20635
19.	Tulcea	15692
20.	Bistriţa-Năsăud	14681
21.	Satu Mare	13888
22.	Neamţ	12391
23.	Galaţi	11439
24.	Mehedinţi	11350
25.	Bacău	11258
26.	Hunedoara	10774
27.	Caraş-Severin	9931
28.	Covasna	9736
29.	Vâlcea	8489
30.	Olt	7200
31.	Dâmboviţa	6322
32.	Buzău	4345
33.	Brăila	3984
34.	Sălaj	3727
35.	Călăraşi	3332
36.	Gorj	3167
37.	Vaslui	3142
38.	Ialomiţa	3004
39.	Botoşani	2533
40.	Giurgiu	2231
41.	Vrancea	1935
42.	Teleorman	1478
	TOTAL	2.239.978

Sursa: INSSE, august 2016

 Să descoperim Judeţul Satu Mare!

Obiective turistice: Castelul Karolyi din Carei. Cu un aer cavaleresc medieval, castelul datează din anul 1792 şi este un loc plin de istorie, cultură şi de legende locale. De asemenea, Cetatea Medieşul Aurit reprezintă o atracţie turistică importantă din acest judeţ, având o istorie marcantă, localitatea propune turiștilor și degustarea pălincii de Medieș, dar şi vizitarea Muzeului Pălincii de la Medieș. Statuia Lupoaicei, Mănăstirea Teghea, Castelul Lonyai sau băile termale de la Tăşnad, Acaş, Mihăeni, va invită la momente de relaxare şi bună dispoziţie.

Cea mai valoroasă resursă a judeţului Satu Mare este reprezentată de apele termale. Cea mai cunoscută staţiune ce dispune de această resursă atât de benefică oamenilor este cu siguranţă staţiunea Tăşnad, care adună peste 300 de mii turiști într-un an, cei mai mulți veniți din județele alăturate ca Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj.

Cu obiective turistice bogate în istorie, dar şi cu resurse naturale benefice sănătăţii, judeţul Satu Mare are o capacitate de cazare pe toate tipurile de primire turistică de aproximativ 2200 de locuri, în anul 2015. Aproape 14 mii de turiști străini au vizitat anul trecut județul nostru.

O regiune plină de tradiţie şi cultură pur românească pe care nu aveți voie să o ratați este Ţara Oaşului. În această zonă, portul tradiţional, lucrat din material ţesut în gospodărie, se distinge printr-o armonie cromatică deosebită şi bogăţie ornamentală. Tradiţia locală consideră olăritul foarte vechi, iar Centrul de Ceramică de la Vama păstrează acest obicei şi duce mai departe acest meşteşug.  Poate cea mai cunoscută manifestare folclorică din zonă este Sâmbra Oilor, un străvechi obicei al ciobanilor, ce marchează plecarea turmelor către munte sărbătorit prin cântec şi voie bună.

Avem un judeţ plin de atracţii turistice diverse, cu o istorie semnificativă şi cu resurse naturale benefice sănătăţii. Cum le promovăm? Printr-o mobilizare în forţă a autorităţilor locale şi naţionale, dar şi implicarea tinerilor din comunităţile locale la creşterea şi promovarea zonei turistice.”

E uluitor finalul, il pun din nou:

„Avem un judeţ plin de atracţii turistice diverse, cu o istorie semnificativă şi cu resurse naturale benefice sănătăţii. Cum le promovăm? Printr-o mobilizare în forţă a autorităţilor locale şi naţionale, dar şi implicarea tinerilor din comunităţile locale la creşterea şi promovarea zonei turistice.„

Cu alte cuvinte, cum rezolvam problema? „Printr-o mobilizare exemplara, dragi tovarasi!!” 😆

Andreea Paul avea la Revolutie 11 ani. Acum n-are nici 40 de ani. Pe mine ma uimeste cum la oamenii tineri, iata, in exemplu acesta la cei din politica, intalnim aceleasi clisee comuniste de acum peste 40 de ani!! Nimic despre profesionism, nimic despre management si marketing, nimic despre investitii… Observati finalul postarii: este exact o lozinca comunista! Aceeasi exprimare ca pe vremea comunismului, acelasi indemn. Dansa e in PNL prim-vicepresedinte, dar nu prea se vede ceva liberal, decat aducerea in actualitate a unei lozinci comuniste! Cu tristete spun lucrul asta. Pentru ca vreau mult mai mult de la Andreea Paul! Si, in general vorbind, vreau mult mai mult de la oamenii tineri. Or, ceea ce se poate constata e acelasi tip de gandire comunistoida!

Romania e tara membra a Uniunii Europene, dar „Alin Burcea însă atrage atenţia că „noi nu avem nici un charter care să vină din Europa cu turişti“„. De aici se poate intelege si de ce nu vin la noi investitori straini: „Guvernul nostru nu este preocupat de turism” – pentru ca nu exista nicio preocupare in acest sens din partea Guvernului. In felul asta Romania e „plina de atracţii turistice diverse”, dar aici nu investeste cineva…

Alte tari castiga substantial din turism, reusind prin inventivitate, inovare si profesionism sa atinga – fac si eu ca pe vremea comunismului – „cele mai inalte culmi de civilizatie si progres”. Romania nu doar ca stagneaza, ci regreseaza… Noi mergem inapoi. Inapoi, adica spre subdezvoltare. Avem „o structura hoteliera veche” – de ce nu o imbunatatim, de ce nu facem si alta noua? E de neinteles…

Interesant este ca noi nu mai avem un minister al Turismului ci doar o Autoritate Nationala pentru Turism care functioneaza in subordinea ministerului Economiei, v. si aici… Cam putina importanta se acorda acestui domeniu… Dar nici daca ar fi minister, nu stiu daca s-ar rezolva problemele, modernizandu-se turismul de la noi, crescand performanta… Apropo de dezvoltare turistica se poate consulta saitul Autoritatii Nationale pentru Turism – aici. Mie mi se pare ca e destul de putin…

Solutia pentru diminuarea turismului „la negru” – impozitul forfetar? Eu cred ca solutia ar fi crearea unui turism cu adevarat performant. „Propietari care ascund cazarile” – asta e un turism, ca sa-i zic asa, de subzistenta. De fapt e cea mai inapoiata forma de turism. Citez din nou din articolul din Romania Libera:

„Comparativ cu bulgarii, care au foarte multe hoteluri de patru şi destul de multe de cinci stele, pe litoralul românesc sunt hoteluri de trei stele, „nu foarte multe de patru şi unul sau două de cinci“, arată preşedintele Asociaţiei agenţiilor de turism din România. „Avem, în general, o structură hotelieră pentru hoteluri ieftine – un mare dezavantaj. Azi, lumea nu mai vine la două stele. Mai vin românii fără bani, mă rog, dar nu vei vedea niciodată un străin în România. Poate să se ducă în altă ţară, dar niciodată în România la două stele şi aproape niciodată la trei”

Avem, deci, un turism modest si chiar inapoiat, as spune… In felul asta nici n-ai cum sa castigi din aceasta activitate economica, decat eventual foarte modest, insuficient. Nu se investeste serios intr-o infrastructura corespunzatoare unui turism performant. In felul asta nu vad cum se poate castiga serios din aceasta activitate si cum pot veni mai multi bani la bugetul de stat. Doar cu lozinci… nu prea. Si, in general vorbind, in Romania nu se prea investeste in infrastructura. Nu mai vorbesc de faptul ca, in felul acesta, ceea ce avem se poate degrada si uza nu numai moral dar si fizic. Si asta intr-un timp destul de scurt… Problema este ce ne vom face cu deficitul bugetar daca nu cresc veniturile la buget, pentru ca in felul asta n-au cum sa creasca.

Trist, destul de trist…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Robespierre a fost un criminal, dar nu o lichea…

Doresc sa evidentiez pe blogul meu ultimile trei editoriale ale maestrului Ion Cristoiu, dintre cele mai bune scrise de dansul vreodata:

Traian Băsescu sau Războiul Omului cu Omul politic

„Poate cel mai greu de explicat fenomen al ultimilor doi ani îl reprezintă campania angajată de Traian Băsescu împotriva a patru instituţii de forţă din România:
SRI, DNA, Divizia Presă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nu, nu e o greşeală menţionarea ICCJ printre principalele instituţii de forţă ale României din ultimii ani. Deşi, teoretic, instituţie de prim rang a Justiţiei, sub nenorocita conducere a Liviei Stanciu, ICCJ a funcţionat la întreaga-i capacitate ca punct terminus în operaţiunile de tip Pristanda:
Curat anticonstituţional! Da’ umflaţi-l!

Victima, de regulă, un adversar politic al Preşedintelui în exerciţiu, era alesă şi livrată DNA de către SRI. Cu un puternic sprijin din parte acoperiţilor din presă, DNA reținea victima şi o propunea arestării preventive. Pentru arestul preventiv, victima era dusă la ICCJ. Aici, pentru victimă judecata era ceea ce era pentru victimele Terrorii robespierriene ghilotina.

Mecanismul a fost dezvăluit întîia oară de Elena Udrea, după ce distinsa, una dintre complicele Maşinăriei de decapitări politice, a intrat ea însăşi în Dispozitivul SRI-DNA-Divizia Presă-ICCJ.
A venit însă Traian Băsescu!
Făuritorul şi Controlorul Marelui Mecanism a pornit o campanie de denunţare a acestui mecanism.

La început, Traian Băsescu s-a mulţumit cu aluzii sau cu aserţiuni generale.
În ultimul timp, a pornit un război pe faţă cu persoanele din fruntea celor patru instituţii de forţă: Florian Coldea (SRI), Codruţa Kovesi (DNA), jurnalişti şi site-uri ştiute deja ca lucrînd cu ofiţeri acoperiţi, Livia Stanciu (ICCJ, pînă la recenta pensionare).

În Istoria României moderne (nu numai postdecembriste!) nu s-a mai întîlnit un asemenea Război:

1. Traian Băsescu e Făuritorul Mecanismului. L-a folosit invocînd interesul naţional.
   Interesul naţional e însă o noţiune complexă.
   Ceea ce unii consideră interes naţional, alţii consideră interes personal, şi invers.
   Mult mai important, Florian Coldea, Codruţa Kovesi şi Livia Stanciu, dar şi jurnaliştii acoperiţi, sînt creaţiile exclusive ale lui Traian Băsescu.
   O simplă privire asupra Presei din ultimii 10 ani ne dezvăluie mecanismul prin care s-au înfiinţat site-uri, televiziuni şi ziare pentru a fi conduse şi folosite de ofiţeri acoperiţi.
   Orice ar spune Traian Băsescu acum, cele două mandatele ale sale alcătuiesc un regim autoritar, chiar dacă fără excesele regimul dictatorial.
   Nota de premieră în Istoria Modernă a României e dată tocmai de această realitate.
   Făuritorul Mecanismului porneşte, după plecarea de la Putere, un război împotriva Mecanismului şi, mai ales, împotriva celor care-l conduc mai departe.
   Un război împotriva Mecanismului creat şi controlat de el.
   Un război împotriva oamenilor descoperiţi şi promovaţi de el.
   Păstrînd proporţiile, e ca şi cum Mareşalul Antonescu ar fi pornit, după 23 august 1944, un Război public împotriva lui Eugen Cristescu şi a Mecanismului trimiterii în Lagărul de la Tîrgu-Jiu.
2. Nici una dintre rotiţele Mecanismului nu dezminte public dezvăluirile lui Traian Băsescu.
   Divizia Presă, de exemplu, îl atacă pe Traian Băsescu într-o campanie care imită, în chip halucinant, pe cele duse de Divizia Presă sub regimul Traian Băsescu împotriva adversarilor lui Traian Băsescu.
   Dezvăluirile lui Traian Băsescu n-au fost dezmințite niciodată.
   Nici un jurnalist suspectat a fi ofițer acoperit n-a luat atitudine publică față de acuzațiile aduse de Traian Băsescu.

Florian Coldea, Codruţa Kovesi, Livia Stanciu n-au răspuns pînă acum lui Traian Băsescu.
Presupun că din două motive:

1. Toţi trei au desfăşurat, sub conducerea lui Traian Băsescu, în numele interesului naţional, operaţiuni asupra cărora ţin să păstreze discreţia, mai ales că multe dintre ele ar implica şi persoane din subordinea celor trei.
2. Se consideră de cei trei că, răspunzînd lui Traian Băsescu, războiul ar lua proporţii atît de mari încît Klaus Iohannis s-ar vedea obligat să intervină.

Într-un text postat anterior (luni, 8 august 2016) sub titlul Și-a dat seama Traian Băsescu de riscurile electorale ale Războiului dus cu SRI, DNA și ÎCCJ?! am demonstrat că „din punct de vedere politic, Războiul cu SRI, DNA și ÎCCJ în chestiunea felului în care aceste instituții administrează Lupta împotriva corupției, îi dăunează” fostului președinte, actualmente șef de partid.

Electoratul lui Traian Băsescu pariază pe un stat puternic și nu pe un individ puternic.
E un electorat care l-a făcut președinte în 2004 și l-a urmat timp de zece ani după aceea.
„Acest electorat” – scriam în 8 august 2016, „nu-l înţelege pe Traian Băsescu şi nu-l înţelege, pentru că noţiuni precum drepturile omului, prezumţia de nevinovăţie îi sînt străine.”
Deși războiul cu cele trei instituții de forță îl definește pe Traian Băsescu din ultimul timp, explicația nu trimite la Omul politic, ci la Omul Traian Băsescu.

Cum se explică Războiul lui Traian Băsescu?
După părerea mea, acest Război ţine exclusiv de componenta omenească.
Pentru a mă explica, simt nevoia unei trimiteri la experienţa mea de viață.

În februarie 1997 am părăsit conducerea Evenimentului zilei.
Toţi cei din redacţie erau tineri descoperiţi şi promovaţi de mine. Descoperit şi promovat de mine era însuşi Cornel Nistorescu, cel care a preluat şefia publicaţiei.
E uşor de înţeles că, un timp, am urmărit evoluţia ziarului cu uluirea celui care făcuse acest ziar.
Una dintre cele mai puternice tentaţii a fost de a-i suna pe cei din conducere şi a le atrage atenţia c-au greşit într-un caz sau altul.
O tentație uriașă a fost și să-l sun pe Cornel Nistorescu și să-l mustru, din postura mea de descoperitor și făuritor al lui ca reporter, pentru persecutarea unor tineri jurnaliști de mare talent, aduși de mine și promovați în redacție.

N-am făcut-o.
Şi nu pentru că mi-am reprimat tentația din prea multă înțelepciune, ci pentru că, şi dacă aş fi vrut, n-aş fi avut cum.
Cu Cornel Nistorescu eram certat.
Și certat am rămas pînă azi.
Noua conducere i-a obligat pe mulţi dintre cei care lucraseră cu mine direct să plece de la ziar.
Noii şefi, aduşi de Cornel Nistorescu, îmi erau total necunoscuţi.

Să ne aşezăm în locul lui Traian Băsescu.
„Copii” crescuţi de el au rămas în fruntea instituţiilor de forţă și după plecarea lui de la Cotroceni.
În această postură, cei trei şi-au făcut și își fac propriile jocuri şi, deseori, jocurile lui Klaus Iohannis.
De lucrat au lucrat și lucrează exact cu aceleaşi mijloace folosite pe vremea lui Traian Băsescu.

Aceste mijloace au fost folosite acum nu împotriva lui SOV, a lui Adrian Năstase, a lui Dan Voiculescu, ci împotriva Elenei Udrea, Alinei Bica, a lui Horia Georgescu.
Traian Băsescu ştie cu ochii închişi aceste mijloace.
Recunoaşte în tot ce li s-a făcut celorlalţi „copii” ai săi ceea ce au făcut toţi „copiii” sub conducerea sa împotriva adversarilor săi politici.

Probabil că la început, uitînd că nu mai e Şeful lor sau iluzionîndu-se că mai are autoritate asupra lor, a încercat să le atragă atenţia personal că greşesc.
Sînt sigur că şi Florian Coldea şi Codruţa Kovesi şi Livia Stanciu nu l-au ascultat.
Nu cred că l-au înjurat.
Cred însă c-au zis da, da, şi au făcut tot cum au vrut ei.

Asta a stîrnit mînia lui Traian Băsescu.
Mînia celui care se consideră tras pe sfoară.
Pe vremea atotputerniciei sale, cei trei nu-i ieșeau din cuvînt, făcînd față de el figură de copii ascultători față de tatăl nu numai temut, dar și respectat.
Acum îi dau cu tifla.

Războiul lui Traian Băsescu se dovedeşte pînă la urmă o confirmare strălucită a adevărului că şi politicenii sînt oameni.
În cazul de faţă, Omul Traian Băsescu se războieşte cu Omul politic Traian Băsescu.
N-ar fi prima oară în Istoria României şi a Lumii.
Nu cînd Omul se războiește cu Omul politic, ci cînd Omul politic pierde din Războiul cu Omul.”

Dacă primul om în stat are dreptul să dea peste cap circulaţia din Bucureşti, obligîndu-i pe şoferi să piardă timp şi nervi în ambuteiaje, de ce n-ar avea dreptul al doilea om în stat să nu stea la coada de o mie de persoane de la Permise?!

„Am plecat din ţară duminică, 31 iulie 2016 şi m-am întors, luni, 15 august 2016.
Călătoria mea de cunoaştere a fost de data asta în Flandra:
Ghent, Bruxelles, Brugge, Anvers, Waterloo, Oostende, Ypres, Dunkerque, Coasta belgiană a Mării Nordului.

Am mers cu maşina, am călătorit cu trenul, am pus benzină în staţiile de benzină, am folosit W.C.-urile publice, am tîrguit de-ale gurii la supermarketuri, am stat la un aparthotel din Ghent, proprietatea unei românce (am aflat că e româncă doar cînd mia- dat cheia!), am mîncat pe o bancă dintr-un parc asemenea imigranţilor, am vizitat muzee (printre altele cel al Cartofilor prăjiți), am mers mult pe jos, am folosit taxiul şi am trecut prin filtre la aeroportul din Bruxelles.

Am transcris aceste înfăptuiri nu din năravul egocentrist de a considera că faptele vieţii mele personale interesează pe cineva, ci pentru a dovedi că timp de două săptămâni am încercat să cunosc pe viu realităţile din Belgia.
Ori de cîte ori revin din Occident în România, mă loveşte disperarea.
– Uite, îmi spun, o să mor şi n-o să mai apuc o ţară cît de cît apropiată de cele occidentale!

Din cîte se ştie, prima constituţie românească, cea din 1866, a fost un copy-paste după Constituţia Belgiei din 1831.
De ce am ţinut să reamintesc asta?
Pentru că teoretic, cele două ţări au avut un punct de pornire ca structură politică asemănătoare.
Diferenţa dintre Belgia lui 2016 şi România lui 2016 rămîne de ordinul unei prăpăstii.

Se înţelege că acum disperarea a fost mult mai mare.
Belgia e o ţară mică.
Are 11 milioane de locuitori.
Dacă ar fi să crezi cronicii politice, mai are un pic şi se rupe în două.
În valoni şi în flamanzi.
Crizele de guvern s-au succedat  în Belgia într-un ritm ameţitor.
Şi cu toate acestea, Belgia e în materie de infrastructură rutieră, de infrastructură feroviară, de servicii, de ordine a civilizației, de modernizare mult înaintea României.

De fiecare dată cînd compar realităţile noastre cu cele din Occident, mă întreb:
Ce dracu’ ne lipseşte nouă?
Uite, au trecut 26 de ani de la prăbuşirea comunismului.
Ni s-a spus încă de pe vremea comunismului că economia de piaţă, democraţia, sînt forţe de progres indiscutabile.

S-a confirmat asta în realitatea noastră postdecembristă?
Satele în Belgia sînt un prilej de încîntare.
Acelaşi tip de case de fermier grupate într-un centru, cu asfalt, facilităţi şi aceleaşi vaci care pasc de unele singure pe păşuni bine delimitate.

Aţi văzut cum arată o cireadă de vaci care paşte la noi?
Sînt costelive, murdare, năuce, mînate să treacă peste şosea pe un alt cîmp de mărăcini de un tip hirsut, gen violator în grup.

Două săptămîni înseamnă pentru o ţară precum România, presupus supusă blazonului Sînt atîtea de făcut! două săptămîni de înfăptuiri în realitate.
De lucruri care să fi apropiat cît de cît România de ţările occidentale, de Belgia, de exemplu.

Deşi am urmărit pe site-uri întîmplările din România, întors la Bucureşti, am încercat un experiment.
Am vrut să văd dacă în aceste două săptămîni a avut loc în România o întîmplare în urma căreia cetăţeanul român, jinduind după o Țară  ca afară, a rămas cu ceva.

Altfel spus, dacă în aceste două săptămîni s-a luat o măsură care să apropie măcar administrativ România de Belgia sau s-a construit ceva sau măcar s-a inaugurat construirea a ceva.

Nu o autostradă, nu o cale ferată de mare viteză, nu o întreprindere, ci un podeţ.
Sau dacă nu un podeţ, măcar un W.C. public.
Şi-am constatat că în aceste două săptămîni, deşi au fost Breaking News-uri, dezbateri aprinse în studiouri TV, conferinţe de presă, comunicate oficiale, declaraţii la cel mai înalt nivel, scrieri pe facebook ale demnitarilor, în realitate nu s-a întîmplat nimic.

Ba nu, mă înşel.
În realitate s-a întîmplat ceva.
DNA a avut o activitate duduitoare.
În această perioadă de două săptămîni, singurele fapte concrete ţin de arestări, trimiteri în judecată, cereri ale procurorilor, sentinţe, percheziţii.
Într-un cuvînt, singurele înfăptuiri ţin în exclusivitate de Regimul represiv.

Funcţionează la întreaga lor capacitate instituţiile represive:
SRI şi SIE, DIICOT, DNA.
E mai mult decît semnificativ că, din Guvernul Dacian Cioloş, cel mai cunoscut ministru e cel al Justiţiei, şi nu cel al Transporturilor, al Economiei, al Comunicaţiilor sau măcar al Turismului.
Dar şi ministrul Justiţiei, Raluca Prună, e cunoscut nu pentru măsurile sale vizînd perfecţionarea Justiţiei, ci pentru măsurile sale de ordine represivă.

Şi-am avut astfel răspunsul la întrebările:
De ce nu-i România Belgia?
De ce, în loc să ne apropiem de ţările occidentale, ne depărtăm pe zi ce trece?
Pentru că în aceste două săptămîni, cu excepţia domeniului represiv, în nici un alt domeniu nu s-a înfăptuit nimic.

Locul de fapte concrete l-a ţinut Spectacolul.
Cu sau fără trăncăneală.
Timp de două săptămîni, ţara a trăit Spectacolul Înmormîntării Reginei Ana.
Transmisii în direct, gesturi ale Preşedintelui şi Premierului, Slujbe în Piaţa Revoluţiei, cortegiu regal de la Sinaia la Bucureşti şi de la Bucureşti la Sinaia.

S-a terminat şi cu Marea Înmormîntare.
Culmea schizofreniei moldo-valahe:
Republica a făcut unei Regine o înmormîntare pe care România n-a mai cunoscut-o de la moartea comunistului  Gh. Dej.

A rămas ceva după două săptămîni de spectacol?
Altfel zis, românul acesta, care jinduieşte după standarde de viaţă occidentală, a avut parte de vreo şosea, de vreo cale ferată, de vreun podeţ, de vreun W.C. public?
N-a avut parte de nimic.
Nici o altă întîmplare nu mi s-a părut mai semnificativă pentru cele două săptămîni în care, dincolo de spectacol, nu s-a întîmplat nimic, decît cea cu Călin Popescu Tăriceanu.

Ca urmare a Operaţiunii Fărîmiţarea Presei în mii de bucăţipentru a sta Drepţi mai bine, Mediafax a fost lovită prin înfiinţarea unei noi agenţii.
Cu ce se ocupă agenţia repectivă ne spune totul concentrarea sa exclusivă pe linguşirea Binomului SRI-DNA.
După cum era de aşteptat, Călin Popescu Tăriceanu e politicianul cel mai vînat de Poliţia Politică Prezidenţială.
Fără a-şi da seama de asta, C. Popescu Tăriceanu n-a stat la coada de o mie de persoane de la schimbarea permiselor.
După cum era de aşteptat, Agenţia Noii Securităţi s-a dus la ţanc.
Scandal mare!
Scandal uriaş!
Preşedintele Senatului n-a stat la coadă!

O avocată, fostă membră a PMP, l-a denunţat la DNA.
Prefectul Capitalei a ordonat o anchetă la Permise.
Deşi eu stau la coadă, pentru că nu-mi place să fiu favorizat, nu văd nici o infamie în gestul lui C. P. Tăriceanu.
Preşedintele României blochează săptămînal circulaţia în Bucureşti și pe traseul Bucureşti-Sibiu fără ca cineva să-l denunţe la DNA.

Dacă primul om în stat are dreptul să dea peste cap circulaţia din Bucureşti, obligîndu-i pe şoferi să piardă timp şi nervi în ambuteiaje, de ce n-ar avea dreptul al doilea om în stat să nu stea la coada de o mie de persoane de  la Permise?!

Mai ales că, spre deosebire de Klaus Iohannis:

1. Călin Popescu Tăriceanu n-a înrăutăţit viaţa celor de la coadă. Cu sau fără preşedintele Senatului, coada a fost la fel de mare.
2. C.P. Tăriceanu i-a sfidat pe cetăţeni o singură dată.
   Klaus Iohannis i-a sfidat, în cei doi ani de mandat de sute de ori.

Dincolo de acest Scandal artificial, dovadă strălucită a forţei de Manipulare a Poliţiei Politice, rămîne întrebarea:
De ce nu s-a făcut Scandal, pentru că la Permise e coadă de o mie de persoane?
Întrebarea asta n-a fost pusă de nimeni.
Coada de o mie de persoane – o aberaţie, o crimă prin raportare la nervii şi timpul cetăţenilor – n-a făcut pe nimeni să se indigneze.
Prefectul n-a ordonat o anchetă pentru a vedea de ce se face o coadă atît de mare.
Dacian Cioloş n-a trimis Corpul de Control pentru a vedea ce nu merge la Permise.
S-a făcut în schimb un Scandal uriaş din gestul lui C. Popescu Tăriceanu.

De ce?
Pentru că îmbunătăţirea radicală a organizării la Permise n-a interesat pe nimeni.
Presă, oficialităţi.
Compromiterea lui Călin Popescu Tăriceanu a interesat.

Dacă România ar fi, într-adevăr, pe drumul apropierii de Occident, curmarea haosului de la Permise ar fi fost pe primul plan.
Cazul lui Călin Popescu Tăriceanu nici n-ar fi existat.
Numai că România nu e pe drumul apropierii de Occident.
E pe drumul apropierii de Bangladesh!”

Klaus Iohannis – mituit de China comunistă prin publicarea în limba chineză a cărții Pas cu pas pe post de capodoperă a geniului românesc

„La Tîrgul Internaţional de Carte de la Beinjing, prin Institutul cultural român, România participă în primul rînd prin traducerea în chineză a cărţii lui Klaus Iohannis, Pas cu pas.

Pas cu pas, volum pe care l-am citit în varianta electronică, nu e o carte de Memorii.
Pentru alegerile din 2014, staff-ul de campanie al candidatului PNL, Klaus Iohannis, a decis să producă şi să folosească drept instrument de publicitate electorală o carte semnată de Klaus Iohannis, dar care, aşa cum era de aşteptat, n-a fost scrisă de Klaus Iohannis. Intitulată Pas cu pas, ea se voia un fel de autobiografie oficială a candidatului, la vremea respectivă puțin cunoscut publicului nostru. Eu, de exemplu, în pregătirea unui interviu luat lui Klaus Iohannis la Realitatea Tv împreună cu Rareș Bogdan, am insistat să primesc lucrarea în variantă electronică (nu apăruse în variantă de tipar), pentru a avea o minimă documentare despre Klaus Iohannis. Așa cum am mărturisit la B1Tv marți seara, mi-a trimis varianta Edward Hellvig, dacă nu mă înșel la vremea respectivă șeful staff-ului de campanie al lui Klaus Iohannis.

În Istorie există cărţi de Memorii de excepţie, dacă ar fi să amintesc Al doilea razboi mondial de Winston Churchill, carte în două volume, distinsă în 1953 cu Premiul Nobel pentru literatură, sau Am vrut unitatea Germaniei, carte semnată de Helmut Kohl. Astfel de cărţi sînt scrise sau uneori doar dictate de o personalitate de prim rang a unei ţări, după retragerea din activitate.

Interesul stîrnit de astfel de Memorii au o dublă explicaţie:

1. Ca făuritor de Istorie, autorul dezvăluie, în premieră, eliberat de restricţiile funcţiei, amănunte cruciale pentru înţelegerea evenimentelor la care a participat.
   Memoriile lui Mihail Gorbaciov sunt sînt un document istoric asupra Perestroikăi.
2. Eliberat, în fine, de povara imaginii publice, autorul îşi poate permite dezvăluiri senzaţionale din viaţa sa personală.

Cartea lui Klaus Iohannis nu întruneşte nici una din condiţiile de mai sus:

1. Pas cu pas a apărut înainte ca Klaus Iohannis să devină preşedinte.
   Cum să stîrnească interesul o carte de memorii a primarului de Sibiu?
2. Fiind vorba de un mijloc strict electoral, carte e golită de orice omenesc.
   Nu vei întîlni în cuprinsul ei o singură confesiune în adevăratul sens al cuvîntului, expresie a sincerității.

Putem spune că e un produs de complezenţă, în genul unui clip electoral difuzat de televiziuni în emisiunile electorale.
Ca produs strict electoral, comparabil cu afișele, pixurile, tricourile şi şepcile împărţite de structurile de partid, Pas cu pas a fost cumpărată şi distribuită de organizaţiile locale ale PNL.

Din acest punct de vedere încasarea sumei de 18.000 de euro, ca drepturi de autor, pentru Pas cu pas şi Primul pas de către Klaus Iohannis, sumă incredibilă într-o Românie în care mari autori, de mare succes de librărie, dacă scot 1000 de euro din publicarea unei cărţi scrise de ei, se constituie într-una din marile afaceri de corupţie din România ultimului timp.

A beneficiat de nişte așa zise drepturi de autor pentru o carte pe care n-a scris-o el, dar mai ales pentru o carte difuzată prin organizaţiile PNL, mi se pare o uriaşă escrocherie.

Presupunînd că editura Curtea veche i-a dat autorului Klaus Iohannis suma de 18.000 de euro, normal era ca preşedintele, ştiind cum s-a obţinut ea, s-o doneze unui cămin de bătrîni sau unui spital.

Așadar, am trăit s-o văd și pe asta!
Cartea de publicitate electorală a candidatului Klaus Iohannis va fi tradusă și tipărită în China și apoi lansată la Tîrgul de carte de către Institutul Cultural Român drept cartea semnificativă pentru geniul creator al poporului român.

Traducerea unei cărţi peste hotare e condiţionată fundamental de succesul comercial al cărţii respective.
În ţările cu economie de piaţă, nici o editură nu va tipări cartea unui autor – fie el şi român, dacă o prospecţie de piaţă n-o convinge că-şi va scoate banii daţi pe traducere şi tipărire.
De nevoia de profit, nu mai vorbesc.

La o primă vedere, traducerea cărţii lui Klaus Iohannis de către o editură chineză nu lasă loc nici unei suspiciuni.
Se presupun următoarele condiţii:

1. Editura din China a aflat că undeva pe continentul european, în țara numită România, a apărut o carte care s-a constituit într-un uriaş succes comercial nu numai în ţara respectivă, dar şi în alte ţări din Europa și din lume, o carte despre care au scris toate marile publicații europene.
2. Editura a studiat piaţa şi a constatat că în China există un interes uriaş faţă de cartea respectivă.
   Graţie acestui interes, editura a dibuit în traducerea şi tipărirea cărţii o veritabilă lovitură financiară.
   Milioane de chinezi sună sau trimit e-mail-uri întrebînd cînd va fi pe piaţă cartea Pas cu pas a lui Klaus Iohannis.
   S-au făcut deja înscrieri pe lungi liste de chinezi care au cumpărat-o anticipat prin comenzi online.

Aşa ar sta lucrurile dacă ar fi vorba de o editură particulară. China e o ţară comunistă. Prin urmare, ca şi România comunistă, China are o editură care traduce şi tipăreşte pe banii statului chinez anumite cărţi din străinătate: China Translantion & Publishing House înființată în 1973.

În regimul comunist, toate editurile erau de stat și prin urmare scutite de grija pentru vînzarea unei cărți.
Corespondentul comunist român al editurii chineze la care apare cartea lui Klaus Iohannis e Editura politică.

La fel ca în România comunistă, în China comunistă editura China Translantion & Publishing House traduce şi tipăreşte cărţi din străinătate ale unor autori faţă de care statul comunist chinez are interes să-i traducă.

Fie că autorii respectivi au scris cărţi favorabile Chinei comuniste, fie că ei sînt înalţi demnitari din ţările respective.

În acest al doilea caz, traducerea şi tipărirea alcătuiesc o mituire subtilă, tipic chinezească, a autorului respectiv:

1. Prin banii pe care-i primeşte demnitarul ca drepturi de autor de la o editură de stat care nu se supune mecanismului comercial.
   În România comunistă, dreptul de autor al editurilor erau stabilite de editură indiferent dacă lucrarea respectivă se vindea sau nu.
2. Prin gîdilarea vanităţii de autor a personalităţii respective.
   Acest al doilea caz s-a întîlnit la cărţile Elenei Ceauşescu. În cadrul cultului personalităţii, în România lui Ceauşescu se reproduceau variantele în limbi străine ale cărţilor Elenei Ceauşescu, toate publicate pe banii Securităţii.

Asta în cazul țărilor occidentale.
În cazul țărilor din Est, cu edituri de stat, traducerea și tipărirea alcătuiau un gest de mituire a Elenei Ceaușescu și prin ea a lui Nicolae Ceaușescu.

Aşadar, autorul Klaus Iohannis urmează să apară în limba chineză la Editura de stat pentru cărţi din străinătate a Chinei comuniste.

Presa noastră, fie înregimentată, fie şantajată, cu mici excepţii, a făcut ciocul mic la anunţul privind lansarea în China a cărţii Pas cu pas a preşedintelui României.

Cu mici excepţii, nimeni nu s-a întrebat:

1. Cîţi bani îi va da lui Klaus Iohannis statul chinez sub pretextul drepturilor de autor?
2. Care sînt argumentele Editurii de stat a Chinei comuniste pentru alegerea din miile de cărţi apărute în România a exact cărţii lui Klaus Iohannis.

Intelectualii români – de la Gabriel Liiceanu la Andrei Pleşu, au făcut mare caz de compromiterea titlului de doctor prin apariţia tezelor de doctor plagiate.
Cum adică – s-au zburlit ei, Gabriel Oprea e doctor în ştiinţe ca şi noi care am trudit pentru teza noastră de doctorat?

Impostura care e teza de doctorat plagiată ne lovește și pe noi, cei care am luat doctoratul pe bune.
Intelectualii români sînt nu numai doctori, dar şi autori de cărţi.
Orice autor visează să fie tradus peste hotare.
Uşor de imaginat ce-ar însemna pentru un intelectual român traducerea cărţii sale în China.

Iată însă că în China e tradus ca autor nu un mare scriitor român, nu un mare eseist, nu un mare filosof, istoric, ci Klaus Iohannis!
Autorul unei cărţi infinit mai proaste decît teza de doctorat plagiată.
Intelectualii noştri de ce nu tresar la această impostură care îi lovește în statutul lor de autori de cărți pe bune?

E lesne de imaginat ce Scandal s-ar fi produs în România dacă autorul tradus de editura de stat a Chinei comuniste ar fi fost Victor Ponta.

Cu mici excepții, incredibila mituire a lui Klaus Iohannis de către China comunistă n-a stîrnit indignarea publică a nici unui lider politic.
Nici măcar a lui Traian Băsescu, pentru a mă referi la singurul lider care mai face Opoziție în România lui Klaus Iohannis!”

Inainte de a incepe comentariul pe baza temelor din cele trei editoriale, in primul rand felicitari maestrului Cristoiu!

Luam cele trei editoriale in ordinea pe care am pus-o pe blog, care e si ordinea cronologica.

Primul editorial raspunde la intrebarea pusa de cel de-al doilea:

„De fiecare dată cînd compar realităţile noastre cu cele din Occident, mă întreb:
Ce dracu’ ne lipseşte nouă?”

si:

„De ce nu-i România Belgia?”

Sa ne uitam la Traian Basescu, cel care ne-a condus 10 ani. Sa ne uitam la atitudinea politica pe care a avut-o atunci cand era la Putere si la cea de acum. Dl Cristoiu evoca foarte clar diferenta dintre cele doua, iar ceea ce te frapeaza este ca cele doua atitudini sunt diametral opuse. Nu cu diferente de nuante, ci diametral opuse!!! Cu alte cuvinte, cand nu mai e la Putere lui Basescu nu-i mai place anticoruptia! La Putere fiind, i-a placut pentru ca lovea in adversarii politici, trecand sub tacere, pe cat se putea, propriul sau regim foarte corupt. Acum, cand dezvaluirile ating oamenii sai care incep sa fie luati la intrebari, denunta cu toata taria „institutiile de forta” proiectate in felul acesta chiar de el!

Traian Basescu nu e un om oarecare. El a fost Presedintele Romaniei.

Insa ceea ce face Traian Basescu – care n-a crezut niciodata in lupta anticoruptie, mintind incontinuu – se numeste LICHELISM. Ca Traian Basescu nu e singura lichea din politica romaneasca – total de acord! Insa la el, datorita inaltei functii pe care a avut-o, sare in evidenta cel mai bine acest lucru: lipsa de verticalitate, lipsa chiar a unui crez politic, intr-un cuvant spus comportamentul de lichea. Acum vrea sa castige electorat luptand impotriva a ceea ce a construit in cele doua mandate si asta doar pentru un singur lucru: pentru ca doreste Puterea, singurul lucru pe care cred ca-l iubeste cu adevarat: Puterea lui personala!

De aici se si vede de ce Romania nu e ca Belgia.

„Crizele de guvern s-au succedat  în Belgia într-un ritm ameţitor.
Şi cu toate acestea, Belgia e în materie de infrastructură rutieră, de infrastructură feroviară, de servicii, de ordine a civilizației, de modernizare mult înaintea României.” – n-am spus ca Traian Basescu e singura lichea a clasei politice. De vazut cum se desfasoara lucrurile la CNADNR, institutie eminamente controlata politic: daca premierul (care e si liderul partidului de guvernamant) ii spune sefului de acolo sa taie panglica la vreo lucrare ce inca nici terminata nu e, ala, docil, executa imediat, daca asa ii cer interesele partidului! Ca asa se face.  In Romania, in Romania condusa de lichele, asa se face! Daca nu faci asa, nu esti om sau, cel putin, esti unul ciudat, care trebuie ocolit…

Cel mai mare pericol este lichelizarea Romaniei, pentru ca pestele de la cap se-mpute. Daca nu cumva s-a si lichelizat deja. Daca s-a intamplat asta, macar sa nu ajunga la metastaza!

In al doilea articol intalnim ceva semnificativ: cum sa se preocupe demnitarul ca cetatenii stau la o coada de 1000 de persoane, cand el obtine ceea ce doreste fara sa stea la vreo coada, ci pur si simplu i se da? Cum sa te mai preocupe res publica cand tu, ca demnitar, esti deasupra oricaror treburi publice? Baronizarea Romaniei nu e de ieri de azi si se vede aici de ce destui politicieni, atat de la Stanga cat si de la Dreapta simpatizeaza cu Monarhia… Demnitarii nostri, politicienii nostri nu se comporta ca intr-o republica, nu au o comportare republicana. Se vorbeste, si pe buna dreptate, despre aroganta lor – un astfel de tip de comportament adevereste ceea ce am spus mai sus. Ei manifesta dispret fata de treburile publice, adica fata de republica, cautand sa-si ocoleasca indatoririle in schimbul foloaselor personale!!

In al treilea edtorial intalnim iarasi un lucru ce suna cunoscut: Presedintele se promoveaza pe sine insusi in strainatate! Este foarte buna observatia:

„Iată însă că în China e tradus ca autor nu un mare scriitor român, nu un mare eseist, nu un mare filosof, istoric, ci Klaus Iohannis!”

Nu e promovata cultura romana. E, in schimb, promovata „opera”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, Presedintelui. Este evident ca prin asta nu e cultivata virtutea civica ci interesul personal al Presedintelui de a castiga niste bani. In interesul Romaniei ar fi fost sa fie promovata cultura romana, mai ales ca se face apel pentru cartea Presedintelui la Institutul Cultural Roman, care e al Statului din cate inteleg eu. Iar apropo de res publica, virtutea civica l-ar fi obligat pe Presedinte sa nu faca apel la ICR ca sa-i promoveze cartea; ca liberal nu mai vorbesc ca ar fi trebuit sa utilizeze in exclusivitate canale private, nu de stat. Pentru ca asa cum sta acum treaba s-ar putea deduce ca „Pas cu pas”, cartea Presedintelui, e importanta pentru cultura romana. De ce? Pentru ca e a Presedintelui!

Ceea ce nu inseamna ca ar trebui sa socotim plagiatul mai putin grav. Dar ceea ce e mai grav este ca, in chestiunea plagiatului, au beneficiat din plin de acesta tot marimile politice. Cu alte cuvinte, pentru ca au plagiat, marimile politice romanesti au fost mangaiate pe crestet si li s-a trecut cu vederea, dar daca ar fi plagiat un om obisnuit, acesta ar fi fost dat cu capul de toti peretii, daca nu cumva ar fi facut si puscarie!

„Iată însă că în China e tradus ca autor nu un mare scriitor român, nu un mare eseist, nu un mare filosof, istoric, ci Klaus Iohannis!
Autorul unei cărţi infinit mai proaste decît teza de doctorat plagiată.
Intelectualii noştri de ce nu tresar la această impostură care îi lovește în statutul lor de autori de cărți pe bune?

E lesne de imaginat ce Scandal s-ar fi produs în România dacă autorul tradus de editura de stat a Chinei comuniste ar fi fost Victor Ponta.

Cu mici excepții, incredibila mituire a lui Klaus Iohannis de către China comunistă n-a stîrnit indignarea publică a nici unui lider politic.
Nici măcar a lui Traian Băsescu, pentru a mă referi la singurul lider care mai face Opoziție în România lui Klaus Iohannis!”,

are dreptate! Iar „intelectualii noştri de ce nu tresar la această impostură care îi lovește în statutul lor de autori de cărți pe bune”? – pentru ca lichelismul exista si in lumea intelectuala.

Si ne mai miram de ce Romania nu-i ca Belgia…?

Si acum sa explic putin titlul…

Eu nu vreau sa spun ca Robespierre a facut bine ceea ce a facut sau ca trebuie sa ne fie un model. Ci spun ca ar trebui cumva redusa doza asta de lichelism din societatea romaneasca daca vrem „o tara ca afara”. Pentru ca altminteri nu prea se poate. Romania este o republica. Ar trebui sa intelegem mai bine conceptele republicane. Pentru ca noi, mai bine spus politicienii nostri nu construiesc ceva autentic si nici ceva in care sa creada. Cum n-au crezut si nici nu cred in lupta anticoruptie, ca sa dau un exemplu, urmarind mai degraba doar scopuri personale. In aceeasi cheie trebuie citit interesul lor si nu doar al lor pentru monarhie. Or, in felul asta eu nu vad cum se poate construi ceva durabil in Romania, care sa aduca libertate, prosperitate societatii noastre, nu vad cum putem avea o societate in care abuzurile la adresa cetateanului sa se diminueze, de ce nu?, pana la anihilare. Pentru ca sa putem spera sa ne apropiem de nivelul tarilor dezvoltate din Occident.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ce se intampla cu sportul romanesc?

Este uluitor cum o tara, precum tara noastra, care a facut istorie in gimnastica feminina, care a dat mari campioane, de talie mondiala, sa rateze calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio… Nu doar echipa feminina a ratat calificarea ci si cea masculina… Insa gimnastele noastre au fost, de la Nadia Comaneci incoace, gloria sportului romanesc si cred ca nu exagerez daca spun asa. Bineinteles nu putea sa stea totul intr-un singur om – Catalina Ponor, care a avut o evolutie meritorie, dar… Dar noi nu am avut echipa in concursul olimpic. Si sa nu uitam ca are si o varsta destul de inaintata pentru acest sport. Insa ceea ce ma frapeaza pe mine e altceva… Si anume faptul ca nu avem antrenori tineri in gimnastica feminina. Ca eu, de ani si ani de zile, doar de Octavian Bellu si Mariana Bitang aud. Tot respectul pentru cei doi. Nu vreau sa fiu gresit inteles. Dar m-as fi asteptat ca din fostele mari stele ale gimnasticii feminine romanesti sa se iveasca antrenoare de mare succes. Stiu ca nu e o regula ca dintr-un mare sportiv sa ajungi, dupa ce ti-ai incheiat cariera, un mare antrenor. Dar o scoala de gimnastica presupune sa ai si antrenori, capabili sa-i inlocuiasca pe cei vechi, pentru ca viata merge inainte. Nu doresc sa neg meritele celor vechi, n-as vrea sa se inteleaga asta. Dar viata merge inainte si e logic sa vina la un moment dat si antrenori mai tineri, cu conceptii noi, cu metode de antrenament mai bune pentru ca in felul acesta lucrurile progreseaza. De asemenea trebuie spus ca si in gimnastica masculina Romania a inregistrat de-a lungul timpului rezultate foarte bune! Acum nu prea mai avem cu ce sa ne laudam…

Este uluitor, neobisnuit, cum de la rezultate stralucite sa ajungi sa nu mai ai deloc echipa!

Declinul este evident daca ne uitam si la numarul de medalii, de exemplu la Olimpiada de la Sydney (2000) am luat 26 de medalii, la Atena in 2004 am luat 19 medalii, in 2008 la Pekin am reusit sa luam doar 8 medalii, la Londra (2012) doar 9 medalii, iar la Rio, cel putin pana acum, avem doar 4 medalii in total… In 1976, la Montreal, Romania a obtinut un total de 27 de medalii – locul 9!! In 1968, in Mexic, cand nu am avut echipa de gimnastica – asa am inteles – Romania a obtinut 15 medalii – locul 12!! In 1996, la Atlanta, am obtinut 20 de medalii – din cele 4 medalii de aur doar una a fost la gimnastica – de remarcat si evolutia buna a baietilor la aceasta disciplina, soldata cu medalii! Evolutia de acum e comparabila cu cea de la Olimpiada de la Helsinki din 1952 unde am obtinut doar 4 medalii – locul 23. Totusi, la editia urmatoare, in 1956, la Melbourne, Romania a obtinut 13 medalii – locul 9 – deci un salt semnificativ. Totusi, in 1952 Romania era dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial…

Nu pot sa nu remarc faptul ca declinul sportului romanesc – iar rezultatele obtinute la Olimpiade sunt un barometru semnificativ in acest sens – s-a produs din 2004 cand de la 19 medalii obtinute la Atena in 2004, am ajuns la numai 8 medalii obtinute in 2008 la Pekin… Adica acest declin s-a produs in perioada regimului Basescu. Iar acum avem o desavarsire a dezastrului in sport!!

Nu mai vorbesc despre dezastrul din fotbalul romanesc, ultima patanie fiind infrangerea catastrofala a Stelei in fata lui Manchester City (0-5!!!).

Cei care conduc sportul romanesc ar trebui sa se gandeasca serios pentru ca e clar ca mergem intr-o directie gresita.

Ma gandeam si la faptul ca noi am avut de-a lungul vremii rezultate foarte bune si la atletism. La Rio parca nici nu exista atletism romanesc, nu vezi sportivi care sa se remarce…

La handbal, la feminin, am terminat in grupa pe penultimul loc. Angola a fost in fata noastra… Ma asteptam la mult mai mult de la echipa feminina de handbal care a avut si rezultate bune in ultima vreme, obtinand o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 2015.

Noi am avut o stralucita echipa masculina de handbal, cu patru medalii de aur la campionatul mondial intre 1961 si 1974, medalii de bronz in 1967 si 1990, medalie de argint in 1959, iar la Jocurile Olimpice – medalie de argint in 1976 si medalie de bronz in 1972, 1980 si 1984. Intre 1992-1996 ne clasam in competitiile internationale de anvergura pe locurile 8-11, in schimb la Campionatul Mondial din 2009 pe locul 15 si la cel din 2011 pe locul 19… Iar acum, practic, nu se mai prea aude ceva de echipa nationala de handbal masculin, altadata o echipa stralucita, cu o virtuozitate renumita in joc.

In general vorbind, asa cum se prezinta lucrurile acum in sportul de la noi, le-as caracteriza ca fiind la nivelul: nesatisfacator, asta ca sa fiu elegant si sa nu spun ca stau chiar rau… Sper sa fie o situatie care sa treaca repede si lucrurile sa inceapa rapid sa se imbunatateasca! Se intampla, desigur, si perioade de declin. Sper insa sa nu fie vorba de o boala cronica! Ca prea merg de ceva vreme incoace toate anapoda in sport.

Sper sa se stopeze acest dezastru din sport, iar daca e vorba de modernizarea bazelor de antrenament, a cluburilor sportive cred ca ar trebui sa se identifice sursele de finantare necesare, iar sectorul privat trebuie lasat sa lucreze pentru ca sa poata da rezultatele bune pe care le asteptam cu totii. Nu poti avea rezultate bune avand cluburi in faliment. De asemenea sportivii, antrenorii, oamenii care muncesc in sport pentru a face cu adevarat performanta, ar trebui sa fie si bine platiti, altminteri vor pleca catre alte zari… Vorbim aici de un sport profesionist, nu de unul de amatori. Spun asta ca sa fie clar. Declinul acesta al sportului romanesc nu e de bun augur. Conditiile materiale pentru buna desfasurare a activitatii sportive trebuie asigurate, iar daca statul nu are bani suficienti, ar trebui sa vedem implicarea sectorului privat in sport. Lucru care presupune, desigur, si dezvoltarea sectorului privat la noi in tara.

Ceea ce se poate constata este ca, cel putin din 2004 incoace, acest domeniu a fost neglijat. Nu s-a prea muncit in acest sector de activitate. Lucrurile au fost, cumva, lasate sa mearga in virtutea inertiei, c-o sa mearga bine si asa, si iata ca nu merg deloc bine. Avem de a face cu o involutie evidenta.

Iar problemele trebuie sa ni le rezolvam noi, ca nimeni n-o sa vina sa ni le rezolve.

Se incearca sa ni se bage monarhia pe gat…

… cel putin asta e impresia pe care ti-o lasa tot acest spectacol mediatic legat de moartea si inmormantarea D-nei. Ana de Bourbon-Parma.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Condoleante familiei indoliate!

S-a incercat, desigur, evocarea monarhiei si a personalitatii D-nei. Ana de Bourbon-Parma, dar in buna traditie damboviteana au inceput si exagerarile demne de o cauza mai buna. A vedea in monarhie un fel de panaceu la toate relele societatii romanesti si a privi idilic monarhia, pe fostul rege, cand era tanar sa-l compari cu Brad Pitt, adica ce frumos era, ca marele actor american, si alte lucruri de genul asta arata ca, in primul rand, s-a depasit granita decentei. Altii se intrebau daca nu cumva monarhia ar fi leacul ce ar duce la reforma morala a clasei politice, ca monarhia ar fi, nu-i asa, un model candid s.a.

Eu sunt primul care sa recunoasca rolul major pe care l-a avut monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen in faurirea statului roman modern si a Romaniei Mari. Insa dupa implinirea acestui deziderat monarhia romana a esuat lamentabil, impreuna cu toata clasa politica de atunci. A inflorit coruptia si nu au reusit sa apere democratia si libertatile individului, chiar dimpotriva! Sa ne gandim la controversatul Carol al II-lea si Elena Lupescu si, legat de acestia, la Dictatura Carlista, apoi la cea legionara si dupa aceea la cea antonesciana. Toate acestea s-au petrecut pe vremea monarhiei… De asemenea citeam mai demult despre coruptia de pe vremea aceea ce a avut efectele cele mai negative asupra Armatei Romane si a inzestrarii acesteia in acele vremuri atat de tulburi, va dati seama… Despre democratia interbelica iata ce spune fostul prim-ministru, Dl. Adrian Nastase:

„Democratia originală” interbelică

„Termenul de „democratie originală” pentru România nu a fost inventat după Revolutie. L-am regasit, spre exemplu, in volumul publicat de Matei (Mattei) Dogan, in 1946, la Bucuresti, volum intitulat „Analiza statistică a ‘democratiei parlamentare’ dinRomânia”.

M-a intrigat, mai intâi, anul aparitiei – 1946, anul alegerilor trucate de după Razboi. Am crezut ca este o carte scrisă de un propagandist al regimului comunist sau de un reprezentant al partidelor istorice. Mi-am adus aminte apoi că intâlnisem numele lui Dogan in referirile la elitele politice, la „mandarinii Europei occidentale”, in lucrări de sociolologie politică franceză. Am aflat apoi că Mattei Dogan, decedat in 2010, sociolog francez de origine română fusese ales, in 1992, si membru de onoare al Academiei Române.

Cartea pe care vi-o prezint a fost scrisă de el la vârsta de 26 de ani. Probabil o teză de doctorat? Ea are si un amplu rezumat in franceză. Este cea mai documentată analiza a sistemului electoral interbelic pe care am citit-o. O analiză foarte critică. Insotită de zeci de tabele si grafice.

După expunerea sistemelor elctorale arhaice si discriminatorii de până la primul război mondial, Dogan examinează noile scheme electorale precum si rezultatele voturilor din cele 11 operatiuni electorale inter-belice. Asa cum arată el, pentru acea perioadă, „mecanismul democratiei românesti este redat lapidar de cuvintele lui Petre Carp: ‘Dati-mi puterea si vă dau parlamentul. După ce factorul constitutional (Regele, n.n.) insărcina un partid politic sau o grupare politică cu formarea guvernului, acesta ‘facea’, după câteva săptămâni, alegeri parlamentare si intotdeauna obtinea, in aceste alegeri, majorităti covârsitoare, astfel incât partidul de la guvernare reusea intotdeauna sa-si formeze in parlament o majoritate a sa, guvernamentală. Regulile clasice ale parlamentarismului după care guvernul trebuie să fie o emanatie a parlamentului au fost inversate in aplicarea principiilor democratice in România, unde parlamentul este expresia guvernului. In practica electorală românească nu s-a intâmplat niciodată ca guvernul sa fie pus, in alegeri, in minoritate”.

„Rotativa guvernamentală”, pentru acea perioadă, arată minunat. Spre exemplu, PNL, fiind in opozitie, a obtinut la alegerile din 1920 6,8% din voturi; in 1922, fiind la guvern, obtine 60,3%. In 1926, in opozitie, obtine 7,3% dar in 1927, fiind la guvernare, obtine 61,7%. In 1928, in opozitie, obtine 6,5%, in 1931, la guvern, obtine 47,5%. In 1932, in opozitie, obtine 13,6% iar in 1933 obtine, la guvern fiind, 51% (pag. 28). Nu e minunat cum functiona democratia românească inter-belică?

Dogan prezintă si sistemul zestrei guvernamentale, functionarea primei majoritare, evolutia voturilor pe judete si pe regiuni istorice. Sunt analizate prezenta la vot, initiativele legislative vs proiecte de legi venite de la guvern, situatia intrebarilor, interpelărilor parlamentare, participarea la dezbateri (inclusiv falsificarea listelor de prezentă!), cvorumuri, lipsa dialogului politic intre majoritate si opozitie, votul de partid, activitatea de control a parlamentului (foarte firavă).

Concluzia autorului este aceea că pentru perioada inter-belică, se  poate vorbi de „originalitatea democratiei aplicate românesti” (p.108), caracterizată printr-o „rotativă guvernamentală in formă parlamentară”.

De aceea, afirmă Dogan, la finalul analizei sale, bazată pe cifre amănuntite, „nu se poate sustine ca in România in perioada dintre cele două războaie mondiale a existat un autentic regim democratic” (p.110).

Atrag incă o dată atentia criticilor mei de pe forumuri că nu eu am afirmat aceste lucruri. Eu doar le-am readus in atentie, stiind că această carte nu va fi republicată.”

De asemenea sa nu uitam felul extrem de brutal – asemanator celui lui Bashar al-Assad – de rezolvare a unor probleme socio-economice cum ar fi Rascoala din 1907 sau greva de la 16 februarie 1933, cand Armata Romana a tras in propriul popor!! Lucrurile acestea tot pe vremea monarhiei s-au petrecut.

De aceea eu nu cred ca e cazul sa inaltam in slavi aceasta forma de guvernamant: monarhia.

Iar in ceea ce priveste decretarea zilei de 13 august 2016 zi de doliu national am o parere asemanatoare cu maestrul Ion Crstoiu, pe care domnia sa si-a exprimat-o aici. Nu s-au dat deloc explicatii convingatoare, nici din partea Guvernului si nici din paretea Presedintiei. Si n-au constientizat ca au depasit o limita de bun simt si ca tot ce se intampla in legatura cu nefericitul eveniment al mortii D-nei. De Bourbon-Parma e foarte la marginea Constitutiei, inclusiv decretarea zilei de doliu national, daca nu chiar ca se incalca de-a binelea Constitutia.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

In chestiunea Sky News…

Sa vedem mai intai ce s-a intamplat:

Mediafax

Ancheta DIICOT ar putea fi extinsă asupra jurnaliştilor britanici de la Sky News

„În dosarul deschis în urma difuzării reportajului Sky News despre presupuşi traficanţi de arme din România, anchetatorii vor face cercetări privind infracţiuni contra securităţii naţionale, procurorii luând în calcul extinderea anchetei asupra jurnaliştilor britanici, au precizat surse judiciare.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că cercetările în această cauză se vor axa pe infracţiuni contra securităţii naţionale, respectiv comunicarea de informaţii false. Potrivit surselor citate, anchetatorii iau în calcul extinderea anchetei în ceea ce îi priveşte jurnaliştii britanici care au realizat materialul.

Trei dintre cele cinci persoane care au legătură cu realizarea materialului Sky News despre presupuşi traficanţi de arme din România au fost chemate, din nou, joi, la sediul DIICOT pentru continuarea cercetărilor, după ce miercuri seara audierile au fost întrerupte. Unul dintre cei audiaţi este Szanto Aurelian Mihai, cel care ar fi intermediat legătura jurnaliştilor cu persoanele care apar în înregistare. Aceştia nu au făcut nicio declaraţie la intrarea în sediul DIICOT, fiind însoţiţi de avocaţi.

Procurorul şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, a declarat miercuri că, în cadrul anchetei, se confirmă existenţa unui scenariu în legătură cu materialul difuzat de Sky News. „Au fost identificate persoanele mascate şi alte persoane cu care au colaborat. Au fost identificate şi ridicate şi armele şi s-a descoperit autoturismul. Se confirmă ceea ce am preconizat, un scenariu care cred că a fost pus la cale de jurnaliştii britanici„, a precizat Daniel Horodniceanu.

Jurnalistul Sky News Stuart Ramsay, realizatorul reportajului despre presupusul trafic ilegal cu arme de foc din România, a publicat noi mesaje Twitter în care atacă România pentru publicarea de informaţii nepotrivite care să provoace o reacţie din partea sa, reiterând faptul că nimeni nu a fost plătit.

”România, încetează cu publicarea de mesaje nepotrivite, este ridicol. Este foarte plictisitor. Am răspuns la fiecare întrebare – arestezi bandele?”, scrie jurnalistul, în cel mai recent mesaj publicat pe Twitter.

”Nimeni nu a fost plătit. Armele sunt reale. Povestea este corectă. Sfârşit de discuţie. România, aici nu era vorba despre tine. Era vorba despre arme”, publica acesta anterior.

Ramsay a insistat de asemenea, asupra faptului că în imaginile suprinse de camerele de supraveghere ale hotelului unde au fost cazaţi jurnaliştii Sky News apare doar echipa publicaţiei, nimeni altcineva, contrazicând informaţii potrivit cărora că în imagini ar putea fi văzuţi echipa de filmare şi intermediarul de origine română.

”Pentru a clarifica -în imaginea de la hotel apare echipa Sky News. Nimeni altcineva. Este televiziune. Este o echipă de producţie”.

”Heheheh, este adevărat. Pur şi simplu nu vă place! AK-urile şi puştile cu lunetă sunt – err – militare, de vânzare. Succes”, a mai scris Ramsay pe Twitter.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că legătura dintre jurnaliştii britanici şi cei care apar în filmarea Sky News ar fi fost intermediată de Szanto Aurelian Mihai, un freelancer român în vârstă de 40 de ani care s-ar fi stabilit în Marea Britanie în urmă cu şapte ani. Aceleaşi surse precizează că totul ar fi fost un scenariu pus la cale de jurnaliştii britanici, românii care apar în imagini fiind plătiţi şi instruiţi în legătură cu replicile pe care să le spună. De asemenea, acestora li s-ar fi cerut să poarte haine de tip militar. Suspiciunile procurorilor ar fi fost confirmate de intermediar la audieri. Szanto Aurelian a declarat că a fost păcălit şi că i s-ar fi spus că este vorba despre un reportaj cu personaje fictive, informaţii ce ar fi urmat să fie anunţe la difuzarea materialului.

„Mi-au declarat : nu vă faceţi griji, la momentul difuzării va apărea la sfârşit, pe display, că toate personajele din acest documentar sunt fictive şi sunt doar cu caracter informativ. Aşa mi s-a comunicat. Ei mi-au cerut să le prezint arme de război. Comunicarea mea către ei a fost nu, nu pot să vă ofer arme de război. Ei m-au asigurat că este un documentar care va apărea în luna decembrie. Nu va fi o ştire, nu va fi ceva pus pe sticlă care să defăimeze imaginea României. S-au negociat la mii de euro, dar nu foarte multe”, susţine bărbatul.”

EXCLUSIV: Un ofiţer NCA a vizionat o filmare a Sky News. Agenţia britanică: Noi am oferit comentarii generale. Ţara la care NCA a făcut referire în mod specific a fost Ucraina

„Agenţia Naţională britanică pentru combaterea Infracţionalităţii a comunicat, pentru MEDIAFAX, că postul Sky News a prezentat o filmare unui ofiţer al instituţiei, precizând că NCA a făcut comentarii generale despre traficul ilegal de arme din estul Europei răspunzând unei întrebări despre Ucraina.

Răspunzând unor întrebări adresate de agenţia MEDIAFAX referitoare la menţiunile făcute despre NCA în reportajul realizat de postul Sky News, Biroul de presă al Agenţiei Naţionale britanice pentru Combaterea Infracţionalităţii a confirmat că, într-adevăr, o filmare i-a fost prezentată unui ofiţer al instituţiei.

„Sky News i-a arătat o filmare unui agent NCA, iar noi am oferit comentarii generale despre traficul ilegal cu arme la nivel european din perspectiva autorităţilor britanice”, a transmis, pentru MEDIAFAX, un reprezentant al Biroului de presă al NCA.

La întrebarea dacă NCA menţine comunicatul din reportajul Sky News privind existenţa unor informaţii despre un presupus trafic ilegal cu arme de foc în România, NCA a precizat pentru MEDIAFAX: „Agenţia nu a fost rugată (de către Sky News – n.red.) să facă vreun comentariu specific despre situaţia din România şi nu a comentat situaţia din România. NCA a oferit o perspectivă generală despre comerţul ilegal cu arme în Europa. Ţara la care NCA a făcut referire în mod specific a fost Ucraina, în contextul conflictului din acest stat şi al realităţii că multe arme provin din zone geografice instabile”.

Postul tv britanic Sky News a difuzat un reportaj despre presupuşi traficanţi de arme din România. Filmarea difuzată de Sky News arată întâlnirea dintre doi traficanţi de arme, care ar fi români, şi echipa de jurnalişti. După luni de negocieri, echipa Sky News spune că a fost direcţionată către o zonă izolată din România pentru a se întâlni cu membrii unui grup de traficanţi de arme.

Sky News precizat, în materialul postat pe site-ului postului tv, că, „la Londra, filmarea a fost prezentată unor ofiţeri ai Agenţiei Naţionale pentru combaterea Infracţionalităţii (NCA). Au confirmat că tipurile de arme, zona întâlnirii noastre (cu traficanţii – n.red.) şi preţurile discutate corespund cu informaţiile pe care le are NCA”.

„Armele provin de obicei din zone de conflict precum Ucraina, unde a avut loc şi întâlnirea dumneavoastră”, afirma, pentru Sky News, Ian Cruxton, director pentru combaterea infracţionalităţii organizate în cadrul NCA.

Jurnalistul Sky News Stuart Ramsay, realizatorul reportajului despre presupusul trafic ilegal cu arme de foc din România, a explicat miercuri că materialul video difuzat este real, precizând că nimeni nu a fost plătit. „Ha! Să se calmeze toată lumea. Reportajul este real. Nu a fost nimeni plătit. Nu a făcut nimeni nicio înscenare. Armele erau reale. Au loc arestări. Instituţiile guvernamentale sunt stânjenite. Faceţi faţă realităţii!, a transmis, prin Twitter, Stuart Ramsay, şeful Departamentului Corespondenţi de la Sky News.

Procurorul şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, a declarat miercuri că, în cadrul anchetei, se confirmă existenţa unui scenariu în legătură cu materialul difuzat de Sky News. „La acestă oră se efectuează câteva percheziţii în Mureş şi Bistriţa. Au fost identificate persoanele mascate şi alte persoane cu care au colaborat. Au fost identificate şi ridicate şi armele şi s-a descoperit autoturismul. Se va face o conducere în teren. Se confirmă ceea ce am preconizat, un scenariu care cred că a fost pus la cale de jurnaliştii britanici”, a declarat procurorul şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că legătura dintre jurnaliştii britanici şi cei care apar în filmarea Sky News ar fi fost intermediată de Szanto Aurelian Mihai, un freelancer român în vârstă de 40 de ani care s-ar fi stabilit în Marea Britanie în urmă cu şapte ani, bărbatul fiind în prezent audiat la DIICOT. Aceleaşi surse precizează că totul ar fi fost un scenariu pus la cale de jurnaliştii britanici, românii care apar în imagini fiind plătiţi şi instruiţi în legătură cu replicile pe care să le spună. De asemenea, acestora li s-ar fi cerut să poarte haine de tip militar. Suspiciunile procurorilor ar fi fost confirmate de intermediar la audieri. Surse din cadrul anchetei susţin că, la jumătatea lunii iulie, intermediarul Szanto Aurelian Mihai ar fi fost contactat de jurnalişti Sky News care i-au spus că vor să facă un material despre traficul de arme în Europa. Ulterior, la data de 29 iulie, acesta, împreună cu mai mulţi angajaţi ai postului Sky News au ajuns Târgu Mureş. La data de 1 august au ajuns la Cluj, unde au închiriat o maşină care a fost condusă de Szanto Aurelian Mihai, acesta fiind şi translator în cadrul materialului dar şi unul dintre figuranţi. La înregistrare au luat parte şi alţi bărbaţi, unul dintre ei fiind finul intermediarului. Aceleaşi surse precizează că patru dintre arme i-ar aparţine lui Szanto Aurelian Mihai, acestea fiind deţinute legal. Alte două arme i-ar aparţine finului intermediarului, fiind deţinute şi acestea în mod legal. Sumele pe care le-ar fi primit participanţii sunt cuprinse între 500 şi 1.000 de euro. Sursele menţionate spun că jurnaliştii ar fi solicitat să filmeze într-o zonă de munte, finul intermediarului alegând un deal din localitatea Mărişelu din Bistriţa Năsăud. Procurorii DIICOT au efectuat miercuri dimineaţă şapte percheziţii la Bistriţa Năsăud şi Tîrgu Mureş, în urma cazului difuzat de Sky News alte patru persoane urmând să fie aduse la DIICOT.”

Ambasadorul României la Londra, despre cazul Sky News: Autorităţilor le-am explicat deja şi au înţeles. Nu trebuie să facem dintr-un reportaj un capăt de ţară

„Ambasadorul României la Londra, Dan Mihalache, a declarat pentru MEDIAFAX că lucrurile trebuie puse în „bună ordine” în ceea ce priveşte opinia publică britanică şi că autorităţilor li s-a explicat care este situaţia în cazul Sky News, diplomatul subliniind că ”nu trebuie să supradramatizăm”.

„Misiunea noastră e să punem lucrurile în bună ordine pentru opinia publică din Marea Britanie. Autorităţilor le-am explicat deja şi au înţeles”, a declarat Mihalache pentru MEDIAFAX.

Ambasadorul a spus că, în opinia sa, nu trebuie „să facem dintr-un reportaj un capăt de ţară”.

„Percepţia se construieşte din acumulări succesive de date, informaţii. Noi trebuie să avem grijă ca asemenea acumulări să nu fie de tipul acestui reportaj”, a subliniat diplomatul.

De asemenea, Mihalache a precizat că pe măsură ce ancheta avansează, Ambasada va informa autorităţile britanice, presa britanică şi autorităţile de reglementare asupra concluziilor ei.

În ceea ce priveşte relaţiile bilaterale sau comunitatea de români din Marea Britanie, nu există efecte negative, a susţinut ambasadorul.

„Aici nu e vorba de relaţii între autorităţile statului, aici e vorba de o făcătură de presă, n-are nicio legătură cu statele şi cu relaţiile dintre state. (…) Nu trebuie să supradramatizăm un incident pe care îl lămurim, îl clarificăm, arătăm că e o făcătură şi cu asta gata”, a conchis Dan Mihalache.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că în anchetă privind reportajul difuzat de televiziunea britanică se merge pe varianta unui scenariu pus la cale de jurnaliştii Sky News, primele cercetări arătând că aceştia le-ar fi spus inclusiv replicile românilor şi le-ar fi cerut să poarte haine militare, o parte din arme fiind ale intermediarului.”

 Who done it?

Mi-am pus aceasta intrebare pentru ca nu putem sa tragem concluzia ca e doar o simpla „facatura de presa” care „n-are nicio legatura cu statele si relatiile dintre state”. Ancheta e in curs de desfasurare si ar trebui sa scoata la iveala adevarul. Insa in Marea Britanie s-au mai intamplat astfel de incidente. Imi amintesc, de pilda, cu publicatia Daily Mail facea reportaje halucinante care conduceau la concluzia ca va urma un val de emigranti romani si bulgari spre Marea Briatnie, mai multi decat populatia celor doua tari la un loc. Atunci Statul Roman nu a reactionat. Acum o face si bine face! De asemenea o nota foarte buna pentru luare de pozitie a D-nei. Ana Birchall.

Evident, te intrebi de ce apar astfel de dezinformari si intoxicari in Marea Britanie. Ca asa se numesc astfel de lucruri? Ca sa fiu cat se poate de direct, voi spune ca unora nu le convine ca Romania, in contextul evenimentelor recente din Turcia, e o tara stabila. Rolul pozitiv al Romaniei in cadrul NATO e in crestere, iar cei care au mizat pe destabilizarea Turciei prin lovitura de stat, esuata pana la urma, aveau, probabil, in vedere o destabilizare mai larga a flancului sud-estic al NATO. Lucrul acesta nu s-a intamplat. Dupa parerea mea, e vorba de Federatia Rusa care, dupa cum se vede, are o agentura de spionaj puternica in Marea Britanie, compusa, de ce nu?, si din celebrii oligarhi rusi, foarte bogati, capabili sa sustina din umbra astfel de actiuni de dezinformare, pentru care totusi nu trebuie cheltuite sume foarte mari de bani, dupa cum sustin unii experti in materie. Lupta anticoruptie din Romania a diminuat potentialul informativ si producator de diversiune al Rusiei la noi in tara. Lucrul asta, evident, nu convine Rusiei. Asa ca Rusia apeleaza la alte tactici, apeland chiar la coruptie in alte tari, chiar membre NATO si UE…

Pe de alta parte, ar putea fi vorba si de altceva. Si anume de cei care intr-adevar livreaza arme catre ISIS si doresc sa ascunda lucrul asta. Atentatele teroriste ce au avut loc in Europa incep sa puna intrebari serioase cetatenilor occidentali. Pentru ca sa nu se afle adevarul sunt inventate in presa tot felul de povesti capabile sa drogheze, ca sa zic asa, populatia occidentala. Totusi, iata ce se arata in articolul Mediafax:

„Agenţia nu a fost rugată (de către Sky News – n.red.) să facă vreun comentariu specific despre situaţia din România şi nu a comentat situaţia din România. NCA a oferit o perspectivă generală despre comerţul ilegal cu arme în Europa. Ţara la care NCA a făcut referire în mod specific a fost Ucraina, în contextul conflictului din acest stat şi al realităţii că multe arme provin din zone geografice instabile„

De unde rezulta ca nu de Romania e vorba, ci de Spatiul Ex-Sovietic, Ucraina putand insemna in cazul acesta si Estul Ucrainei, controlat de separatistii rusi. Scurgerea de armament, pe cale ilegala, din fosta URSS catre grupari teroriste precum Statul Islamic e cat se poate de posibila pentru ca aduce bani unor anumiti comandanti militari din fosta URSS. Pe de alta parte, imensul armament de care dispunea URSS se cauta a fi valorificat, fiind vorba nu de arme de ultima generatie produse in Rusia, deci la un pret cat se poate de accesibil. Nu e deloc clar daca banii rezultati in urma tranzactiei intra in conturile Federatiei Ruse sau al unui alt stat ex-sovietic, sau intra in conturile unor anumite persoane. Lucrurile acestea nu sunt noi. Se stie ca in timpul invaziei sovietice in Afganistan, erau comandanti rusi care vindeau arme produse in URSS talibanilor, adica celor cu care se razboiau, data fiind coruptia imensa din armata sovietica. Acum lucrurile stau aproximativ la fel. E greu de spus daca autoritatile de la Kremlin controleaza fenomenul… Coruptia e foarte mare si sunt implicate persoane apartinand serviciilor, comandanti din armata, deci persoane cu autoritate de comanda care fac, in acest fel, o afacere si un profit personal. Si e posibil ca astfel de oameni sa fie chiar din Ucraina, fara legatura cu o eventuala implicare a Federatiei Ruse.

Interesant este ca cei care au facut reportajul cu pricina mizau pe lipsa de reactie a Statului Roman. Au venit aici si au ales Romania pentru ca au considerat ca riscurile sunt minime. Iata ca s-au inselat. S-a urmarit punerea Romaniei intr-o lumina defavorabila. Insa e de remarcat ca acest lucru s-a facut printr-o actiune din exterior. Destul de prost condusa si regizata.

Lucrul periculos il constituie lipsa de reforme din Federatia Rusa si regimul Putin care amplifica fenomenul coruptiei in Rusia. Putin n-are interesul de a stavili coruptia atata vreme cat cei implicati in acest fenomen il sustin. Ei il sustin, el ii lasa in pace sa-si faca in voie afacerile. Problema este ca in cazul in care autoritatile de la Kremlin ar actiona impotriva coruptiei, nu doar ca actualul regim si-ar pierde un important sprijin, inclusiv politic si a unei mari parti din serviciile secrete, dar o parte din Armata si din Servicii s-ar putea chiar rascula impotriva regimului sau ar cauta sa determine un astfel de lucru. Asta ar fi unul din riscuri. Un astfel de risc se prefigureaza si in Turcia lui Erdogan: daca oamenii de afaceri au ajuns sa fie arestati de regim, atunci afacerile le vor face oamenii regimului, ceea ce ar putea sa insemne si oamenii regimului din Armata sau din Servicii. Un astfel de deal intre puterea politica pe de o parte si armata si servicii pe de alta parte e foarte probabil sa existe in Rusia si sa se infiripe in Turcia de azi. NCA are dreptate cand vorbeste despre faptul „că multe arme provin din zone geografice instabile„, dar mai trebuie adaugat ca acestea provin si din tari unde exista regimuri corupte. Iar instabilitatea politica are drept cauza si coruptia masiva.

De citit aici si cine erau „traficantii de arme”… Totusi, nu putem trage concluzia ca ar fi vorba de un eventual terorism maghiar…

Contextul extern in care s-a desfasurat actiunea de dezinformare si intoxicare de la Sky News

Romania Libera

Trupele ucrainene din regiunile Crimeea și Donbas sunt în alertă maximă de luptă, pentru a preveni un atac al RUSIEI

„UPDATE 16,00:  Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a declarat joi că a dat instrucțiuni tuturor unităților armatei aflate în apropierea Crimeii și a regiunii Donbas (în estul Ucrainei) să fie în stare de alertă maximă de luptă, după acuzațiile lansate de Rusia referitoare la o incursiune ucraineană în această provincie ucraineană anexată de Moscova în urmă cu doi ani, transmite Reuters citată de Agerpres.

–––––––––

Rusia a comasat mai multe trupe în ultimele zile, dotate cu echipament mai modern, la granița Ucrainei cu Crimeea, provincie ucraineană anexată de Moscova în urmă cu doi ani, a declarat joi Oleh Slobodian, purtătorul de cuvânt al gărzilor de frontieră ucrainene, informează Reuters, preluată de Agerpres.

„Putem spune fără echivoc că trupe ruse aflate acolo din martie sunt acum înlocuite cu altele”, a declarat Slobodian într-un briefing de presă, pe fondul creșterii tensiunilor dintre Moscova și Kiev. „Aceste trupe sosesc cu echipament mai modern și există unități de asalt aerian. În ultimele zile, vedem o întărire a unităților care se află la frontieră. Numărul lor a crescut”, a spus Slobodian.

Președintele rus Vladimir Putin a acuzat miercuri Kievul că folosește tactici teroriste pentru a încerca să provoace un nou conflict și să destabilizeze provincia ucraineană Crimeea, anexată de Rusia în urmă cu doi ani. Autoritățile ruse au anunțat miercuri că au dejucat două tentative armate ucrainene de a introduce sabotori în această peninsulă de la Marea Neagră.”

Marina rusă intenționează să efectueze manevre antisabotaj în Marea Neagră

„Marina rusă intenționează să efectueze manevre în Marea Neagră pentru a exersa respingerea atacurilor subacvatice din partea unor sabotori, au transmis joi agențiile de presă ruse, citând Ministerul Apărării de la Moscova, relatează Reuters, preluată de Agerpres.

Potrivit scenariului avut în vedere, Marina ar urma să respingă atacuri subacvatice comise de sabotori veniți pe mare, a transmis Ministerul Apărării rus. Totodată, ministerul rus a mai anunțat că forțele navale vor efectua exerciții în zona de est a Mării Mediterane începând cu data de 15 august.

Vladimir Putin a acuzat miercuri Ucraina că folosește tactici teroriste pentru a încerca să provoace un nou conflict și să destabilizeze provincia ucraineană Crimeea, anexată de Rusia în urmă cu doi ani, după ce autoritățile ruse au anunțat că au dejucat două tentative armate ucrainene de a introduce sabotori în această peninsulă de la Marea Neagră.

Pe de altă parte, ambasadorul american în Ucraina, Geoffrey Pyatt, a declarat joi că Statele Unite nu au descoperit nimic până acum care să coroboreze acuzațiile rușilor referitoare la o incursiune ucraineană în Crimeea. Pyatt a mai spus că sancțiunile americane impuse ca urmare a anexării Crimeii de către Rusia vor rămâne în vigoare până când acest teritoriu va fi returnat Ucrainei.

‘Rusia are o istorie în a aduce frecvent acuzații false Ucrainei pentru a devia atenția de la propriile acțiuni ilegale’, a scris Pyatt pe contul său de Twitter. ‘Guvernul american nu a văzut nimic până acum care să coroboreze acuzațiile Rusiei referitoare la o ‘incursiune în Crimeea’, iar Ucraina le-a respins cu fermitate’, a mai scris Pyatt.”

Erdogan somează SUA să-l extrădeze pe Gulen

„Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a dat un „ultimatum” Statelor Unite ale Americii, solicitând extrădarea clericului Fethullah Gulen, pe care-l consideră vinovat pentru tentativa de lovitură de stat de la 15 iulie, conform postului CNN, preluat de Agerpres.

Erdogan a declarat că Statele Unite trebuie să aleagă între relaţia cu Turcia şi cea cu Fethullah Gulen, un fost aliat al lui Erdogan care s-a autoexilat în Pennsylvania de zeci de ani, informează agenţia turcă de ştiri Anadolu.

Turcia a cerut extrădarea acestuia, în timp ce Gulen a negat implicarea sa în tentativa de lovitură de stat.

În timp ce relaţiile cu Washingtonul par să se răcească, liderul turc a vizitat săptămâna aceasta Moscova, unde s-a întâlnit cu preşedintele Vladimir Putin, eveniment ce are rolul de a pune capăt unei perioade tensiontate după ce Turcia a doborât un avion rus în apropiere de graniţa cu Siria, în noiembrie 2015.

„Mai devreme sau mai târziu SUA va lua o decizie. Ori Turcia, ori Gullen”, a declarat Erdogan.

Turcia îi consideră pe Gullen şi pe susţinătorii săi terorişti. Săptămâna trecută, în cadrul unei întruniri, acesta i-a comparat pe complotiştii tentativei de lovitură de stat cu nişte „terorişti ce purtau uniforme militare”.

În timpul aceleiaşi întruniri, Erdogan a declarat că evocă o posibilă reintroducere a pedepsei cu moartea în ţara sa dacă poporul doreşte acest lucru. O asemenea acţiune ar încheia tratativele de negociere ale Turciei de aderare la Uniunea Europeană.”

Intr-un contect atat de incarcat, reportajul cu pricina pare a fi o diversiune, menita sa puna in plan secund astfel de aspecte, ca cele prezentate mai sus… In legatura cu Ucraina, de remarcat urmatorul aspect:

„Pe de altă parte, ambasadorul american în Ucraina, Geoffrey Pyatt, a declarat joi că Statele Unite nu au descoperit nimic până acum care să coroboreze acuzațiile rușilor referitoare la o incursiune ucraineană în Crimeea. Pyatt a mai spus că sancțiunile americane impuse ca urmare a anexării Crimeii de către Rusia vor rămâne în vigoare până când acest teritoriu va fi returnat Ucrainei.”,

de unde rezulta ca pozitia SUA si cea a Rusiei, cu privire la presupusa „incursiune uncraineana in Crimeea”, sunt in opozitie .

Pe de alta parte Turcia se pune in opozitie fata de SUA. Ceea ce a facut Erdogan este foarte grav, cu atat mai grav cu cat Turcia e tara membra NATO: a pune SUA sa aleaga intre Turcia si Gulen evoca posibilitatea de a se delimita de SUA si deci disponiblitatea pentru a schimba aspectul geopolitic la Marea Neagra si in cadrul NATO. De asemenea, el e dispus sa se delimiteze si de Uniunea Europeana. Or, asta inseamna afectarea echilibrului militar si politic de forte la Marea Neagra si slabirea flancului sud-estic al NATO.

Ce rezulta de aici? Rezulta acutizarea conflicutului de la Marea Neagra si posibilitatea reizbucnirii Razboiului Crimeii. Pe de alta parte, Putin nu se simte deloc confortabil cu o Ucraina de partea UE si mai ales a NATO. Dar in acest moment e ingrijorator ce face marina rusa. Actiunile „antisabotaj” ar putea fi actiuni de razboi indreptate impotriva NATO. In conditiile unei eventuale neutralitati a Turciei sau a unei pozitionari a Turciei in sfera de influenta a Federatiei Ruse, in cazul unui conflict la Marea Neagra in chestiunea Crimeii, NATO ar putea desfasura operatiuni pe mare din Romania, Bulgaria si Grecia, iar pe uscat din Ucraina. Nu este exclusa posibilitatea ca Putin sa impinga lucrurile catre un eventual razboi… Dar Putin nu a reusit sa slabeasca suficient de mult NATO, cu toata noua pozitionare destul de ciudata a lui Erdogan, ca sa inlature riscul unei adevarate catastrofe pentru Rusia.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Teoria conspiratiei…

Imi dau seama ca in Romania prinde destul de usor ceea ce se numeste teoria conspiratiei si s-ar putea ca nu fara temei…

Am urmarit ceea ce se reproseaza BNR si cred ca e de salutat ca sunt luari de pozitii critice, ca oamenii isi exprima in mod liber atitudinea fata de politicile bancii centrale. S-a discutat despre chestiunea politicii monetare dusa de BNR si anume prociclicitatea acesteia. Si legat de aceasta chestiune e un lucru care nu se poate sa nu te frapeze.

Eu inteleg asa: politica prociclica inseamna o politica ce vine, ca sa zic asa, in favoarea ciclului economic: accentueaza perioada de boom economic, supraincalzind economia (va aduceti aminte de celebra sintagma: „economia duduie!!”), iar in perioada de recesiune, accentueaza, agraveaza recesiunea facand-o cu mult mai severa.

Daca BNR a dus o astfel de politica procliclica, se pune problema cui i-a folosit din punct de vedere politic? Pentru ca, sa ne intelegem, o astfel de politica monetara dusa de BNR are influente in plan politic cu sensul de:” Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului.„. Deci cui i-a folosit supraincalzirea economiei in perioada de boom si, mai ales, cui i-a folosit agravarea recesiunii? Eu ma uit, spre exemplu, la ce scrie Dl. Isar, spre exemplu aici:

„Politica monetară are un impact evident asupra economiei reale pe termen scurt şi mediu.

Politica monetară excesiv de restrictivă în România şi întârzierea inexplicabilă a relaxării au influenţat în mod negativ creşterea economică.”

sau aici:

„Guvernatorului Isarescu i se cere in mod transparent si public sa intre in legalitate comunicand fara echivoc si fara raspunsuri trunchiate, urmatoarele:

1. Cat este venitul lunar, potrivit declaratiei de avere pe care este obligat de lege sa o depuna la ANI?

– aceasta informatie va dovedi cu cat au crescut veniturile Guvernatorului Isarescu in timp ce sustinea taierile de salarii si pensii in 2010
– cu cat a crescut venitul in 2013, exact inaintea varstei de pensionare
– cat este pensia pe care este indreptatit sa o cumuleze cu salariul
– Justificarile, fluide si interschimbabile in functie de audienta, legate de decizii ale CA din 2000, interpretari halucinante ale conceptului de independenta a unei banci centrale or concurenta institutionala sunt tot atatea mostre de sfidari publice ale legii din Romania

2. In favoarea cui sunt cedate veniturile pe care ar putea sa le obtina Statul Roman din plasarea aurului din rezerva BNR, la Londra?

3. Licentele bancare acordate de BNR au fost date la pachet cu supraveghere partinitoare? – Cateva exemple aici http://lucianisar.com/uncategorized/licentele-bancare-si-supravegherea-bnr/.
– Bancorex nu este singurul fiasco de supraveghere a BNR acoperit din banii Romanilor (in cazul Bancorex fiecare plin de benzina timp de 10 ani a platit pentru frauda profesionist supravegheata).

4. Cat din profitul BNR din perioada 2008-2015 a revenit direct Guvernatorului Isarescu ca si bonus de participare la profit si indirect ca si cheltuieli de protocol pentru necesitatile acestuia?

– Aceasta informatie va dovedi daca a meritat suferinta din timpul crizei a companiilor romanesti si a persoanelor fizice cu credite in lei, penalizate or bagate in insolventa de dobanzile ridicate
– BNR a fost singura Banca Centrala din Europa care a mentinut dobanzile ridicate in criza
– Deficitul de lichiditate din criza a fost finantat de BNR la dobanzi ridicate, rezultand profitul BNR.

5. Care era necesarul de finantare de la FMI pentru Romania dupa cum reiesea din calculele BNR din primavara anului 2009 si de ce a acceptat BNR pentru Statul Roman o suma de 4 ori mai mare?

6. Minutele originale ale sedintelor Consiliului de Administratie al BNR (Nu versiunile succesiv refacute, dupa diferitele evenimente).

– In acest mod se poate vedea clar daca greselile de politica monetara si de credit ale BNR din perioadele pre-criza si de criza din Romania sunt rezultatul imposturii sau a neintelegerii profunde a dinamicii economiei romanesti.”

Dar iata un articol clar apropo de prociclicitate al D-lui. Florin Citu:

Zece ani de politica monetara prociclica

„Toata lumea este cu ochii pe politica fiscala. Deficite bugetare mari cand economia creste sunt sanctionate (nu mereu, depinde de guvern) atat de societate civila cat si de institutiile “independente”. Aceasta combinatie arata o politica fiscala prociclica care de cele mai multe ori duce la o criza (sau precede o criza).

Prea putina lume se uita la celalalt instrument al politicii economice- politica monetara. Politica monetara procilica introduce aceleasi dezechilibre in economie pe care le sanctionam la politica fiscala. Mai mult, atunci cand politica monetara este procilica in acelasi timp cu politica fiscala (politica monetara sustine politica fiscala) efectele negative pentru economie pe termen lung se amplifica.

Ignorata de opinia publica politica monetara a fost procilica in ultimii 10 ani. Efectele le vedem in evolutia economiei in perioada 2004-2015 (o analiza viitoare cuprinde perioada 1990-2016). Politica monetara prociclia a stimulat perioada de euforie 2005-2008, a adancit perioada de criza 2009-2011 si acum stimuleaza perioada de euforie 2014-2016.

Prociclicitatea politicii moentare este foarte usor de observat. In perioadele cand dobanzile din piata interbancara raman mult timp sub dobanda de politica monetara banca centrala pompeaza lichiditate in sistemul monetar peste nevoile curenta ale sistemului. Atunci cand dobanzile din piata interbancara sunt peste dobanda de politica monetara mult timp banca centrala retrage lichiditatatea din sistemul monetar. Din grafic se vede foarte clar ca banca centrala a pompat bani in economie in perioada de boom si i-a retras in perioada de criza-prociclic.

Ramane totusi de explicat periaoda 2011-2013. Foarte pe scurt, aceasta este perioada in care banii ieftini aveau rolul de a finanta deficitul bugetar. In aceasta perioada bancile au crescut imprumuturile pentru statul roman de la 5% din active pana la 20%. (revin cu o explicatie mai ampla)

Stim ca politicienii sunt iresponsabili. De aceea sistemul monetar actual ofera independenta operationala bancii centrale. Nu este un sistem perfect (un sistem fara banca centrala este superior) dar permite politicii monetare sa limiteze derapajele politicii fiscale prin politica monetara anticiclica. Dar atunci cand banca centrala sustine iresponsabilitatea clasei politice, politica monetara prociclica, rezultatul este cel pe care il vedem astazi-ramai tara cu cel mai mic PIB per capita dupa 26 de ani de la terminarea regimului comunist. Sanctionarea politicii monetare prociclice trebuie sa devina la fel de importanta pentru societate ca sanctionarea politicii fiscale prociclice. Ambele arata dispret pentru resursele publice si ambele sunt la fel de iresponsabile.

Grafic: dinamica anuala credite in lei persoane fizice si jurdice (dreapta) vs dobanda politica monetar si ROBID -overnight.

Surse: BNR, Modulus- EI

„

Este de ajuns sa dati un search pe blogul D-lui. Citu ca sa vedeti cat de multe articole sunt pe aceasta tema. Si sunt destule! Iar in ultimul articol vorbeste despre faptul ca e facut in mod expres de asa maniera incat performantele BNR sa nu poata fi evaluate, adica se intretine cu buna stiinta neclaritatea cu privire la acest aspect:

Pana la urma cum naiba evaluam performanta BNR?

„Am urmarit foarte atent cele doua conferinte de presa ale guvernatorului, 4 si 8 august. Era clar de ceva vreme dar acum avem verdictul, BNR este condusa de jurnalisti si politicieni. Economistii, daca mai exista, sunt ignora(n)ti.

Am sa ignor ironiile ieftine si care spun mai mult despre cel care le face decat despre cei pe care incearca sa-i “atinga”. In schimb printre ironii, glumite si aprecierii fara niciun fel de dovezi asupra propriilor performante guvernatorul a atins cateva subiecte care ne intereseaza.

Imi este clar ca domnul guvernator nu a citit legea BNR. Sau nu foarte atent. Sa scapam de partea mai simpla a opiniei mele de astazi. Nicaieri in statut nu scrie nimic despre obiective precum stabilitate financiara si stabilitatea cursului de schimb. Chiar daca BNR a inclus aceste obietive in comunicate OFICIALE ale bancii sau chiar daca dl Guvernator reprezentand BNR a spus acest lucru de mai multe ori si cel mai recent pe 4 August 2016 (… obligatia noastra este sa asiguram stabilitate preturilor, stabilitatea financiara si stabilitatea cursului de schimb. Toate trei sunt asigurate…). Repetand aceste lucruri in public pentru a justifica interventii aleatoare si devastatoare in economie (distrugerea semnalului trimis de preturi) nu schimba legea. Daca BNR vrea aceste obiective atunci trebuie sa schimbe legea.

Dar dl guvernator citeste “foarte atent” legea atunci cand fuge de responsabilitate. Dupa aprope 11 ani de politica monetara de tintirea directa a inflatiei domnia sa vine si ne spune ca nu relativ la tinta de inflatie trebuie analizata performanta bancii centrale. Ca sa nu gresesc dl guvernator spune “una dintre acuze este ca banca nationala si-a ratat tinta de inflatie si deci nu-si indeplineste mandatul .. mandatul bancii nationale este stabilitatea preturilor… nu gasiti in legea bancii nationale o tinta de inflatie ..”

Sa ne oprim putin asupra acestei declaratii. Un functionar public interpreteaza drept acuzatie o cerinta a unui economist (da stiu, eu sunta ala cu obsesia cu tinta de inflatie, da asa zice si Carney despre ministrul de finante care ii cere obsesiv sa explice de ce inflatia este sub tinta de 2 ani). Nu o vede ca pe o cerere normala. Se simte acuzat. Asta este prima observatie. Dar a doua este mult mai importanta si arata ce spuneam mai sus ca la BNR economistii nu mai niciun cuvant de spus. Guvernatorul incearca sa scape de o evaluare a performantei politicii monetare aratand ca in legea BNR nu scrie nimic despre tinta. Corect. Asa este.Felicitari. DAR domnule guvernator daca citeaati propria evaluare a politicii monetare (TINTIREA DIRECT A INFLATIEI ÎN ROMÂNIA, caiet de studii BNR, 2009) vedeati ca la BNR evaluati politica monetara relativ la , da ati ghicit, TINTA DE INFLATIE. Mai mult domnule Guvernator puteati sa vedeti acolo de ce a fost aleasa aceasta strategie de politica monetara . De exemplu puteati sa vedeti ca “. Astfel, preferinta pentru stabilirea si anuntarea unei tinte punctuale deriva din efectul mai puternic al acesteia asupra anticipaiilor privind inflatia, costul acestei optiuni constituindu-l, însasi pierderea de credibilitate a bancii centrale în cazul ratarii obiectivului, chiar daca aceasta are cauze exogene vointei si actiunii autoritatii monetare.” Nu-i asa ca pare ciudat discursul dumneavoastra despre socuri exogene, ratarea obiectivului si “all that jazz” cand vedeti ca la BNR aveti deja studii care va demonstrau contrariul?

Dar sa intram in logica, oricat de bizara, a guverantorului si sa zicem ca ultimii 10 ani de tintirea directa a inflatiei au fost o gluma. Ok. Eu am pierdut timpul analizand poltica monetara relativ la tinta de inflatie cand de fapt, fraierul de mine, trebuia sa ma uit la ce spune statutul BNR. Hai sa ne uitam. In statut scrie negru pe alba ca “Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.” Fraierul de mine a inghiti galusca si a crezut ca tinta de inflatie publicata de BNR reprezenta ceea ce intelege BNR prin “preturi stabile”. Acum am aflat ca nu este asa si ca am trait intr-o lume paralela in tot acest timp. Banca centrala folosea tinta de inflatie (sper cel putin ca aici sa fie de acord) pentru a asigura si mentine preturile stabile. Bun. Pana sa ne uitam la dinamica preturilor sa citim bine obiectivul ala fundamental; asigura si mentine stabilitatea preturilor. Deci, in primul rand BNR trebuie sa asigure si apoi sa mentina. Acum ne ramane doar sa ne dam seama ce naiba inseamna preturi stabile (aruncam la gunoi tinta de inflatie pentru ca nu este in statut).

Oare ce spune literatura de specialitate? Sa megem la FED, este ok sper pentru dl guvernator.Nu ma uit pe un blog oarecare (desi John Taylor, John Cochrane, George Selgin, Petere Ireland critica foarte foarte dur FED pe bloguri), iau si eu o institutie serioasa. La FED, ca peste tot in lume, preturi stabile inseamna o rata a inflatiei mica si stabila mentinuta pe o perioada lunga de timp. Iar cuvantul asta stabil. Sa mergem mai departe. Pana acum cativa ani cand si FED a adoptat un fel de tintirea inflatiei inflatie mica si stabila inseamna cat mai aproape de zero, ca peste tot in lume. Tintirea inflatiei a aparut tocmai pentru a elimina confuzia si a oferi publicului un punct de referinta atunci cand, ati ghicit, se face evaluarea bancii centrale. Pana atunci publicul intelegea prin preturi stabile inflatie zero. Sa revenim la FED, pana sa faca publica o tinta de inflatie tintea implicit o rata de inflatei intre 0-1%. Asta insemna preturi stabile. 

Ca sa fie mai simplu. Daca uitam de tintirea inflatiei si evaulam banca centrala dupa ce scrie acum in statut, atunci lucrurile sunt si mai grave. Din 2004 BNR trebuia sa asigure si sa mentina stabilitatea preturilor. Dinamica preturilor in aceasta perioada arata a orice numai a mica si stabila nu arata (vezi grfic). Bine, in ultima perioada sunt mici dar nu sunt stabile (iar BNR nu vrea sa aceepte ca scadere i se datoreaza in parte).

In acest moment ne aflam intr-un punct ciudat. Nu stim cum sa evaluam performanta BNR. BNR nu recunoaste tinta de inflatie ca pe un obiectiv iar legea nu spune ce inseamna concret “asigurarare si mentinerea stabilitatii preturilor”. Iar daca am interpreta legea dupa standardele internationale situatia ar fi mult mai grava pentru BNR. Aceasta confuzie la nivelul societatii despre cum evaluam performanta bancii centrale trebuie eliminata. Parlamentul trebuie sa ceara BNR ori sa explice clar ce inseamna obiectivul principal ori sa-si asume tintele de inflatie. Si mai mult legiuitorul in intelepciunea sa (il citez pe domnul guvernator) trebuie sa vina si cu sanctiuni clare pentru neindeplinirea obiectivului oricare ar fi acela. Ahh si sa nu uit, sanctiuni clare si pentru adoptarea de obiective duba bunul plac al BNR.

P.S. Discursul a fost piperat cu tot felul de aberatii economice (il citez pe dl guvernator). De exemplu,  dl guvernator vine si spune ironic si acuzand de aberatii economice pe cei care cer ca bnr sa tina preturile stabile in jurul tintei anuntate public si teoretic negociate cu guvernul- ce vreti sa crestem noi accizele sau sa vorbim sa creasca pretul la petrol doar pentru a putea sa ducem inflatia la tinta, o aberatie economica. Domnule Guvernator daca rata inflatiei era la tinta in momentul cand economia era lovita de socurile exogene atunci deviatia era mult mai mica si era mult mai usor sa aduceti rata inflatiei inapoi la tinta (dar acum inteleg ca nu v-a interesat niciodata acest lucru). Altfel spus, suma ratarilor tintei din trecut (performanta slaba si dezinteresul pentru mandat) au facut ca deviatia in acest moment sa fie mai mare. Ca sa explic cu un exemplu pe care sigur il intelegeti- nu poti sa ingrasi porcul in ajun. Iar dupa cum vad ca veniti cu scuza, nu asta era tema mea, sunt sigur ca si restanta din toamna nu o treceti si va trebui sa repetati anul.

P.P.S. aceasta este ultima mea opinie publica despre politica monetara. am pierdut 10 ani degeaba analizand o farsa. Voi continua sa intepretez efectele deciziilor in economie dar pentru clienti. Oricum, exista un singur adevar public referitor la BNR- nu a gresit, nu greseste si nu va gresi niciodata. Multa bafta dl guvernator, ati scapat de 50% din critici.

„

Nu se poate sa nu te gandesti la o teorie a conspiratiei atata vreme cat nimeni nu raspunde cui foloseste asa ceva? Cui foloseste politicile monetare prociclice? Cui foloseste mentinerea neclaritatii in evaluarea performantelor BNR?

Folosesc cumva astfel de lucruri societatii?

Daca nu, atunci cui?

Pentru ca legat de ceea ce spune, de pilda, Dl. Citu:

„Politica monetara prociclia a stimulat perioada de euforie 2005-2008, a adancit perioada de criza 2009-2011 si acum stimuleaza perioada de euforie 2014-2016.”

eu as trage urmatoarea concluzie:

– In 2009 am avut un guvern, ca sa zic asa, neutru, format politic din PSD si PDL, dar fiind an electoral s-a desfacut spre sfarsitul anului intrucat aveau loc alegeri. Efectele politicilor procilcice, care au agravat recesiunea, duse de BNR s-au facut simtite in 2010, cand la guvernare s-a aflat PDL – Guvernul Boc.

Politicile monetare prociclice, evident, au fost duse cu buna stiinta de catre BNR. Pentru ca nu pot sa socot BNR drept o institutie formata din oameni nerationali. Care ar fi fost scopul atunci?

Scopul nu poate fi decat unul singur: subminarea viitorului guvern, cel din 2010, adica a guvernului PDL, care a mai taiat si salarii si pensii – masuri tot prociclice.

Cu alte cuvinte inca din 2009 (sau poate chiar inca din 2008) s-a stabilit ca PDL trebuia terminat ca partid politic. Evident, o cale mai buna nici nu exista decat printr-o politica monetara prociclica la care, obiectiv vorbind, guvernul nu avea ce sa mai faca, fiind din start defavorizat impreuna cu intreg PDL, partid de guvernamant, care avea responsabilitatea guvernarii. Or, tocmai asta s-a si intamplat pentru ca, ulterior, PDL a ajuns sa fuzioneze cu PNL pentru ca, totusi, sa supravietuiasca pe scena politica in felul acesta.

In aceeasi cheie ar rezulta de ce se doreste cu buna stiinta mentinerea neclaritatii in ceea ce priveste evaluarea performantelor BNR: pentru ca astfel de misculatii in plan politic n-ar mai fi posibile daca evaluarea ar fi cat se poate de clara. Pe cand asa sunt posibile jocuri…

Totusi, sa mergem cu analiza mult mai adanc… Se folosesc astfel de tertipuri pentru mentinerea democratiei? Daca, sa presupunem, ar veni la Putere un partid si lucrurile ar merge foarte bine din punct de vedere economic, ar fi posibil un derapaj ca in cazul Turciei lui Erdogan. Turcia avea o crestere economica importanta si se bucura de ceea ce indeobste numim dezvoltare. Si iata ca acum Erdogan pare a acapara intreaga scena politica a Turciei…

Insa de ce ar trebui sa ne temem de o astfel de evolutie daca mecanismele democratice, respectarea drepturilor si libertatilor individului tin de Constitutie si respectarea acesteia? Pentru ca orice partid ar veni la Putere ar trebui sa respecte drepturile si libertatile oamenilor.

Repet intrebarea: cui foloseste politicile prociclice duse de BNR? Cui foloseste accentuarea perioadei de boom si, dupa aceasta, accentuarea severa a recesiunii?

Societatii se vede clar ca n-au folosit astfel de politici pentru ca efectele unor astfel de politici monetare sunt nocive din start. Asta o spune orice manual serios de economie.

De asemenea nu vad cum poate folosi societatii neclaritatile in evaluarea performantelor Bancii Centrale? Adica „pierderea de credibilitate a bancii centrale în cazul ratarii obiectivului, chiar daca aceasta are cauze exogene vointei si actiunii autoritatii monetare.” cum se arata in „caietele BNR”, citate de Dl. Citu, sa fie folositoare societatii? Atunci nu se poate sa nu te intrebi impreuna cu Dl. Isar: „In favoarea cui sunt cedate veniturile pe care ar putea sa le obtina Statul Roman din plasarea aurului din rezerva BNR, la Londra?”…

Subiectul devine cu adevarat incitant!! 🙂

Nu cumva teoria conspiratiei e chiar justificata, cel putin in acest caz?

De ce a trebuit ca (cel putin) 10 ani sa avem o politica monetara prociclica si cui i-a folosit asta? De ce BNR nu raspunde in mod clar la astfel de probleme?

Care ar fi secretul de nepatruns ce se afla in spatele intregii tarasenii?

Ceva, ceva tot e clar… V-as sugera sa cititi si acest articol al D-lui. Citu referitor la PIB-ul potential. Eu meditam, parcurgand acest articol, la faptul ca ceea ce intereseaza pe decidentii si tehnocratii nostri este interventia in economie a statului si mai putin felul in care se situeaza PIB-ul real fata de PIB-ul potential. Cu alte cuvinte interventia statului in economie primeaza, nu atat aducerea PIB-ului real la cel potential – lucrul asta aproape ca nici nu-i intereseaza. Cu alte cuvinte, economia poate fi si in cea mai severa criza, pentru decidentii si tehnocratii nostri interventia statului in economie e importanta pentru ca asta le confera Putere.

Iata ce spune Dl. Citu:

„Pentru a stimula toatea aceastea eu am un alt model economic in minte. Unul care transfera responsabilitate deciziilor de economisire, investire, consum de la stat catre sectorul privat. De exemplu, eu inteleg dinamica economiei noastre altfel decat BNR sau MF. In 2008 prioritatea deciziilor de politica monetara ar fi fost mentinerea increderii in lichiditatea din sistemul finaciar si reducerea taxelor pentru a sustine cererea interna. O reducere a taxelor simultana cu o depreciere duce la o cerere agregata mai mare pentru ca in modelul meu cresc atat cererea interna cat si cea externa. Astfel, socul „crizei” ar fi fost mult mai mic. Dar mult mai important, o scadere a PIB in 2009 mai mica ar fi insemnat venituri bugetare mai mari si un deficit bugetar mai mic. Implicatiile ar fi fost pozitive pentru PIB-ul potential pe termen lung-am fi observat o scadere mai mica a PIB-ului potential.  „

Intr-adevar, asa este: „o scadere a PIB in 2009 mai mica ar fi insemnat venituri bugetare mai mari si un deficit bugetar mai mic”, dar pe ei i-a interesat mai mult Puterea… Nu neaparat sa fie venituri mai mari la buget, ci Puterea…

Dl. Isar spune: „Bancorex nu este singurul fiasco de supraveghere a BNR acoperit din banii Romanilor (in cazul Bancorex fiecare plin de benzina timp de 10 ani a platit pentru frauda profesionist supravegheata). ” – dar si aici tot de Putere e vorba… Si de bani, desigur.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.