O situatie incurcata…
Nu atat problema Greciei ar trebui sa fie punctul central al dezbaterilor, cat situatia generala din Uniunea Europeana care ramane in continuare incurcata. Nu se poate spune ca masurile de austeritate, Tratatul de Guvernanta Fiscala au imbunatatit ceva. Daca e vorba de scaderea datoriilor publice, acestea, dimpotriva, au crescut, in ciuda masurilor dure de austeritate. Ma refeream, in comentariile la postarea precedenta, la aspectul acesta, dar si la un altul care, dupa parerea mea, ar trebui sa ne ingrijoreze… E vorba de faptul ca inca in multe tari din Europa avem rate mari ale somajului, inclusiv cel in randul tinerilor. Problema, repet, nu e numai a Greciei. Grecia, daca doriti, ne reaminteste din cand in cand ca lucrurile nu evolueaza spre bine. Tocmai asta e ingrijorator… Exista tari cu o datorie publica foarte mare, dar cu un somaj redus, spre exemplu Japonia. Dupa Eurostat, in Japonia anului 2014 somajul a fost de doar 3,6%!! De asemenea SUA s-a descurcat foarte bine, avand un somaj de doar 6,2% in 2014. In Zona Euro, in acelasi an, somajul a fost de 11,6%, dar sa comparam cifrele de mai sus, referitoare la SUA si Japonia, cu rata somajului din Spania care s-a situat in 2014 la 24,5%!!
Indiferent de cum vor vota grecii la referendumul de astazi (v. si aici), situatia in UE ramane incurcata. Din pacate, ea este favorabila dezvoltarii extremelor politice si euroscepticismului. De asemenea, aceasta situatie intretine si perpetueaza o grava criza de incredere atat in moneda unica, euro, cat si in Uniunea Europeana in ansamblul sau. O iesire a Greciei din Zona Euro ar accentua un astfel de fenomen, de altfel nedorit.
Trebuie sa aducem o critica Tratatului de Guvernanta Fiscala. Ce se intampla? Uniunea Europeana, ca si constructie politica, reprezinta o realitate complet noua. Cu riscul de a ma repeta, trebuie sa spunem ca lucrul acesta inseamna, cu alte cuvinte, ca Europa nu a mai cunoscut asa ceva in trecut, o asemenea realitate complexa: politica (daca ne referim la institutii precum Parlamentul European sau Comisia Europeana, ca sa dau doar doua exemple), sociala (daca ne referim la multiculturalism) si economica (daca ne referim la moneda unica). Asa stand lucrurile, pe undeva e si logic ceea ce se intampla. Spre exemplu, in 1966 cu siguranta lucrurile nu au stat asa ca acum in Europa: era o alta realitate pe atunci. Sunt studii care arata un lucru: diferentele mari de productivitate dintre Nordul si Sudul Uniunii Europene. Chestiunea Greciei e o parte, ca sa zic asa, a problemei si poate nici cea mai importanta. Uniunea Europeana trebuie privita ca un ansamblu. E adevarat, un ansamblu eterogen. Problema este ca aceasta remarcabila diferenta de productivitate de care aminteam mai sus nu se poate echilibra decat prin masive investitii de capital in Sudul Europei, pentru a micsora decalajul fata de Nordul Europei. Euro reprezinta capitalul banesc si financiar. De aceea austeritatea nu poate da roade bune, pentru ca impune Sudului o micsorare nesustenabila a cheltuielilor – de aceea si datoria publica creste. Numai printr-un singur factor de productie – Munca – Sudul nu va rezolva niciodata (adica nu se stie cand) problema. De observat, de pilda, ce se intampla in Romania: somajul este redus fata de media Uniunii Europene, cu toate acestea cresterile sunt modeste si nu ne pot satisface. In schimb s-au inregistrat cresteri economice notabile cand somajul a fost mai ridicat. Cum se explica lucrul acesta care pare a contrazice un cliseu economic deja clasic: cand somajul este ridicat te astepti la scaderi de PIB, cand e scazut te astepti la cresteri semnificative ale PIB-ului. Aici trebuie, dupa parerea mea, sa te gandesti care e factorul de productie, sa-i zic dominant, care determina cresterea: Munca sau Capitalul? De unde se poate observa ca cel din urma – Capitalul – provoaca, determina cresterea economica intr-o masura mai mare decat Munca. La nivelul UE, fluxurile de capital din centrul Uniunii spre periferie au determinat cresterea economica in zonele periferice ale Uniunii. Ca aceasta crestere s-a datorat consumului mai mult decat productiei, determinand tot felul de bubble-uri, cum ar fi, de pilda, cel imobiliar, e doar o problema de cum e folosit acest capital banesc si financiar. Trebuie sa remarcam ca e vorba in special de capitalul banesc si financiar, deci de o astfel de natura a capitalului. De ce e vorba preponderent de un astfel de capital? Pentru ca in UE s-au neglijat investitiile (acele investitii ale entitatilor non-financiare) care ar fi putut aduce spre periferia Uniunii, pe langa capitalul financiar, capital tehnic, de exemplu: masini, utilaje, tehnica electronica etc, capital care ar fi contribuit la cresterea productivitatii si ar fi creat locuri de munca productive. FMI a criticat Grecia, mai exact Guvernul Tsipras, ca a incetinit privatizarea companiilor de stat, proces prin care s-ar fi atras fonduri la buget. FMI teoretic s-ar putea sa aiba dreptate. Dar sa nu uitam ca Angela Merkel a spus nu demult ca Germania nu e interesata de Grecia. Daca apetitul pentru investii e scazut din varii motive apelul la efectuarea privatizarilor, desi corect, s-ar putea sa nu aiba ecou. Este exact fenomenul de care vorbeam mai sus: neglijarea investitiilor.
Chestiunea principala este ca trebuie un capital de valoare baneasca (in euro) foarte mare introdus in Sudul Europei. Masurile fiscale de austeritate nu sunt si nu vor fi suficiente ca sa rezolve problema acestui decalaj. Deoarece vorbim de un ansamblu, Uniunea Europeana va trebui sa-si asume lucrul asta. Defectul principal a Tratatului de Guvernanta Fiscala este ca nu se pot rezolva probleme de productivitate doar prin masuri fiscale de austeritate.
Sa luam un exemplu simplu care sa explice de ce este necesar un capital de valoare mare pentru cresterea productivitatii. Dar inainte trebuie spus ca, in general, cuvantul „productivitate” te duce cu gandul la „productivitatea muncii”. Abordarea aceasta e una populara pentru ca multi considera asa. Dar productivitatea inseamna eficienta sau randamentul cu care sunt combinati si utilizati factorii de productie. Trecem acum la exemplul de care vorbeam: sa presupunem ca avem o statie de producere a cimentului sau o statie de betoane care e veche, uzata moral. Utilizand astfel de utilaje, oricat ai muncii, nu poti sa obtii o productivitate ridicata in comparatie cu o statie noua, moderna, de ultima generatie si mult mai performanta, care pe langa o productie mai mare iti da si o calitate mai buna a produsului. Iata de ce aportul de capital este important si determina cresterea productivitatii. Daca am utilaje vechi si chiar putine in comparatie cu ce productie si venituri vreau sa obtin, si lucrez cu trei sau patru muncitori, si la un moment dat constat ca, pentru a face fata unei cresteri a productiei am nevoie de 10 muncitori, de ce sa nu lucreze 10 muncitori pe mai multe utilaje noi, performante, determinand astfel o crestere mult mai mare de productivitate si conditii de lucru mai bune? Este clar ca aceasta crestere de productivitate determina si salarii mai mari, si o putere de cumparare mai mare.
Indiferent cum am privi problema – dezvoltare pe partea de oferta sau pe cea de cerere – chestiunea capitalului ramane de baza. Ca sa cresc oferta de bunuri si servicii, trebuie sa cresc productivitatea, si atunci cresterea capitalului e esentiala. Daca privim pe partea de cerere, Sudul avand o productivitate mai slaba fata de Nordul Uniunii, atunci se constituie intr-o piata de desfacere, lucru care obliga la sporirea capitalului banesc si financiar in partea sudica a Uniunii pentru a se putea cumpara produsele cu valoare adugata mare confectionate in Nord. Daca decalajele de productivitate dintre Nord si Sud se mentin si chiar se accentueaza, atunci e foarte dificil, daca nu imposibil, sa se poata crea o piata concurentiala libera in Uniunea Europeana.
Altminteri sa nu ne miram ca vom avea tot felul de bubble-uri, care se reduc, pana la urma, la o chestiune de exces de cash. Acest exces de cash, adica de bani lichizi in piata, poate fi oricand si usor provocat. Dar el mai arata ceva, si anume ca bani exista, sunt destui. Deci exista capital banesc mai mult decat suficient, de aceea premisele unui bubble exista oricand. Trebuie spus ca astfel de lucruri nu se pot, daca s-ar dori, combate prin masuri fiscale, ele fiind de alta natura: de natura monetara. Sa presupunem ca actioneaza Statul printr-o crestere puternica a impozitelor – pentru ca asta e parghia pe care Statul o are la dispozitie – atunci, pe langa distorsiunile pe care le provoaca jucand in piata, nu creeaza altceva decat o crestere a inflatiei (care e tot un fenomen prin excelenta monetar), dar nu dintr-o cauza monetara, ci prin cresterea costurilor. Ce se intampla? Ideea unui deficit bugetar cat mai strans, prezenta in Tratatul de Guvernanta Fiscala, care, de fapt, e ideea deficitului bugetar zero, nu e sustenabila in Uniunea Europeana privita in ansamblul sau, din moment ce exista deja un exces de lichiditate pe piata care se cere cheltuit. Daca nu ar fi fost acest exces de lichiditate nu s-ar fi ajuns la situatia ca majoritatea tarilor vestice sa nu respecte Tratatul de la Maastricht: nu ar fi putut sa se indatoreze mai mult decat limita de 60% din PIB, inscrisa in Tratat, daca nu ar fi fost bani suficienti. De asemenea nu ar fi crescut datoria publica in conditiile unor drastice masuri de austeritate. Singura explicatie este ca inca mai exista, chiar din belsug, acest exces de lichiditati care permite, in ciuda tuturor masurilor de austeritate, indatorari masive ale statelor. De asemenea trebuie mentionat ca inflatia este scazuta in UE, ceea ce arata ca acest exces de lichiditate nu determina o inflatie puternica (v. aici si aici). Lucrul asta arata ca acest surplus foarte consistent are legatura cu cerintele economiei reale si ale circulatiei marfurilor, in ciuda crizei din Grecia. De ce aceste datorii mari acumulate de statele Uniunii, mai ales de cele Vestice, nu determina o inflatie puternica in interiorul Zonei Euro? Nici macar datoria imensa a Greciei nu determina o inflatie puternica. Si atunci e clar ca e vorba de cerintele economiei reale ale Uniunii. Or, nu se poate mentine prea mult aceasta contradictie: sa nu cheltuiesti mult cand, de fapt, trebuie s-o faci. Si nu ar trebui sa ne mire lucrul acesta in stadiul actual in care se gaseste Uniunea Europeana, o Uniune cu peste 500 de milioane de locuitori.
Update – Ultimile stiri privind referendumul din Grecia
Referendumul din Grecia s-a încheiat: TV Grecia: 52 % au votat ”NU”, 48 % au votat ”DA”
Se arata ca:
„UPDATE 19.25: Purtătorul de cuvânt al Guvernului grec, Nikos Filis, a declarat pentru televiziunea greacă că rezultatul referendumului este un impuls pentru Guvern de ”a merge înainte și de a încerca să normalizeze sistemul bancar”, potrivit The Guardian.
UPDATE 19.19: Prezenţa la urne în referendumul organizat în Grecia pe tema măsurilor economice a depăşit nivelul de 40 la sută, astfel că plebiscitul va fi validat, a anunţat Ministerul de Interne de la Atena, potrivit Mediafax.
UPDATE 19.11: Televiziunea publică din Grecia a transmis că 52 % dintre greci au votat ”NU”, în timp ce 48 % au votat ”DA”. Rezultatele sunt strânse potrivit sondajului TV Grecia, însă acesta nu este un exit poll.
De asemenea, The Guardian notează că toate cele șase posturi de televiziune majore din Grecia transmit că măsurile de austeritate au fost respinse de populația greacă.
UPDATE 19.00: Referendumul la greci s-a încheiat.
Potrivit unui sondaj făcut prin telefon arată că 53 % dintre greci au votat ”Nu” la referendumul privind măsurile de austeritate. Sondajul nu este un exit poll, dar a fost citat de publicații din Grecia și de Le Monde.
UPDATE 16.15: Liderii partidelor moderate din Grecia: Pasok, Noua Democraţie şi To Potami (aflate în opoziţie) – au îndemnat cetăţenii Greciei să voteze în favoarea condiţiilor propuse de Grupul Bruxelles, potrivit Mediafax.
„Avem o responsabilitate. Grecii trebuie să fie uniţi şi să voteze în favoarea speranţei şi demnităţii. Vrem un acord sustenabil cu creditorii. Trebuie să opunem rezistenţă forţelor extremiste din Europa şi să răspundem afirmativ poziţiei Greciei în Europa”, a declarat Foti Yenimat, liderul Partidului Socialist (Pasok, centru-stânga).
UPDATE 15.00: Până la această ora prezența la vot este de 35 %, potrivit Digi 24.
UPDATE 12.57: Ministrul de Finanţe al Greciei, Yanis Varoufakis, a votat, duminică, la periferia Atenei. El a vorbit despre ”eşecurile enorme ale Eurogrupului au generat ultimatumuri la care poporul grec nu a putut răspunde”.
Citește și: Yanis Varoufakis a votat la Atena, denunţând „eşecurile” provocate de Eurogrup
UPDATE 12.00: Premierul de extremă-stânga al Greciei, Alexis Tsipras, a votat, duminică dimineaţă, și i-a îndemnat pe greci să îşi ia „destinul” în propriile mâini, informează site-ul cotidianului Ekathimerini, citat de Mediafax.
„Nimeni nu poate ignora mesajul de hotărâre al unui popor care îşi ia destinul în propriile mâini”, a declarat Tsipras, după ce a votat la o secţie din Atena.
Potrivit unor surse citate de BBC News online, Tsipras a intrat în secţia de votare pe o uşă secundară, separat de oamenii de rând.
––
Secţiile de votare s-au deschis, duminică dimineaţă, în Grecia, în cadrul referendumului care ar putea fi esenţial pentru rămânerea ţării în zona euro, potrivit Mediafax.
Peste opt milioane de greci sunt chemaţi la urne pentru a se pronunţa clar în favoarea sau împotriva condiţiilor propuse de creditorii internaţionali pentru continuarea programului de asistenţă financiară.
Citește și: Surse: UE ar fi încercat să blocheze raportul FMI. Care ar fi fost motivul
Plebiscitul a început la ora 7.00 (7.00, ora României) şi va se încheia la ora 19.00 (19.00, ora României), primele rezultate fiind aşteptate după ora 21.00.
Ultimele sondaje de opinie, realizate vineri, arată că 44,8 la sută dintre greci sunt favorabili continuării măsurilor de austeritate, în timp ce 43,4 se pronunţă împotrivă. Alţi 11,8 la sută dintre alăgători sunt nehotărâţi.
Citește și: Analiză AFP: Care sunt opţiunile Greciei după referendum
Premierul de extremă-stânga al Greciei, Alexis Tsipras, a decis organizarea unui referendum prin care grecii să decidă dacă acceptă măsurile de austeritate propuse de creditorii țării. Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional nu vor lua nicio decizie privind situaţia din Grecia înainte de referendumul programat duminică. Programul de asistenţă financiară în valoare de 240 de miliarde de euro, din care Grecia mai are de primit 7,2 miliarde de euro, s-a încheiat marţi, aceeaşi zi în care statul elen trebuia să facă plata către FMI.
Citește și: Yanis Varoufakis acuză creditorii Greciei de ”terorism”
Ministrul elen al Finanţelor, Yannis Varoufakis, a pledat pentru respingerea condiţiilor creditorilor, acuzând de „terorism” Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Grecia are o datorie totală de peste 320 de miliarde de euro, dintre care 65% către ţări din zona euro şi către FMI, iar 8,7% către Banca Centrală Europeană (BCE).
Începând de la 1 iulie Grecia este, tehnic, în incapacitate de plăţi. Actuala situaţie nu este o premieră pentru Grecia, dar ar putea fi cea mai gravă din istoria ţării. În 2012, economia Greciei a fost în incapacitate de plăţi tehnică, restructurând o datorie suverană de 124 de miliarde de euro. La acea vreme, Grecia a fost salvată de creditorii europeni. Acum, Grecia riscă să nu poată plăti deloc datoria de 323 de miliarde de euro, iar şansele unei intervenţii europene sunt minime. Deocamdată, Grecia nu va intra oficial în incapacitate de plăţi doar pentru că Fondul Monetar Internaţional oferă unei ţări aflate în default tehnic o lună până la constatarea oficială a situaţiei. Practic însă, pieţele financiare vor considera Grecia ca fiind o economie insolventă. Grecia deţine recordul privind amploarea unei incapacităţi de plată a datoriei suverane, iar banca Lehman Brothers, la capitolul insolvenţei unei companii (600 miliarde dolari/538 miliarde euro) în anul 2008.”
Bineinteles, trebuie sa vedem rezultatele finale – acesta fiind doar un exit poll – si reactiile care vor veni in urma acestui referendum.
Update – Referendumul din Grecia. Rezultate partiale. Prime reactii
Victorie categorică a lui Tsipras în Grecia. Peste 60 % din greci au votat ÎMPOTRIVA măsurilor de austeritate
Se arata, printre altele, ca:
„UPDATE 22.49: Ministrul de Finanțe grec, Yanis Varoufakis, a ddeclarat pentru presa greacă că rezultatul votului de astăzi este un mare ”da” pentru democrația Europeană, arată The Guardian.
Varoufakis a subliniat că grecii au transmis un mesaj clar: gata cu tăierile bugetare și ”da” reformelor adevărate. Ministrul a declarat că îndepând de mâine vor contacta partenerii europeni pentru a se ajunge la un acord.
Citește și: Sărbătoare în Atena pe melodia ”Comandante Che Guevara”: Nu suntem sclavi
UPDATE 22.30: Cetăţenii greci au votat în proporţie de 61,01% împotriva măsurilor propuse de creditorii internaţionali, 38,99% pronunţându-se în favoarea acestora, conform rezultatelor oficiale parţiale, potrivit Mediafax.
UPDATE 20.28: Cetăţenii greci au votat în proporţie de 59,8% împotriva măsurilor propuse de creditorii internaţionali, 40,2 pronunţându-se în favoarea acestora, conform rezultatelor oficiale parţiale, scrie Mediafax.
Summit de urgență al Eurogrupului, după referendumul din Grecia
Se arata ca:
„Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Francois Hollande au solicitat duminică seară, în urma unei discuții telefonice, convocarea unui summit al zonei euro, după ce populația Greciei a respins prin referendum ultimele propuneri ale creditorilor internaționali privind un nou acord de asistență financiară, relatează Agerpres.
De asemenea, cei doi lideri ”sunt de acord că votul cetățenilor greci trebuie respectat”, se arată într-un comunicat al Palatului Elysee. Potrivit unei surse din cadrul președinției franceze, summitul ar putea să se desfășoare marți, iar cererea a fost deja transmisă oficial președintelui Consiliului European, Donald Tusk.
Citește și: Prima reacție a lui Tsipras, după rezultatul referendumului
Conform unei alte surse, din cadrul guvernului de la Atena, premierul Alexis Tsipras a avut și el o convorbire telefonică cu Francois Hollande, discuție axată pe modalitățile ”de a tonifica negocierile” dintre Grecia și creditorii ei internaționali, UE și FMI, după ce ultimele propuneri ale acestora au fost respinse la referendumul de duminică.
După numărarea a trei sferturi din buletinele de vot, peste 61% dintre participanții la scrutin au votat ‘Nu’, împotriva acestor propuneri, care, potrivit lui Tsipras, ar fi implicat noi măsuri de austeritate.
Preziceri sumbre privind un nou acord pentru Grecia. Ce a declarat ministrul german al economiei
Se arata ca:
„Ministrul german al economiei, Sigmar Gabriel, consideră că orice noi negocieri cu Grecia privind un nou acord de asistență financiară sunt ”greu de imaginat”, după ce grecii au respins duminică prin referendum ultimele propuneri ale creditorilor internaționali, relatează Agerpres.
Premierul grec Alexis Tsipras a ”tăiat ultimele punți” între țara sa și Europa, a declarat vice-cancelarul german într-un interviu ce va fi publicat luni de cotidianul Tagesspiegel. ”După respingerea regulilor de joc ale zonei euro (…), negocieri asupra unor programe de asistență în valoare de miliarde (de euro) sunt greu de imaginat”, a subliniat Sigmar Gabriel.
Reacția sa survine după ce mai mulți oficiali greci, inclusiv ministrul de finanțe Yanis Varoufakis, au declarat că guvernul de la Atena dorește să reia imediat negocierile cu creditorii internaționali (UE și FMI) și să ajungă cât mai repede la un acord cu aceștia pentru un nou program de finanțare.”
Reacția Rusiei după referendumul din Grecia
Se arata ca:
„Grecia, care a votat masiv împotriva măsurilor de austeritate la referendumul de duminică, a făcut un pas către ieșirea din zona euro, dar își menține stabilitatea politică, ceea ce ar putea face țara mai atractivă pentru investitori, a declarat adjunctul ministrului rus al economiei, Aleksei Lihacev, citat de agenția TASS.
„Dacă Grecia va decide să se retragă din zona euro și să introducă moneda națională, va fi obligată să-și caute parteneri în afara Uniunii Europene”, a arătat viceministrul rus al economiei. În plus, exemplul ei ar putea fi urmat și de alte țări, ceea ce ar avea consecințe ireparabile pentru UE și pentru euro, potrivit Digi 24.
„Nu putem să ne facem că nu înțelegem că este vorba de un pas către ieșirea din zona euro. O eventuală ieșire a Greciei din zona euro ar fi o terapie de șoc pentru Uniunea Europeană”, a declarat oficialul rus, deși s-a ferit să prognozeze dacă Grecia va merge până la capăt în această direcție.
El a spus că se așteaptă ca euro să se devalorizeze față de dolar, dar nu într-o manieră catastrofală. „Dacă UE trage concluziile potrivite, se va ajunge la o anumită asanare bugetară în zona euro, iar moneda europeană va crește din nou”, a afirmat Lihacev.
Aceste prime rezultate ale referendumului arată o „puternică încredere” a poporului grec în guvernul lui Tsipras și aduce o consolidare considerabilă a poziției Greciei în negocierile cu UE, a apreciat, la rândul său, Konstantin Kosacev, președintele Comisiei pentru politică externă din Consiliul Federației, camera superioră a parlamentului rus.
„Este foarte probabil ca situația să ducă la un haos incontrolabil, de care nimeni nu are nevoie, dar Tsipras se va simți mai sigur pe el în negocierile cu europenii”, a mai spus parlamentarul rus, citat de RIA Novosti. „
Adevarul este ca nu e bine ce se intampla. Germania, datorita pozitiei sale extrem de rigide, impunand masuri de austeritate greu de acceptat, care nu rezolva problemele, dimpotriva, le agraveaza, a impins Grecia in aceasta situatie in care este condusa de un partid de extrema stanga, Syriza. Problema mare care se pune este ca daca Grecia va iesi din Zona Euro, foarte probabil se va alia cu Rusia. Mie mi se pare ca au dorit sa dea la schimb ceva Rusiei pentru Ucraina, spre a mai domoli putin Rusia din furia de care e cuprinsa datorita frustrarilor mari pe care le are… Dar iata ce scrie si George Friedman in analiza sa de pe Stratfor:
Beyond the Greek Impasse
Se arata ca:
„The Greek situation — having perhaps outlived the term „crisis,” now that it has taken so long to unfold — appears to have finally reached its terminal point. This is, of course, an illusion: It has been at its terminal point for a long time.
The terminal point is the juncture where neither the Greeks nor the Germans can make any more concessions. In Greece itself, the terminal point is long past. Unemployment is at 26 percent, and more than 50 percent of youths under 25 are unemployed. Slashed wages, particularly in the state sector, affecting professions including physicians and engineers, have led to massive underemployment. Meanwhile, most new economic activity is occurring in the untaxable illegal markets. The Greeks owe money to EU institutions and the International Monetary Fund, all of which acquired bad Greek debts from banks that initially lent funds to Greece in order to stabilize its banking sector. No one ever really thought the Greeks could pay back these loans.
The European creditors — specifically, the Germans, who have really been the ones controlling European negotiations with the Greeks — reached their own terminal point more recently. The Germans are powerful but fragile. They export about a quarter of their gross domestic product to the European free trade zone, and anything that threatens this trade threatens Germany’s economy and social stability. Their goal has been to keep intact not only the euro, but also the free trade zone and Brussels’ power over the European economy.
Germany has so far avoided an extreme crisis point by coming to an endless series of agreements with Greece that the Greeks couldn’t keep and that no one expected them to keep, but which allowed Berlin to claim that the Greeks were capitulating to German demands for austerity. This alleged capitulation helped Germany keep other indebted European countries in line, as financially vulnerable nations witnessed the apparent folly of contemplating default, demanding debt restructuring and confronting rather than accommodating the European Union.
Greece and the Cypriot Situation
For the Germans, Greece represented a dam. What was behind the dam was unknown, and the Germans couldn’t tolerate the risk of it breaking. A Greek default would come with capital controls such as those seen in Cyprus, probably trade barriers designed to protect the Greek economy, and a radical reorientation of Greece in a new strategic direction. If that didn’t lead to economic and social catastrophe, then other European countries might also choose to exercise the Greek option. Germany’s first choice to avoid the default was to create the illusion of Greek compliance. Its second option was to demonstrate the painful consequences of Greece’s refusal to keep playing the first game.
This was the point of the Cyprus affair. Cyprus had reached the point that it simply could not live up to the terms of its debt repayment agreements. The pro-EU government agreed under pressure to seize money in bank accounts holding more than 100,000 euros (around $112,000) and use that money to make good on at least some of the payments due. But assigning a minimum account balance hardly served to lessen the blow or insulate ordinary Cypriots. A retiree, after all, may easily have more than 100,000 euros in savings. And hotels or energy service companies (which are critical to the Cypriot economy) certainly have that much in their accounts. The Germans may have claimed the Cypriot banking system contained primarily Russian money, but — although it undoubtedly contained plenty of Russian funds — most of the money in the system actually represented wealth saved and used by Cypriots in the course of their lives and business. The result of raiding those accounts was chaos. Cypriot companies couldn’t pay wages or rent, and the economy basically froze until the regulations were eventually eased — though they have never been fully repealed.
The Germans were walking a fine line in advocating this solution. Rather than play the pretend game they had played in Greece, they chose to show a European audience the consequences of genuine default. But those consequences rested on a dubious political foundation. Obviously the Cypriot public was devastated and appalled by their political leaders’ decision to comply with Germany’s demands. But even more significant, the message received by the rest of Europe was that the consequences of resistance would be catastrophic only if a country’s political leadership capitulated to EU demands. Seizing a large portion of Cypriot private assets to pay public debts set an example, but not the example the Germans wanted. It showed that compliance with debt repayments could be disastrous in the short run, but only if the indebted country’s politicians let it happen. And with that came another, unambiguous lesson: The punishment for non-compliance, however painful, was also survivable — and far preferable to the alternatives.
The Rise of Syriza
Enter the Coalition of the Radical Left party, known as Syriza, one of the numerous Euroskeptic parties that have emerged in recent years. Many forces combined to drive pro-EU factions out of power, but certainly one of them was the memory of the behavior of pro-EU politicians in Cyprus. The Greek public was well aware Athens would not be able to repay outstanding debt on anything even vaguely resembling the terms set by the pro-EU politicians. Cognizant of the Cypriot example, they voted their own EU-friendly leaders out, making room for a Euroskeptic administration.
Syriza ran on a platform basically committing to ease austerity in Greece, maintain critical social programs, and radically restructure the country’s debt obligations, insisting that creditors share more of the debt burden. EU-friendly parties and individuals — and the Germans in particular — tended to dismiss Syriza. They were used to dealing with pro-EU parties in debtor countries that would adopt a resistant posture for their public audience while still accepting the basic premise put forth by Germany and the European Union — that in the end, the responsibility to repay debts was the borrower’s. Regardless of their public platform, these parties therefore accepted austerity and the associated social costs.
Syriza, however, did not. A moral argument was underway, and the Germans were tone deaf to it. The German position on debt was that the borrower was morally responsible for it. Syriza countered that, in effect, the lender and the borrower actually shared moral responsibility. The borrower may be obligated to avoid incurring debts that he could not repay, but the lender, they argued, was also obligated to practice due diligence in not lending money to those who were unable to repay. Therefore, though the Greeks had been irresponsible for carelessly borrowing money, the European banks that originally funded Greece’s borrowing spree had also been irresponsible in allowing their greed to overwhelm their due diligence. And if, as the Germans have quietly claimed, Greek borrowers misled them, the Germans still deserved what happened to them, because they did not practice more rigorous oversight — they saw only euro signs, just as the bankers did when they signed off on loans to Greece rather than restraining themselves.
The story of Greece is a tale of irresponsible borrowing and irresponsible lending. Bankruptcy law in European and American culture is a system of dualities, where expectations for prudent behavior are placed on both the debtor and creditor. The debtor is expected to pay everything he can under the law, and when that is ability is expended, the creditor is effectively held morally responsible for his decision to lend. In other words, when the debtor goes bankrupt, the creditor loses his bet on the debtor, and the loan is extinguished.
But there are no bankruptcy laws for nation-states, because there is no sovereign power to administer them. Thus, there is no disinterested third party to adjudicate national bankruptcy. There are no sovereign laws dictating the point where a nation is unable to repay its debt, no overarching power that can grant them the freedom to restructure debts according to law. Nor are there any circumstances where the creditor is simply deemed out of luck.
Without these factors, something like the Greek situation emerges. The creditors ruthlessly pursue the debtor, demanding repayment as a first priority. Any restructuring of the debt is at the agreement of creditor and debtor. In the case of Cyprus, the government was prepared to protect the creditors’ interests. But in Greece’s case, Syriza is not prepared to do so. Nor is it prepared, if we believe what the party says, to simply continue crafting interim lies with the country’s creditors. Greece needs to move on from this situation, and another meaningless postponement only postpones the day of reckoning — and postpones recovery.
The Logic and Repercussions of a Grexit
A Greek withdrawal from the eurozone would make sense. It would create havoc in Greece for a while, but it would allow the Greeks to negotiate with Europe on equal terms. They would pay Europe back in drachmas priced at what the Greek Central Bank determines, and they could unilaterally determine the payments. The financial markets would be closed to them, but the Greeks would have the power to enact currency controls as well as trade regulations, turning their attention from selling to Europe, for example, to buying from and selling to Russia or the Middle East. This is not a promising future, but neither is the one Greece is heading toward now.
Many have made a claim that a Greek exit could lead the euro to collapse. This claim seems baffling at first. After all, Greece is a small country, and there is no reason why its actions would have such far-reaching effects on the shared currency. But then we remember Germany’s primordial fear: that Greece could set a precedent for the rest of Europe. This would be impossible if the rest of Europe was doing well, but it is not. Spain, for example, has unemployment figures almost as terrible as Greece’s. Some have pointed out that Spain is now one of the fastest-growing countries in Europe, which would be impressive if growth rates in the rest of Europe weren’t paralyzed. Similarly, Spain’s unemployment rate has fallen — to a mere 23 percent. Those who are still enthused about the European Union take such trivial improvements as proof of a radical shift. I see them as background noise in an ongoing train wreck.
The pain of a Greek default and a withdrawal from the eurozone would be severe. But if others see Greece as a forerunner of events, rather than an exception, they may calculate that the pain of unilateral debt restructuring makes sense and gives Greeks a currency that they can at last manage themselves. The fear is that Greece may depart from the euro, not because of any institutional collapse, but because of a keen awareness that sovereign currencies can benefit nations in pain — which many of Europe’s countries are.
I do appreciate that the European Union was meant to be more than an arena for debtors and creditors. It was to be a moral arena in which the historical agony of European warfare was abolished. But while the idea that European peace depends on prosperity may be true, that prosperity has been lost. Economies rise and fall, and Europe’s have done neither in tandem. Some are big winners, like Germany, and many are losers, to a greater or lesser degree. If the creation of a peaceful European civilization rests on prosperity, as the founding EU document claims, Europe is in trouble.
The problem is simple. The core institutions of the European Union have functioned not as adjudicators but as collection agents, and the Greeks have learned how ruthless those agents can be when aided by collaborative governments like Cyprus. The rest of the Europeans have also realized as much, which is why Euroskeptic parties are on the rise across the union. Germany, the country most threatened by growing anti-EU sentiment, wants to make clear that debtors face a high price for defiance. And if resistance is confined to Greece, the Germans will have succeeded. But if, as I think it will, resistance spreads to other countries, the revolt of the debtor states against the union will cause major problems for Germany, threatening the economic powerhouse’s relationship with the rest of Europe.”
„Beyond the Greek Impasse is republished with permission of Stratfor.”
El arata in final doua lucruri:
– „If the creation of a peaceful European civilization rests on prosperity, as the founding EU document claims, Europe is in trouble.” , incerc sa traduc: „Daca creatia unei civilizatii europene pasnice rezida in prosperitate, asa cum arata documentele fondatoare ale UE, atunci Europa e in bucluc”
– El spune ca Uniunea Europeana nu functioneaza ca un organism care sa studieze si sa aplaneze, sa calmeze un conflict, ci ca un agent de colectare si inca unul foarte dur. Dar arata ca restul europenilor realizeaza de ce se ridica partidele eurosceptice pe tot teritoriul Uniunii. Spune in continuare ca Germania e tara cea mai amenintata de cresterea sentimentului anti-UE, dar care vrea sa faca clar debitorilor ca vor plati un pret ridicat pentru nesupunere. Da exemplul Greciei, dar arata ca daca aceasta rezistenta se va raspandi si la alte tari din UE, revolta statelor debitoare impotriva Uniunii va cauza probleme majore Germaniei, amenintandu-i relatiile de mare putere economica cu restul Europei.
Update – Criza din Grecia
Un articol foarte bun, dupa parerea mea, din Gandul:
CRIZA DIN GRECIA. Înţelegere între Tsipras şi Merkel, după ce au vorbit la telefon. Grecii au termen până joi să găsească o soluţie. REACŢIA FMI. Tsakalotos, noul ministru de Finanţe
Se arata ca:
„La scurt timp după publicarea rezultatelor oficiale de la referendumul istoric din Grecia, la care elenii au spus, în număr covârşitor, un „NU” pachetului de reforme propus de UE, premierul Alexis Tsipras a făcut primii paşi pentru noi negocieri. A vorbit atât cu liderii partidelor din Grecia, cât şi cu cancelarul german, Angela Merkel, dar şi cu preşedintele rus, Vladimir Putin. Liderii europeni i-au dat termen să vină cu noi propuneri de reforme până joi, când este programat summitul extraordinar al liderilor din zona euro. Situaţia este din ce în ce mai complicată pentru Grecia, avertizează liderii europeni, care exclud însă o ieşire din zona euro. Un argument pentru acest lucru o reprezintă şi demisia ministrului grec al Finanţelor, Yanis Varoufakis, nu tocmai plăcut de creditori, mai ales după ce acesta a zis despre liderii europeni că sunt „terorişti”. Astfel, în locul lui Varoufakis, a venit unul dintre negociatorii Greciei, Euclid Tsakalotos. Potrivit rezultatelor oficiale, 61.3% dintre greci au ales „NU”, iar 38.7% „DA”. Premierul Alexis Tsipras le-a mulţumit grecilor pentru „alegerea curajoasă”. „Voi pune în aplicare acest mandat fără ezitare, care nu este un mandat de ieşire din Europa, ci un mandat pentru întărirea poziţiei Greciei în negocierile cu UE”, a spus el. Gândul transmite LIVE TEXT principalele evenimente.
Referendum istoric duminică în Grecia. Chemaţi să voteze planul de austeritate al creditorilor internaţionali, grecii au spus „NU” într-o proporţie covârşitoare. Potrivit rezultatelor oficiale, 61.3% dintre greci au ales „NU”, iar 38.7% „DA”. Premierul Alexis Tsipras le-a mulţumit grecilor pentru „alegerea curajoasă”. „Voi pune în aplicare acest mandat fără ezitare, care nu este un mandat de ieşire din Europa, ci un mandat pentru întărirea poziţiei Greciei în negocierile cu UE”, a spus el.
După primele rezultate oficiale, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi preşedintele Franţei, Francois Hollande, au avut o discuţie telefonică în care au căzut de acord că un summit al liderilor din zona euro ar trebui să aibă loc marţi. Luni seară este programată o întâlnire a celor doi.
UPDATE 19:33 Euclide Tsakalotos a fost numit în funcţia de ministru de Finanţe al Greciei, înlocuindu-l pe Yanis Varoufakis, care a demisionat, informează presa elenă. Până acum acesta a fost secretar de stat în Ministerul de Externe. Ceremonia pentru depunerea jurământului este programată luni seară.
UPDATE 19:10 Tsipras are susţinerea a cinci partide din Grecia. Ministrul grec al Apărării Panos Kammenos a anunţat luni că trei partide de opoziţie au semnat o declaraţie de susţinere a premierului Alexis Tsipras în vederea negocierii unui nou plan de salvare cu creditorii, relatează The Associated Press în pagina electronică.
Astfel, cinci partide se reunesc, în total, în spatele premierului, care avea deja susţinerea formaţiunii sale, Syriza (extremă stânga), şi a Partidului Grecilor Independenţi (naţionalişti) care face parte din coaliţie.
În opinia lui Kammenos, această susţinere anunţă o „nouă eră” în politica greacă şi sporeşte şansele Atenei de a ajunge la un acord cu creditorii săi europeni şi internaţionali. Detalii, AICI.
UPDATE 19:05 Băncile din Grecia rămân închise, informează presa internaţională. Grecii pot scoate de la bancomate tot maximum 60 de euro.
UPDATE 18:49 Marine Le Pen, liderul partidului francez Frontul Naţional, îndeamnă ţările din Uniunea Europeană să constate „eşecul” monedei euro şi să revină la monedele naţionale, după ce duminică poporul grec a respins măsurile de austeritate propuse de creditori, relatează publicaţia franceză Atlantico.
Discutând rezultalele referendumului de duminică din Grecia, Marine Le Pen, preşedinta partidului de extremă-dreapta Frontul Naţional, a declarat, în cadrul unui interviu acordat postului francez BFM TV, că „BCE trebuie să înceteze imediat să mai facă abuz de putere şi să nu mai priveze Grecia de lichidităţi”.
„Sunt de părere că trebuie să constatăm eşecul monedei euro şi să ne concentrăm pe organizarea unui proces de revenire la monedele naţionale”, a adăugat Marine Le Pen.
UPDATE 17:42 Noul ministru de Finanţe al Greciei este Euclid Tsakalotos, unul dintre negociatorii Greciei.
UPDATE 17:45 FMI este pregătit să asiste Grecia, a transmis directorul Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde. „FMI ia act de referendumul din Grecia. Monitorizăm situaţia cu atenţie şi suntem pregătiţi să ajutăm Grecia dacă ne va cere asta”, a zis Lagarde, potrivit The Guardian.
UPDATE 17:30 Eurogrup aşteaptă noi propuneri din partea Greciei, dar rezultatul referendumului va îngreuna negocierile, afirmă preşedintele instituţiei, Jeroen Dijsselbloem, subliniind că menţinerea statului elen în zona euro va necesita „reforme dificile”.
„Rezultatul referendumului este foarte neplăcut pentru viitorul Greciei”, a declarat Jeroen Dijsselbloem, citat de cotidianul italian Il Sole 24 Ore.
UPDATE 16:25 Premierul Alexis Tsipras a vorbit cu cancelarul Angela Merkel la telefon şi au convenit ca autorităţile de la Atena să-şi prezinte programul de reforme joi, la summitul extraordinar al statelor din zona euro, anunţă BBC, citând presa din Grecia. Detalii, AICI.
UPDATE 16:23 Amintim faptul că Grecia a rămas fără ministru de Finanţe, după ce Yanis Varoufakis şi-a dat demisia în această dimineaţă. Potrivit presei internaţioanle, este foarte probabil ca înlocuitorul lui Varoufakis să fie chiar unul din echipa de negociatori, Euclid Tsakalotos. Potrivit Reuters, citat de BBC, Varoufakis le-a zis jurnaliştilor de la Atena că deşi el pleacă, se vor vedea cu Tsakalotos.
UPDATE 16:00 Ministrul german al Economiei, Sigmar Gabriel, a declarat că referendumul din Grecia reprezintă o respingere a regulilor din zona euro. „Dacă Grecia vrea să rămână în zona euro, trebuie să propună reforme mai mari decât cele prezentate până acum. Nu putem abandona Grecia, dar toate statele UE trebuie să se pregătească acum să ofere un ajutor umanitar. Grecia este ameninţată de insolvenţă”, a spus Sigmar Gabriel, potrivit Reuters.
UPDATE 15:48 Premierul Alexis Tsipras a avut o convorbire telefonică cu preşedintele rus, Vladimir Putin. Potrivit BBC, subiectul discuţiei a fost datoria Greciei şi, potrivit unui comunicat de presă al Kremlinului, Putin „şi-a exprimat susţinerea faţă de poporul grec în dificultăţile cu care se confruntă”. Mai mult, acelaşi comunicat arată şi faptul că Tsipras şi Putin au discutat despre „dezvoltarea cooperării dintre Rusia şi Grecia”.
UPDATE 15:08 Ministrul de Finanţe al Germaniei susţine că datoria Greciei nu poate fi redusă, iar subiectul nu este pe agenda guvernului german. Purtătorul de cuvânt al ministerului, Martin Jaeger, a precizat că nu există fundament pentru o astfel de măsură, mai ales că autorităţile elene încă nu au făcut noi propuneri pentru un alt plan de salvare.
UPDATE 14:33 În aceste momente, se desfăşoară o întâlnire între liderii partidelor din Grecia, pentru a discuta punctele de pornire în următoarele negocieri. La întâlnire participă şi Alexis Tsipras, care, potrivit The Guardian, urmează să aibă o discuţie şi cu preşedintele rus, Vladimir Putin, şi cu cancelarul german, Angela Merkel.
UPDATE 14:31 Conducerea BCE urmează să aibă o discuţie, luni seara, despre un fond de urgenţă pentru Grecia, au declarat surse oficiale pentru Reuters.
UPDATE 13:54 Grecia ar trebui să beneficieze de un nou plan de salvare şi ar trebui să rămână în zona euro, a declarat ministrul spaniol al Economiei, Luis de Guindos, potrivit BBC. Spania este deschisă noilor negocieri cu guvernul de la Atena.
UPDATE 13:40 Comisia Europeană nu va începe negocierile fără un mandat din partea miniştrilor de Finanţe din zona euro, a anunţat vicepreşedintele CE, responsabil cu euro şi dialog social, Valdis Dombrovskis. „Eurogroup are toate instrumentele să menţină stabilitatea economică a zonei euro. Un răspuns NU complică grupurile, s-a creat o distanţă foarte mare între Grecia şi Zona euro. Comisia Europeană este, în continuare, dornică să găsească o soluţie, dar pentru noi negocieri avem nevoie de mandat de la Eurogroup”, a anunţat Dombrovskis, de la Bruxelles.
În plus, vicepreşedintele CE a precizat că reformele din Grecia au fost implementate doar parţial şi că Guvernul Tsipras este vinovat pentru eşecul înregistrat în ce priveşte creşterea economică.
UPDATE 13:11 Negocierile cu Grecia nu pot fi reluate deocamdată, a anunţat purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel. „Uşile rămân deschise pentru un nou plan de salvare a Greciei, chiar şi după rezultatul referendumului, dar negocierile nu pot începe încă. În lumina deciziei cetăţenilor greci, condiţiile pentru a începe noi negocieri nu sunt încă îndeplinite”, a spus Steffen Seibert, anunţă BBC.
UPDATE 12:16 Miniştrii de Finanţe ai UE se vor întâlni în prima parte a zilei de marţi. Membrii Eurogroup au fost convocaţi pentru ora 13:00, în condiţiile în care de la ora 18:00 este programat summit de urgenţă al zonei euro, anunţă preşedintele Eurogroup, Jeroen Dijsselbloem, potrivit The Guardian.
Potrivit unui comunicat de presă, membrii Eurogroup aşteaptă noi propuneri de reforme din partea autorităţilor de la Atena.
UPDATE 11:46 Preşedintele Klaus Iohannis spune că, deşi Grecia a votat ”Nu” la referendumul de duminică, speră că înţelepciunea politică şi economică va prima în cele din urmă şi se vor găsi soluţii care să însemne ”Da” pentru viitorul european al Greciei. Mai multe detalii AICI.
UPDATE 11:03 Euro s-a depreciat, dar a atins doar minimul ultimei săptămâni, în urma votului negativ de la referendumul din Grecia care va avea pe termen lung un impact limitat pe pieţele financiare, potrivit analiştilor citaţi de Bloomberg. „Reacţia pieţei a fost până acum remarcabil de calmă. Majoritatea oamenilor stau deoparte şi aşteaptă să vadă cum răspund autorităţile europene”, a declarat Callum Henderson, director pentru cercetări în domeniul valutar la Standard Chartered în Singapore. Mai multe detalii AICI. […]”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
18 comentarii »
Lasă un răspuns
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR
Auziti ce spune Basescu:
Romania Libera
Băsescu, despre viitorul Greciei: Tsipras trebuie să plece
Se arata, printre altele, ca:
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Apropo de ce am subliniat, nimeni si nimic nu garanteaza ca daca toate tarile vestice, care au, intr-adevar, datorii mari, inclusiv Germania, pe care fostul Presedinte a uitat s-o nominalizeze, „vor da banii inapoi”, lucrurile vor functiona „într-un sistem de drept internațional și într-un sistem economic în care banii pe care îi iei cu împrumut niciodată nu sunt banii cuiva anume, sunt banii popoarelor”. Adica, intr-un fel, sa le dai „popoarelor” banii inapoi… 🙂 . Nu numai ca „popoarele” nu-si vor primi banii inapoi, dar ar fi cea mai teribila criza – mai tare decat cea din 2008 – in conditiile in care exista bani din belsug! 🙂
Sunt stranii referirile din presa germana, dintr-o anumita parte a presei, desigur, la „puturoasa Grecie”, ca si cum Germania ar fi fost fortata pana acum sa crediteze masiv Grecia.
Gandul
89% dintre germani spun ”NU” Greciei, conform unui ”referendum” al revistei Bild
Se arata ca:
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Un „sondaj” cu o tinta ideologica precisa. Problema este ca ideea principala care se degaja atat din „sondaj” cat si din acest articol al revistei Bild distruge orice idee de fraternitate, care ar trebui sa existe intre tarile UE.
Motane, tu spui ca in sudul Europei este nevoie de capital. In principiu tu ai dreptate. Problema este insa CE FACI CU CAPITALUL. Pot sa investesc sute de milioane, dar s-o fac prost si atunci totul se duce pe apa sambetii, sau sa investesc putin, dar cu cap, si sa obtin profit incet dar sigur. Vezi tu, nu doar capitalul e o problema ci si CINE SI CUM il foloseste.
Vad ca toata lume ii judeca si ii condamna pe ceilalti, fara sa condamne catusi de putin vinovatul principal, grecii. Se tot da vina pe guvernarile anterioare si atat.
De ce sunt grecii vinovatii principali? Grecii?
La nivelul intregii Uniuni Europene a investi putin, adica investitii mici, nu poate fi o cale spre dezvoltare. Si eu am spus, depinde cum e folosit capitalul. Parerea mea este ca, in stadiul in care se afla acum UE, nu se poate vorbi de o optimizare. Diferentele substantiale de productivitate dintre Sud si Nord nu permit lucrul asta…
Motane, daca e sa ne uitam la cum suntem priviti noi, romanii de ceilalti membrii ai UE,ce pot sa zici? Daca ar fi sa fi facut acum un referendum, oriunde in UE, Frata, Germania UK, legat de noi, cum crezi ca ar fi rezultatul? De acord cu tne ca a fi subiectv, eronat,dar pe cine condamnam? Ii cndamnam pe nemtii, pe francezii sau englezii care vad doar o parte, cea proasta, a noastra? Condamnam media care exploateaza la maxim orice tampenie facuta de reprezentantii natiei noastre?
Vezi tu, analizarea unui subiect doar dintr-un unghi nu prea ne ajuta. Din pacate asta este unul din defectele democrstiei. Majority rules. Cum faci ca intr-o natiune acea majoritate sa fie de calitate?
In Grecia a fost o „masinatiune politica” tot acest referendum. Tu poti sa-mi spui cati din cei ce au votat NU au stiut cu exactitate si efectele acestui nu? Intrebarile au fost bine ticluite ca sa se obtina rezultatul dorit. Dupa cum am vazut,toti, sau marea majoritate, au vazut in „NU” dorinta de pastrare a demnitatii, ceea ce este total eronat.
Nu cred ca asta e adevarul. Adevarul este ca de foarte multa vreme Grecia a fost condusa prost. Si tocmai aceasta conducere proasta a condus spre dezastrul actual. Acum ce se vrea? Stergerea cu buretele si „de la capat” cu ea spalata? Pentru ca orice ar spune tsipras sau oricine alt grec, Grecia are nevoie de capital ca sa repare orice ar vrea ei. Cum sa te mai crediteze cineva daca tu refuzi orice solutie, orice compromis.
Populismul nu este solutia in niciun caz. Ceea ce se face acum in Grecia este doar un populism de doi bani. Grecia ARE NEVOIE de fonduri. Totodata Grecia TREBUIE sa le si foloseasca cu cap. Un stat nu poate sa traiasca doar din „ajutor social”.
Sa se faca un referendum „oriunde in UE, Frata, Germania UK, legat de noi”? Nu inteleg ideea, mai exact obiectul unui astfel de referendum.
Este foarte comod sa dai vina pe „majoritate”. Insa eu n-am vazut ca Grecia s-a dezvoltat prin masurile de austeritate. Nivelul de trai a scazut, somajul a atins cote alarmante si, in vreo 7 ani, datoria publica a Greciei aproape ca s-a dublat.
„89% dintre germani spun ”NU” Greciei, conform unui ”referendum” al revistei Bild”
Am mers pe ceea ce ai postat tu. Am mers pe acest „referendum” al revistei Bild vis-a-vis de greci. Mi-am pus intrebarea, cu voce tare, daca s-ar face la fel vis-a-vis de noi. De ce ar fi de condamnat cei ce fac astfel de aprecieri, cand exemplele pe care le au ei la indemana sunt destul de proaste.
Motane, grecii sunt in „galeata” nu de ieri, de alaltaieri, ci asa cum ai zis-o tu, de multi ani. Cine e vinovat? Sunt vinovati oare doar creditorii externi???
Da-mi voie sa ma indoiesc de „adevarul” lui tsipras. Mie unuia imi pare ca tot acest circ „made in greece” are alte mize. O sa vedem, si nu peste multa vreme.
Ai vazut tu sa iasa cineva la rampa in Grecia si sa le explice ce spui tu cetatenilor? Spui ca a crescut somajul, datoria publica, etc etc. Si iesirea din zona euro o sa-i salveze? Va creste incasarile la buget trecerea la drahma? Va fi rezolvata problema somajului daca Grecia iese din UE? Daca nu se ajunge la o intelegere cu creditorii, va avea guvernul crec cu ce sa plateasca pensii si salarii?
Ce naiba motane, ma faceai pe mine etatist.
Motane, daca acest „alt dom Goe grecesc” ar fi explicat CORECT toate efectele votului, ce se va intampla in caz de DA, si ce in caz de NU, atunci am fi putut discuta de corectitudine si ca intradevar a vrut sa afle vointa populara. Asa insa s-a acoperit ptr aroganta sa cu „vox populi, vox dei”
@Rica
Jospeh Stiglitz spune ca si in cazul iesirii Greciei din Zona Euro, situatia acestei tari prezinta riscuri. Da, ar putea sa faca ceva… Dar spre deosebire de Argentina, dupa cum arata Stiglitz, Grecia e intr-o situatie mai defavorabila: Argentina avea moneda proprie si s-a salvat prin devalorizarea monedei, lucru ce a facut economia competitiva la export. Grecia, in situatia actuala, nu are moneda proprie, adica moneda nationala. Daca iese din Zona Euro trece la drahma. Dar vor avea, spune Stiglitz: „possibility of deciding their own destiny in a context of huge uncertainty”, fata de cealalta alternativa: „austerity and depression without end” (sursa – aici).
Daca cei de la Bild ar face un astfel de referendum la adresa Romaniei, le-as reaminti, respectuos, ca Romania respecta conditiile Tratatului de la Maastricht, Germania nu le respecta! 🙂
Apropo de etatism, m-a amuzat acest articol al lui Paul Krugman:
Scattered Notes on the Euro
unde spune, la sfarsit, asa:
Zice ca a primit un mail interesant prin care i se spune: „Nu pot sa cred ca cineva care scrie lucruri de extrema stanga ca Dvs. a primit Nobel.” Ideea era ca multi par sa considere ca adevaratii economisti cred in bani care suna, palpabili, preferabil aur, si doar socialistii cred ca pot fi avantaje din deprecierea monedei. Mi-a placut raspunsul lui:
Excelent raspuns!! 😆 Dupa aceea arata: „Dar, desigur, conservatorii moderni isi trag economia lor monetara de la Ayn Rand, nu de la Scoala de la Chicago”. 🙂
Bineinteles, recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Motane, eu tot nu pricep. Daca ies din zona euro, nu mnai dau inapoi imprumuturile? Faptul ca trec la drahma, sau raman la euro, NU TOT ACEIASI BANI trebuie sa-i dea inapoi? Un milion de euro, nu este tot un milion de euro si ptr cei care nu au euro ca moneda nationala? Eu cred ca iesirea din zona euro nu-i va avantaja. sa-ti dau un exemplu. In Romania daca vrei sa-ti cumperi o masina noua, ai pretul in euro. In schimb, dat fiind ca tu nu ai posibilitatea sa faci plata in euro, trebuie sa se faca conversia in lei. la sfarsit,, dupa ce ai facuta plata finala in lei si ai actele si cheia in mana, constati ca suma platita oin euro este mai mare decat pretul masinii. De ce? pai tu scoti euro din banca si ii schimbi la un curs, de regula sub cel de referinta. Cel ce vinde masina respectiva, face conversia din euro in lei, pkus un comision care sa-i permita ca atunci cand schimba leii in euro sa obtina pretul afisat IN EURO. In schimb, tu, CUMPARATORUL FINAL, platesti mai mult.
Si atunci unde-i avantajul menezii nationale???
Da, si daca ramane in Zona Euro, datoria creste! 🙂 Vezi ce interesant? 🙂 Citeste aici: ministrul german de Finante sustine ca datoria Greciei nu poate fi redusa, pe cand ultimul raport al FMI spune ca datoria Greciei este nesustenabila… Sa vedem la ce concluzie se va ajunge in urma negocierilor…
Apropo de masina cu pretul in euro. Aici e vorba de haosul din Romania. Daca e s-o luam asa, nu vad niciun motiv pentru care pretul respectivului automobil sa nu fie afisat si in US$, in yeni japonezi, in lire sterline sau franci elvetieni, etc. De ce trebuie afisat numai in euro? In mod normal, pretul nu trebuie afisat intr-o moneda straina, ci doar in moneda nationala. Cu alte cuvinte, daca luam exemplul automobilului, indiferent de brand, indiferent daca e produs in Romania sau nu e produs in Romania, pretul acestuia trebuie afisat in lei. Asa ar trebui sa fie normal. Ca acest pret, in lei, ar putea sa fluctueze in functie de cerere si oferta, asta e altceva. Daca folosesti o moneda straina, de ce nu te-ai gandi ca exista si riscuri legate de ea: spre exemplu cei care s-au imprumutat in franci elvetieni… Dar de ce pretul respectiv sa fie afisat in euro, dar platibil in lei si nu afisat in lei, dar platibil (si) in euro? De exemplu: ar putea sa vina un american aici si sa vrea sa-si cumpere o masina; masina costa atatia lei, el ar putea sa intrebe daca nu poate face plata in dolari; da, se poate plati in US$, i se face calculul la cursul de referinta al BNR, plateste in US$, cumpara masina. De ce nu asa?
In rest iti recomand sa (re)citesti un excelent articol al D-lui. Florin Citu – Aderarea la zona euro impinsa spre 2025 de lipsa reformelor, dar si ultimul articol al sau – Dl. Isarescu confirma ce spuneam, aderarea la euro aproape de 2025 .
Trebuie sa punctam un lucru: bancile (nu BNR), casele de schimb valutar, vand si cumpara valuta (avem un pret de vanzare si unul de cumparare al unei monezi straine):
http://www.bnr.ro/Cursul-de-schimb-524.aspx
http://www.banknews.ro/curs_valutar_banci/
Iar pretul de vanzare este, de regula, mai mare decat cel de cumparare. Insa aceste preturi sunt in lei!! Diferenta intre cele doua e mica.
Intr-adevar, asta ar fi unul din avantajele monedei unice, euro: poti sa faci plati in aceeasi moneda oriunde in Uniunea Europeana. Si atunci care ar fi problemele? Cum ar putea fi acestea sintetizate cat mai clar? Care sa fie cauza dificultatilor din Zona Euro? Iti recomand sa (re)citesti aceasta postarea mea, mai veche: Despre euro si Zona Euro…. Am facut acolo referire la un interviu cu Milton Friedman in care, printre altele, era vorba despre euro si Zona Euro.
Daca ai sa citesti cu atentie, ai sa vezi ca Friedman indentifica cateva probleme:
Cum chestiunea e una de politica monetara, Friedman se intreaba: „E aceeasi politica monetara potrivita pentru toate aceste tari?”. El a fost de parere ca: „Germany and France on one hand and Ireland and Spain on the other: it’s very dubious that it is. That’s why you’re having increasing difficulties within the Euroland group. As you probably know Sweden, which had not joined the European Monetary Union, voted down doing so and will keep its own currency.” (Milton Friedman). Suedia votase pentru ca sa-si mentina moneda nationala. Iar Suedia cred ca are o economie mult mai performanta decat cea a Romaniei…
Eurozona se afla in dificultati mari, si nu numai din cauza Greciei… Asta incercam sa arat si in postare. Uite-te, de pilda, la tarile din grupul numit PIIGS… Chestiunea este ca, in ceea ce priveste tara noastra, din pacate, productivitatea este mult prea slaba fata de multe din tarile Eurozonei – asta ar fi, dupa parerea mea, problema principala cu care se confrunta Romania. O alta problema, majora cred, in ceea ce ne priveste e data de cea de la punctul 4. – „Tarile Uniunii sunt afectate diferit de evenimentele externe”.
Daca ai o productivitate slaba, dar adopti aceeasi moneda cu tari cu productivitate mult mai ridicata, lucrul asta afecteaza grav in primul rand tara cu productivitate mai slaba. Sa observam, de pilda, Grecia sau Spania care au beneficiat de fluxuri de capital din centrul Zonei Euro si au dus-o bine o perioada. Dar cand aceste fluxuri s-au intors inapoi, cu ocazia crizei, lucrurile s-au inrautatit brusc. Dar mie mi se pare ca daca tari cu productivitate mai slaba adopta aceeasi moneda cu tarile ce au o productivitate mult mai ridicata, afecteaza si ansamblul. De pilda: situatia Greciei nu afecteaza Zona Euro…? De asemenea sunt intgrijoratoare ratele mari ale somajului in tari care au renuntat la moneda proprie in favoarea celei unice. E ingrijorator, de exemplu, ce se intampla in Franta, Italia, inclusiv din punct de vedere politic. De fapt, sa ne gandim ca euroscepticismul e un curent care s-a intins in mai toata Uniunea Europeana, generat de dificultatile economice prin care trece Uniunea, Zona Euro. Gandeste-te ca un premier al unei tari europene, si nu vorbim aici de personaje „exotice” precum Beppe Grillo sau Marine Le Pen, ci de David Cameron – premier in exercitiu, subliniez asta, al Regatului Unit – a si promis un referendum pe tema ramanerii Marii Brianii in Uniune…
De aceea cred ca problema pe care trebuie sa si-o puna orice om responsabil este: trebuie sa intram in Zona Euro? Suntem pregatiti s-o facem? Sa ne gandim ca Suedia a preferat sa-si pastreze moneda, Marea Britanie la fel, de asemenea inteleg ca si Danemarca are moneda proprie – Coroana Daneza -, tari cu o economie mult mai performanta decat a noastra…
Iti recomand sa citesti si aceste doua articole interesante semnate de Paul Krugman:
Milton Friedman, Irving Fisher, and Greece
si
Debt Deflation in Greece
Motane, de acord cu tine, avand in vedere ca noi nu avem inca euro ca mineda nationala, sau unica, TOATE preturile trebuiesc afisate in lei, mai ales ca tu stat nu-mi permiti nici mie ca societate sa incasez alta moneda, si nici persoanei fizice sa faca plata in alta moneda. Totusi, din cauza unor legi proaste si aplicate si mai prost, avem paradoxul asta, pe care culmea il plateste tot cumparatorul.
Pe plan extern, mai ales la nivel UE eu cred ca moneda unica prezintra tocmai acest avantaj, al comertului fara pierderi generate de acest curs de schimb. Tu spui ca discrepantele apar din cauza ca Nordul este dezvoltat si Sudul nu. pai hai sa luam exemple, si nu de acum, ci iti dau unele de prin anii 90, cand inca nu era acea moneda unica. Doua situatii, aproape identice. Eram inca imbarcat si am intrat cu nava in port la Antwerp sa incarcam ingrasamant in saci. Am avut doua echipe de cate DOI OAMENI, care au incarcat vaporul in 24 de ore. Unul era la controlerul benzii, o consola FARA FIR (in anul 93) si celalalt aseza din mers sacii, schimbandu-se din cand in cand, facand tura de 8 ore cu pauze de 15 minute la fiecare 4 ore, in regim de lucru 24/7, adica NON-STOP
Intamplatea face ca in acelsi an, la cateva luni, sa intram intr-un port grecesc sa incarcam aceeasi marfa, tot ingrasamant, tot in saci de aceeasi greutate, ptr un port din Nordul Africii (Maghreb). Am avut 4 echipe, cate una pe magazie, echipe formate din 10 oameni, care munceau 6 ore, cu pauze de 25 de minute (care se dovedeau a fi de fapt 30-35), programul incepea la ora 9 dinineata, si pe 9 1/2 ajungeau la nava, dar pana la ora 16:30, dar plecau de la nava „sa se schimbe” pe la 16, sau chiar cu 10-15 minute mai devreme. L-am intebat pe un foreman de ce nu au inca acel sistem automatizat de incarcare, si raspunsul a fost ca nu este de acord sindicatul, deoarece ar insemna sa se reduca personalul.
Deci? Cine-i de vina pentru acele disvrrpante de care zici tu? Vezi tu Motane, tu judeci teoretic, fara sa iei in calcul tocmai aspectul local. Logic tu ai dteptate, dar realitatea te contrazice. Nu poti avea progres daca ramai blocat pe un sistem care nu da randament. Ce crezi tu ca s-a intamplat in Antwerp (de exemplu) cand operatorul respectiv a implementat acel sistem automatizat, de randament mai mare. S-a obtinut o productivitate mai mare? S-a marit volumul de marfa operat pe aceeasi unitate de timp? Au crescut incasarile prin faptul ca numarul de nave operate s-a marit? Eu zic ca da, tu nu? Celor diponibilizati li s-a dat posibilitatea sa se re-orienteze, re-califice. Rotterfam are cel mai mare terminal de containere din Europa complet automatizat. Acoloo containerele sunt aduse la nava de dispozitive automate, fara soferi. Un ins opereaza de la distanta 10 unitati de transport.
Normal ca Nordul s-a dezvoltat. Pentru ca investitiile au avutr ca scop cresterea productivitatii si implicit scaderea costurilor. in SUD, cum spui tu, inca avem 2 angajati pentru un volum de munca ce poate fi efectuat de unul singur. Si inebvitabil avem acel fenomen in care fiecare lasa pe celalalt.
Motane, cand navigam, eram 30-35 de insis pe o nava. Acum, implementand siteme de automatizare s-a ajuns ca pe acelasi tip de nava sa fie maxim 12 insi. Normal ca acum salariile sunt mai mari, pentri ca s-a putut cresterea salariilor cu 25-30, chiar 50% per capita.
Vezi tu Motane, in teorie multe sunt bune, dar in practica sunt multe elemente care pot disturba procesul de implemetare..
Vorba romanului, „teoria ca teoria, dar practica ne omoara”. In fons si la urma urmei, totul tine de mentalitati, dupa cum vorbeam mai devreme. Si caeste mentalitati tin de specificul demografic, si greu pot fi modelate.
Motane, sunt curios ce spune acest Friedman despre dolar. Ce „dezavantaje” avea Europa pe vremea cand exportul si importul mondial se raporta doar la dolar. Motane, probleme existau si atunci. Si atunci, pana la aparitia Euro erau diferente de productivitate intre Nord si Sud, intre Vest si Est. Atunci insa paritate intre dolar si moneda natinala era controlata de peste ocean. Normal ca acum aceasta moneda europeana sa stea in gatul unora. Sa ne uitam la inceputuri si sa vedem cum era paritatea €/$ si cum a evoluat aceasta. Sa ne amintim si de luptele subterane legate de cotatia barilului, care la un anumit moment se „zvonea” sa fie facuta in Euro.
Motane, pana la urma totul se rezuma la o lupta acerba ptr hegemonie. Pe vremuri era simplu, se puneau armurile, se incalecau cai si gata, ala mai „tare” dicta. Acum nu mai tine cu „armura” si se arunca in lupta alte arme, cum ar fi $, £, ¥, €, etc etc, 😊 Si care dintre aceste „monezi” e mai tare, ala dicteaza.
Parerea mea, 😊
Depinde ce iei in calcul cand te referi la „mobilitatea fortei munca” in cadrul UE. Eu as avea argumente sa te contrazic. Desigur, sunt convis ca o sa vorbim de „forta de munca” diferita,din pct de vedere al calificarii bineinteles, 😊
[…] Vest. De aceea in toata povestea asta a datoriilor publice e ceva putred… De aceea eu spuneam aici ca exista un exces de lichiditate ce trebuie cheltuit. Dar mai vine si o alta intrebare: pe ce […]
Pingback de E ceva ce nu se justifica… « Motanul Incaltat | iulie 8, 2015 |