Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre o chestiune interesanta: bugetul…

In primul rand: Hristos a inviat!! Suntem in Saptamana Luminata si va doresc tuturor numai bine si multa sanatate si sa ne ajute bunul Dumnezeu sa rezolvam cu bine problemele dificile prin care trecem. Pentru ca, din pacate, parca a inceput sezonul crizelor: criza de la Opera, apoi cea din sistemul de Sanatate – care nu poate lasa indiferent cetateanul. Si, in general vorbind, parca se simte – nu stiu cum sa spun – o stare de criza in societate ce ma preocupa si nu-mi face deloc placere. Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa depasim aceste dificultati cu intelepciune!

De asemenea, vad ca se discuta o problema interesanta, mult mai interesanta decat pare la prima vedere. Aceasta ar putea fi formulata astfel: cum trebuie sa fie politica monetara in conditiile in care deficitul bugetar ar creste? Se aduce in actualitate chestiunea bugetului. Dar problema, mi se pare, are legatura cu crizele de care pomeneam mai sus. Se vorbeste deseori de filozofia bugetara. Insa fiecare intelege cam ce vrea prin aceste doua cuvinte: filozofie bugetara. Problema bugetului este una complexa, in general vorbind. Cu atat mai complexa daca vorbim despre bugetul Romaniei. Daca vorbim de bugetul Romaniei, problema te duce direct la Guvern. Pentru ca acesta il stabileste, iar ministerele il gestioneaza. Sistemul (bugetar) din Romania asta este. Chestiunea bugetului Romaniei nu se refera la cetatean, cum poate sunt tentati sa considere unii. Ci la Guvern. El este supus aprobarii Parlamentului, insa proiectia bugetara o face Guvernul. Bugetul este compus, daca se poate spune asa, din venituri si cheltuieli. Interesant este ca filozofia bugetara s-a axat intr-un trecut recent doar pe partea de cheltuieli, mai precis spus pe taierea acestora. Apoi s-a schimbat, atentia inclinandu-se catre venituri si modul de colectare, adica acest mod de colectare al veniturilor sa fie unul cu o eficienta ridicata. Apoi s-a dat un Cod Fiscal care a mutat povara fiscala pe cetatean. Si se poate observa ca efectele nu sunt dintre cele mai bune. Dar care e adevarul?

Interesant este ca s-a pus problema cheltuielilor, si anume ca acestea ar trebui reduse, dar nu s-a pus problema eficacitatii lor. Cat de eficient cheltuim? Caci strangerea unor venituri cat mai mari, chiar cu o colectare eficienta sau mai eficienta, nu rezolva problema. Trebuie sa cheltuiesti eficient pentru ca sa ai venituri mai mari! S-a ajuns pe vremea Guvernului Ponta la un excedent bugetar, dar mai degraba lucrul asta a insemnat o situatie de dezechilibru. Problema eficientei cheltuirii banului public nu s-a pus, la fel cum nu s-a pus si cand filozofia bugetara era axata pe taierea mecanica a cheltuielilor. Noi am facut din reducerea deficitului bugetar sub o anumita limita, inclusiv al celui structural, un scop in sine. Insa fara sa mai si cheltuim, evident ca nu se poate. Iar solutiile pe care le propunem, in aceasta privinta, sunt, de regula, ieftine. De exemplu, l-am auzit pe Traian Basescu propunand urmatoarea solutie pentru fluidizarea traficului in Bucuresti: sa renuntam la liniile de tramvai, ca sa se poata largi partea carosabila, punandu-se in locul tramvaielor troleibuze. Lasand la o parte faptul ca aceasta e, de fapt, o non-solutie, ceea ce remarcam totusi este ca e vorba de o solutie ieftina. Iar ceea ce a spus fostul Presedinte e simptomatic: noi cautam solutii ieftine intotdeauna, ceea ce, in final, nu rezolva problemele, dar mai si genereaza crize, cateodata serioase. Sa ne gandim ca si in cazul tragediei de la Clubul Colectiv, solutia de antifonare a Clubului a fost una ieftina. Ieftina si proasta. Consecintele au fost tragice.

Marea problema pe care o avem mi se pare ca ar fi tocmai aceasta eficienta scazuta a cheltuirii banului public, combinata cu un populism de ordin electoral, mai ales intr-un an electoral, cand se da drumul la cheltuieli absolut ineficiente, de natura sa sporeasca deficitul bugetar, sa mareasca datoria publica a tarii, dar fara sa se rezolve mare lucru. Mai exact spus, aproape nimic. Insa ar trebui spus ca responsabile de cheltuirea eficienta a banului public sunt ministerele. Si aici ar trebui spus ca Romania nu doar ca nu reuseste sa atraga asa cum ar trebui, eficient, fondurile europene, dar nici nu face investitiile necesare cresterii economice sanatoase. Va recomand sa cititi acest editorial din Adevarul: CFR, un cosmar inainte de Paste, care arata experienta unei jurnaliste in ceea ce priveste o calatorie cu trenul in Romania, pentru ca inainte de Sfintele Sarbatori se ducea acasa si a luat trenul. E acolo o expresie: bou-vagon. Bine zis: bou-vagon!! Se pot da si exemple de tronsoane de autostrada carora li s-a taiat, inaugural, panglica, dar pe care nu se poate circula. In alte parti e „o adevarata placere” – cuvintele autoarei – sa mergi cu trenul si autoarea editorialului, D-na. Lavinia Balulescu, da exemplu vecinei noastre, Ungaria. In alte parti poti sa circuli cat se poate de confortabil pe o autostrada terminata. De ce la noi se intampla astfel de fenomene negative, care il afecteaza direct pe cetatean? La Sanatate, iata, avem actuala criza a dezinfectantilor…

Pe mine ma bate gandul ca ministerele noastre s-au deprofesionalizat. Nu mai avem profesionistii pe care ii aveam in ministere acum 15-20 de ani. Un minister ar trebui sa fie un loc in care sa activeze un personal de elita. In orice caz oameni care au muncit in domeniul respectiv si stiu cu ce se mananca, ca sa ma exprim popular, domeniul, ii cunosc punctele tari, slabe si pot sa actioneze, datorita experientei acumulate, in mod eficient. Politizarea excesiva a acestor ministere, fenomenul coruptiei si al nepotismului, inclusiv politicile precare care nu au mai permis improspatarea personalului cu oameni bine pregatiti au condus la situatia actuala. Oamenii ce lucreaza in ministere, pe langa competenta si integritate, trebuie sa fie bine platiti. Problema este dimensionarea corecta a structurii ministeriale cu personal. La noi nu s-a respectat nici lucrul asta si s-a marit in perioada 2004-2008 numarul functionarilor publici cu 500.000 de oameni, peste 900.000 – numarul optim existent la sfarsitul guvernarii Nastase. Este de asemenea relevant faptul ca de ani de zile nu se gaseste o solutie care sa rezolve problema intreprinderilor, institutiilor de stat cu pierderi, iar aceste pierderi s-au acumulat de la un an la altul, ajungandu-se intr-o situatie nesustenabila. Exemplul TVR e unul de notorietate. Iar spitalele de stat functioneaza ca oricare alta intreprindere de stat, adica prost, ineficient, intr-un climat de dezinteres din partea factorilor decidenti.

Felul in care se cheltuieste banul public in Romania lasa mult de dorit: avem de a face cu o ineficienta cronica care se repercuteaza asupra starii generale a tarii. Iar marirea deficitului bugetar, lucru ce conduce la cresterea datoriei publice, face ca tara noastra sa fie vulnerabila la o viitoare posibila criza economica.

Mi s-au parut foarte interesante aceste doua articole semnate de Lucian Croitoru, de pe blogul sau:

Politica monetară în 2016

Se arata ca:

„Nu s-ar putea spune că decizia de politică monetară este ușoară pentru o țară ca România. Totuși, suntem cumva norocoși. Spre deosebire de unele economii dezvoltate, economia noastră poate genera suficientă cerere pentru a produce o inflație care permite BNR să aibă o politică monetară convențională. Cu toate acestea, politica noastră monetară nu este lipsită de provocări serioase. Una dintre aceste provocări apare atunci când condițiile interne cer întărirea politicii monetare în timp ce în zona euro sau în vecinătatea relevantă, politicile monetare se relaxează. Într-o astfel de situație apare riscul ca publicul să pună la îndoială justețea întăririi politicii monetare. Analiza care urmează prezintă mai întâi câteva componente care influențează credibilitatea politicii și apoi arată cum și când ar trebui modificată politica monetară în România.

 

Câteva elemente relevante pentru încredere

 

Pentru a fi eficientă, decizia de politică monetară are nevoie ca economia să aibă o adâncime financiară relativ mare. În România, această condiție este slab îndeplinită, creditul fiind sub 40 la sută din PIB. Aceasta înseamnă că cele mai multe tranzacții se finanțează din resursele interne ale firmelor, dacă avem în vedere că piața de capital deține o pondere infimă în piața financiară. Cu alte cuvinte, o decizie de politică monetară are în credit un canal de transmisie îngust. Asta înseamnă că deciziile de politică monetară trebuie luate întotdeauna la timp, orice întârziere slăbind suplimentar tracțiunea creditului.

Chiar și în limitele acestea înguste, pentru a fi atât de eficientă cât permite canalul, decizia de politică monetară ar trebui să fie credibilă, adică publicul trebuie să creadă că mișcarea este în direcția corectă. Desigur, credibilitatea depinde în primul rând de numărul de reușite din trecut ale politicii. Dar, lăsând planul intern la o parte, în prezent, credibilitatea este afectată de divergența accentuată a ciclurilor economice la nivelul Uniunii Europene și la nivel global. Dacă dobânda în zona euro este aproape zero și este redusă și mai mult, o eventuală creștere a ratei dobânzii în România ar putea să provoace confuzie pentru publicul intern, care ar putea fi neîncrezător într-o astfel de decizie, mai ales că și noi avem o deflație temporară. Căci prea puțini țin cont că ea este temporară, iar cauza ei nu este cea profundă și îngrijorătoare, adică cererea, ci cea potențial benefică a scăderii unor prețuri din cauza ofertei[1].

Condițiile pentru o astfel de confuzie există și, așa cum voi arăta în secțiunea următoare, se manifestă. În zona euro, reducerea ratelor dobânzii este esențială pentru a evita intrarea într-o spirală deflaționistă care ar crește valoarea reală a datoriilor și ar determina consumatorii și firmele să amâne cât se poate cumpărările de bunuri și servicii. Recent, BCE a relaxat și mai mult politica monetară prin reducerea ratelor dobânzii și prin extinderea volumelor și tipurilor de titluri ce vor fi achiziționate în cadrul programului de cumpărări de active. De asemenea, a menționat și posibilitatea lansării unei noi serii de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mediu-lung.

Mai mult, în unele economii ca Polonia, Cehia, Ungaria, ratele dobânzilor de politică monetară sunt mai mici ca în România. În Polonia rata dobânzii este de 1,5 la sută, în Ungaria de 1,35 la sută, iar în Cehia de numai 0,05 la sută. Publicul notează diferența dintre ratele dobânzii în aceste țări și rata de 1,75 la sută existentă în România, dar neglijează că în aceste țări ratele din piața monetară sunt în general apropiate de rata de politică monetară, în timp ce la noi sunt semnificativ mai mici.

Un alt element foarte important privește starea economiei mondiale și perspectivele ei previzibile. Anul 2016 a început cu o creștere rapidă și amplă a volatilității piețelor financiare. Foarte rar întâlnită la început de an, agitația de pe piețele financiare s-a disipat relativ rapid. În afară de pierderile suferite de investitori, turbulențele au readus în discuție cu și mai multă forță două întrebări referitoare la (i) pericolele la adresa revenirii economiei globale si la (ii) cât de adecvate sunt politicile monetare și fiscale stimulative. La niciuna dintre aceste întrebări răspunsurile nu se aliniază într-o singură direcție. Și această divergență poate crea neîncredere într-o măsură de întărire a politicii monetare.

Referitor la primul aspect (vezi FT View) , o parte a economiștilor și unele instituții subliniază trei tendințe care pun în pericol însănătoșirea economiei globale: nivelul scăzut al cererii globale, reducerea intrărilor de capital în economiile emergente și incertitudinile din economia Chinei. Cauzele mai profunde ale acestor tendințe sunt problemele structurale ale economiei globale, cum sunt cele demografice, dezechilibrele globale încă mari etc. Sunt însă și economiști care văd partea plină a paharului și critică piețele pentru tendința lor de a se concentra pe evoluțiile negative pe termen scurt. În viziunea lor, China este o economie care își încetinește creșterea economică, dar care are o creștere relativ mare a consumului, prețul petrolului este mai degrabă benefic pentru creștere, băncile sunt într-o poziție mult mai bună ca în 2008, țările cresc fără a acumula noi datorii, iar dezechilibrele globale s-au redus, deși au rămas la niveluri relativ înalte.

Și în privința celui de-al doilea aspect (politicile monetare și fiscale stimulative), viziunile sunt diferite (vezi FT View). Pe de o parte, sunt cei care cred, ca și majoritatea celor care operează în piață, că stimulii monetari oferiți prin relaxările cantitative introduc distorsiuni în piețele financiare. Una dintre critici este aceea că stimulii nu reușesc să crească cererea agregată, lucrând numai pe canalul de avuție, adică prin intermediul ratei de schimb. Din acest motiv, politicile nu pot să fie cu adevărat eficiente. O altă critică importantă este aceea că relaxarea monetară aplatizează curba randamentelor și duce la creșterea prețurilor acțiunilor peste nivelul de echilibru. Pe de altă parte, sunt cei care cred, indiferent de poziția menționată mai sus privind revenirea economiei globale, că decidenții trebuie să fie pregătiți să administreze noi stimuli dacă ar fi necesar. Problema cu această poziție este că băncile centrale par să rămână fără muniție (în special lipsa activelor de calitate).

În sfârșit, la fel de importante pentru politica noastră monetară sunt condițiile concrete ale economiei noastre și perspectiva politicii fiscale. În cazul particular al României, reducerea impozitelor a accentuat excedentul de cerere, care amplifică presiunile inflaționiste, și a generat deflație. Suntem în situația greu de înțeles de către public în care avem o deflație sub care mocnesc presiunile inflaționiste.

Deși avem o deflație temporară, sunt două probleme cu ea. Pe de o parte, se știe că inflația este supraestimată, din cauza modului în care se măsoară. De exemplu, înainte de 1996, în SUA inflația era supraestimată cam cu 1,6 puncte procentuale (Solow și Taylor, 1998). Nu avem o astfel de cercetare pentru inflația noastră, dar e de presupus că există o anumită supraestimare, din moment ce supraestimarea inflației există peste tot în lume din cauza modului în care este măsurată. Aceasta înseamnă că deflația de facto este mult mai mare, ceea ce ar putea impacta anticipațiile într-un mod pe care nu îl evaluăm în totalitate. Pe de altă parte, știm că gap-ul PIB este subestimat din cauza înclinației spre a supraestima nivelul PIB potențial (Croitoru, 2016). Aceasta înseamnă că presiunile inflaționiste de facto venind de la gap-ul pozitiv al PIB pot fi mai mari decât cele pe care le estimăm. E posibil ca cele două efecte să se compenseze reciproc, dar nu știm cu suficientă precizie.

 

Ce ar trebui să facem?

 

Având aspectele de mai sus menționate, ar trebui să spunem ce ar trebui făcut. Unii economiști au argumentat că reducerea ratei dobânzii de către BCE va trebui urmată de reducerea ratei dobânzii în România, confirmând ideea enunțată mai sus, conform căreia credibilitatea politicii autohtone se reduce când ciclul domestic diverge față de cel al centrului. Reducerea ratei dobânzii de către BCE a fost necesară ca răspuns la revenirea deflației și a revizuirii în jos a perspectivelor de creștere economică. În România situația este total diferită. Fără reducerea TVA, rata inflației nu ar fi coborât notabil sub limita inferioară a benzii BNR în 2016.

Dimpotrivă, în ultimii trei ani, PIB a crescut cu rate mai mari ca cele potențiale în condițiile în care, în opinia mea, PIB a atins nivelul potențial încă din 2013. Am adus recent argumente în acest sens, arătând că inflația cererii a rămas relativ stabilă în perioada 2013-2015 la un nivel în vecinătatea lui 1,8 la sută, dar volumul creditelor noi a crescut în ritm alert. Acest lucru a fost posibil deoarece cererea suplimentară creată prin reducerea TVA a fost plasată în special în importuri de bunuri, solicitând numai parțial creșterea gradului de utilizarea a capacităților interne de producție, evitând astfel creșterea inflației. În final însă, creșterea cererii indusă prin reducerea TVA și creșterea salariilor se vor reflecta și într-o inflație mai mare.

BNR a anunțat încă de la început că relaxarea politicii fiscale în condițiile în care se reduce TVA de la 24 la 20 la sută și cresc cheltuielile salariale în proporții nesustenabile va fi nevoită să întărească politica monetară. Deficitul bugetar de peste 3 la sută în 2016 și de 4 la sută în 2017 vor adăuga mult la excedentul de cerere. În plus, deși rata noastră de politică monetară este de 1,75 la sută, depășind ratele din regiune, ea este totuși semnificativ mai mare ca dobânzile de pe piața interbancară, care sunt bine sub 1 la sută, astfel că politica noastră monetară este mult mai relaxată decât apare la prima vedere.

Pornind de la ideea că România se confruntă deja cu un excedent de cerere și având clarificată poziția relativă a politicii monetare în regiune, apare că cel mai indicat lucru este, mai întâi, aducerea ratelor dobânzii de pe piața interbancară la nivelul de 1,75 la sută. Abia apoi va fi necesară o creștere a ratei dobânzii de politică monetară. Iar această creștere a ratelor dobânzii de pe piața interbancară (Robor 3M) trebuie începută la timp, cu atât mai mult cu cât, așa cum am subliniat înainte, canalul creditului are o eficiență scăzută a transmisiei din cauza adâncimii financiare reduse a economiei.

Cu noul nivel al ratelor dobânzii efective, este numai o chestiune de timp până când intrările de capitaluri se vor accelera. Deocamdată, nu vedem o creștere a intrărilor de capitaluri private, probabil reținute de incertitudinea crescută din zona euro, de divizarea menționată mai sus a opiniilor privind însănătoșirea economiei globale, și de perspectiva creșterii ratelor dobânzii în SUA, care va atrage capitaluri înaintea noastă. Dar din moment ce, așa cum am arătat mai sus, este larg răspândită printre decidenții din țările dezvoltate ideea că trebuie să fie oricând pregătiți pentru noi relaxări ale politicilor dacă a fi nevoie, multe capitaluri vor descoperi că este relativ eficient să migreze spre România într-un volum crescut. Mai rămâne ca investitorii să stabilească dacă investiția ar fi și relativ sigură, adică nu va fi alterată de politicile fiscale și de politici ale veniturilor salariale aventuroase.

În opinia mea, dacă politicile fiscale vor fi menținute în limite rațional acceptabile pentru investitorii străini, nu mai e mult până când vom resimți presiuni pentru aprecierea leului concomitent cu creșterea presiunilor inflaționiste. Acestea din urmă vor veni pe ruta creșterii anticipațiilor inflaționiste, a creșterii excesului de cerere și, probabil, a creșterii prețurilor externe odată cu accelerarea creșterii economice în SUA.

Și din această perspectivă, momentul creșterii ratelor dobânzii din piața interbancară este important. Dacă această creștere, pe care banca centrală o poate influența, intervine prea târziu, s-ar putea ca momentul creșterii ratelor dobânzii să coincidă cu reluarea viguroasă a intrărilor de capital și cu creșterea anticipațiilor inflaționiste. Această coincidență va genera dilema ratei dobânzii: temperarea anticipațiilor inflaționiste va cere creșterea ratei dobânzii; temperarea intrărilor de capitaluri vor cere reducerea ratei dobânzii. Această dileme este echivalentă cu dispariția ratei dobânzii ca instrument operațional al politicii monetare.

În consecință, întărirea politicii monetare trebuie să înceapă cât mai devreme în anul 2016, cu pași relativ mici, prin creșterea ratelor dobânzii de pe piața interbancară. Această cerință ar deveni inadecvată doar dacă noul program de relaxare cantitativă al BCE s-ar dovedi total ineficient și forțe pe care acum nu le înțelegem, ar face ca inflația negativă din zona euro să fie exportată masiv și în economiile emergente din uniunea europeană. Dacă acest scenariu s-ar materializa, inflația de bază nu ar mai reveni rapid spre niveluri pozitive încă din 2016, așa cum predicționează BNR. Un astfel de scenariu este, totuși, improbabil.

 

Bibliografie

Croitoru, Lucian (2015), „Contextul dificil al următoarei decizii de politică monetară a BNR”, www.bnro.ro, 29 septembrie.

Croitoru, Lucian (2016), „Greșim în mod sistematic când estimăm PIB potențial și rata naturală a dobânzii?”, www.opiniiBNR.ro

Solow, Robert M.; John B. Taylor (1998), “Inflation, Unemployment and Monetary policy” Cambridge, The MIT Press.

FT View: Global economy warrants concern, not panic

http://www.ft.com/intl/cms/s/0/f3a3ae7a-e77f-11e5-bc31-138df2ae9ee6.html#axzz435OJzilB.

[1] Reiau aici un subsol dintr-un articol anterior (Croitoru, 2015) pe o temă asemănătoare în care exprimam precauții față de termenul „deflație”. Iată subsolul: Este necesar să precizez că deflație înseamnă, conform dicționarului, orice scădere a prețurilor. Totuși, economiștii sunt atenți când folosesc acest cuvânt, pentru că scăderea prețurilor poate însemna ceva bun sau ceva rău. Pentru a face legătura cu semnificația negativă a cuvântului, Buiter (2003) definește deflația a fi „o scădere susținută a nivelului general al prețurilor bunurilor și serviciilor, adică o rată a inflației negativă în mod persistent”. Bernanke (2002), definește deflația ca pe „o scădere generală a prețurilor” cu accent pe cuvântul „general”. La orice moment în timp, în special într-o economie cu inflație scăzută „prețurile unor bunuri și servicii vor fi în scădere. Declinul prețurilor într-un sector specific poate apărea deoarece productivitatea crește și costurile scad mai rapid în acel sector decât în altă parte sau din cauză că cererea pentru producția acelui sector este slabă relativ la cererea pentru alte produse și servicii. Scăderile prețurilor specifice unui sector, așa inconfortabile cum pot fi pentru producătorii din acel sector, nu sunt în general o problemă pentru economie în ansamblu și nu constituie deflație. Deflația per se apare numai când scăderea prețurilor este așa de răspândită că indicele mai larg al prețurilor, cum ar fi indicele prețurilor de consum, înregistrează scăderi curente.””

si

Politica fiscală și politica populismului

Se arata ca:

„Deciziile de politică monetară sunt luate de banca centrală, iar cele de politică fiscală sunt luate de parlament și de guvern. Cum vor acționa acești centri de decizie în următorii aproape 2 ani? Banca centrală estimează că, la sfârșitul anului 2017, inflația va fi aproape de limita superioară a benzii țintite. Despre deficitul bugetar știm că există forțele politice și măsurile populiste ce îl vor împinge în jurul a 3 la sută din PIB în 2016. Fără alte măsuri, deficitul va ajunge în jur de 4 la sută din PIB în 2017, schimbând traiectoria datoriei publice din descendentă în ascendentă. Aici este problema: vor exista forțe politice care să adopte la timp măsuri care să reducă acest deficit? Vom răspunde la această întrebare pornind de la comparații cu situații similare din trecut.

 

Nu repeți o greșeală când sunt altele noi de făcut

 

Din perspectiva relaxării fiscale și a alianțelor politice care o susțin, anul 2016 seamănă deja cu anul 2008 mai mult decât au semănat alți ani electorali între ei. Iar șansa ca această asemănare să apară și pentru anii imediat următori, adică pentru 2009 și 2017, este mare, deși anul 2017 nu este un an electoral, cum a fost anul 2009. Iar aceasta, așa cum vom arăta imediat, nu este o veste bună.

Dacă este să se materialize, asemănarea se va identifica prin patru componente: (i) existența a două partide, cu identități doctrinare asumate (nu neapărat confirmate) diferite, cu un număr similar de voturi în parlament, care dețin împreună o majoritate confortabilă; (ii) alierea cu succes a acestor doi adversari politici în anii electorali pentru măsuri populiste și apariția derapajelor bugetare; (iii) reproducerea în alegeri a poziției de la punctul (i) și formarea unui guvern al celor două partide în anul imediat următor celui electoral (adică 2009 și respectiv 2017), incapabil să inițieze măsuri pentru inversarea derapajelor bugetare; și, în sfârșit, (iv) asumarea, cu întârziere și sub presiunea piețelor, de către unul din cele două partide a măsurilor corectoare.

Modelul descris conține o asimetrie distrugătoare, descrisă de componentele (ii) și (iii). Cele două partide se pot coordona pentru a implementa politici populiste, dar în anul următor, când ar trebui începută readucerea deficitului în limite sustenabile, apare un eșec de coordonare, dacă rezultatul alegerilor este strâns. Acest model a funcționat în anii 2008-2009.

În 2008, cele mai mari partide politice ale momentului (PSD și PDL) erau adversari politici, dar au reușit, în virtutea unui mecanism pe care îl vom descrie imediat, să fie de acord asupra unor politici fiscale și de venituri profund populiste, uneori implementate de un al treilea partid, vechiul PNL, aflat la guvernare. În 2009, cele două partide mari s-au coalizat pentru a guverna, dar nu au reușit să cadă de acord asupra măsurilor necesare pentru a aduce deficitul bugetar în limite sustenabile. Pe fundalul crizei financiare mondiale, finanțarea deficitului bugetar devenea tot mai scumpă și incertă. Sub aceste presiuni, coaliția a cedat și guvernul PDL, cu identitate ideologică asumată de dreapta, a decis tăierea salariilor din sectorul bugetar în 2010 pentru a evita un derapaj fiscal incontrolabil. Președintele Băsescu a jucat un rol cheie atât în formarea guvernului PDL-PSD, cât și în mutările politice care aveau să ducă la corecția fiscală necesară. Acele corecții au contribuit la mărirea numărului de  admiratori ai coaliției intitulată USL.

În 2016, din nou, cele mai mari partide ale momentului (PSD și noul PNL) se înțeleg perfect asupra unor politici populiste. Astfel, ele au pus bazele unui derapaj periculos al deficitului bugetar în 2016 și 2017. E adevărat, prin vot, publicul ar putea duce la demontarea modelului descris de condițiile (i)-(iv) prin defavorizarea abruptă la vot, anul acesta, a unuia dintre partidele mari (anularea condiției (iii), privind numărul relativ similar de voturi în parlament). Ipoteza mea însă este că acest lucru nu se va întâmpla, iar în 2017 cele două partide se vor asocia pentru a guverna, dar, ca și în 2009, nu vor reuși să ia măsurile necesare pentru a readuce deficitul în limite sustenabile. Aceasta ar fi, în mai multe detalii, vestea proastă la care m-am referit la început. Pentru a evita ca datoria publică să se înscrie pe o pantă ascendentă, unul dintre cele două partide va fi nevoit să-și asume sarcina nepopulară a repunerii politicii fiscale pe direcția cea bună.

Poate că mulți nu cred în repetarea aspectelor negative ale istoriei și speră că cele două partide vor forma un guvern de coaliție, care, spre deosebire de cel format în anul 2009, va iniția măsuri care să reducă derapajul bugetului, mai ales că în 2017 nu sunt alegeri prezidențiale, ca în 2009. Totuși, șansele ca acest scenariu să funcționeze sunt mici. Nu pentru că așa s-a dovedit în anul electoral 2009, ci pentru că există un mecanism care garantează apariția unui echilibru politic prost care împiedică luarea de măsuri fiscale care să readucă echilibrul bugetar într-o poziție contraciclică.

 

Mecanismul unui echilibru politic prost  

 

Înainte de a descrie mecanismul care duce la echilibrul politic prost din perspectiva fiscală, este necesar să menționăm că sporul de venituri bugetare favorizează apariția mecanismului respectiv. Veniturile bugetare au fost în creștere în anul electoral 2008 și se pare că vor fi în creștere și în anul electoral 2016. În 2008, creșterea veniturilor bugetare s-a datorat boom-ului, în 2016 se datorează în special revenirii consumului, care s-a accelerat, fiind stimulat inclusiv de reducerea TVA. Veniturile suplimentare astfel obținute sunt și condiția sine qua non pentru apariția presiunilor sporite pentru redistribuirea lor cât mai rapidă.

Presiunile pentru redistribuirea rapidă țin de rata preferinței de timp pe care o are fiecare om (preferințele intertemporale). Deoarece există, în medie, o înclinație spre a consuma acum mai degrabă decât în viitor, publicul este nerăbdător să beneficieze de veniturile suplimentare ale bugetului. Această înclinație este suficientă pentru ca partidele politice, indiferent de ideologia lor, să intre în concurență pentru a satisface graba oamenilor de a beneficia de veniturile suplimentare (Croitoru, 2015). Concurența aceasta duce la acumularea promisiunilor populiste și la imposibilitatea respingerii lor. În anul alegerilor, respingerea măsurilor populiste ar duce la pierderea de voturi. Acesta este mecanismul obiectiv care asigură succesul coordonării în ceea ce privește măsurile populiste.

Dar există și un mecanism care asigură eșecul atunci când ar trebui luate măsuri de austeritate. Se știe că niciun partid nu dorește să reverseze măsurile de tip Moș Crăciun. Totuși, cu un deficit bugetar relativ mare, piața pune o presiune crescândă pe partidele aflate la guvernare prin creșterea costului datoriei publice. Dacă aceleași partide care au luat măsurile populiste sunt împreună la guvernare în anul de după alegeri, ele intră în concurență pentru a stabili cine rezistă cel mai mult fără a reversa măsurile populiste. Când costurile de finanțare devin prea mari, inițierea măsurilor de reducere a deficitului devine inevitabilă. Atunci coaliția se rupe. Dacă la guvernare rămâne partidul care dă un rol mai mare pieței în administrarea economiei, atunci se fac unele reforme. Dacă la guvernare rămâne partidul care dă rol mai mare politicienilor în administrarea economiei, atunci se poate aluneca spre o criză economică. Același rezultat l-ar avea și un guvern tehnocrat sprijinit de o coaliție, deoarece cele două partide din coaliție se vor feri să sprijine de la început măsurile nepopulare de reducere a deficitului.

Președintele Iohannis și liderii partidelor politice pot crede în repetarea istoriei, sau nu. Dacă nu cred, vor încerca să sprijine formarea unui guvern de coaliție între PNL și PSD, cu speranța că acest guvern va iniția măsuri care să reducă derapajul bugetului. Mergând pe această logică, este posibil ca în 2017 să apară o coaliție între PSD și PNL. Ea va rezista câteva luni, până la un an, timp în care măsurile nepopulare de reducere a deficitului se vor evita. Președintele știe că numai dacă ar reuși să convingă cele două partide să readucă deficitele pe panta sustenabilă țara poate rămâne macroeconomic stabilă. El va utiliza toate mijloacele de convingere de care dispune.

Numai că, mecanismul descris aici de generare a echilibrelor politice proaste nu va permite coaliției să impună măsurile corective. În final, probabil că partidul care va avea dreptul să-l propună pe primul ministru va rămâne la guvernare. El va fi sprijinit de celelalte partide pentru a adopta corecțiile necesare. Acest sprijin nu este contabilizat de votanți în defavoarea partidelor atât timp cât acestea se află în opoziție. Astfel, sprijinul politic pentru partidul aflat la guvernare este asigurat.

 

Concluzii

 

Din perspectiva analizei prezentate aici, rezultă două concluzii: (i) există o mare probabilitate ca derapajul bugetar din 2016 să nu poată fi eliminat înainte de 2018; (ii) acel partid care va câștiga alegerile parlamentare din 2016 și îl va da pe primul ministru are șanse mari să piardă alegerile din 2020, deoarece intrarea într-o coaliție cu celălalt partid mare îl va face să ajungă inevitabil să ia cu întârziere măsurile necesare de redresare bugetară.

Având acest rezultat stabilit, este optim pentru partidul care va câștiga alegerile și îl va da pe primul ministru să treacă imediat la măsuri de readucere a deficitului bugetar la niveluri sustenabile, scurtând astfel timpul de restabilizare a economiei și creându-și șanse să câștige și alegerile din 2020.

Presupunând că aderă la această logică, partidul care îl va da pe primul ministru trebuie să-și asume un plan de reducere a deficitului bugetar și să refuze o alianță cu celălalt mare partid imediat după alegeri. Formula optimă din perspectiva stabilității economice și posibilă din punct de vedere politic este o alianță între partidul care îl va da pe primul ministru și partide mai mici care sprijină readucerea deficitului la niveluri sustenabile.

Cu o astfel de formulă politică, deficitul bugetar are o șansă crescută să intre pe o pantă descendentă încă din 2017. În acest fel se pot asigura premisele ca politica monetară și politica fiscală să poată coopera eficient pentru atingerea obiectivelor specifice fiecăreia dintre ele.

Bibliografie

Croitoru, Lucian (2015), „Democracy, Political Competition and Public Debt”, Transylvanian Review of Administrative Sciences, Issue 45 E, June, pp. 27-40.”

Reiau intrebarea pusa de Dl. Croitoru:

„Aici este problema: vor exista forțe politice care să adopte la timp măsuri care să reducă acest deficit? Vom răspunde la această întrebare pornind de la comparații cu situații similare din trecut.”

Iar la sfarsit spune:

„Cu o astfel de formulă politică, deficitul bugetar are o șansă crescută să intre pe o pantă descendentă încă din 2017. În acest fel se pot asigura premisele ca politica monetară și politica fiscală să poată coopera eficient pentru atingerea obiectivelor specifice fiecăreia dintre ele.” (subl. mea)

Sincer va spun, ma astepam, mai ales din partea unui cercetator pasionat de calibrul D-lui. Croitoru, la ceva mai mult in acest al doilea articol citat. Si anume: ce se va intampla cu politica monetara daca nu se va reduce (sau nu se va putea reduce) deficitul bugetar? Cum ar arata sau cum ar trebui, in viziunea domniei sale, sa arate politica monetara in acest caz? Pentru ca domnia sa vorbeste despre cooperarea eficienta dintre politica monetara si politica fiscala, in cazul in care deficitul bugetar ar intra pe o panta descendenta. Rezulta ca in celalalt caz – daca va intra pe o panta nu descendenta ci ascendenta – politica monetara si politica fiscala nu mai pot coopera eficient. As fi vrut o detaliere al acestui ultim aspect. Pentru ca iata ce spun si alti analisti, de exemplu Dl. Lucian Isar:

Romania este condusa prin inducerea periodica de crize

Se arata ca:

„Romania, desi este o tara bogata, a crescut in medie cu doar 1% pe an in ultimii 26 de ani.

Justificarea pentru aceasta subperformanta remarcabila vine din capturarea statului si din inducerea periodica de crize de catre cei care au avut control asupra parghiilor/politicilor economice.

Controlul unui stat prin inducerea de crize economice si generarea de potential pentru derapaje este o maniera premeditata si eficienta de a mentine puterea.

O populatie saracita si fara perspective este mai usor manipulata. Romania este un laborator de experimente. In zonele sarace din Romania eficienta metodei de a conduce prin crize este evidenta. Captura statului este omniprezenta. Un exemplu din Vaslui, instructiv si edificator este descris in urmatorul linkhttp://invaslui.ro/2015/09/20/transmir-intra-in-insolventa-dup-ace-a-castigat-milioane-de-euro-cu-ajutorul-psd-regele-asfaltului-da-acum-o-teapa-statului-si-catorva-constructori/

Capitalismul aplicat in Romania a fost edificat de echipa ex-pres. Iliescu in perioada ’90-’92 si este similar cu cel impus in Rusia de echipa ex-pres. Yeltsin. Atunci au fost fixate coloanele de baza. Pastrarea puterii pe parcursul a 26 de ani de catre aceeasi corifei a fost realizata prin captura si inducerea de crize.

Forta metodei de a se mentine la puterea prin captura statului si prin inducerea de crize vine din:
– impactul amplu al unei crizei asupra societatii prin ruperea panzei societale
– propagarea fricii si inhibarea optimismului investitional
– mecanismele profund umane ale comunitatilor de a cauta o ancora de stabilitate in figura tatucului.

Generarea unei crize este doar inceputul. Propaganda si panica fac restul.

Dupa inducerea unei crize recuperarea economiei si a societatii dureaza. La o scadere de 20% este nevoie de o creste de 25% doar pentru a ajunge la acelasi nivel de plecare.

In cazul Romaniei nivelul de la sfarsitul anului 2008 a fost atins de abia la sfarsitul lui 2015. Un pas de 7 ani. Episoade similar se regasesc pe parcursul intregii perioade post revolutionare.

O populatie ce se bucura de bunastare se poate emancipa si nu mai este usor controlata.

Pe parcursul ultimilor 26 de ani avem exemple multiple de crize “puse cu mana”. Exemple pot fi saltul cursului de schimb dolar leu de la 7 000 la 14 000 si revenirea dupa 48 de ore la 9 000 lei in 1997, “declaratia de incapacitate de plata” facuta din greseala in 1999, scaparea cursului euro leu in 3,1 simultan cu liberalizarea creditarii in 2007, pastrarea dobanzilor la niveluri paralizante pe parcursul intregii perioade de criza 2009-2010 si restrictionarea normelor de creditare si provizionare.

Erorile de politica monetara si de credit nu au facut decat sa genereze si sa aplifice crizele. Cumpararea vectorilor de opinie si canalizarea publicitatii bancare au reusit sa mute atentia publicului de la conducerea Romaniei prin criza.

Momentan ne confruntam cu amenintarea facuta de un consilier BNR (Croitoru) de crestere a dobanzilor cand inflatia este la -3% anualizat, cu amenintarea privind modificarea (inasprirea) conditiilor de creditare prin noi norme BNR pentru creditul ipotecar, cu declaratiile panicarde ale presedintelui Consiliului Fiscal,cu ghidaje (moral suasion folosita stramb) de finantare si numire a prietenilor, de evitare a evidentierii ilegalitatilor, de restructurare/salvare/vanzare selective a portofoliilor bancilor private.

Criza nu se mai poate manifestain 2016 deoarece procesele economice au inertie. In schimb, prin tragerea franei de mana de catre decidentii de politica monetara si de credit se poate induce o criza in 2017.

Experienta conducerii Romaniei prin crize in ultimii 26 de ani a contribuit determinant la ritmul mediu redus de crestere si cel mai mult la dezvoltarea inegala a regiunilor Romaniei.”

Si uite asa incep jocurile prin finantele Romaniei. Politice, desigur. Insa Dl. Croitoru a vorbit despre faptul ca „momentul creșterii ratelor dobânzii din piața interbancară este important”. Dar Dl. Isar, aici, vorbeste si despre:

„Consilieru’ Croitoru de la BNR a iesit in evidenta zilele trecute cu o opinie panicarda.

Spectrul angajarii in sectorul privat il sperie pe un vajnic libertarian.

Teama a facut ca desi spune ca negrul e alb, sa puna chiar el negru pe alb motivul simplu pentru care parlamentul ar putea sa destituie Consiliul de Administratie al BNR:

neindeplinirea in 10 din 11 ani a singurului obiectiv stabilit in legea 321/2004, asigurarea stabilitatii preturilor in Romania.”

Iar Dl. Florin Citu iata ce spune:

BNR trebuie sa accepte, costul independentei este puterea limitata

„Ministrul de finante al NZ a trimis o scrisoare oficiala guvernatorului bancii centrale, RBNZ. In scrisoare acesta cere o intalnire cu guvernatorul bancii centrale pentru a discuta despre performanta recenta a bancii centrale. Banca centrala a NZ este cea mai independenta din lume dar tot trebuie sa explice, intr-un sistem democratic, societatii ce a facut sau ce nu a facut.

A reusit sa atinga obiectivul cu care a mandatat-o societatea sau nu . Daca nu, de ce nu si asa mai departe. O situatie normala intr-o democratie moderna. Iar de aceasta data ministrul finantelor, in numele societatii, are un motiv serios pentru a cere o evaluare a performantei RBNZ-inflatia ramane inca sub tinta. Inflatia sub tinta pentru o perioada lunga de timp ar putea arata ca banca centrala a pastrat in trecut politica monetara mult prea restrictiva cu efecte negative pentru cresterea economica pe termen scurt, pe langa alte lucruri. Asa se fac lucrurile in tara cu una dintre cele mai libere economii din lume ( a 3-a cea mai libera economie din lume dupa Hong- Kong si Singapore).

Bineinteles ca nu ai cum sa vezi o situatie similara in Romania. Raspunsul pe care l-ai primi imediat este ca legea nu cere asa ceva. Si este adevarat. In acest moment legea ofera bancii centrale privilegiul de a-si alege tinta dar si modul prin care sa ajunga la tinta(1) . Mai mult nu exista nicio lege, acord, reglementare care sa spuna cand trebuie sa ajunga BNR la tinta si mai ales ce se intampla daca nu ajunge la tinta. Altfel spus, ce se intampla daca preturile nu sunt stabile in Romania? Dupa cum stim foarte bine, nimic.

Banca centrala, BNR, nu raspunde formal in fata societatii ca orice alta institutie in cazul in care deciziile luate nu au dus la rezultatul promis sau si mai rau au avut efecte negative pentru economie. Banca centrala devide nivelul tintei de inflatie pe care si-l si pe care ulterior il discuta cu guvernul. Da, prezinta un raport de activitate in Parlament dar atunci cand tu iti alegi tinta si instrumentul nu mai ramane nicio parghie prin care societatea sa poata sa te controleze. Elementul principal aici il reprezinta faptul ca tinta este aleasa de BNR deoarece majoritatea bancilor centrale au libertate in a-si alege instrumentul prin care sa “livreze” preturi stabile in jurul tintei de inflatie (2).  Astfel societatea nu are cum sa ceara sanctiuni daca tinta nu a fost atinsa pentru ca nu societatea a ales tinta. Pare un lucru minor dar este ceea ce asigura independenta totala bancii centrale fara niciun fel de raspundere-putere absoluta.

Puterea limitata este pretul independentei de politica pe care il plateste orice institutie detinuta de stat. Aceasta este regula de baza intr-o democratie.

Independenta bancii centrale fata de politic este importanta. Este cel mai important lucru castigat de bancile centrale in ultimii 30 de ani. Numai ca avand in vedere ca si bancile centrale sunt controlate de functionari numiti politic este periculos sa oferi putere absoluta unei astfel de institutii. In tot acest “design” al sistemului bancar romanesc lipseste ceea ce in engleza este foarte bine surprins de “accountability”.

Ai nevoie de mai multe cuvinte sau chiar propozitii sa traduci in romana ce inseamna “accountability”. Ar trebui sa fie un semn pentru noi ca societate. Este clar ca nu este ceva ce ne preocupa foarte mult. Totusi, stim ca este importanta aceasta “accountability” pentru ca o cerem de la institutii. In aceste zile asistam la foarte multe discutii despre cum controlam derapajele SRI si SIE dar nicio discutie despre cum controlam banca centrala. Romanii inteleg pericolele care vin dinspre serviciile secrete cand au prea multa autonomie. Lasate libere fara niciun fel de supervizare aceastea au tendinta sa acapareze puterea. Intelegem acest lucru acum dupa 50 de ani de comunism. Cel putin sper ca intelegem.

Toate aceste institutii, inclusiv banca centrala, sunt la fel de importante iar lasate libere in mana unor functionari pot produce dezastre cu consecinte tragice pe termen lung in societae. Banca centrala are puteri foarte mari, mai mari decat intelege cea mai mare parte a societatii, si de aceea este important ca aceste puteri sa fie folosite pentru societate si nu pentru clasa politica sau interese personale. In 1968 Milton Friedman spunea ca cel mai rau lucru pe care il poate face politica monetara este sa devina ea insasi un factor de instabilitate in economie. O banca centrala independenta politic cu puteri absolute fara niciun fel de control din partea societatii are cele mai mari sanse sa devina o sursa majora de instabilitate in economie- Politica monetara prociclica in perioada 2006-2010 confirma opinia lui Milton Friedman.

Fara constrangeri din partea societatii si fara “accountability” retorica BNR este simpla- cand ceva merge bine este datorita politcii monetare, cand merege prost altii sunt de vina. Daca suna a discurs politic nu este o intamplare. In acest moment motivatia BNR este sa joace politic si sa pastreze privilegiile si mai ales aceeasi componenta a boardului de la un mandat la altul.

Bancile centrale au evoluat odata cu societatea. In timp, am inteles cateva lucruri (cel putin eu):Este nevoie de mai putina aroganta si mai multa modestie. Este periculos sa crezi ca poti sa controlezi un sistem complex si dinamic cu miscari fine de dobanda – “fine tuning”. Ai nevoie de reguli si transparenta si nu de decizii discretioane si invaluite in mister (nu putem sa va spunem ce faceti pentru ca nu ati intelege si este mai rau, este retorica BNR atunci cand cerem transparenta). Si independenta politica vine la schimb cu limitarea puterilor. Acesta este pretul platit de toate institutiile intr-o democratie. De fapt a treia lectie, independenta bancii centrale nu este gratuita, le include si pe primele doua. Indepententa de politica vine cu responsabilitati, raspunderi, modestie, reguli – accountability.

Astfel o banca centrala independenta in implementarea politcii monetare accepta un obiectiv care este dorit si asumat de societate (2). Iar pentru a elimina si mai mult motiviatia unor decizii politice numarul mandatelor trebuie limitat (3).

Revenind la situatia specifica din Romania, in acest moment politica monetara este independenta de jure de influenta politica. Dar faptul ca tinta este decisa doar de banca centrala elimina orice control asupra bancii centrale. In plus lipsa limitei de mandate introduce motivatia pentru guvernator (indiferent de persoana care ocupa pozitia respectiva) sa negocieze cu clasa politica mandat dupa mandat si astfel anuleze independenta de facto a bancii centrale fata de politic.

Ne aflam acum in cea mai periculoasa situatie pentru o societate democratica. Avem o banca centrala independenta , de jure, care si-a negociat foarte bine aceasta independenta. BNR alege singura tinta de inflatie iar guvenratorul poate sa fie numit ad infinitum . Este imposibil ca societatea prin intermediul parlamentului sau guvernului sa evalueze obiectiv politica bancii centrale pentru ca nu exista parghii prin care sa o faca. Nu exista niciun document prin care banca centrala se angajeaza fata de societate sa livreze o anumita rata de inflatie si sa cuprinda si sanctiunile pentru situatiile in care nu se ajunge la acest rezultat (4). Iar faptul ca guvernatorul poate sa fie numit mandat dupa mandat ii ofera acestuia (nu doar teoretic) motivatia ca in schimbul unor decizii de politica monetare care sa ajute un anumit partid politic la un moment sa primesca la schimb numirea pentru inca un mandat.

Pe langa aceste probleme, exista inca un risc. In regimul actual banca centrala poate sa urmareasca alte obiective in afara de cel al preturilor stabile fara ca cineva sa poata sa spuna ceva. Poate sa faca acest lucru chiar daca alergarea dupa alt obiectiv inseamna ca stabiliatea preturilor este abandonata. Independenta inseamana pentru multi bancheri centrali, nu doar BNR, decizii discretionare. Fara un contract clar si transparent intre societate si banca centrala, aceasta din urma poate sa foloseasca politica monetara dupa bunul plac. De foarte multe ori in ultimii ani BNR a adaugat obiective in comunicarea cu publicul desi statutul acesteia este foarte clar. Exista un singur obiectiv, stabilittea preturilor (5).

Stiu ca este foarte usor sa credem ca lucrurile sunt complicate si sa fim furati de nuante. Bancherii centrali se folosesc de aceasta perceptie si sunt experti in folosirea metaforelor care induc impresia ca isi fac meseria intr-un mediu dificil. Ar trebui sa le multumim in loc sa incercam sa le controlam activitatea, spun acestia indirect.

Lucrurile nu stau chiar asa. Sunt doua elmente de care are nevoie un sistem monetar cu banca centrala: 1) un mandat foarte clar care defineste atat independenta bancii centrale cat si limitele puterii acesteia; 2) proceduri care sa asigure transparenta si “accountability” fata de societate.

In 2005 banca centrala a facut un pas important in directia corecta. A adoptat un regim de tintirea inflatiei. Acesta ofera mai mult transparenta. – raportul asupra inflatie, tinta de inflatie, comunicate dupa fiecare decizie. Acum a venit momentul ca BNR sa faca si pasii urmatori. Tinta trebuie decisa cu guvernul sau parlamentul printr-un contract care sa aiba si clauze pentru situatia in care banca centrala nu se achita de mandat. Iar numarul de mandate trebuie limitat la 2 a cate 5 ani fiecare. In fine, este de o importanta cruciala publicarea minuteleor, mai ales intr-o tara unde exista suspiciuni de incompetenta, plagiate, ofiteri acoperiti in toate structurile statului,. Numai prin transparenta maxima banca centrala poate sa inlature orice acuzatie/suspiciune din spatiul public care leaga performanta slaba de numirile politice, incompetenta, sau prezenta ofiterilor acoperiti sau fosti securisti in fruntea conducerii. Publicarea minutelor ar trebui sa confirme sau infirme o parte dintre aceste acuzatii . In special cele legate de competenta. (6)

(1) . 2 noiembrie 2011, Comunicat BNR – Totodată, CA al BNR a hotărât ca, începând cu anul 2013, banca centrală să adopte o ţintă staţionară de inflaţie, situată la nivelul de 2,5 la sută ±1 punct procentual. Ţintele asumate urmează să fie discutate cu guvernul.

(2) Ben Bernanke, 25 mai 2010 – Central bank independence, transparency and accountability – A broad consensus has emerged among policymakers, academics, and other informed observers around the world that the goals of monetary policy should be established by the political authorities, but that the conduct of monetary policy in pursuit of those goals should be free from political control.

(3) BIS, Issues in the Governance of Central Banks may 2009, chapter 3—removes the incentive for a governor to seek favour from those who decide on his reappointment. Limitations on the number of terms reduce the probability that the political powers that reappoint the incumbent will use the threat of non-renewal to influence central bank policy.

(4) Policy Target Agreement RBNZ- http://www.rbnz.govt.nz/monetary-policy/policy-targets-agreements

(5) Care este obiectivul fundamental al BNR pana la urma? – https://florincitu.wordpress.com/2014/09/30/care-este-obiectivul-fundamental-al-bnr-pana-la-urma/

(6) BNR trebuie sa publice discutiile din CPM – https://florincitu.wordpress.com/2014/06/24/bnr-trebuie-sa-publice-discutiile-din-cpm/ „

De aceea cred ca Dl. Croitoru ar fi trebuit sa detalieze ceea ce aratam mai sus. Pentru ca ceea ce arata Dl. Isar – „neindeplinirea in 10 din 11 ani a singurului obiectiv stabilit in legea 321/2004, asigurarea stabilitatii preturilor in Romania” – este expresia faptului ca politica monetara si politica fiscala nu au putut coopera eficient. Iar Dl. Citu e de parere ca:

„Ai nevoie de reguli si transparenta si nu de decizii discretioane si invaluite in mister (nu putem sa va spunem ce faceti pentru ca nu ati intelege si este mai rau, este retorica BNR atunci cand cerem transparenta). Si independenta politica vine la schimb cu limitarea puterilor. Acesta este pretul platit de toate institutiile intr-o democratie. De fapt a treia lectie, independenta bancii centrale nu este gratuita, le include si pe primele doua. Indepententa de politica vine cu responsabilitati, raspunderi, modestie, reguli – accountability.”

De acord, dar chestiunea „invaluita in mister” este cea a gasirii optimului, cea a gasirii cooperarii eficiente intre politica monetara si politica fiscala. Pe mine, cel putin, Dl. Isar nu ma convinge cand spune cu generozitate ca: „Romania e o tara bogata”. Cum defineste dumnealui bogatia unei tari sau, ca sa-l parafrazez pe Adam Smith, bogatia unei natiuni? Cresterea ratei dobanzii se impune (solutie clasica, keynesiana!!) daca avem crestere de PIB, altfel pagubim sectorul bancar. Dl. Citu imi anintesc ca a propus, daca nu ma insel, urmatorul mod de lucru: la o relxare fiscala trebuie sa corespunda, ca s-o echilibreze, o politica monetara mai restricitiva si invers.

Insa politica noastra monetara nu poate fi coerenta – de aici faptul ca BNR nu-si poate atinge obiectivul: stablitatea preturilor. Pentru ca nu depinde doar de BNR lucrul acesta. O banca centrala poate fi independenta, asa cum arata Dl. Citu – cu riscurile de rigoare formulate corect de catre marele economist american Milton Friedman – doar in conditiile unei economii eminamente private – cazul SUA, desigur. BNR nu poate interveni decat monetar intr-o economie care nu e eminamente privata, ci intr-una in care statul are inca un rol important. BNR nu poate controla fenomenele bugetare, nici felul in care ministerele – observati ca spun ministerele si nu Guvernul – gestioneaza bugetele, dar nici felul in care Guvernul gestioneaza bugetul. Daca bugetul ar fi cheltuit optim, cu maximum de eficienta, atunci politica monetara ar trebui sa fie si ea una optima si eficienta. In caz contrar s-a vedea usor cine induce crize si cine nu. Insa la noi situatia nu sta asa si se asterne o pacla destul de groasa in a vedea cine greseste de fapt si de drept. Pentru ca cheltuirea banului public, inclusiv a celui din imprumut in moneda straina, nu sta in sarcina BNR. Nu poti, de exemplu, sa dai doar vina pe BNR, dar sa afirmi, cum face Dl. Isar:

„Capitalismul aplicat in Romania a fost edificat de echipa ex-pres. Iliescu in perioada ’90-’92 si este similar cu cel impus in Rusia de echipa ex-pres. Yeltsin. Atunci au fost fixate coloanele de baza. Pastrarea puterii pe parcursul a 26 de ani de catre aceeasi corifei a fost realizata prin captura si inducerea de crize.”

iar mai jos:

„Pe parcursul ultimilor 26 de ani avem exemple multiple de crize “puse cu mana”. Exemple pot fi saltul cursului de schimb dolar leu de la 7 000 la 14 000 si revenirea dupa 48 de ore la 9 000 lei in 1997, “declaratia de incapacitate de plata” facuta din greseala in 1999, scaparea cursului euro leu in 3,1 simultan cu liberalizarea creditarii in 2007, pastrarea dobanzilor la niveluri paralizante pe parcursul intregii perioade de criza 2009-2010 si restrictionarea normelor de creditare si provizionare.”

Pentru ca decidentul din economie nu a fost BNR. Sa luam, de pilda, intreprinderile de stat neperformante, cu gauri de miliarde de euro – de asta si spuneam ca Dl. Croitoru ar fi trebuit sa detalieze: care ar fi politica monetara optima intr-o asemenea situatie de evident dezechilibru? Dl. Nicolae Vacaroiu, fost prim-ministru al Romaniei, spunea ca 80% din privatizari au fost ratate – cum ar trebui sa arate in acest caz o politica monetara optima? Pentru ca privatizarile depindeau si depind de decidentul politic. Daca, asa cum arata Dl. Croitoru, s-ar intensifica intrarile de capital in Romania dar noi nu facem sau ratam in chip lamentabil privatizari importante si necesare pentru economia nationala, cum ar trebui sa arate politica monetara optima sau care ar fi, in acest caz, optimul politicii monetare?

Dar sa revenim la problema maririi datoriei publice. Ca nu e rau sa traiesti pe datorie o stie oricine. Nu e rau pana la un punct: pana cand trebuie s-o mai si platesti inapoi, cu dobanda. Ciudat e ca guvernele noastre, incepand de pe vremea celui de-al doilea mandat al Presedintelui Basescu par a nu-si pune urmatoarea problema: marirea datoriei prin efectuarea de imprumuturi la FMI si Banca Mondiala inseamna ca vin, evident mai multi bani – dar care e eficacitatea? Ca nu prea se vede. Doar se mareste datoria publica si nimic mai mult. E vorba de datoria tarii. In schimb s-a vazut in Grecia unde a dus o astfel de politica iresponsabila din partea factorului politic… Nu vad ca facem autostrazi, nu vad ca imbunatatim infrastructura feroviara sau cea portuara sau aeroportuara, nu vad ca modernizam sau construim spitale noi etc, asta ca sa dau doar cateva exemple. Nu scoatem bani din aceasta marire a datoriei publice, doar consumam. In schimb nu reusim sa atragem fonduri europene nerambursabile, iar daca le atragem totusi nu le cheltuim chivernisitor, eficient.

Daca ar fi sa fim obiectivi, cu toate ca am putea critica comportarea BNR in perioada Crizei din 2008-2009, totusi sa nu uitam ca Romania a mers in perioada de boom cu deficite bugetare, inclusiv structurale, mari. Situatia a fost mult mai buna in perioada guvernarii Nastase, cand deficitul bugetar era minuscul, fata de ce a urmat in perioada 2004-2008. Chiar Traian Basescu, tin minte, evidentia deficitul bugetar de doar 1,36% din PIB (citez din memorie, sper sa nu gresesc) din timpul guvernarii Nastase. A fost crestere economica si in perioada 2004-2008, dar nu s-a facut pe baze sanatoase, lucru ce a generat risipa si a vulnerabilizat economia nationala in fata Crizei care urma inevitabil. E de studiat daca devalorizarea leului in 2009 nu ar fi vulnerabilizat si mai mult economia, atinsa oricum de criza, in conditiile iesirilor masive de capital de la periferia UE mergand spre centru. In conditiile unei economii vulnerabile s-ar fi vulnerablizat si moneda. S-a vorbit in epoca de speculatiile pe leu si poate s-a dorit de catre forte externe ca leul sa se devalorizeze, creand un dezechilibru economic dinamic. Economia era pe o crestere nesanatoasa inca inainte de criza, era vulnerabila inca inainte de criza.

E de notat ca factorul politic nu a apreciat inca de la inceptul lui 2009 ca economia va intra in criza, ca putin timp dupa aceea sa declare ritos ca suntem in RE-CE-SIU-NE, fiecare silaba fiind rostita apasat!! Sau BNR a intarit leul pentru ca in 2009 eram in plin an electoral…? Si in Romania, se stie, in an electoral se da o mita electorala uriasa la tot poporul, ulterior achitandu-se nota de plata prin masuri de austeritate. Si atunci trebuia, evident, echilibrata o asemenea masura populista.

Ce ne spune BNR:

„RATA INFLAŢIEI

Dobânzi BNR

  • Depozit: 0,25%
  • Politică monetară: 1,75%
  • Creditare: 3,25%
  • istoric »»»

BNR, conform mandatului sau legal, ar trebui sa-si atinga tinta de inflatie in 2016: 2,50%. Lucru asta nu pare sa se intample si e firesc sa te intrebi: de ce? Fata de valoarea actuala, cresterea ar trebui sa fie de vreo 5,5%. O crestere a inflatiei poate sa fie benefica dar poate si sa nu fie benefica, adica sa creasca inflatia si doar atat. O spirala inflationista pe un fond populist poate fi foarte periculoasa pentru ca poate fragiliza foarte mult economia. Eu imi amintesc de faptul ca la inceputul anilor ’70, in Marea Britanie, pe vremea cand erau laburistii la Putere, inflatia ajunsese la vreo 25%: se tipareau bani ca sa satisfaca pretentiile din ce in ce mai mari ale sindicatelor – chipurile erau bani multi si asa traia, dom’ne, omul bine! BNR nu a explicat foarte clar ezitarea fata de aducerea inflatiei la tinta, pe un teritoriu pozitiv. Lucrul acesta, aducerea inflatiei in zona cu plus, ar genera cerere, insa Dl. Croitoru arata un lucru: „Pornind de la ideea că România se confruntă deja cu un excedent de cerere […]”…. Si ca: „Spre deosebire de unele economii dezvoltate, economia noastră poate genera suficientă cerere pentru a produce o inflație care permite BNR să aibă o politică monetară convențională.”… Insa nici Dl. Croitoru nu arata foarte clar de ce nu e adusa inflatia la tinta si care ar fi riscurile profunde. Totusi, alaltaieri BNR a dat un comunicat unde vorbeste si despre riscuri, fara sa detalieze:

Hotărârile CA al BNR pe probleme de politică monetară

„05.05.2016

Video:
» Briefing de presă 5 mai 2016

În şedinţa din 5 mai 2016, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a hotărât următoarele:

  • Menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută pe an;
  • Gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar;
  • Păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

Consiliul de administrație al BNR a analizat și aprobat noul Raport trimestrial asupra inflației, document ce va fi prezentat publicului într-o conferinţă de presă organizată în data de 10 mai 2016.

Conform evoluţiei anticipate, valoarea negativă a ratei anuale a inflaţiei s-a accentuat în primul trimestru al anului curent (-3,0 la sută în luna martie față de -0,93 la sută în decembrie 2015), ca efect al reducerii cotei standard a TVA de la 24 la 20 la sută începând cu 1 ianuarie 2016 și al prețurilor scăzute ale materiilor prime pe plan global.

Rata medie anuală a inflaţiei IPC a coborât în luna martie la nivelul de -1,4 la sută, iar indicele armonizat al preţurilor de consum – indicator relevant pentru evaluarea procesului de convergenţă cu Uniunea Europeană – a înregistrat o rată medie anuală de -1,1 la sută.

Creșterea anuală a PIB s-a accelerat în anul 2015 la 3,8 la sută, cea mai înaltă dinamică din perioada post-criză, susținută de avansul semnificativ al consumului și de consolidarea tendinței de redresare a investițiilor. Contribuția negativă a exportului net s-a accentuat, influența exercitată de creșterea rapidă a absorbției interne devenind vizibilă mai ales în ultima parte a anului 2015.

Cele mai recente date și sondaje de conjunctură semnalează continuarea expansiunii cererii de consum, pe fondul stimulilor fiscali și al creșterii veniturilor populației. În același timp se remarcă scăderea productivității muncii în industrie concomitent cu o dinamică anuală pozitivă a salariilor.

Condițiile monetare reale își păstrează caracterul stimulativ. Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat și-a consolidat traiectoria ascendentă, susținută de ritmul înalt de creștere a componentei în lei. Ponderea creditului în lei în totalul creditului neguvernamental a urcat la nivelul de 52,7 la sută în luna martie de la 51,7 la sută în luna precedentă (cea mai mare valoare înregistrată din 2007 până în prezent), asigurând premise pentru îmbunătățirea transmisiei politicii monetare și pentru atenuarea riscurilor la adresa stabilității financiare.

În ședința de astăzi Consiliul de administrație al BNR a analizat și aprobat Raportul asupra inflației, ediția mai 2016. Raportul prezintă noua prognoză trimestrială, care anticipează prelungirea valorilor negative ale ratei anuale a inflației până în luna iulie 2016, ca urmare a manifestării efectelor tranzitorii ale reducerii cotei TVA și ale altor impozite indirecte, precum și a scăderii unor prețuri administrate (energie). Scenariul de bază prevede o revenire graduală a inflației în interiorul intervalului asociat țintei și plasarea în palierul superior al acestuia la finele orizontului de prognoză.

Riscurile asociate proiecției sunt generate de surse atât interne cât și externe, în condițiile unor incertitudini ridicate.

Astfel, contextul extern rămâne marcat de sporirea temerilor legate de creșterea economică globală, reacutizarea situației din Grecia și apropierea referendumului din Marea Britanie. Acestor incertitudini li se adaugă cele legate de volatilitatea piețelor financiare, tensiunile geopolitice, divergența între conduitele politicilor monetare ale principalelor bănci centrale ale lumii şi evoluția prețului petrolului.

Pe plan intern, riscurile se conturează în sfera politicii fiscale și de venituri, precum și a efectelor adverse generate de modificări ale legislației în domeniul financiar.

Pe baza datelor disponibile în prezent și în contextul unor incertitudini sporite, Consiliul de administrație al BNR a hotărât menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută pe an și continuarea gestionării adecvate a lichidităţii din sistemul bancar.

CA al BNR a hotărât totodată păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

Aceste decizii vizează asigurarea stabilității prețurilor pe termen mediu care contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. CA al BNR reiterează că un mix echilibrat de politici macroeconomice alături de reforme structurale sunt esenţiale pentru consolidarea economiei româneşti și întărirea capacității acesteia de a face față unor evoluții adverse pe plan internațional.

BNR monitorizează atent evoluţiile interne şi internaţionale în vederea utilizării şi dozării corespunzătoare a tuturor instrumentelor de care dispune pentru îndeplinirea obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu și pentru menținerea stabilității financiare.

Noul Raport trimestrial asupra inflaţiei va fi prezentat publicului într-o conferinţă de presă organizată în data de 10 mai 2016. Conform calendarului anunțat, următoarea şedinţă CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 30 iunie 2016.” (subl. mea)

Totusi, as dori sa vad pe saitul BNR sau pe cel al Opiniilor BNR, sau poate Dl. Croitoru, o detaliere, un studiu mai amanuntit asupra riscurilor de care vorbeste comunicatul BNR de mai sus. Inclusiv interpretarea lor in plan politic. Ce se intampla de fapt? De observat ca se vorbeste in comunicat de „incertitudini ridicate”. Ce inseamna asta? Care e substratul ascuns, daca exista unul?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Anunțuri

Mai 7, 2016 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

189 comentarii »

  1. Din nou imi ridic pălăria in fata fondatorilor Americii. Ei au inteles ca oriunde intervine guvernul (opera, sănătate, economie) se ivesc crizele. Ce bine ca statul american nu are nevoie de buget. Ce rau e ca nu respecta legea in privința asta! Nimic nu va merge nici in România atita timp cit nu se respecta principii corecte.

    Comentariu de Cristina | Mai 7, 2016 | Răspunde

    • E uluitor ce spune Lucian Croitoru:

      „Cu o astfel de formulă politică, deficitul bugetar are o șansă crescută să intre pe o pantă descendentă încă din 2017. În acest fel se pot asigura premisele ca politica monetară și politica fiscală să poată coopera eficient pentru atingerea obiectivelor specifice fiecăreia dintre ele.”

      Deci politica monetara si politica fiscala, mai ales intr-o tara ca Romania, cu multe disfunctionalitati si galcevi de tot felul, nu coopereaza intotdeauna, cel putin intotdeauna, eficient…

      Si in SUA e vorba de buget, numai ca statul fiind redus (statul, nu tara) cheltuielile ar trebui sa fie reduse – dar in SUA e chestiunea legata de cheltuielile pentru securitate si mai ales cele in domeniul militar – Complexul militar-industrial al SUA, cum spunea Eisenhower. La noi e o problema cu dimensionarea statului, a personalului din ministere si mai e si problema calitatii acestuia. La noi situatia din ministere e viciata de clientelism, nepotism, fenomenul coruptiei, politizare excesiva, lucruri care au condus la diminuarea competentei. Iar in sistemul acesta din Romania, o mica scadere a competentei poate atrage o reactie in lant, ca sa zic asa, ce poate fi la un mment dat incontrolabila, cu o agravare accentuata – e un mare risc! Gandeste-te ca bugetul – deci si cheltuirea eficienta a banilor, inclusiv cheltuieli de investitii atat de necesare – e gestionat de ministere. Daca gestionarea acestuia e defectuoasa, lucrul se repercuteaza asupra veniturilor bugetare.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 7, 2016 | Răspunde

      • Nu. Este neconstitutional ca statul federal sa aibă buget. Totul este viciat cind nu exista principii sănătoase.

        Comentariu de Cristina | Mai 7, 2016

      • La noi cu tot felul de pesederizari, cederizari, pedelerizari, astia schimbau si pana la portar inclusiv! Iti dai seama…? Si atunci cum sa ai coerenta in actul administrativ. Nu s-au putut pastra oamenii de calitate… Nu prea mai avem oameni prin ministere care sa stie ce-i aia meseria mai intai. Uite, sa-l luam pe Basescu, indiferent daca unora le place de el sau nu. Totusi, pana sa ajunga director la Transporturi, omul si-a facut meseria: a fost comandant de vas. Stia ce inseamna sa conduci, sa-i conduci pe altii. L-am luat pe Base pentru ca e un exemplu cunoscut. Pe cand acum… Acum nu mai stiu daca mai e asa… Am o serioasa indoiala…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 7, 2016

      • Care este meseria celor de la ministere? Sa mute hirtii de pe un birou pe altul?? Sa fim seriosi.

        Comentariu de Cristina | Mai 7, 2016

      • Dar tu stii ca in ministere – ii spuneam si lui Marian – erau pana acum vreo 15 ani, hai sa zic pana acum 10 ani, oameni care stiau meseria respectiva si care au lucrat in meseria respectiva, avand experienta necesara. Or, la felul in care merg lucrurile nu mai vad, nu mai pot constata asa ceva… Intr-adevar, acum sunt oameni care nu stiu altceva decat sa mute hartiile de pe un birou pe altul. Ca or mai fi si exceptii, nu neg. Partea proasta e ca in functiile de conducere nu mai snt oameni cu o mare experienta in domeniu. Mai degraba cocotati sus pe ochi frumosi acolo. Asta e impresia mea. Si se observa destul de limpede cum functioneaza lucrurile…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 7, 2016

      • „Lynch spoke directly to transgender people during the press conference. She said no matter how alone „you may feel today,” know that the DOJ and Obama administration „want you to know we see you.” (citat din articolul din link-ul pus de tine)”

        🙂

        Uite aici un alt articol interesant:
        https://mises.org/blog/public-servants-who-serving-whom

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Nu are absolut nici o legatura.

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Fraza finala din link-ul pus de tine e usor amuzanta, asta am vrut sa spun… 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Ar fi amuzanta daca nu ar fi trista. Este o ilegalitate. Sa dai in judecata un stat pentru ca se dorește 99.07% din populație sa fie in siguranța???

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Pe mine nu ma mira pentru ca asta e politica actualului Guvern si a D-lui. Obama. Iar Partidul Democrat se adreseaza, electoral vorbind, acestui electorat. E si o chestiune ideologica aici, desigur. Ultima fraza arata clar intentia Guvernului Federal: „[…] Obama administration „want you to know we see you.””. Adica vrea sa spuna ca doreste sa arate ca Administratia Obama e aproape de o astfel de categorie de persoane. Scopul e si unul electoral, as zice eu… E un conflict politic, asta e clar:

        „That lawsuit came after the DOJ sent a letter to North Carolina Gov. Pat McCrory (R) saying the state’s law violates the Civil Rights Act. The DOJ ordered McCrory to respond by Monday to confirm „that the State will not comply with or implement HB2.”

        But McCrory said Sunday the state was given an „unrealistic” deadline for response and accused the federal government of „being a bully.””

        Deci iata parerea Guvernatorului statului, care e republican.

        Ce s-ar intampla daca ar veni Donald Trump in functia de Presedinte?

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Bărbații care se cred femei sint, zic ei, 0,03% din populație. Deci nu este un electorat prea numeros. Deci alta este intenția, zic eu.

        Nu se va intimpla nimic deosebit daca vine Trump. El a spus ca fără lege si permite acestor bărbați sa folosească băile femeilor in clădirile pe care le deține.

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Nici electoratul de religie musulmana nu ar fi prea numeros…
        https://en.wikipedia.org/wiki/Islam_in_the_United_States

        Dar ai vazut ce a declarat Obama… El a zis (citez din memorie si cat pot de exact) ca doreste integrarea lor in societate. A spus ca in Europa, datorita „conditiilor istorice”, musulmanii nu s-au putut integra precizand ca, apropo de atentatul de la Bruxelles, omul de religie musulmana de acolo, din Belgia, nu se considera belgian. In schimb, in SUA, musulmanii se considera americani.

        Pe de alta parte, Londra are un primar de religie musulmana…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Deci nu este vorba de voturi. Democratii isi fac voturi din emigrantii ilegali si din puscariasii eliminati.

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Eu am si zis ca e vorba si de un aspect ideologic. Dar, vezi, ideile acestea sunt sustinute de multi, care reprezinta electoratul democrat.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Este un cerc vicios. Ideile sint sustinute de mult pentru ca au fost conditionati sa le sustina. Crezi ca propaganda homosexuala de la gradinita pina la facultate nu aduce roade??

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Da, dar daca electoratul democrat are astfel de vederi… Altminteri nu ar vota cu Partidul Democrat, nu?

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Da, electoratul democrat, cit si cel republican este imoral. De aceea voteaza astfel. Nu mai este nici o diferenta intre cele doua. Voturile lor sint asigurate. Nu au nevoie sa incalce Constitutia pentru asta. Altul este scopul.

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Si care ar fi, dupa parerea ta, scopul?

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Obama a spus-o singur, 5 zile inainte de a fi ales:

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Discurs electoral…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Si aplicat literal.

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Dupa parerea mea, realist este sa privesti cu circumspectie vorbele mari de genul: „Sa transformam fundamental America” si altele de genul asta, care suna mai degraba a populism. Populismul este un tool folosit pentru castigarea unor alegeri.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Da, la începutul mandatului. Dar după 7 ani…. cam se vede la ce s-a referit. Totul pe ce a fost formată America este anulat si schimbat cu opusul sau.

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • Servantii publici castiga mai multi bani decat cei care platesc taxele si impozitele, din care sunt platite salariile acestor servanti publici… 😉

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Da, asta înseamnă ca s-au schimbat funcțiile. Din șefi, populația a devenit subalterna. Fraieri. Ignoranti. Freedom is not free.

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

    • Cristina, spui ca statul american nu are nevoie de buget. Da-mi voie sa te contrazic. Si uite de e:
      „Senatul american a adoptat miercuri bugetul pentru următorii doi ani, acesta fiind un semn pentru o mai bună stabilitate a Statelor Unite în domeniul fiscal, după tensiunile provocate de posibilitatea unei noi paralizii a administraţiei federale.
      Textul, care urmează să fie promulgat de preşedintele american Barack Obama, a fost votat de toţi senatorii democraţi şi de nouă republicani. Documentul fixează cheltuielile pentru 2014 şi 2015, anulând astfel tăierile automate care urmau să intre în vigoare de la 1 ianuarie.

      Datorită anulării parţiale a acestei austerităţi, cheltuielile federale, după doi ani de scădere, ar trebui să crească începând din 2014, ajungând la 1.012 miliarde de dolari anul următor şi 1.014 miliarde de dolari în 2015.

      Cheltuielile în domeniul militar, care au suferit o reducere uşoară, vor creşte, spre marea satisfacţie a Pentagonului şi a întregului sector al Apărării.

      Republicanii au acceptat o creştere a mai multor taxe, în special pentru pasagerii mijloacelor de transport aeriene, însă impozitele nu au fost majorate, conform promisiunii senatorilor republicani.

      Totuşi, mai mulţi republicani, inclusiv liderul minorităţii din Senat Mitch McConnell, au votat împotriva acestui acord, apreciind că aceste cheltuieli, aflate într-o uşoară creştere, depăşesc plafonul stabilit prin bugetul pentru 2011.

      Majoritatea senatorilor au primit cu uşurare votarea bugetului pentru următorii doi ani. Acest vot marchează succesul cooperării dintre republicani şi democraţi, după blocajul bugetar care, la începutul lui octombrie, a paralizat funcţionarea instituţiilor publice din Statele Unite.

      „Datorită acestui compromis, am împiedicat o nouă paralizie a administraţiei”, a afirmat senatorul democrat Tim Kaine.

      „Aceasta este o bună primă etapă”, a declarat Obama, citat într-un comunicat, adăugând că acest acord va „direcţiona economia noastră în următorii ani, ceea ce înseamnă că americanii nu vor mai suferi din cauza unei crize dureroase în domeniul administrativ”.

      Totuşi, acest acord este, în primul rând, un compromis. Cele mai importante reforme ale Statelor Unite în domeniul social (programele pentru pensionare, sănătate, ajutor social) sau fiscal sunt amânate pe termen nedefinit.” (conform AFP)

      Comentariu de Rica Venturiano | Mai 9, 2016 | Răspunde

      • Constitutional, statul nu are voie sa aibă un buget. Daca o face, si după cum se vede, o face, bugetul este ilegal. Statul incalca Constitutia. Constitutia nu prevede buget pentru pensionare, sănătate sau ajutor social, ca sa folosesc exemplul tau.

        Comentariu de Cristina | Mai 10, 2016

      • N-am timpul necesar sa rasfoiesc Constitutia SUA, dar daca tu ai la indemana articolul respectiv care sa specifice ca statul nu are dreptul legal de a avea buget, ti-as mltumi ptr link.

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 11, 2016

      • Cristina, te rog sa-i raspunzi lui Rica!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 11, 2016

      • Parerea mea: buget trebuie sa aiba pe domeniile constitutionale, cum ar fi, de exemplu, Apararea. Trebuie sa ai (ca altfel nu se poate!) veniturile, cheltuielile, nu?, altfel cum? Trebuie sa stii, de exemplu, ce cheltuieli faci. Deci pe domeniile constitutionale nu vad care ar fi problema daca ai un buget, cum si trebuie de altfel. Iar domeniul Apararii, ca am dat acest exemplu, ii priveste pe toti cetatenii americani si intra in competentele Guvernului federal.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 11, 2016

      • In SUA, statul nu are nevoie de buget pentru ca departamentele constitutionale trebuie sa primească exact atitia bani citi a cheltuit si nimic mai mult. Un buget poate sa consiste din mai multi bani decit necesari, atunci ce se face cu diferenta?? Cheltuita pe ceva neconstitutional?

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • Buget nu inseamna ca poate „a consiste din mai multi bani decit necesari” si nici sa cheltuiesti mai mult decat veniturile pe care le ai. Bugetul poate si trebuie sa fie echilibrat.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 16, 2016

      • Sa luam un exemplu. Sa zicem ca departamentului de patentate i se aloca $20 milioane din buget. Odata primiți acești bani, departamentul ii poate cheltui pe orice dorește, nu? Chiar si pe ceva neconstituțional. Apoi, sa zicem ca după ce a plătit ce trebuia sa plătească, au mai rămas $2 milioane. Acești bani pot fi cheltuiți pe ceva neconstitutional. Deci exista cel putin doua instanțe in care un departament are posibilitatea sa cheltuie banii pe ceva neconstitutional. Cine poate trage astfel la răspundere departamentul?

        De aceea, constitutia spune ca departamentul trebuie sa cheltuie doar pe ce este constitutional, sa vina cu chitanțele la Congress, iar congresul le decontează. Astfel, congresul verifica pe ce s-au cheltuit banii. Daca s-au cheltuit pe ceva neconstitutional, chitanța respectiva nu este decontată. Ai inteles diferenta?

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • Eu nu ma refeream la efectuarea de cheltuieli neconstitutionale. Buget inseamna mai simplu spus sa stii de ce venituri dispui si ce cheltuieli faci, mai exact spus cat poti cheltui. Daca raman bani in urma cheltuielilor facute inseamna ca ai un excedent. Daca Congresul verifica pe ce s-au cheltuit bani, adica daca acele cheltuieli sunt constitutionale, asta nu e rau! Dar asta nu inseamna sa n-ai un buget. Pentru ca fara un buget de unde poti sa stii ce venituri ai la dispozitie si cat poti sa cheltuiesti?

        Acuma te inteleg si pe tine, dar… ce vorbim noi e una si pe ce se cheltuiesc banii e altceva…
        https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_federal_budget

        Uite-te si tu cat se cheltuieste pe Health Care, Social Security, Non-Defense Discretionary – mai mult de jumatate (2/3 aproape!!) din totalul cheltuielilor pe anul fiscal 2015!!! Inteleg ca astfel de cheltuieli sunt neconstitutionale… Dar uite ce scrie: „Social Security, Medicare, and Medicaid expenditures are funded by more permanent Congressional appropriations and so are considered mandatory spending.”. Mandatory spending…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 17, 2016

      • Deci nu ai inteles. Sa mai incerc odata:

        Un departament nu are nevoie sa stie de cite venituri dispune ca sa-si faca treaba. Poate un an are nevoie de mai putin, in alti ani poate are nevoie de mai multi. Atunci ce face, in anii in care are nevoie de mai multi bani nu-si face treaba pentru ca nu are destui bani?? La asta s-au gindit cei care au scris Constitutia. Departamentele trebuie sa-si faca meseria, oricit ar costa. Deci nu este nevoie de buget.

        Degeaba imi dai exemplul cu bugetul federal. Asa cum am spus, bugetul s-a format in 1921. Neconstitutional. Pina in 1921 ce a facut guvernul fara buget? Ti se pare ca nu si-au facut treaba?

        Din nou, chiar tu dovedesti ca am dreptate. S-au facut „cheltuieli obligatorii” acele cheltuieli neconstitutionale. Doua treimi din bani se duc pe programe si agentii neconstitutionale. Statul nu are voie sa cheltuiasca pe health care, pe social security, medicare, medicaid, etc. Vezi deci, de ce s-a incalcat Constitutia cu infiintarea bugetului? Pentru ca asa pot s-o incalce si mai mult si sa faca oamenii sa depinda de guvern si mai mult, astfel furindu-le libertatea. Concluzia care o putem trage este ca bugetul fura libertatea oamenilor.

        Comentariu de Cristina | Mai 17, 2016

      • „Un departament nu are nevoie sa stie de cite venituri dispune ca sa-si faca treaba. Poate un an are nevoie de mai putin, in alti ani poate are nevoie de mai multi. Atunci ce face, in anii in care are nevoie de mai multi bani nu-si face treaba pentru ca nu are destui bani?? La asta s-au gindit cei care au scris Constitutia. Departamentele trebuie sa-si faca meseria, oricit ar costa.” – dar asa ceva nu prea e economic… Cam deloc… Ca sa poti sa stii volumul cheltuielilor, trebuie sa stii de cat venit ai la dispozitie.

        Eu n-am spus ca daca ai un buget, cheltuielile trebuie sa fie neconstitutionale.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu. Eu nu consum curent si gaz in functie de cit venit am la dispozitie, ci de cit am nevoie. Cind vine factura, platesc ce am consumat. Constitutia SUA asa a fost scrisa. Deci bugetul este neconstitutional.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Da, dar trebuie sa ai si veniturile necesare ca sa platesti factura.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Da, dar nu iti faci treaba in functie de venituri. Jobul trebuie facut indiferent de venituri. Daca veniturile nu sint destule, atunci taxezi, imprumuti, etc. Punctul principal este ca treaba pentru care a fost angajat statul trebuie facuta.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Bineinteles, dar trebuie sa stii de ce venituri dispui pentru ca sa stii la ce cheltuieli sa te angajezi.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Incorect. Te angajezi la ce trebuie pentru a-ti face jobul pentru care te-ai angajat, indiferent cit costa.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Nu poti sa ignori costurile. Altminteri ai ignora si rentabilitatea, daca e sa discutam intr-un sens mai larg. Eficacitatea unor cheltuieli e o chestiune foarte importanta, pentru a mentine o performanta ridicata.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Rentabilitatea? Adica? Performata ridicata in ce privinta?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Adica se pot face cheltuieli foarte mari si efectul sa fie unul minuscul.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Adica cum?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Adica daca cheltuielile, dintr-un motiv sau altul, sunt sau devin ineficiente, intr-un oarecare timp, mai lung sau mai scurt, intervine o crestere a deficitului in relatie cu veniturile.

        In general vorbind, cheltuielile mari – inclusiv prin marirea plafonului de indatorare privind datoria in moneda proprie, cum e in SUA – daca sunt neeficiente conduc la emisiune de moneda ce ar putea genera inflatie. De aceea nu se poate ignora, vorbind de proiectia cheltuielilor, proiectia veniturilor. Chiar tu ai spus: „Daca veniturile nu sint destule, atunci taxezi, imprumuti, etc. Punctul principal este ca treaba pentru care a fost angajat statul trebuie facuta. „. Sigur ca treaba trebuie facuta, dar daca taxezi, daca te imprumuti inseamna ca tii cont de veniturile disponibile.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Cheltuielile nu au cum sa devină ineficiente pentru ca atunci cind vin cu bonul la Congress ca sa le deconteze, acestea sint verificate daca s-au cheltuit pe ce era nevoie. Datoriile SUA sint mari pentru ca se cheltuie 2/3 pe lucruri neconstituționale. Daca s-ar cheltui pe ce trebuie, nu ar mai fi vorba de inflație.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Da, desigur, un control al cheltuielilor se impune. Dar vezi ca totusi se cheltuieste destul pe lucruri neconstitutionale. Cred ca SUA sta bine la capitolul inflatie. N-as crede ca e o problema, mai degraba evitarea deflatiei, care pagubeste firmele si societatea.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu, SUA nu sta bine deloc la capitolul inflație. Una nu are nimic de a face cu alta.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Sa nu dramatizam…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Deloc. Sintem realiști.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • In felul asta, daca cheltuielile pe care le face statul sunt foarte mari si efectul unul minuscul, statul se poate ruina sau se poate pagubi.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Cum poate fi efect minuscul? Exemple??

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Adica sa se cheltuiasca nerational. Rational insemnand sa tii cont atat de venituri cat si de efectele acestor cheltuieli.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Daca se cheltuie pentru îndatoririle enumerate, nu are cum sa se cheltuie nerațional.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Asta nu e o axioma.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Ce este nerațional in a-ti face jobul?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Nu e nerational sa-ti faci jobul. E nerational sa cheltuiesti exagerat pentru a ti-l face bine.

        Eu nu zic sa nu cheltuiesti. Vezi ca n-am pomenit nici despre austeritate. Insa asta nu inseamna sa se exagereze la capitolul cheltuieli si sa nu se ia in considerare veniturile disponibile.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Cine decide ce este exagerat si ce nu?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Se fac analize de catre decidenti.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Ce e aia „decidenți”?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Cei care decid. Calcule economice trebuie facute.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu in America, sorry.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Insa ai dreptate, America n-ar trebui sa aiba o problema in acest sens.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Da, statul american nu are voie sa se implice in economie. El trebuie sa-si vadă de meseria lui.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Un exemplu: economia de pe vremea lui Ceausescu, cand statul era un fel de patron peste toata economia, cu multe intreprinderi de talie foarte mare etc. Cheltuielile au fost ineficiente, ceausesconomics n-a dat roade. A cheltui eficient e o stiinta, iti mai trebuie talent pentru asta. Altminteri statul poate face cheltuieli oricat de mari fara sa se vada ceva din asta, decat ceva minuscul. Cum e si o zicala: s-a scremut un munte si a iesit un soricel 😆 .

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Eu vorbesc in contextul constituției SUA unde statul are anumite îndatoriri. Deci trebuie sa plătească funcționarii de la birouri, membrii statului, pe cei din departamente. Trebuie sa cumpere ce este nevoie pentru a cistiga un război. Deci ce efect minuscul ar putea fi in cazul asta? Statul nu cheltuie banii ca sa aibă alt efect decit acela de a-si îndeplini jobul. Ce efect poate avea plătirea salariului unui militar? Sau a unuia de la biroul de brevete? Ce roade te aștepti sa dea?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • „Statul nu cheltuie banii ca sa aibă alt efect decit acela de a-si îndeplini jobul.” – am inteles, dar tinerea sub control a cheltuielilor e un lucru necesar din punct de vedere economic indiferent de domeniul de activitate.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Prin faptul ca nu se cheltuie decit pe ce este necesar si constitutional este ținut sub control. Dar asta nu are nimic de a face cu economia. Sau ce are de a face salariul unui militar cu economia?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Sau ce are de a face salariul unui militar cu economia? – but this is really stunning! 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Salariul trebuie plătit pentru ca el isi face datoria. Asta nu are nimic de a face cu faptul ca doua companii private au dat faliment sau ca trei companii s-au format in ultima saptamina.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Are de a face! Ar putea sa nu influenteze volumul salariilor, de exemplu al militarilor, sau chiar salarizarea lor, dar asta e altceva. Sigur ca salariile trebuie platite – a taia salariile, cum s-a intamplat la noi, e un lucru aberant, dar ai putea sa-ti pui problema daca pot fi marite sau daca nu cumva ramura respectiva nu ar necesita restructurari. Eu vorbesc la modul general acum. In SUA nu sunt astfel de probleme, dar asta nu inseamna ca aspectul economic trebuie ignorat. SUA e o superputere militara, dar e si una economica pe masura. Gandeste-te ca nu e vorba numai de salariile militarilor dar si costurile legate de tehnica militara de nivel foarte inalt. Lucrurile astea costa bani, cum se spune. Insa cheltuielile care se fac in domeniul militar in SUA sunt considerabile si nu ar fi probleme decat de ordin politic. Insa eu am incercat sa tratez problema intr-un mod mai general. De ce, de pilda, Romania sau Polonia sau Ungaria, poftim, nu-si pot permite cheltuieli mai mari, la nivelul SUA – exagerez putin ca sa evidentiez o idee – in domeniul militar? Romania, de pilda, isi va mari la 2% din PIB bugetul pentru Aparare, conform cerintelor NATO, dar e departe de alte state dezvoltate. Rusia cheltuieste mult actualmente, din cate inteleg, in domeniul militar, dar multe regiuni de acolo au ajuns in incapacitate de plata. Se observa, zic eu, o decadere economica in Rusia… Asta si datorita „inteleptei” (cu ghilimelele de rigoare, fireste!) politici a lui Putin. Si oricum e mult mai putin decat cat cheltuieste SUA. Or, ca sa poti sa-ti permiti sa cheltuiesti mult in domeniul militar trebuie, desigur, sa ai si forta economica s-o poti face. Or, SUA are aceasta forta economica foarte mare care ii permite acest lucru.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Aspectul economic trebuie ignorat de către stat. Adică statul nu are voie sa se implice in economie. Congresul este cel care decide pe ce sa se cheltuie banii, nu citi bani sa se cheltuie. SUA este o putere economică in ciuda implicării statului, nu datorita implicării statului.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Nici n-am spus ca SUA e o putere economica datorita implicarii Statului.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Cum sa nu? Spui ca jobul pe care trebuie sa-l faca statul depinde de cum merge economia. Ai dat exemplul cu economia in timpul lui ceausescu si cum rezultatul poate fi minimal. Una nu are legatura cu alta.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • M-ai rugat sa-ti dau un exemplu. Iti mai dau unul: de ce sa cheltuiesc pe o operatiune militara (ca eram la subiectul asta) sa zicem 3 miliarde de $ cand la acelasi efect, si inca si mai bun poate, ajung daca as cheltui 1 miliard de $? Eu de asta spun ca e importanta eficacitatea cheltuielilor si ca trebuie facute calcule economice. De ce sa maresc taxele si impozitele ca sa efectuez operatiunea cu 3 miliarde de $, cand pot sa nu le maresc si sa efectuez operatiunea respectiva, cu acelasi efect, dar cheltuind doar 1 miliard de $?

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Dar ce se intimpla daca i se acorda un buget de 3 miliarde? Nu se intimpla exact ce spui tu, adică ineficacitate? Dar daca se respecta Constitutia si sectorul militar a găsit o cale de a isi face treaba mai ieftin si mai bine cu doar 1 miliard, atunci atita cheltuie si atita decontează. Daca avea buget, ii rămâneau 2 miliarde care erau cheltuite aiurea.

        Ideea este ca se analizează ce trebuie facut apoi cit costa. Bugetul impune sa se acționeze in funcție de cost. Este exact invers.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Desigur: se analizeaza ce trebuie facut, apoi cat costa. Nu, bugetul nu se stabileste doar in functie de cost. Bugetul se stabileste in functie de venituri si cheltuieli. Bineinteles ca trebuie analizat ceea ce e de facut, ca sa poti vedea ce resurse trebuie mobilizate in acest sens, pentru a atinge scopul intr-un mod optim.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu in America, ce trebuie sa faca statul nu se stabilește in funcție de venituri. Departamentul de apărare nu poate spune ca nu a aparat America de invazie pentru ca nu a avut destui bani s-o faca. Sau departamentul de brevete nu poate spune ca nu poate elibera brevete pentru ca nu are destui bani.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • De asta trebuie disponibilizate veniturile necesare. Ca sa se poata face cheltuielile necesare.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Constitutia SUA cere invers. Se cheltuie pentru ce e nevoie, apoi se disponibilizează banii necesari, adică se reimburseaza.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • A, ca se ramburseaza, da asta e altceva. Dar si in acest caz nu trebuie sa apara intarzieri la plati, nu? 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu, nu trebuie sa apara întârzieri. De aceea nu este nevoie de buget.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Scuza-ma, dar cred ca ai o impresie eronata in ceea ce priveste bugetul, ce inseamna el si de ce e necesar… 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Nu cred. In plus, daca nu este in constituție înseamnă ca nu este necesar 😉

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • https://en.wikipedia.org/wiki/Article_One_of_the_United_States_Constitution#Section_9:_Limits_on_Congress

        „No Money shall be drawn from the Treasury, but in Consequence of Appropriations made by Law; and a regular Statement and Account of Receipts and Expenditures of all public Money shall be published from time to time.”

        Deci Bugetul de Venituri si Cheltuieli! 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Nu. Vezi ca am explicat lui Rică exact articolul asta. Receipts înseamnă bonuri, chitanțe. Deci departamentul de apărare vine cu chitanțele la Congress pentru decontare. Bugetul a fost înființat in 1921, deci pina atunci nu se lucra cu buget.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Da… dar mai zice ceva: „[…] but in Consequence of Appropriations made by Law” – deci chestia cu „made by Law” – si de aici s-a ajuns la Buget…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • De ce s-a format un buget abia in 1921? Ce au facut departamentele statului fără un buget? Statul nu are voie sa faca legi care violează constitutia. Iar daca Constitutia spune ca se face decontare pe baza de chitanțe, nu se fac cheltuieli pe baza de buget, înseamnă ca orice astfel de lege este neconstituțională.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Dar nu exclude o lege in acest sens.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Ba da. Constitutia spune ca statul are voie sa faca doar ce scrie in constituție si nimic altceva. Daca nu scrie de buget, nu are voie sa faca un buget, mai ales daca legea incalca constitutia privind felul cum se fac cheltuielile.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Da, eu te inteleg. Insa Art. 1, Sectiunea 9 din Constitutia SUA nu exclude bugetul, atata vreme cat expresia Law (scrisa cu litera mare) se refera la Lege, la modul general, adica nu da o indicatie precisa despre aceasta lege. Ci spune ca trebuie sa fie una, de aici si scrisul cu majuscule. E adevarat ca poate fi si altceva decat bugetul, eu am spus ca nu-l exclude. Da, interesant!!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Cum sa nu excludă bugetul cind spune ca cheltuielile se fac pe baza de chitanța/bon si decontate de Congress? The Supreme Law of the land este Constitutia. Nici o lege nu are voie sa fie făcută daca violează Constitutia. Se pot face Legi cum sa se deconteze, cit sa se deconteze, de exemplu. Dar ideea este ca trebuie decontat in funcție de bonuri, nu de bugetul alocat. Congresul nu are voie sa aloce mai multi bani decit are nevoie un departament, si nimeni nu stie cit are nevoie cu un an inainte. Asa ca de aia, ce se cheltuie pe anul respectiv, se rambursează la sfirsitul anului, pe baza de bonurile prezentate. De aia nu este nevoie de buget.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Da… s-ar putea sa ai dreptate, sa stii… E interesant de vazut ce sistem a fost conceput de la inceput… Foarte interesant!! E posibil sa fie cum spui! Trebuie sa te uiti si prin arhive, documente vechi. Poate cei de atunci au gandit un sistem cu mult mai eficient sau care ar putea fi imbunatatit si sa devina si mai eficient! E original ce spune acolo in Constitutie!! Si ar fi de studiat ce au vrut sa spuna Parintii Fondatori prin acel Law – „No Money shall be drawn from the Treasury, but in Consequence of Appropriations made by Law”.

        S-ar putea sa nu fi ajuns pana la noi aceasta teorie conceputa atunci, la inceputuri, din cine stie ce motive… Si doar s-a rezumat succint in articolul din Constitutie.

        Chiar trebuie sa se scrie in Constitutie explicit despre buget? Trebuie sa fixam prin Constitutie la cat trebuie sa se cifreze deficitul bugetar? Poate ca noi, cei de-acuma, ne-am prostit!! 🙂 Mai stii…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Iti dai seama ca in America nu ar exista deficit bugetar daca s-ar cheltui banii doar pe ce este aprobat de COnstitutie. Problema in America nu este ca nu vin banii in trezorerie. Vin mult mai multi decit ar fi necesari sa plateasca pentru functiile legitime ale statului. Problema este ca se cheltuie cel putin 2/3 (cum ai vazut si tu) pentru cheltuieli neligitime. In privinta cheltuielilor statului, toate sint posibile sa fie acoperite fara absolut nici o problema si fara nici un buget. Chestia este ca nu este intentia de asa ceva.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Este ceva foarte interesant si original in Constitutia SUA!! De ce ar trebui mentionat explicit ca e vorba despre buget intr-o Constitutie? Germanii au vrut sa includa in Constitutie si valoarea deficitului bugetar!!! Basescu era gata, gata sa se ia dupa ei, doar ca asa a zis Germania, Angela Merkel adica… Dar, oare, trebuie scris asta intr-o Constitutie? Trebuie pomenit de buget intr-o Constitutie? Sau bugetul e doar un eficient instrument economic de lucru? In Constitutia SUA se vorbeste de „No Money shall be drawn from the Treasury, but in Consequence of Appropriations made by Law” – si cred ca trebuie sa-ti dau dreptate pentru ca s-ar putea sa reprezinte o alta filozofie, nu cea bugetara cu care ne-am obisnuit! Nu stiu daca Parintii Fondatori sau reprezentanti ai masoneriei regulare americane au dezvoltat undeva ideea asta foarte originala si interesanta!! Ar trebui vazut pentru ca s-ar putea sa dam peste o teorie necunoscuta sau care nu a ajuns pana la noi din varii motive. Da, s-ar putea sa ai dreptate…!!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Constitutia SUA este diferita de restul tarilor. Constitutia SUA spune statului ce are voie sa faca si pe ce are voie sa cheltuie banii. Daca nu scrie un anumit lucru, inseamna ca nu are voie sa-l faca. Nu scrie de educatie, nu are voie s-o ofere. Nu scrie de asigurare medicala, nu are voie sa o ofere. Nus crie de buget, nu au voie sa faca o lege in 1921 ca sa faca buget. Nu scrie, nu are voie sa faca. Foarte simplu. Scrie ca vrea decontare cu bonuri, atunci Congresul trebuie sa faca decontare bazat pe bonuri. COngresul are voie sa spuna executivului si ministerelor care apartin de el pe ce sa cheltuie banii. Daca vreun minister aduce bon ca a cheltuit bani pe altceva decit pe ce i-a fost permis (appropriations) atunci nu i se ramburseaza banii.

        Dupa cite se vede, bugetul nu este un instrument economic eficient de lucru.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Dar de ce crezi ca s-a trecut la buget in 1921. Care e explicatia, ideea? Tu ce parere ai?

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • După cum se vede, legea asta a dat președintelui puteri care nu le avea inainte. El este cel care trebuie sa propună bugetul pentru întregul stat. El este cel care decide cit sa cheltuie fiecare departament si agenție. El este cel care continua sa finanțeze departamentele si agențiile neconstituționale. El are puterea de a șantaja sa se faca cum vrea el. Cred ca-ti dai seama de implicațiile faptului ca s-a transferat aceasta putere de la Congress la președinție.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Da, imi dau seama… Si nu e de dorit ce se intampla!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Ai auzit ca cineva sa se plinga de asta?

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • E o zicala pe aici: He who holds the purse holds the power.

        Dar „We the People” nu am dat niciodată atita putere executivului. Da, se aude mereu de checks and balances. Adică puterile se verifica una pe alta. Dar in termeni ai puterii si autoritatii, congresul are mai mare putere decit președintele. Normal ca unui presedinte care vrea putere nu-i place asta. Fondatorii Americii au dat cea mai multă putere Camerei Reprezentanților, pentru ca sint cei mai aproape de a reprezenta „we the people”. Îți dai seama cit s-au denaturat lucrurile si cit de rau se incalca Constitutia??

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Si sunt oameni care sa se planga de situatia asta? Sau nici nu prea e luata in seama aceasta situatie…?

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Sint oameni care vad si inteleg situația dar sint putini si fără vreo putere sa faca ceva.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Sau, statul poate investi in sectorul militar 150 miliarde $ dar se pune si problema motivarii strategice, operationale, tactice, nu? Altminteri, daca se cheltuieste foarte, foarte mult doar in domeniul militar, masa monetara incepe sa se cam polarizeze intr-acolo, fara sa creasca eficienta, si atunci o buna parte din societate ar putea fi pagubita. Eu de asta spun ca lucrurile necesita o analiza pentru ca sa poti sa obtii o performanta cat mai buna.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Statul nu investește pentru ca nu produce nimic. Nu are cum sa cheltuie 150 miliarde daca nu este dovedit de ce este necesar de atitia bani. Iar daca este necesar, oare vrei sa spui ca statul nu ar trebui sa acopere aceasta suma ca sa ofere serviciile pentru care a fost angajat?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Eu am privit cheltuielile in domeniul militar pe care le face statul drept investitii. Statul nu prodice nimic, dar beneficiaza si dispune de tehnica militara, de armata.

        Ba da, trebuie sa acopere suma respectiva. Fara indoiala ca trebuie s-o acopere, mai ales ca e necesar lucrul asta.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu, nu statul beneficiază de armata si de tehnica militară, ci cetățenii, de aia e statul plătit.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Da, cetatenii, bineinteles. Insa beneficiarul e statul care coordoneaza Apararea. Da, de asta e statul platit! Corect!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Ce beneficiază statul din asta?

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Gandeste-te ca statul e beneficiarul direct. Ca tu nu beneficiezi direct de Armata. Beneficiaza de puterea militara care rezulta de aici pentru ca sa poata sa-si apere eficient cetatenii si interesele, atat ale cetatenilor americani cat si ale Americii.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Cum sa nu beneficiez de puterea militară? Faptul ca nu sint cotropită de o putere straina este un beneficiu. Deși cu musulmanii si mexicanii prezenți ma intreb daca statul si-a facut într-adevăr datoria. Statul nu beneficiază de nimic, decit de salariul care il primește.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Dar forta militara e a statului, nu a ta.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Cum sa fie a statului? Computerul folosit de un angajat al companiei este al angajatului?

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Si tu vrei sa spui ca o unitate militara americana e a ta? E a statului, iar obligatia lui este sa te apere eficient. In felul asta statul este angajatul tau.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Unitățile militare apartin cetățenilor. Statul este angajat sa le folosească si sa le administreze in folosul cetățenilor. Cine plătește este owner-ul.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Complexul militar-industrial al Americii e al tau?

        In privinta unitatilor militare nu prea e cum spui. Pentru ca nu tu dispui de o asemenea unitate militara si nici nu te folosesti tu de ea. Si nu poti sa spui ca cetatenii (la un plural nedefinit) se folosesc sau dispun de asa ceva.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Nu al meu personal, ci al „we the people”. Nicidecum al statului.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • 🙂 Ok!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Tu beneficiezi de serviciile pe care ti le ofera angajatul tau – statul in acest caz. Insa statul trebuie sa beneficieze de resursele necesare in sensul ca el trebuie sa se foloseasca de aceste resurse si, desigur, sa dispuna de ele.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Dar resursele nu-i apartin. Doar le administrează.ca si angajatul. Computerul, biroul nu-i apartin. El se folosește de ele pentru a-l servi pe patron.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • Eu n-am spus ca resursele ii apartin statului. Eu am spus ca statul trebuie sa beneficieze de aceste resurse necesare pentru a-si putea indeplini functiunile. Se foloseste de acestea. Si dispune de ele – ne refeream la Armata, nu? Pentagonul ce face? Dispune de aceste resurse sa le zicem de ordin militar. Altminteri el n-ar putea sa-ti asigure protectia. Acestea nu sunt resursele tale sau ale cetatenilor, caz in care statul nu si-ar mai putea indeplini aceasta functiune constitutionala. In ceea ce priveste Apararea, statul decide, hotaraste, ordona. Nu cetatenii. Altminteri statul n-ar putea sa-si exercite aceasta functie constitutionala.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Ai spus ca forța militară aparține statului. Aparține atunci cind o plătește si atunci cind computerul si scaunul de birou aparține angajatului.

        Comentariu de Cristina | Mai 20, 2016

      • 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 20, 2016

      • Stau si ma intreb cu cat contribuie la dezvoltarea generala a societatii aceste cheltuieli neconstitutionale, 2/3 din tot bugetul, care e eficienta acestor cheltuieli.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu contribuie la binele societatii, ci la tine societatea dependenta de stat, incalcindu-i libertatea.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Si ba da, bugetul înseamnă ca poate „sa consiste din mai multi bani necesari.” Pentru ca asta se intimpla. Cind se aloca banii, un departament primește ori cit a primit anul trecut, ori mai mult. Mai putin primește doar daca se da o lege. Astfel, departamentul cauta 100 de cai sa cheltuie toti banii primiți, pentru ca la anul sa poată sa primească măcar tot atita. Daca cheltuie mai putin decit banii alocați, anul viitor va avea șansa sa primească cam aceeași suma. Îți dai seama ca nimeni nu vrea sa primească mai putin, asa ca vor cheltui tot ce primesc, chiar daca pe ceva neconstitutional. Si nimeni nu poate sa-i tragă la răspundere, pentru ca s-au încadrat in bugetul alocat.

        De aceea Constitutia spune ca nu suma alocată conteaza, ci pe ce e cheltuita. De aceea este ilegal un buget.

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • Constitutia SUA este scrisa pentru stat si enumera EXACT ce are voie sa faca statul. Daca nu este enumerat ceva, amendamentul 10 spune ca statul nu are jurisdictie asupra acelui lucru.

        In autoritatile statului enumerate de Constitutie nu este inclusa educatia si sanatatea, (de exemplu) deci statul nu are voie sa faca legi privind aceste domenii. Astfel, nu are autoritatea sa ia bani de la trezorerie si sa-i cheltuie pe asa ceva.

        Pentru autoritatile enumerate, care trebuie statul sa le execute, exista Article I, §9, clause 7, No Money shall be drawn from the Treasury, but in Consequence of Appropriations made by Law; and a regular Statement and Account of the Receipts and Expenditures of all public Money shall be published from time to time.

        Congresul trebuie sa distribuie bani in functie de chitantele/bonurile primite de la departamentele/ministerele statului, conform Constitutiei. Adica statul cheltuie bani, apoi ii deconteaza la Congres. Si asta numai in functie de autoritatile enumerate in COnstitutie.

        Nu poti sa spui ca obama cere jumatate de miliard pentru departamentele sale si el sa le imparta cum doreste. Cel putin din departamentele din guvern sint neconstitutionale si nu au voie sa existe. De aceea nu s-a acceptat ca statul sa aiba buget.

        Dar, in 1921, statului nu i-a mai placut ca a fost tras la raspundere de catre cetateni si nu i-a mai placut ca nu a putut sa acapareze putere, mituind si rasplatind pe aceia care ii ajuta sa urce la putere…si au dat o lege care sa le dea voie sa faca un buget. Legea este neconstitutionala…dar cui ii pasa??

        https://en.wikipedia.org/wiki/Budget_and_Accounting_Act

        Deci daca bugetul era parte din Constitutie, de ce mai era nevoie de o lege, in 1921 (132 de ani mai tirziu!!!), ca sa-l infiinteze????

        Comentariu de Cristina | Mai 12, 2016

      • Multumesc pentru ca i-ai raspuns lui Rica!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 12, 2016

      • S-au speriat politistii cand l-au vazut cu pistolul la vedere… 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 12, 2016

      • Rica, gresesti. Statul are un rol, acela de a garanta respectarea anumitor drepturi. Ca sa nu mai pierd timpul traducind, sper ca intelegi engleza:

        The federal government is supposed to secure our right to life by:

        * Military defense (Art. I, § 8, cl. 11-16);
        * Laws against piracy and other felonies on the high seas (Art. I, § 8, cl. 10);
        * Prosecuting traitors (Art III, § 3);
        * Protecting us from invasion (Art IV, § 4); &
        * Restricting immigration (Art. I, § 9, cl. 1).

        It is supposed to secure our property rights by:

        * Establishing a money system based on gold & silver and by establishing uniform weights & measures (Art I, § 8, cl 5);
        * Punishing counterfeiters (Art I, § 8, cl 6);
        * Establishing bankruptcy courts (Art I, § 8, cl 4);
        * Issuing patents & copyrights (Art I, § 8, cl 8); and by
        * Regulating trade & commerce so we can produce, sell, & prosper (Art. I, § 8, cl.3). The original intent of the interstate commerce clause was to prohibit the States from imposing taxes & tariffs on articles of commerce as they were transported thru the States for purposes of buying & selling. GoHERE for the Proof.

        And it is supposed to secure our right to liberty by:

        * Laws against slavery (13th Amendment); 2
        * Providing fair trials in federal courts (4th, 5th, 6th, 7th, and 8th Amendments); and by
        * Obeying the Constitution! The reason our Constitution so strictly limits and enumerates the powers of the federal government is to secure our basic right to be left alone to live our lives free from meddlesome and interfering do-gooders, tyrants, bullies & thieves.

        Am doua fete. Ele nu au mers la scoala publica si nici privata, le-am educat acasa.

        Comentariu de Cristina | Mai 12, 2016

      • De ce s-au speriat? Nu e dreptul lui sa-l poarte?

        Comentariu de Cristina | Mai 12, 2016

      • Ei, de ce s-au speriat… S-au speriat, iti dai seama…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 12, 2016

      • Pentru ca nu cunosc legile si pentru ca nu sint acolo ca sa respecte aceste legi.

        Comentariu de Cristina | Mai 12, 2016

      • Uite cum obama incalca Constitutia cu o nesimțire crasa. Fraiere statele care accepta provocarea acestui bully.

        http://www.foxnews.com/politics/2016/05/13/report-obama-administration-to-tell-public-schools-to-let-transgender-students-use-bathrooms-their-choice.html

        Comentariu de Cristina | Mai 13, 2016

      • Dar pe de o parte statele nu sunt obligate sa cedeze (sau sunt obligate sa cedeze?), iar pe de alta parte Administratia s-ar putea sa se schimbe intr-una republicana. Nu trebuie exagerat cu astfel de aspecte si nici statele obligate pentru ca iese un scandal inutil.

        Pe de alta parte, raspunde-i, te rog, lui Rica. Cred ca mai are nelamuriri.

        Nelamurirea mea este: de ce statele trebuie neaparat sa accepte punctul de vedere al Washingtonului, cand au dreptul constitutional sa nu-l accepte…?

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 16, 2016

      • Nu, statele sint obligate sa refuze. Dar statele sint dependente de banii federalului si astfel federalul ii joaca cum vrea. Administrația a spus ca statele care refuza nu vor mai primi bani de la federal ca sa-si plătească facturile. Si astfel, statele sint la mina federalului.

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • Deci e vorba de un santaj financiar…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 16, 2016

      • Cam asa ceva.

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • Mai e o chestie. Statele sint obligate de Constitutie ca sa nu dea voie guvernului federal sa taxeze cetățenii pentru programe neconstituționale. Astfel, statele ar putea „șantaja” constitutional guvernul si nu ar mai fi nevoie ca statele sa depindă de guvern. Ar fi invers. Dar cui ii pasa de constituție?

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • Spui ca s-ar putea ca administratia sa se schimbe. Sa zicem ca ne uitam la ultima suta de ani. Cite administratii republicane au fost? Cite dintre aceste administratii au schimbat ceva din ce au facut rau administratiile democrate? Sub Reagan, Bush 41, Bush 43 avortul a ramas legal si obligatoriu in toate statele (neconstitutional). Taxarea si cheltuielile neconstitutionale au ramas. Social security, Medicare, medicaid, etc au ramas. Ce te face sa crezi ca schimbarea unei administratii conteaza?

        Comentariu de Cristina | Mai 17, 2016

      • Cum sa nu conteze? Altminteri n-ar conta nici cum se schimba lucrurile. Conteaza, inclusiv in ceea ce priveste politica externa.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Poti da un exemplu in care o lege neconstitutionala data de democrati a fost anulata de o administratie republicana? Pe plan intern, ca eu nu traiesc pe plan extern.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Cred ca tu poti mai bine sa-mi dai un exemplu, daca el exista…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu exista. De aceea schimbarea administratiei nu conteaza ca legile proaste si neconstitutionale sa fie overturned.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Pe de alta parte de ce exista acest Department of Education daca nu e constitutional? De ce rugaciunile au fost scoase din scolile publice daca asa ceva – rugaciunea (prayer) – e constitutional?

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 16, 2016

      • De citi ani vorbim noi, ce tot îți spun eu? Mai sint foarte putini cărora le pasa de ce spune Constitutia.

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • Bun, tu spui ca STATUL nu are dreptul constitutional sa aiba buget. Din ce tot spui tu Cristina, intelg ca de fapt STATUL nu are nuiciun rost si nici macar nu ar trebui sa existe, pentru ca este neconstitutional sa faca una sau alta. Care ar fi atunci rostul sau? De ce sa mai avem STAT, daca este neconstitutional sa aiba buget, deci sa aiba cheltuieli?
        Copii tai sunt la scoli private sau de stat? O singura intrebare dupa care o sa continui, daca o sa-mi raspunzi.

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 12, 2016

      • Cristina, te rog sa-i raspunzi lui Rica pentru ca are niste nelamuriri.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 12, 2016

      • Rica, vezi mai sus raspunsul. Nu stiu de ce s-a postat acolo.

        Comentariu de Cristina | Mai 12, 2016

      • Ok, l-am vazut, mersi. Nu contest valoarea educatiei de acasa, mai ales ca sunt adeptul ideii ca ACASA se initiaza educatia, scoala are doar rolul de a cizela si aprofunda cunostinte. Ce facem insa cu restul cetatenilor unei tari (oricare ar fi ea) care nu cum si nci timp sa-si invete copii acasa? Nu avem nevoie de scoli? Trebuie sa fie doar scoli private, unde accesul este restrictionat din start de valoarea taxelor? Sa avem doar un sistem sanitar privat, unde doar cei cu venituri destul de mari sa aiba acces?
        Ca statul se implica in prea multe., este perfect adevarat, si eu intotdaeuna am spus ca statul american este mai restrictiv decat a fost regimul lui ceasca (si crede-ma ca stiu SUA de dinainte de momentul ’89 de la noi, sau de 9/11) si mai activ in controlul cetatenilor decat a fost Secu’ vreodata ala noi. Dar una peste alta Statul trebuie sa existe si TREBUIE sa aiba un buget per care sa-l foloseasca insa in interesul cetatenilor. Ca e vorba de aparare, de educatie, de sanatate, administratie, TREBUIE sa fie un buget. Nu existenta bugetului e probleme, ci modul in care este folosit. Cel putin asa cred eu.

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 13, 2016

      • Rica, prin ultima ta fraza arati poate fara sa vrei ca se incalca Constitutia Americii:

        „Ca statul se implica in prea multe., este perfect adevarat, si eu intotdaeuna am spus ca statul american este mai restrictiv decat a fost regimul lui ceasca (si crede-ma ca stiu SUA de dinainte de momentul ’89 de la noi, sau de 9/11) si mai activ in controlul cetatenilor decat a fost Secu’ vreodata ala noi.”

        In SUA nu statul trebuie sa actioneze in interesul cetatenilor, ci cetateanul trebuie sa actioneze in interesul sau propriu. Actiunea statului trebuie sa fie cea constitutionala. Pe de alta parte, asemenea manipulari nu prind : „statul american este mai restrictiv decat a fost regimul lui ceasca” – pentru ca e o manipulare acest lucru. SUA a respectat drepturile omului, in Romania lui Ceausescu se incalcau grav. Securitatea lui Ceausescu a avut un control oprimant asupra oamenilor, iar acest lucru trebuie sa dispara pentru totdeauna din tara asta. Asa ca ai o parere falsa daca tu crezi ca statul american a fost „mai restrictiv decat regimul lui Ceausescu si mai activ in controlul cetatenilor decat a fost Secu’ vreodata la noi”. Nu poti pune pe acelasi picior de egalitate un regim politic bazat pe libertate, precum cel din America, cu un regim politic stalinist precum cel din Romania lui Ceausescu. In cazul asta, poate stii SUA dinainte de 1989, dar cred ca n-ai inteles-o niciodata. Daca tu crezi ca America inseamna continua faultare a legii si a libertatilor individuale, eu cred ca te inseli.

        „Ok, l-am vazut, mersi. Nu contest valoarea educatiei de acasa, mai ales ca sunt adeptul ideii ca ACASA se initiaza educatia, scoala are doar rolul de a cizela si aprofunda cunostinte. Ce facem insa cu restul cetatenilor unei tari (oricare ar fi ea) care nu cum si nci timp sa-si invete copii acasa? Nu avem nevoie de scoli? Trebuie sa fie doar scoli private, unde accesul este restrictionat din start de valoarea taxelor? Sa avem doar un sistem sanitar privat, unde doar cei cu venituri destul de mari sa aiba acces?”

        Exista in SUA un Departament pentru Educatie, dar daca ai sa te interesezi ai sa vezi ca el e o creatie recenta. Ceea ce a facut Obama – Obamacare, in Sanatate – e o creatie recenta de asemenea. Or, inainte de a fi toate acestea tie cum ti se pare ca era SUA? Ca in propaganda sovietica pentru tampiti: drumuri proaste si oameni imbracati cu haine rupte? Daca ma consideri un tampit, atunci chiar ma supar…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 16, 2016

      • Uite un exemplu:

        Obamacare a fost implementata la nivel de stat, daca nu ma insel in Massachusetts, unde Mitt Romney, care a candidat din partea Partidului Republican la presedintia SUA, e guvernator. Insa Obamacare, acest sistem, nu era treaba Guvernului Federal, cu o implementare federala, obligatorie pentru toate statele.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 16, 2016

      • Gresit, școala are rolul de a scoate roboței in folosul statului, de a cizela viitorii contribuabili. In America s-au educat copiii fără scoli de guvern. Sint multe posibilitati daca vrei intr-adevăr sa le cauti.

        Sistemul sanitar a fost privat in SUA si oricine interesat a avut acces. Chestia ca numai bogații au acces la educație si asigurare medicală face parte din propaganda marxista.

        Nu, nu TREBUIE ca statul sa aibă buget, a trăit suficient de bine si fără asa ceva pina acum 100 de ani.

        Ti-am enumerat mai sus unde are voie statul ca sa intervină. Vezi undeva ca scrie educație si sănătate?

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • Asta i-am zis si eu. Dar uite ca mai sunt oameni care nu inteleg lucrurile sau care inca le mai percep in sensul unei propagande marxiste….

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 16, 2016

      • „Sistemul sanitar a fost privat in SUA si oricine interesat a avut acces. ”
        Pe bune? Si daca „oricine interesat vroia acces dar n-avea bani, ce facea? Ii plateai tu, ca om cu frica de D-zeu facturile de la spital? Hai sa fim seriosi.
        Sincer? Eu unul nu m-as supara daca din taxele mele n-as sustine zeci de „sarantoci”. Ba mai mult, as prefera sa nu platesc taxe la sanatate si sa platesc doar cand merg la medic, sa raman doar cu asigurarea PRIVATA care sa-mi asigure din banii mei asistenta meducala de care am nevoie. As prefara sa existe doar scoli private, unda sa beneficieze copilul meu de confortul pe care-l platesc, nu sa platesc si pentru altii.
        Scoala ne face robotzei? 😂😂😂😂😂😂
        Cool!

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 17, 2016

      • Sint multe posibilitati de a rezolva o problema, nu trebuie neaparat ca sa intervina statul. Asa s-a facut sute de ani.

        Sincer? Eu prefer sa am controlul asupra banilor mei si sa ajut pe cine vreau eu nu pe cine ma obliga statul.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Ce se intampla? La noi, deceniile de propaganda marxista au deformat ideea de economie de piata libera. Daca te iei dupa aceasta propaganda comunista, intr-o economie de piata doar bogatii traiesc extraordinar de bine, si sunt foarte putini, pe cand cei mai multi dintre cetateni sunt saraci si merg in zdrente imbracati si sunt exploatati nemilos de catre primii. Si se observa un astfel de reflex in comentariile lui Rica, el considerand ca beneficiarii unui sistem de educatie privat sau unui sistem de sanatate privat trebuie sa fie doar cei bogati, cei saraci nemaiputandu-se trata pentru ca nu au banii necesari ca sa plateasca serviciile respective. El asa intelege lucrurile. Asa cum le intelege ca toti trebuie sa fie bogati, ceea ce e totuna cu a spune ca toti sunt saraci – asa ar beneficia cu totii de sanatate si educatie in mod egal. Adica el vede tot la modul comunist lucrurile, cum era pe vremea lui Ceausescu. Si gandeste-te ca pe vremea lui Ceausescu foarte putini mergeau in exterior, nu aveai voie sa iei contacte cu strainii. Ma intreb de ce? Ca sa nu vezi cat de rau o duc aceia acolo, in Occident? 😉 Ci ca sa se acopere minciuna propagata aici, de catre organele de propaganda comuniste, despre cum o duc ei acolo, in Occident!

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Rica, e gresit ce afirmi. Cristina are dreptate. Se vede in ceea ce spui efectul propagandei marxiste. Nu ma mira lucrul asta. Nu e necesar ca un spital sau o scoala sa fie tinute pe baza contributiilor la stat. Asta e un sistem pe care poti sa-l caracterizezi drept etatist. Pe cand in SUA cei bogati contribuie direct, fara sa fie fortati de stat, in sustinerea unei scoli sau unui spital. Ti-am zis, economia de piata libera se bazeaza pe cooperare – v. ce spune in sensul asta Ludwig von Mises. Iar o necesitate, precum o scoala sau un spital, necesita cu atat mai mult aceasta cooperare. In SUA lucrul asta s-a impus intr-un mod natural si s-a dezvoltat. Altminteri cum ai putea avea universitati private de mare prestigiu cu bugete uriase – pentru ca cei bogati contribuie direct la acea universitate. Pe cand sistemul de stat face ca statul a cheltuiasca bani, fara ca cel care contribuie, contribuabilul, sa aiba siguranta ca acesti bani sunt cheltuiti eficient si just. Iar in scolile publice din SUA se pune aceasta problema, pentru ca s-au alocat fonduri imense, dar e o problema asupra eficacitatii lor.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • In legatura cu ce mi-ai enumerat (da inteleg engleza si inca alte cateva limbi) ai perfecta dreptate, dar legat de ce tu mi-ai enumerat, vin si te intreb, CUM sa-ti asigure statul protectia impotriva invaziei, si a hotilor (ca sa ma leg doar de astea) fara sa aiba niste bani cu care sa o faca? Tu ai accepta sa faci mesria de politist fara plata? Din ce sa fie platiti acei militari, acei politisti care au menirea sa te apere pe tine, daca nu dintr-un buget, fie el federal sau local? Vezi tu, bugetul trebuyie sa fie, dar trebuie folosit pentru ceea ce trebuie, nu in alte scopuri, mai mult sau mai putin ‘constitutionale”
        Nu sunt adeptul haosului., si pararea mea este ca fara o autoritate nu am avea decat haos. Ia inchiputie-ti o societate in care fiecare sa faca ce vrea, fara sa tina cont de nimic altceva decat de propria vointa. Bun, m-ai suparat cu cvea, si mintea mea este limitata si atunci iti dau in cap ca asa consider eu ca e normal, dar sa nu aiba nimeni dreptul sa ma traga la raspundere. Sau sa avem doar medici care nu au fost la scoala, nu au studiat medicina, si s-au auto-educat acasa. Tu te-ai lasa operata de un asemenea chirurg?
        Si eu mi-am educat copii acasa, dar in ceea ce priveste anumite aspecte ale vietii. De cealalta parte a educatiei am lasat scoala sa ocupe. Eu doar i-am ajutat sa inteleaga acolo unde au avut nelamuriri si m-am priceput.
        Sa concluzionez, nu cred ca existenta bugetului in sine este neconstitutionala, ci modul in care sunt folosite fondurile acumulate la acel buget.
        Daca e sa ma kintrebi pe mine, nu consider normal, echitabiul, constitutional, ca din bugetul format din colectarea taxelor celor care muncesc (intr-un fel sau altul) sa fie intretinuti lenesii si putorile, care desi nu au nici-un handicap fizic sau mental, stau si-o freaca pe banii nostri.
        Eu cred ca folosind bugetul STRICT in scopul in care este prevazut de lege, s-ar gasi bani destuyi si pentru educatie si pentru invatamant, si pentru aparare. si mai ales pentru infrastructura.

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 13, 2016

      • „Vezi tu, bugetul trebuyie sa fie, dar trebuie folosit pentru ceea ce trebuie, nu in alte scopuri, mai mult sau mai putin ‘constitutionale”” si „Sa concluzionez, nu cred ca existenta bugetului in sine este neconstitutionala, ci modul in care sunt folosite fondurile acumulate la acel buget.”

        Rica, scuza-ma dar eu am impresia ca tu nu intelegi un lucru: un buget neconstitutional este unul ilegal. Iar Cristina se refera la statul federal, SUA e un stat federal. Pentru ca sunt si drepturile statelor, un stat din SUA avand Constitutia sa proprie. Cristina poate sa-ti explice foarte bine si o rog s-o faca. Dar daca ai fi fost atent la discutiile mele cu ea, a si explicat aceste lucruri.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 15, 2016

      • Împotriva invaziei exista armata si aceasta trebuie plătită cu banii din taxe. Dar nu se aloca o anumită suma armatei, ci se decontează ce a cheltuit deja, cu chitanțe, ca sa se verifice daca s-a cheltuit in funcție de constituție, iar daca nu, nu v-a primi banii înapoi. Statul federal nu are de a face nimic cu hotii de proprietate privată, ci doar de cei care fura proprietatea intelectuala. Polițiștii sint plătiți de oraș, nu de statul federal. Deci statul nu ar avea de ce sa aibă buget pentru polițiști.

        Conform constituției SUA, bugetul este neconstitutional. Legea trebuie sa respecte constitutia. Deci un buget ar incalca legea.

        Din nou spun, statul nu are voie sa se implice in invatamint sau sănătate deci nu au voie sa aloce bani pentru asa ceva.

        Comentariu de Cristina | Mai 16, 2016

      • In SUA Cristina, in SUA. De ce-i legal, constitutional, sau nu acolo, nu ma leg. NU-I TREABA MEA! Eu ma leg de ce ma doare, de ograda mea. Din punctul meu de vedere, la altii fie cum vor ei. Si daca vreti sau nu scoala sau sistem sanitar public sau privat, cum vreti voi. Pana la urma nu vad dd ce n-ar functiona selectia naturala si la oameni. Ai si poti, bine. N-ai si nu poti, la gara frate. 😂😂😂😂😂😂 Fiecare dupa ce si cum poate, nu?

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 17, 2016

      • E important daca in SUA e respecta Constitutia SUA sa nu. Gandeste-te mai bine…

        „Din punctul meu de vedere, la altii fie cum vor ei. Si daca vreti sau nu scoala sau sistem sanitar public sau privat, cum vreti voi. Pana la urma nu vad dd ce n-ar functiona selectia naturala si la oameni. Ai si poti, bine. N-ai si nu poti, la gara frate. 😂😂😂😂😂😂 Fiecare dupa ce si cum poate, nu? ” – nu asta e modul de functionare al economiei de piata libera. Economia de piata se bazeaza pe cooperare intre indivizi. Nu neaparat pe egalitarismul de avere, dar lasa individului libertatea de a-si fructifica si maximiza sansele. Citeste despre cum s-a dezvoltat in SUA aceasta afacere:
        https://en.wikipedia.org/wiki/Pizza_Hut

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Da, Rica, eu m-am referit la SUA ca bugetul este neconstitutional. Tot la SUA m-am referit ca implicarea statului in educatie si in sanatate este neconstitutional. Si cind nu s-a implicat a fost mai bine decit acum ca se implica. Concluzia este clara, oriunde se implica statul si nu apartine de jobul lui, sistemul respectiv este distrus.

        Comentariu de Cristina | Mai 19, 2016

      • Oameni buni, in fond si la urma urmei, ce se intampka in SUA, ca-i legal sau nu cum cheltuiesc ai bugetul, sau daca este sau nu legal acel buget, ce legatura are cu ce se intampla in Romania? De cand trebuie sa fie SUA model de urmat? Am plecat de la bugetul Ro si am ajuns la cel al SUA. Din punctul meu de vedere, curte lor e curtea lor si nu ma intereseaza. Pe mine ma intereseaza ce se intampla la mine in curte. Si daca e sa fi onesti Motane, crec ca eu sunt luat de tampit. Nu de mult ma considerai elitist si erai de alta parere cand eu comentam de pensiile di Ro. Acum cand pun eu problema educatiei sau a sanatatii si ptr cei cu venituri mai mici, sunt marxist.
        In ce priveste drumuri proaste si oameni in zdrente prin state, da-mi voie sa-ti spun ca am vazut destule pe la ei. Si am batut statele de la N la S si de la E la V si crede-ma n-am vazut ca noi am fi oameni de categoria a e-a fata de ei, ca sa fim nevoiti sa le urmam exemplul.
        Su sz conckuzionez, revin la oile noastre. In RO, conform Constitutiei:

        „Art. 138 – Bugetul public naţional

        (1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.
        (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
        (3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.
        (4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.
        (5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.”

        Asa ca nu discut de ce este sah nu este la altii. Eu sunt ROMAN, nu american. Nu ma intereseaza sa fac ordine la altii. Si poti sa ma faci in toate felurile daca asta te face mai fericit, de la marxist la fascist, sau cum iti convine.

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 17, 2016

      • Si dupa tine care ar trebui sa fie modelul de urmat?

        De ce sa nu discutam ce se intampla si la altii si cum pun si altii problema bugetara, cum o rezolva. Poate ca pe tine nu te intereseaza, pe mine da.

        Parerea mea sincera este ca esti mincinos 🙂 , nu elitist si nici marxist. Probabil pesedist. 🙂

        Tu ai pus problema in mod comunist. Chestiunea educatiei si sanatatii pentru cei cu venituri mici este o chestiune pe care putem s-o discutam la modul populist si lozincard cat vrei. De fapt, cam asa se discuta in Romania de la o vreme incoace toate aceste probleme si nu se rezolva nimic. Dimpotriva, se agraveaza situatia. Iar populismul asta – „eu sunt ROMAN” – de asemenea nu rezolva situatia, insa el e propagat cu generozitate pe toate canalele media. Nu prea se vorbeste despre cat de eficiente sunt cheltuielile care se fac si cat de eficient e sistemul de la noi. Pe cand in America sistemul este eficient, iar daca faci o comparatie justa ai putea vedea si intelege de ce nu e la noi eficient sistemul nostru.

        Chestia asta: ” Si am batut statele de la N la S si de la E la V si crede-ma n-am vazut ca noi am fi oameni de categoria a e-a fata de ei, ca sa fim nevoiti sa le urmam exemplul.” este iarasi una populista care doreste sa arate ca noi suntem mari si tari. De fapt reia pozitiile unor politicieni si unor atitudini aparute in presa.

        „Eu sunt ROMAN, nu american. Nu ma intereseaza sa fac ordine la altii.” – are un iz comunist evident. Problema e sa gasesti optimul si solutii, nu „sa faci ordine la altii”. Lipsa de deschidere fata de altii e un vechi reflex ceausist. Si Ceausescu vroia sa faca o economie inchisa, autarhica, noi sa facem de toate si sa nu ne intereseze ce fac altii si s-a vazut ce-a iesit.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Nu, nu vreau sa te fac in toate felurile insa, dupa parerea mea cel putin, nu sunt corecte sau sunt false anumite lucruri pe care le afirmi in comentariile tale. Dar e un comentariu ce poarta o marca specifica: „Rica Venturiano”! 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

      • Scuza-ma ca ti-o spun, dar, de exemplu, ceea ce afirmi: „Asa ca nu discut de ce este sah nu este la altii. Eu sunt ROMAN, nu american. Nu ma intereseaza sa fac ordine la altii.” e un lucru fals, daca nu-ti place cuvantul mincinos: „daca sunt roman nu discut de ce este asa la altii, nu ma intereseaza sa fac ordine la altii”. E fals de doua ori: pentru ca aici nu facem „ordine la altii”. Dar e falsa insasi apreciererea ca daca esti roman nu trebuie sa te intereseze ce fac altii.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 19, 2016

  2. ” Pana sa ajunga director la Transporturi , omul si-a facut meseria : a fost comandant de vas ” . 🙂 🙂 🙂 Cred ca glumesti Motane si , in loc de 7 Mai crezi ca-i inca….1 Aprilie !!!! Ai uitat ca-n regimul trecut….toti sefii { d e la WC-urile publice si pana la vapoare } erau NUMITI si nu dadeau NICI UN FEL DE CONCURSURI , NU FACEAU NICI UN FEL DE EVALUARI , MAI ALES DACA ERAU SI IN GRATIILE….CUIVA . ??????? Pai dupa figura aia cu incendierea unui intreg port…ce tara onorabila l-ar mai fi tinut in functie { culmea este ca…l-au si avansat } pe nenorocitul asta ???? Ia intreaba-l pe Rica ca….daca nici asta n-o stii atunci cine ?!! ” Stia ce-nseamna s a conduci , sa-i conduci pe altii ” !!!!!!!!!!!! Asta ar fi de ras daca nu d e plans . Eu , la 19 eram sef de echipa montaje , coordonand zece oameni iar la 30 avea categoria a 7 a SPECIALA deci…ma cacam pe el de maistru si chiar d e ingineri care…tot la mine veneau dupa sfaturi in materie de executare a lucrarilor . Ce-a condus Basescu ma rog ? Niste oameni care …oricum erau nevoiti { c-asa-i pe mare } sa asculte de el si mai ales d e ofiterii de sub comanda lui . Adica…cam ca la un IMM din ziua de azi . Crezi cumva ca Basescu calcula rutele sau capul compas cand plecau pe undeva ? Nu frate…era ofiterul secund…ala coordona toata treaba . Basescu…indica doar portul spre acre se indrepta nava . Ce dracu frate …ti-ai propus sa ma-nbolnavesti d e nervii capului taman azi…in sambata luminata dupa cum spui inclusiv matale ? Ce-ti venii sa lauzi javra asta ? Daca era asa de bun Basescu…nu realizezi ca-l luau aia din SUA in locul lui Obama , si nu mai aveau nevoie d e circul asta dintre Donald si Hillary ?

    Comentariu de Marian | Mai 7, 2016 | Răspunde

    • Marian, am auzit si eu astfel de speculatii la adresa lui Basescu. Cert e ca Basescu e capitan de vas, da? Da! El a condus vasul respectiv. Nu-ti place de el, am inteles asta. Nu e nevoie sa-ti placa. Lasa-ma si cu chestia asta propagandistica – erau numiti, nu erau numiti. Nu-i nimic, lasa ca acum sunt „numiti” pe prietenii oameni in functie de conducere, la stat, care nu au legatura cu domeniul respectiv, care habar n-au ce inseamna sa lucrezi efectiv in domeniul respectiv. Pana in urma cu 15 ani mai aveam astfel de oameni. Ca in ultimii ani nu prea se vede – asta e impresia mea si se simte lucrul asta.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 7, 2016 | Răspunde

      • Motane, oricum o dai, Marian are dreptate. Nu COMANDANTUL duce vasul de ici colo, ci „subalternii”. Comandantul are rolul sau, nu lipsit de importanta. Atunci, la vremea respectiva, era putin diferit si daca aveai „norocul” sa dai peste comandanti imbecili (si nu putini au fost) iti mancai zilele.
        Comandantul dadea ordine. Daca aveai norocul sa nimeresti cu comandanti buni, care stiau ce ordine sa dea, era ok. Base a fost unul care stia sa dea ordine si in plus isi ajuta echipajul. Avea si cum, pentru ca ca avea „spate si pile”. Intr-adevar, Base a facut parte dintre comandantii ce stiau meserie. Si in plus a stiut sa-si aleaga echipajul cu care sa lucreze.
        E drept, fara sa „semnezi” o hartie la „poarta doi” nu aveai parte de comanda unei nave, dar asta este alta discutie.
        Drept spui, ca nu prea mai avem oameni care sa stie meserie, iar toate aceste „epurari politice” in sistemul administrativ au bulibasit totul, de s-a dus dracului si putina bruma de meserie si profesionalism pe care o mai aveam pe acolo.
        Ai mai avut tu un subiect pe tema asta, referitor la meritocratie. Nu avem asa ceva Motane in sectorul de stat. Avem doar nepotism si clientelism politic. Meritocratism gasesti la privat, dar si acolo mai schioapata, mai ales la privatul autohton. Si totul pleaca, asa cum am mai zis, de la mentalitate. Degeaba vrem noi schimbare, daca mereu o vrem la altii.
        Bugetul in Romania este doar o vaca de muls pentru sleahta politica. Cand sunt in opozitie, toti indiferent de apartenenta politica, ii critica pe aia care sunt la putere si au bugetul pe mana. Cand ajung insa ei la randul lor sa umble cu bugetul, fac la fel, adica il fac harcea parcea. La teve, TOTI sunt cei mai corecti, nu voteaza legi idioate, dar in Parlament legile respective trec precum cutitul prin unt.
        Si cu toate acestea eu inca mai sper sa apuc si ziua in care vom intra si noi in randul tarilor civilizate dpdv politic. Nu sunt naiv sa cred ca vom scapa total de coruptie, dar macar sa nh mai fie pe fata, si cand e prins unul in fapt SA PLATEASCA! Nu ca acum, sa scape doar cu un bobarnac peste ureche si sa ramana cu averea acumulata prin furaciune.

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 8, 2016

      • Pai aici e buba Motane, ca la noi la fiecare 4 ani, daca nu ciar mai des, cum se schimba „organul” de conducere, cum se schimba si peste tot prin teritoriu. In invatamant de exemplu, la fiecare schimbare de culoare politica a prefecturii, s-a schimbat si Inspectoratul. Si partea proasta este nu ca ca s-a schimbat, ci ca cei adusi in loc HABAR N-AU de ce trebuie sa faca. Pana se dumiresc ei, pana isi „intra in mana”, pac la rezbelu’ si iar se schimba calimera.
        Si o tot ducem asa de pe la 90 incoace. Numa capul pestelui ramane acelasi. Am scapat de un partid unic, care isi punea lacheii peste tot prin functiile de conducere, si am dat de MAI MULTE partide, care fac exact acelasi lucru. Pai cum altfel Motane, cand la carma avem aceleasi mangafale comuniste, crescute in spiritul epocii de atunci. Nu vezi ca oricine ajunge intr-o functie din care are poate decide soarta unor fonduri, dupa 2-3 ani este bagat cu mainile pana la gata in ele.
        Buget avem destul, sau cel putin asa ar trebui sa fie, la cate taxe platim, dar unde se duce, naiba stie.
        Pana la 89 aveam un cizmar analfabet care ne sfatuia sa mai strangenm cureaua si sa mai punem o haina pe noi. Acum avem O SLEAHTA INTREAGA de ciocanari analfabeti care ne spun acelasi lucru. Se vaita ca au salarii mici (mititeii de ei) si ca muncesc in conditii „periculoase” si de aceea au dreptul la sporuri si benefecii, iar in avioane ii vezi la „bizniz clas” impreuna cu consoartele (sau alte insotitoare), sorbind sampanie si facand fitze pe banii contribuabililor. Au nevoie de masini de serviciu , cu care se plimba inclusiv pana la piata, sa-si ia doamna cartofi, sau pur si simplu „merge soferu'”.
        Buget. Pai daca e sat fara caini Motane, cum ai vrea sa fie chivernisit acest buget?
        Motane, nu este „o impresie” ca in functiile de decizie sunt cocotati indivizi ce nu au nici cea mai mica idee despre ce inseamna pozitia respectiva. Toti sunt numiti dupa interese mai mult sau putin politice, dar toti au de „platit” celor care i-au pus acolo.
        Tot faci o paralela cu SUA. Crezi ca acolo „mister president” face ce il taie pe el capul? Tu chiar crezi ca acolo un Obama, Bush, sau care or mai fi fost sau or sa amai fie, fac ce vor ei? A fost unul care s-a pus piezis „bubulilor” care aveau anumite interese si a fost tras pe dreapta DEFINITIV. JFK a avut „neobrazarea” sa se opuna raboiului din Vietnam, care insemna bani buni pentru o anume parte a economie americane, si s-a vazut ce a patit.
        Constitutiile sunt pentru mase, nu pentru cei care conduc. Iar bugetele sunt niste vaci de muls pentru clasa politica si a sa clientela.

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 8, 2016

      • „Acum avem O SLEAHTA INTREAGA de ciocanari analfabeti care ne spun acelasi lucru. Se vaita ca au salarii mici (mititeii de ei) si ca muncesc in conditii „periculoase” si de aceea au dreptul la sporuri si benefecii, iar in avioane ii vezi la „bizniz clas” impreuna cu consoartele (sau alte insotitoare), sorbind sampanie si facand fitze pe banii contribuabililor. Au nevoie de masini de serviciu , cu care se plimba inclusiv pana la piata, sa-si ia doamna cartofi, sau pur si simplu „merge soferu’”.”

        Sunt „servantii nostri publici”, desigur. 😉

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Exact, „NOI” i-am ales, atunci de ce ne plangem, nu-i asa? 🙂 🙂 🙂 🙂

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 11, 2016

      • „JFK a avut „neobrazarea” sa se opuna raboiului din Vietnam, care insemna bani buni pentru o anume parte a economie americane, si s-a vazut ce a patit.” – esti sigur? 😉

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016

      • Motane, sigur sunt ca atunci, acolo, s-a intamplat ceva grav din cauza unor conflicte de interese. Ce a urmat dupa asasinarea lui JFK imi intareste si mai mult suspiciunile. Coincidentele in politica miros a ceva putred. Nu crezi?

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 11, 2016

      • Si acela a vrut sa schimbe „fundamental” America si asta dupa ce datorita sistemului american familia lui a devenit foarte bogata. Taica-sau a facut afaceri cu alcool pe vremea Prohibitiei, se cunostea cu toti mafiotii!! In felul asta a devenit nu bogat, ci foarte bogat. Fiii lui au beneficiat de o buna educatie – intreaba-te pe ce bani si de unde proveneau acei bani. Iar acel sistem american – bazat pe piata libera si pe libertate – pe care ei nu mai puteau sa-l sufere a facut America hiperputerea mondiala care e astazi! Ca dovada ca dupa ce a fost asasinat, a urmat vicepresedintele Johnson in functia de Presedinte al SUA, care era tot din partea Partidului Democrat, ca si JFK. A incetat Razboiul din Vietnam? E o propaganda pe care o vezi si-n filmele americane cum ca democratii ar fi fost niste aparatori ai pacii, cand, de fapt, pe durata guvernarii lor s-a desfasurat o mare parte din Razboiul din Vietnam. Kennedy nu avea in vedere stoparea acestui razboi, ci dimpotriva. Am citit mai demult ca sunt documente scoase recent din arhive care arata faptul acesta. In discursul pe care el vroia sa-l rosteasca la Dallas (cand a facut vizita aceea fatala si a fost impuscat) spunea ca va duce politica de „indiguire a comunismului” (aceasta a fost si miza razboiului, miza politica) si ca va trimite trupe in Vietnam sa lupte impotriva comunistilor. El nici nu se gandea sa renunte la o astfel de politica, iar razboiul a fost continuat, tot de catre democrati – Johnson, democrat; McNamara, democrat. De abia Presedintele Nixon a pus problema retragerii trupelor din Vietnam si a vrut sa se asigure ca interventia americana si razboiul nu va fi prezentat ca un esec al Americii in presa comunista (v. si vizita facuta in Romania si intalnirea cu Ceausescu – Nixon l-a rugat in mod expres asta). Problema era ca trupele erau foarte greu de scos de acolo. Pana la urma, sub o guvernare republicana, s-a pus capat razboiului.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 11, 2016

      • Vezi tu Motane, in lipsa unor informatii concrete, nu putem decat sa banuim, sau mai bine zis sa „speculam”. Tot asa putem sa luam si alte „zvonuri” cum ca ar fi fost ucis de cubanezi, dupa cum se speculeaza prin media. Nimic nu-i cert. Atata timp cat nu se spune oficial cum de a fost posibil ca Oswald sa traga din trei directii diferite la interval de cateva secunde nu putem decat sa speculam.

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 11, 2016

      • Gandeste-te si la atentatul asupra Presedintelui Reagan… 30 martie 1981, la 69 de zile de la intrarea in functie a noii Administratii… Uite si cine a facut-o:
        https://en.wikipedia.org/wiki/John_Hinckley_Jr.
        Autorul atentatului a fost declarat la proces nevinovat pentru ca a fost gasit bolnav mintal.

        Da, desigur, speculam. Insa incercam sa ne si gandim bazandu-ne pe anumite lucruri.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 11, 2016

      • Normal ca nu putem decat ss speculam, in lipsa de dovezi concrete. Dar te intreb, oare un presedinte american este EL atot-puternic? Nh are si el cumva niste sfori insesizabile legate de maini, la capatul carora se afla niste „papusari maestri”??

        Comentariu de Rica Venturiano | Mai 11, 2016

      • Sa fii Presedinte nu e usor, cu atat mai mult Presedintele SUA. Sunt si riscuri: iata, au fost Presedinti ai SUA care au platit cu viata. Atotputernic nu este, activitatea lui ar trebui sa se inscrie in ceea ce spune Constitutia. In rest, desigur, sunt multe interese in jur. Dar asa e peste tot. Au fost, desigur, Presedinti ai SUA si masoni, dar asta nu inseamna neaparat ca erau manevrati de catre „papusari maestri”, cum poate cred unii. La Obama se vede afinitatea lui catre ideile Marelui Orient al Frantei, inclusiv in chestiunea transsexualilor, ridicata de Cristina, a homosexualilor, inclusiv in chestiunea imigrantilor. MOF are influenta in SUA. A fost chiar mai demult pe un post de televiziune frantuzesc (nu ma stiu acum exact care, te rog sa ma scuzi) in care era vorba de statul Texas. Ideea era ca imigranti mexiani, prezenti preponderent in sudul statului sunt un castig, inclusiv economic, pentru Texas. Spre nord, spre Dallas spuneau ca e o zona „conservatoare”. Nu ma asteptam la o asa influenta… Zona sudica a Texasului e una democrata, adica voteaza preponderent cu Partidul Democrat. Deci e posibil ca si Presedintele sa incerce, bazandu-se pe cultura, inclusiv cea constitutionala, americana sa promoveze asemenea idei. Chiar si pe saitul MOF am vazut mai demult ca se evidentiau legaturile cu America, cu Thomas Jefferson si intr-un fel, istoric vorbind, e corect. Insa e si mult populism in politica lui Obama. Din motive electorale, desigur. Ideea de „schimbare fundamentala a Americii” e de un populism demn de o cauza mai buna. De asta ii si spuneam Cristinei sa priveasca cu circumspectie asemenea vorbe mari. Mai ales ca nu toata lumea e de acord cu o asemenea schimbare „fundamentala” a Americii, nu toti americanii sunt de acord, daca e sa vorbim in termeni democratici.

        Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 11, 2016

      • Nu conteaza daca lumea este de acord cu tranformarea fundamentala a Americii sau nu. Important este de vazut ca dupa aproape 8 ani, asta s-a intimplat.

        Comentariu de Cristina | Mai 12, 2016

  3. Inteleg ca te-am prins intr-un moment cand …chiar nu-ti arde sa stai sa discuti pe marginea comentariilor unuia sau altuia altminteri , stiu ca nu te feresti de polemici sau chiar critici . M-ai inteles gresit : Basescu nu trebuie sa-mi placa mie ca…inca n-am trecut la spatisti 😉 . Nu trebuie sa-mi placa de nici un om fie ca politician fie altfel . Imi poate place daca cineva dintr-o functie inalta in care a fost fie ales fie numit fac e ceva pentru a tine heghemonicul functiei respective cat mai ridicat . Fara suparare insa , Basescu { inclusiv matalutza prin 2011 erai destul de critic la adresa sa ca Presedinte } a adus institutia prezidentiala si relatiile externe romanesti ….plus cele interne , la cel mai scazut nivel si atunci….de ce ma acuzi pe mine de propaganda sau ca pun botu la propaganda ??? Articolul pe care mi l-ai pus la dispozitie cu atata amabilitate este chintesenta TUTUROR NUMIRILOR pe criterii politice sau pe ….prietenii de familie din Romania moderna. , adica cea infiintata de Ferdinand I

    Comentariu de Marian | Mai 8, 2016 | Răspunde

    • Marian, eu nu am vrut sa spun asta si mi s-a parut ca nu m-ai inteles. Eu am vrut sa spun ca deprofesionalizarea ministerelor – adica institutiile statului care administreaza bugetul – implica niste costuri foarte mari la nivel societal. Sunt costuri mari, nu mai vorbesc de faptul ca nu numai ca nu ajuta la cresterea productivitatii muncii, mai degraba ajuta la scaderea acesteia. Iar problema mare este ca noi, noi cetatenii, trebuie sa suportam aceste costuri. Prea te-ai focusat asupra lui Basescu. Bineinteles ca am fost critic la adresa lui Basescu. Si sunt si in continuare, nu doar la adresa lui.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Mai 10, 2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: