Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre conceptul „se poate si asa”…

Eu cred ca noi ar trebui sa ne aplecam mai profund asupra lucrurilor care ne blocheaza dezvoltarea si vom observa ca acestea nu sunt numai de ordin strict economic. E usor sa te referi doar la problemele economice, sa spui, de pilda, ca nu trebuie sa avem datorii mari, deficitele sa fie mici si altele de genul asta.

Conceptul „se poate si asa” este unul de ordin existential. El doreste sa exprime faptul ca existenta este in definitiv si la urma urmei aceeasi. Acest concept nu tine cont de diferentieri, pe care le ignora cu prisosinta. Civilizatia si in special cea occidentala, mai exact spus lumea in care am intrat odata cu aderarea la UE, se bazeaza, dupa parerea mea, pe diferentieri. Spre exemplu: nu toti oamenii sunt la fel, desi toti sunt oameni. Meritocratia, omul potrivit la locul potrivit, aprecierea muncii pe care o depune cineva se bazeaza pe diferentieri. Alegerea pe care o face un om se bazeaza pe diferentieri pentru ca trebuie sa faci diferenta intre ceva si altceva ca sa faci o alegere. La noi, conceptul acesta – „se poate si asa”, „merge si asa” – care sterge diferentierile isi are originea in comunism sau, poate mai bine zis, in colectivism. Iar efectele acestei conceptii incep sa-i dovedeasca limitele. „Merge si asa”, adica de ce n-ar merge bunaoara ca niste tineri sa stea in miez de noapte in fata blocului si sa vorbeasca tare, ametiti putin si de bautura si sa deranjeze locatarii unui bloc intreg? Ce mare lucru s-a intamplat pana la urma? Care ar fi problema ca sapte tineri au violat o fata si tot satul le ia apararea? Doar merge si asa, nu? De ce nu s-ar putea, de ce nu ar merge de exemplu ca liderul celui mai mare partid din Romania, PSD, sa fie unul condamnat penal cu suspendare in prima instanta? Aparent banal, dar interesant, ce spune Cristian Tudor Popescu in acest editorial (pe care il recomand a fi citit integral si in original):

„Că toţi cei care se întreabă, mai mult sau mai puţin retoric, cum de a fost ales Dragnea, condamnat penal cu suspendare într-o primă instanţă – imagine, democraţie, Europa etc. – nu înţeleg un lucru simplu: PSD, ca orice partid, e o asociere privată de persoane. Aşa cum  acuza de plagiat, care putea fi verificată de oricare cetăţean,  n-a împiedicat câtuşi de puţin PSD să-l aibă preşedinte, prim-ministru şi candidat la preşedinţia României pe V. Ponta, tot aşa L. Dragnea poate conduce autoritar partidul, cu condamnarea suspendată cu tot, ca erou al luptei anti Băsescu, până în 2016 şi mai departe.” (subl. mea)

Deci daca PSD e o asociere privata de persoane, ca orice partid, ce treaba ai tu ca au ales drept lider, cu sprijinul lui Ion Iliescu, pe cineva care e condamnat penal? E in definitiv o chestiune privata. Si ce, nu merge si asa? Mergand pe ideea aceasta rezulta clar ca n-ar fi nicio diferenta intre un lider care nu e condamnat si unul care a suferit o condamnare penala: celui care a suferit condamnarea ii putem gasi si merite: e un bun organizator, vorba lui Ion Iliescu. In societatea romaneasca, in Romania profunda, cum zic unii, nu se prea fac inca diferentieri. Si asta e inca un efect al comunismului, efect ce mai persista inca. Democratia se bazeaza pe diferentieri. Altminteri ar exista doar un singur partid care ar conduce politic societatea.

Comunismul a amestecat clasele sociale, dorind sa creeze o singura clasa sociala. Daca va veti plimba prin Bucuresti si veti observa cu atentie blocurile de locuit, veti vedea ca orasul e impanzit de blocuri. Daca stai sa te uiti, de pilda, la etajul doi al unui bloc si apoi la etajul trei al aceluiasi bloc, vei constata ca nu exista nicio diferenta: sunt la fel. In schimb pe aleile dintre blocuri vezi o sumedenie de masini, multe straine, diferite intre ele, de marci diferite. In general intre blocuri nu exista vreo diferenta. Ma uitam la un post frantuzesc unde era o emisiune despre situatia din Ucraina. Era vorba de un oras si erau cadre din acel oras care aratau blocurile. Sunt aproape identice cu ceea ce poti vedea la Bucuresti si in oricare alta parte din Europa de Est, fosta comunista. Stateam si ma gandeam daca putem spune ca societatea noastra e una cu adevarat democratica sau inca are caracteristici ce nu o fac democratica…

Si pe vremea lui Ceausescu, a „mers si asa”, pana ce  a trebuit sa platim datoriile si lipsa de performanta economica si-a spus cuvantul. Partea proasta este ca acest „merge si asa”, „se poate si asa” e prezent si acum in societate. De ce trebuie sa fii performant daca merge si asa? Se poate si asa: adica fara prea multa performanta. Fara prea multa bataie de cap, fara prea multa grija fata de detaliu. Imi amintesc de faptul ca la inceputul anilor ’90, dupa decenii de dictatura si inchistare, romanul care a mers in strainatate era fascinat de cat de frumos erau aranjate lucrurile intr-un oras occidental. La noi si acum, dupa 25 de ani de la Revolutie, mai vezi constructii neterminate in oras, lasate de izbeliste. Si multa vreme au fost lasate de izbeliste chiar si blocurile care erau incepute. S-a putut si asa destula vreme si inca se mai poate, dupa cum usor se poate constata. Mergeti pe Bulevardul Unirii, pe chei, de la Magazinul Unirea in sus, spre actuala Biblioteca Nationala. Cladirea Bibliotecii arata bine, dar a fost terminata destul de tarziu. Imediat mai incolo inca exista un teren viran pe care, inca de pe vremea lui Ceausescu, urma sa se construiasca ceva. E un teren vast, lasat total de izbeliste, plin de tot felul de tufe. Pe partea dreapta, cum te uiti spre noul Teatru de Opereta, se vad blocurile ca niste ziduri de cetate. Ce frumos ar fi daca acel teren viran de care vorbeam ar fi amenajat cum trebuie, spre exemplu daca ar fi un parc acolo! Insa terenul e de mai bine de 25 de ani lasat de izbeliste!! Iar ceva mai incolo de Opereta e moderna cladire a Camerei de Comert. Asa cum pe Calea Plevnei, dupa ce treci de moderna cladire a CSM, langa care e un ansamblu de blocuri nou construite, chiar pe partea cu CSM, vizavi e Spitalul Witting, vezi un teren viran, lasat la fel de izbeliste, cu un gard care sta aproape sa cada, numai tufe si boscheti. Aspectul e foarte urat. Si inca mai vezi multe de genul asta in Bucuresti, lucruri care dau orasului nostru un aspect urat, cand, de fapt, orasul n-ar trebui sa fie deloc urat.

Vorbim de Bucuresti, capitala tarii. Si e important sa subliniem, cred eu, ca avem si cu ce ne lauda! Dati pe images Goggle un search: Pipera Business Center, care se intinde pana-n Voluntari. Dispunerea acestui Centru e spre marginea orasului, foarte excentric amplasat. Cu greu i-ar trece prin minte cuiva care viziteaza Bucurestiul sa se duca pe acolo. De ce este semnificativ? Pentru ca acolo putem vedea altceva, o alta lume pe care Romania nu a cunoscut-o foarte multa vreme. Ai impresia ca nici nu esti in Romania, poate undeva in SUA, intr-un oras american. Mie imi place, e super dupa parerea mea! 🙂 Arhitectura moderna, luminile din timpul noptii, spatiile largi intre cladirile moderne, unele de sticla, eleganta aceasta moderna, shopping center-ul elegant, te fac sa te simti altfel 🙂 . Aici vezi altceva, o alta conceptie, diferita de „se poate si asa”, „merge si asa”, cu care, de regula, romanul e obisnuit. Ai putea avea senzatia ca intre elegantele cladiri, pline de rafinament modern, te afli intr-o vacanta estivala in alta parte decat in Romania. Priveam campul. Priveam cladirile. Romanului ii e frica de performanta. Ii e frica de capitalism, privit ca pe ceva rau care nu face altceva decat sa exploateze nemilos individul care trebuie sa asude de atata munca, insusita de altii, desigur. Conceptia arhitecturala moderna a cladirilor de aici, care se inalta in plin camp iti demonstreaza contrariul lui „se poate si asa”: se poate si altfel. Mult mai bine si mult mai frumos. Cu mult mai mult rafinament si mult mai multa modernitate.

Din acest punct de vedere, Romania este inca o tara a contrastelor, semn al prefacerii.

Pe noi ne trage in jos nu numai „economia”, dar si conceptia cu care o abordam, adica acel „se poate si asa”. Suntem, din pacate, tributarii acestei conceptii paguboase. Precis ca in acel sat din Vaslui, unde s-a intamplat acel viol despre care am scris pe blog, nimeni sau aproape nimeni nu-si pune problema, nu-si zice: „Nu, nu se poate si asa! Hai sa vedem si altfel!”.  Or, o astfel de conceptie e greu de schimbat. Si e trist ca tanara generatie nu are pretentii mai mari. A spune: „hai sa vedem si altfel”, acest indemn, exprima o pretentie a individului: „intenție, dorință, năzuință ambițioasă”.  O lume in care individul nu ar mai avea nicio pretentie face imposibila civilizatia. In Coreea de Nord, de exemplu, nu e posibila civilizatia. Civilizatia nu are un punct terminus, de exemplu: „societatea socialista multilateral dezvoltata” sau „comunismul”. Civilizatia inseamna o dezvoltare perpetua, inclusiv spirituala, dar al carei sens nu-l stim. Chiar si dorinta de a se imbunatati spiritual sau duhovniceste exprima o pretentie a individului, cu constiinta ca nu e vrednic de acest lucru. De ce sa ne miram ca exista stagnare, daca nu exista o nazuinta ambitioasa din partea individului? De ce ne-am mira ca un individ ajunge sa se comporte mai rau ca o fiara daca el, de fapt, nu are nazuinta de a-si imbunatati comportamentul si conceptiile? Partea cea mai proasta este ca spiritul gregar al romanului a fost amplificat de comunism pentru ca sa poata sa-si atinga scopurile. Asta e greu de schimbat. Si din aceasta cauza lucrurile evolueaza greoi. Ne impiedicam nu atat de economie sau de nepricepere, cat de propriile noastre conceptii si abordari paguboase, crezand ca doar asa e bine, cand, in realitate, nu e bine sau se poate mai bine si altfel. Asa se explica si nostalgia multora dupa comunism, chiar daca aceasta nu-si gaseste o justificare clara niciodata, mai degraba e o atitudine plina de subiectivitate.

Anunțuri

Iulie 28, 2015 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

1 comentariu »

  1. Motane, de data asta subscriu in intregome la tot ce ai spus. Asa este, sunte tara lui „las-o bah ca merge asa”.
    Iar teama de capitalism este intretinuta si alimentata de onor politrucii aflati inca la carma. Cat inca o sa avem generatia Ilici la putere, n-o sa avem parte de un capitalism adevarat in care PEFORMANTA SI CALITATEA sa-si supna cuvantul.
    Motane, nu se mai poate continua cu jumatati de masura, cu incompetenta mascata si cu lipsa de profesionalism in toate domeniile. Pana nu se va remedia problema invatamantului in tara asta, n-o sa progresam. Nu avem nevoie de DIPLOME, ci avem nevoie de CALITATE in toate deomeniile. De la maturatul strazii pana la chirurgie. Nu putem sa mergem inainte cu lanturile mediocritatii legate de picioare.
    Vezi, facem ce facem si tot la „mentalitati” ajungem. 🙂

    Comentariu de Rica Venturiano | Iulie 28, 2015 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: