Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Sfintele Pasti. Hristos a inviat!

„Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta acum si te bucura, Sioane, iar tu, curata Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.”

(din Rugaciunile la vremea mesei in Saptamana Luminata – Ceasurile, Paraclisul si Acatistul Sfintei Invieri – Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2011)

„Istovitu-s-a sufletul meu de suparare; intareste-ma intru cuvintele Tale.”

(Psalmul 118, 28)

Ceea ce doresc fiecaruia de Sfintele Pasti este ca Lumina Sfintei Invieri sa partunda in sufletele noastre, sa ne calauzeasca pe calea cea dreapta si sa risipeasca supararile cu care omul se confrunta in viata aceasta. Insa ceea ce este important e sa nu intinam Sfintele Pasti sau mai degraba si mai bine zis sa nu ne intinam cu supararile noastre. Este mai drept sa multumim Domnului pentru aceste suparari decat sa ne intinam cu ele sau din cauza lor. Nu e atat de rea istovirea precum intinarea. Preafericitul Psalmist s-a rugat: „intareste-ma intru cuvintele Tale”. Deci exista un remediu la istovire, dar la intinare? Chestiunea aceasta mi se pare foarte importanta in aceste vremuri destul de tulburi, pline de neclaritati.

Spre exemplu, inca de la inceptul mandatului sau, Presedintele Iohannis a decorat cu Ordinul Steaua Romaniei un om care, desi a suferit in temnitele comuniste, declara ca a avut norocul de a fi educat de legionari. Eu cred ca norocul unui om este acela de a fi educat de crestini, nu de legionari. De asemenea am vazut la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan sintagma „Invierea Romaniei”, de ce destul de multi romani au un buget de Pasti cuprins intre 100 si 500 lei si ca ar trebui sa fie 2% procentul asta. Dupa parerea mea, este mai bine sa spunem ca atatea parale facem, ceea ce e si adevarat. Am vazut si ca a transmis Denia Prohodului Domnului de la Putna, „Ierusalimul romanesc”. Nu ca ar fi rau lucrul acesta, dar marele pericol este sa cadem intr-o revolta cu iz mistic, eludand adevarul. Mai bine privim adevarul fara sa ne preamarim pe noi insine, fara sa preamarim poporul roman, ca ar merita ceva mai bun si altele de genul asta. Pentru ca daca vorbim de merit, atunci intreb si eu: meritam? Nu de alta, dar toate aceste revolte si preamariri ne indeparteaza de smerenie. Iar daca ne indepartam de smerenie, ne indepartam de adevar. Si adevarul sfinteste, ca doar n-ar putea sfinti ceva minciuna.

„Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime…”, iar Scriptura spune:

„Si am vazut cetatea sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa impodobita pentru mirele ei.”

(Apocalipsa 21,2)

De unde intelegem ca noul Ierusalim este cel nepacatos, curatit de pacat. Iar Lumina Invierii chiar si pe cel curatit de pacat il lumineaza si il bucura, ” ca slava Domnului peste tine a rasarit”. Chiar si cel ce s-a curatit de pacat are nevoie de Lumina de la Dumnezeu. Cu atat mai mult noi, care nu suntem vrednici de acest nou Ierusalim. Iar amagirea cea mai mare ar fi sa ne socotim vrednici. La noi, la romani, s-a strecurat de multa vreme amagirea ca noi am fi vrednici de una si de alta, dar altii nu ne lasa. A da vina pe altii mi-e teama sa nu fie o amagire si mai mare, care nu ne va aduce ceva bun. Mereu altii comploteaza, altii sunt de vina, teoria conspiratiei prinde radacini. Iar daca ne amagim in felul acesta, ne si intinam pentru ca lasam ca ura sa creasca in sufletul nostru. Eu cred ca noi ar trebui sa meditam la faptul ca nu atat cugetarea, care e a noastra de cele mai multe ori, ci intelegerea ni se da de catre Dumnezeu. Preaferictul Psalmist spune:

„Lipitu-s-a de pamant sufletul meu; viaza-ma, dupa cuvantul Tau” (Psalmul 118, 25)

„Fa sa inteleg calea indreptarilor Tale si voi cugeta la minunile Tale” (Psalmul 118, 27)

„Lege pune mie, Doamne, calea indreptarilor Tale si o voi pazi pururea” (Psalmul 118, 33)

El nu spune nici ca este sfant, ci ca „s-a lipit de pamant sufletul sau”. Nu spune ca intelege calea indreptarilor lui Dumnezeu, ci se roaga: „Fa sa inteleg calea indreptarilor Tale”, nu spune despre sine ca ar fi om drept, ci se roaga spunand: „Lege pune mie, Doamne”, ca sa poata pazi pururea indreptarile lui Dumnezeu. Or, impresia mea este ca noi ne intinam deseori, facand exact contrariu. Nu e vorba doar de respectarea Legii, ci de intelegerea ei. Iar ca sa inteleg Legea Domnului, trebuie sa mi se dea s-o inteleg de catre Dumnezeu. Iar daca cineva nu pazeste indreptarile Domnului – Psalmistul se mahneste pentru asta – cati dintre noi ne intrebam daca Dumnezeu i-a pus aceluia o lege ca sa le pazeasca… si daca noua ne-a pus o astfel de lege, ca sa pazim indreptarile lui Dumnezeu. De aceea mi se pare ca ar trebui s-o lasam mai moale cu vrednicia noastra, cu faptul ca meritam mai mult, desi nimeni nu a demonstrat lucrul asta, cu un astfel de fals patriotism, care arata mai degraba un suflet vexat… Lumina Sfintei Invieri se adreseaza, ca sa zic asa, inimii si mintii noastre. De aceea sa ne rugam ca sa ni se dea s-o intelegem. Pentru ca noi nu suntem vrednici de un astfel de dar. Lumina Sfintei Invieri o vad si paganii si n-o inteleg. Cat o intelegem noi? Noi stim ca vine de la Dumnezeu, dar o intelegem? Psalmistul stia ca Legea vine de la Dumnezeu, insa nu a spus ca o si intelege de la sine, de la el insusi adica, ci a cerut, prin rugaciune, sa i se dea s-o inteleaga pentru a putea cugeta la minunile lui Dumnezeu. A sti doar nu este suficient. Trebuie sa si intelegi. A sti doar nu te scuteste de intinare. Iar Psalmistul care stia ca Legea vine de la Dumnezeu, a recunoscut: „Lipitu-s-a de pamant sufletul meu”, recunoscand neputinta sa si din cauza asta adauga: „viaza-ma, dupa cuvantul Tau”.

„Calea indreptarilor Tale” este tainica, ascunsa omului e intelegerea ei. Iar cand spune: „viaza-ma dupa cuvantul Tau”, ne arata ca ceea ce stim cu totii, si paganii si crestinii laolalta, chiar daca paganii nu cred, – Invierea Domnului – e de asemenea o mare taina, pe care nu oricine o intelege, ci doar celor care li se da s-o inteleaga. De aceea sa ne rugam si noi impreuna cu Psalmistul: ” viaza-ma, dupa cuvantul Tau”, ca Dumnezeu sa ne daruiasca intelegerea acestei taine si sa facem drepte cararile noastre. Ca nu cumva, din neintelegere, sa cadem in pacat.

Hristos a inviat!

aprilie 11, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii