Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Fratilor, creste M1!!

Unul din cele mai bune editoriale semnate de Dl. Ion Cristoiu:

Iresponsabilul vesel Victor Ponta nu poate fi contracarat, în nebunia risipei bugetare, de iresponsabilul solemn Klaus Iohannis.

Se arata ca:

„Guvernul a decis ca salariile medicilor să se mărească de la 1 octombrie 2015 cu 25%. Pe deasupra, într-un gest inimaginabil, demn de republicile bananiere din proza lui Marquez, printr-un act juridic s-a legalizat șpaga la doctor.

De ce spun că e un gest de coșmar vesel?
Atenția de la doctor, ca și bacșișul erau pînă acum realități acceptate de autorități ca și cum n-ar fi existat, rămase însă în afara legalizării. Toată lumea ducea medicului ceva, dînd curs unei tradiții mai ceva ca Falusul Mutului din Călușarii. Nimeni pînă la Guvernul Ponta nu s-a gîndit însă la oficializarea mitei printr-un document juridic.

Condiția medicilor în România a fost discutată și răsdiscutată.
Din toate punctele de vedere, problema numărul unu a Sistemului de Sănătate din România – salariul mic al medicilor și în general al celor din sistemul medical – trebuia rezolvată. Situația împrumutase note evidente de dramatism prin ceea ce s-a numit exodul medicilor în străinătate.
Un exod care risca să lase Sistemul nostru medical fără resursele umane cerute de minima funcționare.
Și totuși, decizia Guvernului e una iresponsabilă, lăsînd impresia fără echivoc a unei politici de luat peste picior Poporul român, ceva gen, Vreți guvernare? Vă arătăm noi cum se guvernează la mișto!

De ce această imagine?
O mărire cu 25% a salariilor unei categorii profesionale e făcută de un Guvern minim responsabil cu necesara respectare a aparențelor de chibzuință, ba chiar de zgîrcenie.
Oricît de bine ar merge colectarea de taxe și impozite, oricît de plină ar fi pivnița cu bani a Bugetului, un Guvern responsabil desface cu greu baierele pungii. Sau măcar lasă impresia că le desface cu greu și atunci silit de împrejurări.

Se impune asta din mai multe motive:

  1. Niciodată în Istorie n-au fost suficienți bani pentru nevoile statului sau, mă rog, nevoile publice. Desigur, au fost și sunt regimuri de autoritate, multe dintre ele, dictaturi de dezvoltare, cum a fost, pînă la un punct, și dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Acestea sacrifică prezentul de dragul viitorului, înclinînd primejdios balanța Investiții-Consum în favoarea Investițiilor. Dar chiar și regimurile democratice, regimuri interesate să asigure generației prezente un trai decent, acordă atenție investițiilor și prin asta viitorului sau mai precis generațiilor viitoare. Cu atît mai mult se pune problema asta în cazul României, țară cu mari deficiențe în materie de infrastructură și, în general, țară care are nevoie de investiții pentru viitor. De aceea, chiar și cele mai populiste regimuri scot cu greu banii pentru creșterea salariilor.
  2. Niciodată un regim nu va reuși să astîmpere nevoia bugetarilor de salarii cît mai mari, de condiții de trai ieșite din comun. Se fac azi tot felul de calcule menite a stabili salariul de care ar avea nevoie un funcționar public pentru a-l satisface.
    E o prostie!
    Nici măcar un milion de euro pe lună n-ar satisface un bugetar, invidios pe multimiliardar că are avion personal, în timp ce el nu-și poate permite decît un Mercedes. Bugetarii se abțin să ceară sume astronomice nu pentru că sunt mulțumiți cu salariul pe care-l au, ci pentru că au conștiința că nu se poate mai mult. De aceea, Guvernele responsabile se opun din principiu oricărei revendicări salariale, iar cînd le acceptă, chiar dacă sunt bani, o fac cu vizibila disperare c-au trebuit s-o facă.
  3. Austeritatea e și o stare morală, care trebuie întreținută în rîndurile populației. Nimic nu face mai rău unei națiuni decît impresia, creată de guvernanți, a unei deșănțări în materie de cheltuire a banului public, a unui S-a dat liber la aruncat cu bani în dreapta și-n stînga!

Să revenim la decizia Guvernului.
Mărirea salariilor în Sistemul medical a fost luată peste noapte.
N-a fost luată în urma unei minime acțiuni de protest a medicilor, a unui minim scandal public.

O decizie deșucheată a ÎCCJ potrivit căreia atenția de la doctor e ilegală a dus la o mică tulburare mediatică și la o mică burzuluire a medicilor. Imediat, ca și cum țara ar fi fost lovită de mari tulburări sociale, Guvernul a decis mărirea salariilor în Sistemul medical. Impresia de cedare cît ai bate din palme, de Abia așteptam să cereți!, de N-avem ce face cu banii! e mai mult decît limpede.

Condiția medicilor trebuia îmbunătățită. Dar decizia de mărire a salariilor nu s-a luat în urma unei dezbateri publice, a unei cumpăniri de către Guvern a soluțiilor în discuție. Ea s-a luat brusc, de parcă Victor Ponta ar fi vîrît mîna în buzunar și ar fi dat acolo de resursele bugetare necesare.

Felul aiuritor, iresponsabil, în care a fost luată decizia de mărire a salariilor medicilor și ale celor din Sistemul public medical se constituie nu numai într-o bombă socială – s-a deschis Cutia Pandorei! – dar și într-o bombă morală. S-a creat imaginea unor resurse bugetare infinite, a unei țări în care s-a dat drumul la risipit.

Cum s-a ajuns aici?
Foarte simplu.
Cauza balamucului fiscal aflat abia la început stă în mărirea salariilor demnitarilor în frunte cu Președintele.
Vă amintiți ce-a răspuns Guvernul cînd a fost întrebat de unde bani pentru ștabi?
Cum de unde?
Sunt bani căcălău! a răspuns Guvernul.
Nu erau bani, pentru că, așa cum am zis mai înainte, România are nevoie și de investiții, nu numai de consum.
Guvernul a răspuns așa pentru a potoli scandalul iscat de nesimțirea de a crește salariile ștabilor înaintea funcționarilor publici de rînd.
Și dacă sunt bani, de ce n-ar cere și alte categorii de bugetari creșteri salariale?!

Triplarea salariilor la demnitari a fost urmarea presiunilor publice neobișnuite făcute de Klaus Iohannis, neliniștit că pleacă în concediu și nu va putea cheltui nebunește. Negustoria cu Gabriel Oprea – premierul interimar dădea Ordonanța numai dacă președintele o lăuda public înainte de a fi dată! – va rămîne în Istorie ca un exemplu strălucit de lăcomie neghioabă a unui înalt demnitar.

Ce-ar fi fost dacă Președintele ar fi ieșit public și-ar fi luat poziție față de creșterea salariilor, inclusiv a salariului său?
Ar mai fi cutezat cineva după aceea să arunce cu bani în dreapta și-n stînga?
Că Victor Ponta e în stare de orice în postura sa de iresponsabil vesel e de înțeles.
De neînțeles e faptul că la ora actuală politica iresponsabilă a lui Victor Ponta nu întîmpină nici o contracarare din partea președintelui.

Păi, cum să iasă Klaus Ioahannis și să avertizeze asupra atentatului la viitorul României care-l reprezintă uriașa risipă bugetară?
Ar putea critica el decizia de mărire a salariului medicilor în timp ce el a salutat mărirea propriului salariu?
Iresponsabilul vesel Victor Ponta nu poate fi contracarat, în nebunia risipei bugetare, de iresponsabilul mut Klaus Iohannis.”

Trebuie evidentiat acest editorial semnat de un jurnalist, nu de un economist. Dar punctul de vedere este cat se poate de corect, de bun simt, nu exclud faptul ca s-ar fi consultat cu un economist. Dar sa vedem ce spune si un economist de meserie, de exemplu Dl. Florin Citu:

Un grafic care arata rolul destabilizator al politicii monetare prociclice

Se arata ca:

„In opinia foarte lunga de ieri am explicat de ce politica fiscala nu poate sa destabilizeze de una singura (fara ajutorul politicii monetare) economia. Ma feresc sa spun dezechilibreaza pentru ca nu cred ca economia ajunge intr-un echilibru static – alta discutie pentru alta data. Asadar, explicam ca exista o relatie mult mai stransa intre politica monetara si ciclul economic decat intre politica fiscala si ciclul economic.

In perioada 2006 trim 3 -2007 trim 4 masa monetara a trecut de la o rata anuala de crestere de 40% pe an la 60% pe an. Atat consumul privat cat si PIB nominal au reactionat. Consumul privat in preturi curente a trecut de la o rata de crestere anuala de 18% la inceptul lui 2007 pana la o rata de crestere anuala de 28% in trimestrul 3 2008. O evolutie similara vedem si pentru PIB nominal. De remarcat doua lucruri importante: 1) rata de crestere anuala a PIB nominal si a consumului incepe sa creasca la cateva trimestre dupa ce a accelerat rata de crestere a masei monetare si 2) mult mai important, maximul ratei de crestere al PIB nominal si al consumului are loc la aproape 4 trimestre distanta dupa ce rata de crestere a masei monetare si-a atins maximul.

Oricine sustine rolul deztabilizator al politicii fiscale trebuie sa arate o astfel de relatie politica fiscala – ciclul economic cu o politica monetara constanta.

Inca un lucru, este clar din acest grafic ca politica monetara a fost prociclica in perioada 2005-2015. Efectele cresterii dinamicii anuale a masei monetare de la 10% la inceputul lui 2014 la 20% la jumatatea lui 2015 incep sa se simta. Cresterea dinamicii consumului in 2015 dar si in perioada urmatoare este stimulata de politica monetara, dupa cum se vede. Astfel, chiar si in absenta unui stimul oferit consumului din partea politicii fiscale, politica monetara ar fi trebuit sa gandeasca o strategie prin care sa reduca dinamica anuala a masei monetare.

monpolngdpblog.001

Surse: Modulus EI, BNR.
Nota: seria de date pentru masa monetara este mai scurta pentru ca in Romania trebuie sa faci o cerere oficiala la BNR pentru date (sau sa cauti in documente PDF vechi, unele care nu sunt pe site). 🙂 Asta este. Mai greu cu transparenta.”

Iar ce arata Banca Nationala – aici. Sa retinem aceasta fraza:

„Cresterea dinamicii consumului in 2015 dar si in perioada urmatoare este stimulata de politica monetara, dupa cum se vede. Astfel, chiar si in absenta unui stimul oferit consumului din partea politicii fiscale, politica monetara ar fi trebuit sa gandeasca o strategie prin care sa reduca dinamica anuala a masei monetare.”

Numai ca politica Guvernului, cel putin al celui actual, sau, mai exact spus al actualei Coalitii care asigura guvernarea, este sa dea bani la toata lumea fara sa-i aiba… Vrea sa tina si intreprinderile de stat neperformante care inregistreaza pierderi uriase si care nu-si platesc obligatiile fiscale catre stat, doreste sa mareasca si salariile in aparatul bugetar. Asta se doreste, asta e politica actuala si in ideea acestei politici e conceput noul Cod Fiscal. Centrul de greutate al acestuia nu este reducerea taxelor si impozitelor, ci sa dea la toata lumea bani intr-un populism demn de o cauza mai buna! Pentru ca Guvernul sa-si poata pune in aplicare politica aceasta, care presupune o marire de deficit bugetar, in conditiile in care se doreste si o oarecare reducere de taxe si impozite, trebuie sa creasca M1 (masa monetara in sens restrans – numerarul in circulatie si depozite overnight) lucru care antreneaza, desigur, cresterea M3 – masa monetara in sens larg. M1 a crescut cu 22,7% in intervalul iunie 2015/iunie 2014. Evident ca pentru ceea ce vrea Guvernul, M1 trebuie sa mai creasca pentru ca altfel nu prea se vede cum si-ar putea pune in aplicare o astfel de politica. Daca s-ar merge pe o reducere de taxe si impozite, dar si pe datul de bani la toata lumea din sistemul bugetar, inclusiv la tinerea in brate a intreprinderilor de stat neperformante (fara niciun indiciu ca s-ar face vreo privatizare reusita, se intelege), deci mergand pe ideea maririi deficitului bugetar, iar politica monetara ar fi una restrictiva atunci singura solutie a Guvernului e sa se imprumute si astfel ar creste datoria publica pana la un nivel nesustenabil din punct de vedere economic. In cealalta opinie exprimata de Dl. Citu, domnia sa spune:

„In practica este foarte greu sa izolam efectele celor doua politici in economie pentru a le putea analiza. Totusi, putem si trebuie sa ne punem intrebarea : care este efectul pentru economie al unei schimbari de politica fiscala daca politica monetara ramane constanta? In situatia noastra acesta intrebare ar suna cam asa: ce s-ar intampla daca am avea doar reducerea de taxe fara nicio schimbare a politicii monetare? Sa prespunem ca o reducere de taxe creste deficitul bugetar. Daca finantam deficitul bugetar prin imprumuturi de pe piata masa monetara ramane neschimbata. Efectul este doar asupra ratelor de dobanda din piata dar politica monetara ramane neschimbata. In cazul in care finantarea deficitului se face prin emisiune de masa monetara atunci politica monetara se schimba. Al doilea scenariu este imposibil avand in vedere legislatia din Romania.

Pentru noi ca societate este important sa aflam daca politica fiscala poate fara politica monetara sa produca probleme, sa destabilizeze economia. Raspunsul este clar, nu poate. Dar poate politica fiscala sa constranga o decizie de politica monetara? Aici raspunsul nu este la fel de clar. Depinde de ce urmareste banca centrala. Daca urmareste stabilitatea preturilor atunci banca centrala reactioneaza la socuri care pun in pericol stabilitatea preturilor pe termen mediu.

Daca banca centrala urmareste stabilitatea preturilor dar doar in anumite conditii atunci este normal ca politica fiscala, politca FED sau orice alta scuza sa devina explicatie relevanta pentru mentinerea ratei de inflatie diferita de tinta mult peste orizontul de poltica monetara.

In politica monetara modul in care ai actionat in trecut are influente asupra deciziilor curente. Constrangerile nu vin de la politica fiscala actuala, nu vin de la politica FED viitoare sau de la o solutie favorabila sau nu in cazul Greciei.  Politica monetara actuala nu este constransa de scenarii despre cum va evolua economica globala in viitor. Politica monetara, in regimul de tintirea inflatiei, reactioneaza la diferente ale estimarilor de inflatie de la tinta si este indiferenta la tipul de soc care a cauzat aceste diferente. Singurele constrangeri reale si dure sunt legate de propria performanta din trecut.”

Dupa parerea mea, nu politica fiscala destabilizeaza economia, ci ceea ce doreste sa faca Guvernul. Iar politica monetara e constransa de politica Guvernului, nu de politica fiscala. Cel putin asa pare a fi la noi. Pentru ca ideea acestui nou Cod Fiscal este ca sa se reduca taxele si impozitele dar Guvernul sa cheltuiasca mai mult, fara sa faca investitii publice. Asta este lucrul antieconomic. Practic, asa cum arata si Dl. Cristoiu, se stimuleaza in mod nesustenabil economic si populist consumul. Pentru voturi. Iar Dl. Cristoiu a punctat excelent: „S-a creat imaginea unor resurse bugetare infinite, a unei țări în care s-a dat drumul la risipit.”. Practic, nu se tine cont de ceea ce in stiinta economica se numeste raritatea resurselor. Ceea ce desigur e iarasi antieconomic. „Sunt bani căcălău! a răspuns Guvernul.”. Eu cred ca trebuie spus ca nu in felul acesta se poate realiza dezvoltarea unei tari. Din punct de vedere politic ne indeparteaza de Uniunea Europeana. Este de mirare ca actualul Guvern are o astfel de abordare, fara sa se gandeasca deloc la faptul ca ar avea un model de urmat: clasica guvernare Nastase. Din care trebuie invatat si din ce a fost bun, dar si din ceea ce a fost rau. Numai ca atunci s-a realizat pentru prima oara dupa Revolutie o crestere economica sanatoasa si semnificativa, cu un deficit bugetar mic, facandu-se privatizari si ajungandu-se la un numar mic de functionari publici fata de cati avem in prezent, facandu-se investitii publice si avand o buna absorbtie a fondurilor de preaderare. Si s-au pus baze sanatoase pentru cresterea economica viitoare, cea din vremea guvernarii Tariceanu. Acelasi lucru ar trebui facut si acum, economic vorbind. Aici nu e vorba neaparat de austeritate ci de faptul ca nu se fac reforme structurale in economie, iar rolul statului, la noi, in economie este inca mare si contraproductiv. Din pacate noi nu ne intoarcem la perioada 2000-2004, nici macar la cea dintre 2004 si 2008, ci la perioada 1990-2000, mult inferioara economic fata de 2000-2004. O perioada cu inflatie mare si stagnari la un PIB redus. Cu distrugeri in economie. Este incredibil ca PSD nu ia ca model, din punct de vedere economic, o guvernare atat de performanta pe care chiar PSD a avut-o, cea a D-lui. Nastase! Eu nu spun sa ia ca model si partile rele ale acelei guvernari. Dar pe cele bune, care s-au dovedit in practica bune, de ce sa nu le ia ca model?

„Și totuși, decizia Guvernului e una iresponsabilă, lăsînd impresia fără echivoc a unei politici de luat peste picior Poporul român, ceva gen, Vreți guvernare? Vă arătăm noi cum se guvernează la mișto!

D-le. Ponta, guvernarea mentorului dumneavoastra, Dl. Nastase, nu a fost una la mișto. Eu cred ca ar trebui sa clarificam lucrurile. Sa nu existe impresia in PSD sau in general ca e acelasi lucru! Ci seamana ca doua picaturi de apa cu risipa bugetara care s-a facut la inceputul anilor ’90, cand s-a marit la toata lumea salariile si pe urma n-au mai fost bani. Spre asa ceva ne impinge actuala guvernare. Pe termen lung!

PNL ar trebui neaparat sa opreasca aceasta tendinta!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 20, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 18 comentarii