Nu trebuie sa va placa Adrian Nastase!

Evident, nu numai intelectualii isi pun intrebari. Asa cred ca arata o stare de normalitate. Ne punem intrebari, bineinteles. Doar traim intr-o societate libera, nu? Mie mi se pare foarte straniu ca in spatiul nostru public nu s-a prea discutat despre ce se spune in Codul Zambaccian… Ca si cum subiectul e interzis: nu se discuta despre asa ceva. Ca si cum un secret ce nu trebuie dezvaluit acopera ce scrie acolo… Este adevarat ca, la vremea respectiva, s-a tot discutat si despre Trofeul Calitatii, si despre Dosarul Zambaccian, si despre Matusa Tamara, dar despre ce spune saitul cu pricina, nu prea. Chiar deloc, as zice. N-am vazut ca personalitati din spatiul public sa-si puna intrebari, spre exemplu daca e adevarat ce scrie acolo. Nu prea am avzut pe cineva sa dezminta… E ca si cum nu se discuta despre asta: daca e sau nu adevarat. Nu e straniu? Sa luam, de pilda, Dosarul Matusa Tamara:

O privire către
Dosarul mătuşa Tamara

Se arata ca:

„Prolog

_____________________________________________

Iniţial, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a scurs informaţii către presă, afirmând că mătuşa Tamara nu existase niciodată şi că ea era un personaj fictiv, inventat pentru a ascunde faptul că Adrian Năstase a obţinut în mod ilegal o mare sumă de bani.

____________________________________________

În 2006, DNA a inundat ţara cu dezinformări şi minciuni, în încercarea disperată de a-l incrimina pe Năstase.

____________________________________________

Apoi, însă DNA a constatat că devenise clar faptul că Tamara Cernasov, mătuşa soţiei lui Năstase, Dana Năstase, cu adevărat îi lăsase moştenire nepoatei sale acei bani, totul în cadrul unei proceduri perfect legale şi complet transparente.

____________________________________________

Dar Preşedintele Traian Băsescu nu a abandonat niciodată acţiunea de hărţuire a oponenţilor să politici. Prin urmare, în această nouă situaţie, oamenii săi au inventat o poveste incredibilă, conform căreia Adrian Năstase ar fi furat “Dosarul mătuşa Tamara” de la Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere Spălării Banilor (ONPCSB).

___________________________________________

Această poveste era, şi ea, lipsită de sens, din moment ce acel dosar fusese închis, iar Năstase fusese exonerat de orice acuzaţie de ilegalitate, cu şase ani înainte, în anul 2000, înainte chiar ca Năstase să fie desemnat Premier.

__________________________________________

Ca de obicei, Băsescu şi „omul” său, şeful DNA Daniel Morar, nu au lăsat faptele şi adevărul să îi oprească în acţiunea lor obsedantă de a-l învinui pe Năstase cu orice preţ.

__________________________________________

Aşa că, în timp ce ofereau sistematic publicului scurgeri de informaţii false şi minciuni, au lansat o campanie fără precedent de şantaj şi înşelăciune, de această dată încercând să inducă în eroare chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

___________________________________________

Iată doar una dintre uimitoarele poveşti inventate, care scoate la iveală metodele şi mijloacele folosite de Băsescu şi Morar, în încercarea lor de a obstrucţiona justiţia:

Anatomia şantajului

şi inventării de dovezi, executate de DNA

___________________________________________

Procurorii DNA au şantajat un infractor condamnat, promiţându-i eliberarea din închisoare dacă va susţine minciunile ce îi vor fi fost dictate şi va ajuta astfel la condamnarea lui Năstase, sub acele false acuzaţii

19 ianuarie 2006. Genică Boierică, un infractor condamnat, care se afla în detenţie la Craiova, executând primul an al pedepsei de opt ani la care fusese condamnat, a fost adus la sediul central al DNA de la Bucureşti, unde procurorii DNA i-au promis că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.

___________________________________________

Povestea inventată, semnată de un infractor condamnat, dar creată şi impusă de DNA

După o scurtă perioadă de convingere, Boierică a semnat declaraţia “sa” scrisă, cu conţinut fantasmagoric, dar în fapt concepută şi impusă de procurorii DNA:

A.

Boierică pretindea că, puţin înainte de alegerile naţionale din 2000, vecinul său Ioan Melinescu, funcţionar superior în ceea ce se numea pe atunci Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB), i-ar fi spus despre faptul că în agenţie exista un “Dosar Dana Năstase”, ca şi despre intenţia ca informaţiile din acest dosar să fie scurse către presă, cu scopul de a-l împiedica pe Năstase să câştige alegerile din 2000. Se pretindea că Melinescu i-ar fi cerut lui Boierică să aranjeze o întâlnire între el şi parlamentarul social-democrat Ristea Priboi, astfel ca informaţia să ajungă la Năstase.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• La acea dată, Melinescu şi Priboi erau vecini şi cunoştinţe de aproape 40 de ani, aşa că nu ar fi avut nevoie de ajutorul lui Boierică sau al oricărei terţ, pentru a aranja o întâlnire între ei.

B.

Potrivit mărturiei lui Boierică, el ar fi aranjat ca întâlnirea dintre Priboi şi Melinescu să aibă loc în noimebrie 2000, la Palatul Parlamentului, iar la întâlnire ar fi participat şi el. Martorul procuraturii a pretins că, în aceeaşi zi, toţi trei s-au întâlnit cu Năstase, iar Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va “opri investigatia” în schimbul numirii sale în funcţia de şef al ONPCSB, de îndată ce Năstase câştigă alegerile.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Registrele de securitate referitoare la accesul în Palatul Parlamentului dovedesc faptul că Boierică şi Melinescu nu au intrat în clădirea parlamentului, nici în noiembrie 2000, şi nici înainte, şi nici după această lună.
• Mai mult, registrele de acces în clădire arată că atât Priboi cât şi Năstase nu s-au aflat ei înşişi în clădirea parlamentului, întreaga lună noiembrie, deoarece aceasta era ultima lună a campaniei electorale, iar ei erau în deplasare pe traseele electorale din ţară.
• De asemenea, a devenit clar că Boierică nu fusese niciodată în clădirea unde se presupune că ar fi avut loc întâlnirile, deoarece a indicat greşit locaţia birourilor despre care spunea că le-a vizitat.
• Atât Melinescu cât şi Priboi au declarat că un astfel de şir al evenimentelor nu avusese loc, şi că ei nu se aflau în Palatul Parlamentului la acea dată. Nici unul dintre membrii staff-ului din birourile lui Năstase, respectiv Priboi, nu i-au recunoscut pe Melinescu sau Boierică.
• ONPCSB a desfăşurat o investigaţie de rutină în legătură cu tranzacţiile care stăteau în spatele alimentării contului bancar al familiei Năstase (al Danei si mătuşii ei, Tamara Cernasov), şi a clasat dosarul după ce au avut loc verificările şi s-a dovedit că toate tranzacţiile fuseseră în acord cu legea; aceasta se întâmpla la în anul 2000, pe când Năstase era liderului unui partid aflat încă în opoziţie.

C.

Potrivit aceleiaşi poveşti fantasmagorice susţinute de Boierică, la 31 decembrie 2000, la scurt timp după ce Năstase câştigase alegerile şi devenise premier, el (Boierică) l-a întâlnit pe Priboi la magazinul Billa, din Craiova, iar Priboi i-ar fi spus că “totul s-a aranjat” şi că Melinescu “va primi numirea în post”.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Magazinul Billa nu exista la acel moment în Craiova. A fost deschis un an mai târziu. Priboi a negat că s-ar fi întâlnit vreodată cu Boierică. Documentele dovedesc că în acea zi era plecat cu familia, în vacanţă.

D.

Martorul cheie al DNA continuă cu afirmaţiile sale fantastice: în martie 2001, Melinescu, nou-numitul şef al ONPCSB, i-ar fi cerut lui Boierică să îl ia cu maşina proprie din spatele sediului Oficiului, aşa ca nimeni să nu îi vadă. Potrivit scenariului prezentat, cei doi ar fi mers împreună la Parlament, să se întâlnească cu Priboi, pentru ca Melinescu să îi înmâneze acestuia dosarul lui Năstase, cu rugămintea de a i-l da ulterior acestuia, iar Priboi ar fi “pus dosarul în dulapul său”.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Dacă şeful ONPCSB ar fi avut să îi înmâneze ceva Premierului Năstase, la cererea acestuia, nu ar fi făcut-o direct, fără intemediari ?!?! De ce ar desfăşura cineva o tranzacţie secretă în condiţii atât de improvizate şi nesigure !?!?! Mai mult, registrele de securitate ale accesului în Palatul Parlamentului arată că Melinescu a intrat prima dată în clădirea parlamentului în vara lui 2001, pentru întâlniri oficiale, adică mult după data indicată în declaraţia lui Boierică.

E.

Boierică îşi încheie declaraţia pretinzând că Melinescu ar fi promis la finalul acelei întâlniri că se va asigura de faptul că orice dovadă a existenţei dosarului va fi ştearsă din baza de date a ONPCSB.

Faptele, aşa cum au fost ele clarificate ulterior în instanţă:

• Atât directorul băncii la care Tamara Cernasov şi nepoata ei, Dana Năstase, au deschis un cont comun în 1999, cât şi angajaţii ONPCSB au declarat atât in scris, cât şi în faţa instanţei, că dosarul era înregistrat în continuare în baza de date a Oficiului. De asemenea, datele bancare iniţiale ale dosarului sunt înregistrate şi se află în siguranţă, în baza de date a băncii. Cu alte cuvinte, nici o persoană în toate minţile nu ar putea crede că se poate ascunde informaţia referitoare la dosarul ONPCB prin furtul unei copii printate a acestuia. Şi nici o persoană în toate minţile nu poate crede că ştergerea înregistrării dosarului din baza de date a Oficiului ar duce la dispariţia acestuia, de vreme ce dosarul era încă prezent în arhivele electronice ale băncii unde exista contul bancar.

Mai mult:

La cinci ani după ce se afirmase că dosarul fusese “furat şi distrus”
de către Năstase, acesta a reapărut în mod surprinzător, atunci când DNA l-a scurs către presă

• Boierică a semnat o declaraţie la sediul DNA, pe 19 ianuarie 2006, în care pretindea că dosarul Năstase fusese furat din arhivele Oficiului şi distrus, nu mai târziu de martie 2001.
• Dar dosarul “furat şi distrus” apăruse deja public, pe 15 ianuarie 2006, adică cu câteva zile înainte ca Boierică să semneze declaraţia menţionată mai sus.
• Acest fapt se întâmplase chiar în “Evenimentul Zilei“, un cotidian recunoscut drept canalul cel mai loial de propagandă în favoarea Preşedintelui Traian Băsescu şi a partidului său. Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.
• Cotidianul pretindea că banii menţionaţi în dosar nu ar fi provenit de la Cernasov (“Mătuşa Tamara”), ci din mita primită de Adrian Năstase.
• “Evenimentul Zilei” a ignorat complet faptul că, în dosarul la care se referea, Oficiul concluzionase că nu existase nici o încălcare a legii de către Năstase, şi că făcuse aceasta exonerare în anul 2000, adică înainte ca Năstase şi partidul său să preia puterea.
• Procurorii DNA, care sunt cunoscuţi pentru faptul că scurg către presă informaţii false şi minciuni îndreptate împotriva oponenţilor politici ai lui Băsescu, nu au explicat cum se face că un dosar despre care s-a afirmat că ar fi fost furat şi distrus de Năstase, la începutul lui 2001, a reapărut cinci ani mai târziu, în ianuarie 2006, publicat de către “Evenimentul Zilei”.

…şi alte dovezi indirecte:

Aşa după cum s-a arătat mai târziu în instanţă, era clar şi deplin cunoscut procurorilor la acel moment faptul că:
• Năstase însuşi, din proprie iniţiativă, declarase la începutul anului 2000 existenţa acelui cont comun al soţiei sale, Dana, şi al mătuşii acesteia, Cernasov, inclusiv sursa banilor din acel cont.
• Mai mult, în anul 2000, când Năstase era încă în opoziţie, ONPCSB a desfăşurat o investigaţie de rutină a tranzacţiei care stătea la baza existenţei banilor în acel cont şi închisese dosarul, după ce totul fusese clarificat şi găsit în concordanţă cu legea.
• În aceste condiţii, Năstase nu avea nici un interes să ascundă sau să îndepărteze acel dosar din evidenţele oficiale ale statului. Dimpotrivă, era în interesul lui ca acesta să devină public şi transparent pentru public.
• Doar DNA, care încerca cu disperare să îl acuze pe Năstase cu orice preţ, prin fabricarea de false dovezi, a fost angajat în ascunderea adevărului şi provocarea unui ocean de dezinformare, poveşti inventate, minciuni şi calomnii.

__________________________________________

DNA a întocmit un dosar penal împotriva lui Adrian Năstase, bazat pe mărturii complet inventate de procurorii săi şi impuse ca atare, spre susţinere, unui infractor condamnat

Drept recompensă, un infractor dovedit a fost eliberat din închisoare

Boierică a fost eliberat din închisoare după ce a semnat declaraţia care i-a fost impusă de către procurorii DNA, declaraţie în care lansa acuze nefondate la adresa lui Năstase.

Pe baza declaraţiei false a lui Boierică, DNA a deschis un dosar penal împotriva fostului premier Adrian Năstase, a lui Ioan Melinescu şi a lui Ristea Priboi.

24 mai 2006. Năstase, Melinescu şi Priboi au fost învinuiţi oficial de DNA pentru presupusa lor implicare în povestea susţinută în declaraţia lui Boierică.

_________________________________________

Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat pe Năstase, ca şi pe ceilalţi acuzaţi, scoţând la lumină conspiraţia şi înşelăciunea comise de DNA

15 decembrie 2011. În sentinţa la care a ajuns după 34 de şedinţe de judecată, Curtea Supremă a decis că Adrian Năstase şi ceilalţi doi inculpaţi nu sunt vinovaţi de acuzaţiile prezentate de DNA; în acelaşi timp, Curtea a scos la lumină în mod oficial tentativa de înşelare a instanţei, comisă de DNA.

_________________________________________

Procurorii DNA au minţit Curtea Supremă

În decizia emisă, Curtea Supremă a relevat următoarele:

1. Martorul principal al acuzării, Genică Boierică – martor pe care procurorii şi-au bazat construcţia întregului dosar – era un infractor condamnat, care îşi servea sentinţa la momentul la care semnase declaraţia, şi care fusese identificat clar drept mincinos, în timpul testului poligraf realizat de procuratură în 2007.

2. Curtea Supremă a atras atenţia că, în totală contradicţie cu faptele de mai sus, procurorii au minţit în actele remise instanţei, deoarece au afirmat că Boierică trecuse cu bine de testul poligraf. Dimpotrivă, Curtea a arătat că raportul oficial al testului poligraf dovedea că Boierică minţea. S-a dovedit şi că Boierică fusese informat chiar de către ofiţerul care opera poligraful ca nu trecuse testul, pentru că minţise.

3. Ceilalţi doi martori aduşi de acuzare în proces, anume concubina lui Boierică şi şoferul acestuia, ştiau povestea doar din relatarea lui Boierică, şi se aflau sub presiunea procuraturii să facă aceste declaraţii.

4. Este clar că presupusa întâlnire dintre Năstase, Melinescu, Priboi şi Boierică – nu a avut loc niciodată.

5. Numirea lui Melinescu, în calitate de director al ONPCB, în decembrie 2000, avusese loc cu respectarea strictă a legii şi procedurilor administrative. Hotărârea pentru numirea strict profesională a fost semnată de ministrul de finanţe, de ministrul justiţiei şi de secretarul general al Guvernului, şi a fost aprobată de Guvern, în totalitatea sa. Era clar că nu existase nici un interes personal al lui Năstase pentru a se face această numire.

6. Concluziile la care a ajuns acuzarea erau contrazise de fapte, aşa cum au fost ele evidenţiate în instanţă. Nu există nici o dovadă care să susţină acuzaţiile procurorilor.

7. Poziţia lui Adrian Năstase a fost dovedită ca fiind justificată, anume, că el nu avea nici un interes în obţinerea sau distrugerea dosarului deschis pe numele familiei sale la ONPCB, dosar care fusese închis în anul 2000, pentru că toate operaţiunile financiare fuseseră legale; aşadar acel dosar nu era un motiv de îngrijorare pentru el şi familia lui.

8. Faptele arată că Melinescu nu ar fi putut sustrage nici un dosar din ONPCSB şi nici nu ar fi putut şterge înregistrarea prezenţei unui astfel de dosar în arhivele Oficiului.

9. Curtea Supremă i-a achitat, de toate acuzaţiile, pe Adrian Năstase, Ion Melinescu şi Ristea Priboi.„

Ar trebui sa vedem cine e Adrian Nastase, adica cine e cel care sustine astfel de lucruri ce par a fi trecute cu vederea de parca nici n-ar exista. Bineinteles, toata lumea stie ca a fost prim-ministru al Romaniei in perioada 2000-2004 si seful PSD. Dar eu cred ca ar trebui consultata biografia dansului – aici – din care spicuiesc putin, de exemplu ceva din ordinele si distinctiile pe care le-a primit:

”

• Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de „Mare Cruce” (28 noiembrie 2002)
• “Grand-Croix de L’ordre „Pro Merito Melitensi” ”, Ordinul Suveran de Malta, Decret nr. 7815 din 10 iunie 1992, Roma – Palatul Magistral
• Titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze(9 aprilie 2002)
• Ordinul Cavalerul – conferit de preşedintele Republicii Italia (9 mai 2003)
• Ordinul de Merit al Marelui Ducat de Luxembourg, în grad de „Mare Cruce” (06 octombrie 2003)
• Medalia papală de aur „Ioan Paul II”, pentru marele jubileu al Anului 2000
• Medalie oficială anuală a celui de-al XIV-lea an al pontificatului Sanctităţii Sale Ioan Paul al II-lea, 1992
• Cea mai înaltă distincţie ”Leader al anului 2001” pentru deosebita contribuţie la procesul de integrare a României în NATO şi în structurile euro-atlantice – Asociaţia ”George C. Marshall” România (16 ianuarie 2002)
• Diplomă Fulbright pentru merite care certifică suportul relaţiilor româno-americane(15 mai 2003)
• Titlul de „Arhitect al Păcii” acordat de Congresul Noua Arhitectură a Păcii pentru contribuţia adusă la democratizarea vieţii internaţionale (22-25 mai 2003)
• Diplomă de excelenţă oferită de Fundaţia „Dr. Wilhelm Fielderman” pentru contribuţia de excepţie la dezvoltarea relaţiilor de respect reciproc între români şi evrei (2003)
• Placheta si Diploma Aniversară conferită de Marele Consiliu al Marei Loji Naţionale din România, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de existenţă, pentru promovarea idealurilor de pace, întrajutorare umană şi pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României (2005)”

De unde se vede ca this guy nu e chiar un oarecine… Auziti aici: „Diplomă Fulbright pentru merite care certifică suportul relaţiilor româno-americane(15 mai 2003); Cea mai înaltă distincţie ”Leader al anului 2001” pentru deosebita contribuţie la procesul de integrare a României în NATO şi în structurile euro-atlantice – Asociaţia ”George C. Marshall” România (16 ianuarie 2002)”… Acesta e omul care sustine cele scrise in Codul Zambaccian, spre exemplu cele despre Dosarul Matusa Tamara…

Eu nu prea inteleg, si cred ca foarte multa lume nu intelege, spre exemplu urmatorul paragraf:

„19 ianuarie 2006. Genică Boierică, un infractor condamnat, care se afla în detenţie la Craiova, executând primul an al pedepsei de opt ani la care fusese condamnat, a fost adus la sediul central al DNA de la Bucureşti, unde procurorii DNA i-au promis că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.”

Asta se intampla in Romania anului 2006, Ceausescu cazuse demult…

E interesanta ultima postare a dansului:

Ce mai fac puterile statului?

Se arata ca:

”

Conform Constitutiei României, „Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – in cadrul democratiei constitutionale” (art. 1 para.4). Constitutia stabileste, deci, că cele trei puteri sunt separate dar se află in „echilibru”. Lucrul ăsta nu e prea clar. Intr-o interpretare simplistă, pornind de la ordinea enumerării, ar părea că puterea legislativă ar fi cea mai importantă iar puterea judecătorească ar fi la urmă. O astfel de concluzie nu poate fi acceptată in Statul de drept.  Mai ales că multi vor spune că puterea legislativă este controlată de Curtea Constitutională (poate că la o viitoare revizuire a Constitutiei, Curtea Constitutională ar putea să fie prevăzută ca o a patra putere a statului?!). La rândul său, guvernul este controlat de parlament. Oricum, ele se ceartă intre ele si amandouă sunt controlate de justitie. In cadrul Statului de drept, puterea judecătorească este independentă, CSM-ul, un fel de CSAT al justitiei, fiind cel care veghează la independenta sa. Celelate două puteri sunt, deci, mai putin independente, ele fiind un fel de parteneri ai justitiei.

Sigur că, in cadrul independentei justitiei, există mai multe autonomii, spre exemplu cea a DNA si cea a DIICOT, care insă se pot aresta una pe alta, fără a mai trece pe la Procurorul general. De aceea există si trei legi distincte – cea a organizării judecătoresti, cea a DNA si cea a DIICOT. Si, de aceea, nu există o lege a Ministerului Public.

Pentru că nu s-a dorit, anul trecut, revizuirea Constitutiei, se face, acum, pe sest, Mica revizuire, pentru a se redefini „echilibrul” intre cele două componente ale Executivului – presedinte si guvern. De aceea, a fost adoptată Strategia Natională de Apărare. E vorba de apărarea interesului national, ceea ce inseamnă că CSAT va deveni primul guvern al tării, ocupându-se de toate lucrurile importante, inclusiv de invătământ si de sănătate, guvernul urmând să se ocupe de celelalte. In acest fel, nu mai este nevoie, in anii urmatori, de revizuirea, propriu-zisă, noi avand posibilitatea sa ne ocupam,  in liniste, de crizele politice. Acestea ne vor tine ocupati pana cand capitalul strain se va fi instalat definitiv. Castigul va fi ca, intre timp, noi vom fi dobandit valorile si principiile occidentale.

LEGENDA ilustratiei: femeia din imagine tine in talgerele balantei Parlamentul si Guvernul si face justitie cu sabia.”

Acum revin la paragraful la care faceam referire mai sus: deci DNA face parte din Justitie – fac un rationament babesc – si deci asta inseamna ca Justitia alege un infractor caruia ii promite ” că va fi eliberat din închisoare dacă va ajuta la învinuirea lui Năstase sub false acuzaţii.”… Justitia… Caci daca zic DNA, zic, desigur, Justitia, nu? Cetatenii Romaniei, in calitate de votanti si platitori de taxe si impozite au dreptul sa stie cu precizie daca cele afirmate si sustinute de Dl. Nastase sunt adevarate sau nu! Pentru ca daca sunt adevarate, avem o dubla problema: atat de practica judiciara, cat si de independenta a Justitiei. O asemenea practica judiciara – ca Justitia sa gaseasca un infractor caruia sa-i promita eliberarea daca va face acuzatii false la adresa cuiva – ma intreb daca exista in Rusia lui Vladimir Putin. In URSS-ul condus de Stalin si Beria, nu m-ar mira! Insa ar fi – spun ar fi pentru ca mie imi place sa cred ca nu e adevarat! – halucinant sa se fi intamplat asa ceva in Romania, tara membra NATO la vremea respectiva si care, in 2007, a aderat la Uniunea Europeana!! Oameni buni, aici e vorba de Romania, o tara europeana si nord-atlantica, si nu de o tara din lumea a treia aflata sub o dictatura severa! Iar Marea Loja Nationala din Romania i-a acordat lui Adrian Nastase Placheta si Diploma Aniversara pentru „pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României” in 2005!!! Observati ca nu spune „slujirea” ci „slujirea constanta„… Ce facem aici, ca nu inteleg? Repet, nu trebuie sa va placa Adrian Nastase, sunt convins ca unii nu au fost multumiti de perioada in care a fost premier si de felul in care a condus Guvernul sau. Astfel de lucruri se intampla peste tot in lumea democratica si libera. Nu spun ca Adrian Nastase n-ar fi facut si greseli cat timp a fost premier si in fruntea PSD. Dar daca e adevarat ce spune paragraful pe care l-am citat mai sus, lucrul acesta intra intr-o contradictie flagranta cu valorile la care a aderat Romania cand a intrat in NATO si UE. Chiar as indrazni sa spun ca n-ai ce cauta in cluburi selecte daca n-ai tinuta obligatorie, nu mai vorbesc daca esti murdar pe picioare… Daca e adevarat ce spune paragraful respectiv, Romania e murdara pe picioare… Cititi cu atentie si acest pasaj:

„La cinci ani după ce se afirmase că dosarul fusese “furat şi distrus” de către Năstase, acesta a reapărut în mod surprinzător, atunci când DNA l-a scurs către presă

• Boierică a semnat o declaraţie la sediul DNA, pe 19 ianuarie 2006, în care pretindea că dosarul Năstase fusese furat din arhivele Oficiului şi distrus, nu mai târziu de martie 2001.
• Dar dosarul “furat şi distrus” apăruse deja public, pe 15 ianuarie 2006, adică cu câteva zile înainte ca Boierică să semneze declaraţia menţionată mai sus.
• Acest fapt se întâmplase chiar în “Evenimentul Zilei“, un cotidian recunoscut drept canalul cel mai loial de propagandă în favoarea Preşedintelui Traian Băsescu şi a partidului său. Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.
• Cotidianul pretindea că banii menţionaţi în dosar nu ar fi provenit de la Cernasov (“Mătuşa Tamara”), ci din mita primită de Adrian Năstase.
• “Evenimentul Zilei” a ignorat complet faptul că, în dosarul la care se referea, Oficiul concluzionase că nu existase nici o încălcare a legii de către Năstase, şi că făcuse aceasta exonerare în anul 2000, adică înainte ca Năstase şi partidul său să preia puterea.
• Procurorii DNA, care sunt cunoscuţi pentru faptul că scurg către presă informaţii false şi minciuni îndreptate împotriva oponenţilor politici ai lui Băsescu, nu au explicat cum se face că un dosar despre care s-a afirmat că ar fi fost furat şi distrus de Năstase, la începutul lui 2001, a reapărut cinci ani mai târziu, în ianuarie 2006, publicat de către “Evenimentul Zilei”.”

Daca lucrurile stau asa, inseamna ca Justitia nici nu e independenta si nici ca s-ar fi facut o reforma in acest sens. Cu atat mai mult cu cat un dosar „furat si distrus” apare fara nicio problema in presa, intr-un cotidian de mare tiraj, care vorbeste despre mita, fara sa aduca o proba in acest sens, daca am inteles bine… Eu stau si ma intreb, tinand cont ca suntem o tara nord-atlantica, ce s-ar fi intamplat in SUA daca ar fi avut loc astfel de lucruri, astfel de practici. Ce se intampla in SUA daca un cotidian american de mare tiraj acuza de luare de mita un politician american, inainte ca Justitia sa se pronunte, si nu poate sa dovedeasca lucrul asta? Chiar sunt curios… Deci Nastase ar fi „furat si distrus” dosarul, dar „Cotidianul publicase o serie de ştiri în exclusivitate, inclusiv copii ale dosarului lui Năstase, aflat în 2000 la ONPCSB, şi despre care se afirmase în instanţă că ar fi fost distrus cinci ani mai devreme.”… Pe mine lucrurile astea, practicile astea – auziti, „a furat si a distrus” dosarul dar el apare in presa –  ma duc cu gandul la PCUS-ul lui Stalin, la oameni despre care ai putea spune fara sa gresesti: „Cine a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”.  Nu de alta, dar daca ar fi sa credem ce a spus Marea Loja Nationala din Romania si anume ca i-a acordat Inalta Distinctie „pentru slujirea constantă a intereselor fundamentale ale României„, inseamna ca ceea ce s-a intamplat ar fi impotriva intereselor fundamentale ale Romaniei… Si aici nu e vorba de faptul ca Adrian Nastase nu a ajuns Presedinte sau ca nu a mai fost premier… Foarte bine: nu a ajuns Presedinte, nu a mai ajuns premier! Ci e vorba de faptul ca lucrurile tind sa o ia pe o cale contrara, sau care ar putea fi contrara, intereselor fundamentale ale tarii noastre!

Nu trebuie sa va placa Adrian Nastase!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.