Despre Rusia si situatia actuala…

Motto:

„In cele din urma, alungata de sotul ei si de propria ei mama, a ajuns la Diveevo. Familia ei a convenit cu egumena manastirii, ca Pelaghia sa fie intretinuta de manastire, platind suma de 500 de ruble. Staretul murise. La inceput, surorile o alungau. Plina de noroi, ea murdarea incaperea, caci isi petrecea zilele intr-o gaura pe care, ca un caine, o sapase in curte. Plangea mult. Cand cineva o intreba pentru ce – raspundea ca plange pentru Rusia.”  (subl. mea)

(Viata, invataturile si profetiile Sfantului Serafim de Sarov – Editura Schimbarea la Fata, cap. despre Pelaghia Ivanova – cea nebuna pentru Hristos)

Actuala situatie din Rusia este relativ simplu de descris. E vorba nu atat de un stat esuat, cat de esecul statului de drept, fenomen prezent, cu o intensitate mai mare sau mai mica, in tot Spatiul Ex-Sovietic. Nu e atat vorba de un esec al capitalismului in Rusia, cat e vorba de esecul statului de drept. Patul germinativ al acestui esec a fost indoielnicul Regim Eltin, care n-a prea miscat un deget pentru combaterea fenomenului. Caderea comunismului a atras dupa sine ca grupuri de interese formate din fosti comunisti si kaghebisti sau de oameni manuiti de acestia din umbra sa puna mana pe ceea ce se numea economia sovietica, un fenomen complex si interesant care nu a putut fi oprit, dar nici nu s-a dorit atunci oprirea lui. Suna, poate, ciudat, dar oligarhizarea Rusiei, odata cu caderea comunismului, a fost o axioma de care nu prea si-a dat nimeni seama la vremea respectiva. A inceput sub Gorbaciov, dar dezvoltarea  fenomenului, trecerea pe fata de la o viata latenta sau embrionara la o viata activa, s-a produs, dupa parerea mea, sub Eltin. Este foarte limpede ca in tot acest proces cetateanul rus, omul simplu, cinstit, n-a contat, ba mai mult, el a inceput sa saraceasca, ceea ce nu ar fi trebuit.

Pe un astfel de fundal politic si lasat cu limba de moarte de Eltin a venit Vladimir Putin la Putere. Scopul lui a fost de la bun inceput aducerea Rusiei in starea de mai-nainte, de Mare Putere mondiala. Pentru a-si aduce la indeplinirea obiectivul, Putin a inteles ca trebuie sa supuna oligarhia rusa. El insusi era in KGB si stia forta acestuia. De aceea el a inteles ca oligarhia nu poate fi supusa decat cu ajutorul KGB, prin masuri de forta. Cei care erau impotriva regimului sau au fost indepartati. Brutal. Celorlalti li s-a pus in vedere ca vor pati ceva rau daca nu i se supun. Acesta a fost primul pas. Urmatorul pas a fost luarea de masuri economice energice si atragerea de capital strain, din Vest, pentru ca rusii sa traiasca mai bine. Nici in aceasta etapa ceateanul rus, omul cinstit, n-a contat, desi pare altfel. De fapt a contat ca aceste masuri sa-l ajute pe Dl. Putin sa-si consolideze regimul de putere personala, pentru ca el a inteles ca daca nu are poporul de partea sa n-are cum sa-si consolideze regimul sau.

In felul asta s-a dezvoltat un regim ce poate fi caracterizat daca nu drept dictatorial, atunci autoritar, de autoritate personala… Un regim cu un partid dominant, un catch-all party- Rusia Unita – care a mai si scazut de-a lungul vremii, dar care se mentine la Putere. Faptul ca acest partid a scazut, in mod sigur i-a pus pe ganduri pe sefii sai de la varf… De aceea se simtea nevoia unei ofensive politice inclusiv pe plan extern, pe plan intern Opozitia fiind supusa unor persecutii puternice, dure, pentru a readuce o cota inalta de incredere in acest partid din partea populatiei. Ce se intampla? Oligarhii s-au obisnuit cu acest partid, s-au obisnuit si cu Putin drept sef (sau Dl. Medvedev), il accepta,  si-l sustin pentru ca ei au nevoie de stabilitate. In felul asta se perpetueaza un regim autoritar. Pe de alta parte, Putin stie foarte bine ca are nevoie de oligarhia rusa, de forta ei financiara, pentru a se mentine la Putere (ori el, ori prietenul sau, Dl. Medvedev), mai ales ca el insusi face parte din aceasta oligarhie pe care o conduce.

Nu numai intrarea in NATO a fostelor tari din fostul lagar socialist controlat de Kremlin, dar democratizarea acestora nu a fost de la bun inceput pe placul lui Putin. Intr-un fel este explicabil pentru ca regimul sau nu e unul democratic, bazat pe drepturi si libertati. De aceea Rusia a reactionat deosebit de brutal la orice forma de democratizare sustinuta de Vest si SUA in fostul Spatiu Ex-Sovietic: a fost Georgia, apoi a urmat Ucraina. Nu e vorba numai de teama de NATO, ci de democratie autentica, nu originala (sa ne amintim de democratia originala de la noi: era numita asa ca sa nu-i suparam pe rusi, ca nu cumva ei sa ne perceapa ca iesiti definitiv din sfera lor de influenta, iar Dl. Ion Iliescu a jucat foarte bine comedia asta, dar era necesar asa ceva, desigur). Rusia se temea ca nu cumva, prin contaminare, valul democratic sa ajunga si la… Moscova, sustinand Opozitia!! De observat ca Dl. Putin sprijina regimuri asemanatoare in lume, se intovaraseste cu astfel de regimuri, cum ar fi cel din Iran, sprijina partide de extrema dreapta din Europa.

Pe de alta parte, decaderea spirituala a Rusiei, dupa decenii de comunism extrem de dur, e un lucru ingrijorator, desigur. O filozofie politica ciudata cum e cea dughinista, insusita de regimul actual, cu elemente fasciste, dictatoriale, cum ii place D-lui. Putin (m-ar bucura sa aud ca nu-i place!), indica un declin spiritual. Se stie ca, din punct de vedere religios, Rusia e o tara crestina si ortodoxa. Dar acest declin spiritual e mult mai vechi si voi cita din cartea pe care am citat-o in motto, ce spunea despre subiect Sfantul Serafim de Sarov:

„Noi, in timpul de fata, din cauza nepasarii noastre aproape generale fata de sfanta credinta in Iisus Hristos si din cauza neatentiei noastre fata de lucrarea dumnezeiestii sale Providente pentru noi si a legaturii omului cu Dumnezeu, am ajuns pana acolo, incat se poate spune ca ne-am indepartat aproape cu totul de la adevarata viata crestineasca… Sub pretextul instruirii, am intrat intr-un asa intuneric al nestiintei, incat ni se par cu totul de neinteles acele lucruri, pe care cei din vechime le intelegeau asa de bine, incat in convorbirile lor obisnuite ideea despre aratarea lui Dumnezeu printre oameni nu li se parea ciudata.”

Acest declin al credintei in Hristos, care este si un declin moral, de buna seama, a cascat un gol care a a fost umplut intr-un mod tragic de catre comunism, care a fost intr-adevar sprijinit de forte iudaice, dar ateiste! Acum, declinul persista si intr-o asemenea clima morala incoltesc regimuri autoritare, dar care pot fi amenintatoare si in exterior, nu numai in interiorul tarii. De aceea Dl. Putin, regimul sau, trebuie privit ca un pericol la adresa altor tari si chiar la adresa Uniunii Europene. In interiorul tarii, pe langa pericolul la adresa cetateanului pe care il reprezinta un regim autoritar si incalcarea brutala a drepturilor si libertatilor cetateanului, trebuie sa remarcam o coruptie endemica si institutii care nu functioneaza dupa reguli institutionale juste, ci dupa cu totul alte reguli. Ca lui Putin nu-i prea pasa de popor se vede acum: el capteaza poporul cu pericolul unei iminente agresiuni din partea Vestului si SUA, problema care nu s-a pus niciodata, cred ca niciodata, in Vest sau in SUA. De aceea sanctiunile economice impuse de catre Lumea Libera unei Rusii agresive si dispusa sa incalce tratate internationale la care este parte semnatara, sanctiuni care au dus la prabusirea PIB-ului tarii si inrautatirea nivelului de trai al populatiei, nu-l mai intereseaza pe Dl. Putin, care si-a atins scopul: a anexat abuziv Crimeea, pe de o parte, si vantura in fata poporului, asa zisul pericol extern, care, de fapt, nu e real. Realitatea este ca pericolul pentru Uniunea Europeana si SUA a devenit chiar Rusia, care nu numai ca sprijina, dar se si aliaza cu regimuri cum ar fi cel din Iran.

Se vorbeste mult zilele acestea despre recentele declaratii impaciuitoriste ale lui Jean-Claude Juncker. Eu va spun sincer ca primul lucru care mi-a venit in minte este ca Dl. Juncker e platit de rusi ca sa faca astfel de declaratii, pentru ca Rusia exporta coruptie, iar „mirificul Occident”, „mirifica Germanie”, nu sunt chiar atat de nepatate cum vor sa para la o prima vedere. Rusia plateste, si inca gras, oameni politici, personalitati de prim rang, pentru ca sa faca astfel de declaratii sau sa improaste cu noroi in alte natiuni, pe care Rusia nu le vede cu ochi buni. Dar poate ca lucrurile nu stau chiar asa… Totusi, nu l-am auzit pe Dl. Juncker reactionand la faptul ca SUA si Romania au fost amenintate de un oficial rus (v. aici si aici respunsul MAE). De fapt, Europa face aceeasi greseala pe care a mai facut-o si cu Hitler: „las’ ca Hitlerutz nu e un baiat chiar asa de rau”, adica n-au inteles pe deplin amenintarea pe care o reprezinta Hitler. La fel si acum, Dl. Juncker, si nu numai dansul, desigur, nu inteleg amenintarea in mod real a Rusiei fata de Uniunea Europeana. Rusia nu doreste sa aiba relatii bune cu UE, ci s-o supuna conform propriilor ei reguli si s-o conduca, reusind astfel o lovitura la adresa SUA (discutam despre ce doreste sa faca, nu si daca poate realiza efectiv aceste lucruri). Asta e, de fapt, ideea de baza si de aceea regimul D-lui. Putin e unul extrem de periculos pentru ca el poate, fara niciun motiv sau gasind motive false, sa provoace un razboi pentru ca Putin, de data aceasta, sa stapaneasca lumea. Mai ales ca Rusia se poate folosi de Iran, privind amenintarea lansarii unor rachete balistice spre Europa. De aceea „alte interese”, cum ar fi cele de ordin economic, investitii in Federatia Rusa, volumul schimburilor comerciale, nu justifica o atitudine de o nenaturala blandete fata de Rusia si de ostilitate fata de principalul partener si principala forta care iti asigura securitatea, care e SUA si care, trebuie s-o spunem deschis, nu a amenintat militar Federatia Rusa (sau spuneti-mi cand a facut-o recent?). Trebuie spus, cred eu, foarte clar ca datorita sistemului din Rusia, oligarhic si corupt, bazat pe alte valori decat cele euroaltlantice nu se poate vorbi si nici nu poate fi posibil un „spatiul comun” Rusia-UE si cu atat mai putin o eventuala integrare a Rusiei in UE. Rusia nu va accepta in actualul regim politic un Parteneriat Estic prin care sa incerce sa introduca statul de drept si sa lupte impotriva coruptiei. Pentru ca aceste lucruri ar prabusi actualul regim al D-lui. Putin. Observati cat de incomfortabil se simte acesta datorita situatiei din Ucraina. El doreste in Estul Ucrainei un stat tampon si nimic mai mult: e tot ce poate obtine deocamdata. In rest joaca la intimidare si prolifereaza amenintari incolo si incoace. De asemenea trebuie spus ca e corect ce sustin americanii: Rusia e o putere regionala. Si mai corect ar fi sa spunem ca Rusia e o putere minora. De aceea e cu totul de neinteles faptul ca Franta si Germania se umilesc atata in fata Rusiei.

Insa trebuie sa recunoastem ca Rusia poate pune, daca doreste, probleme serioase daca nu e oprita la timp. Atitudinea antiamericana e una prosteasca. SUA joaca un rol major in Europa, trebuie sa-l joace in continuare si trebuie sa joace un rol important si in modernizarea Rusiei. Adevarul este ca pe noi nu trebuie sa ne lase indiferenti Rusia, cu atat mai mult cu cat avem acum Uniunea Europeana – in trecut n-aveam asa ceva. Noi trebuie sa jucam un rol major in modernizarea Rusiei. Rusia trebuie sa stie ca:

α) nu dorim o agresiune armata asupra Rusiei decat in cazul in care am avea de a face cu un gest (sau cu gesturi) necugetat(e) din partea Rusiei cum ar fi, de pilda, daca aceasta ne-ar ataca, dar

β) vom milita activ ca idealurile de Libertate, Egalitate, Fraternitate sa patrunda in Spatiul Ex-Sovietic, inclusiv in Federatia Rusa, pentru construirea si in aceasta parte a Lumii a unei societati libere, democratice, in care drepturile si libertatile individului sa fie respectate.

In orice caz, noi nu trebuie sa admitem derapaje in Rusia, cum se intampla actualmente, nici sa ne contaminam de coruptia venita de acolo. Daca vom lasa Rusia la intamplare si nu o vom ajuta cum trebuie, s-ar putea sa regretam mai tarziu. Si trebuie sa intelegem ca multora din Rusia nu le convine o stare de normalitate, bazata pe statul de drept, in limitele legii si fara exagerari. Spatiul Ex-Sovietic, inclusiv Rusia, e unul in care trebuie operate schimbari, pentru ca derapajele pot duce la catastrofa, cum s-a mai intamplat, de pilda, in 1917, cand nu prea ne-a interesat consecintele faptului ca am exportat acolo comunismul, care in scurt timp a ajuns un pericol pentru intreaga Europa. Inca nu e catastrofa, insa aceste derapaje pot duce la catastrofa. Noi am crezut atunci ca daca exportam acolo comunismul si-i lasam in plata Domnului, ei or sa fie cu ale lor, noi cu ale noastre. Ei, uite ca n-a fost asa! Si tocmai astfel de lucruri nu trebuie sa se mai intample! Si de aceea SUA are un rol major in aceasta situatie. Acest „sa nu-i suparam pe rusi”, pe care il practica si Dl Juncker, nu inseamna altceva decat sa-i lasam din nou in plata Domnului, cu ale lor. Or, o astfel de atitudine atata derapajele si le face sa se mareasca pe zi ce trece, adica tocmai ce trebuie stopat.