Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Cazul invatatoarei de la „Sigismund Toduta”…

Ziua de Cluj

Anchetă la un liceu clujean. O învăţătoare l-a numit pe un elev de clasa I „jumătate de creier” AUDIO

Se arata ca:

Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Cluj a declanşat o anchetă la Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca, după ce o învăţătoare a fost înregistrată cu un reportofon la ore în timp ce a strigat la un elev din clasa I şi l-a făcut nebun, tâmpit şi „jumătate de creier”.

Incidentele din clasa I, de la Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă”, s-au petrecut de-a lungul mai multor săptămâni, în timpul lunii martie, învăţătoarea fiind înregistrată cu un reportofon pus de tatăl unei eleve în ghiozdanul acesteia.

Fetiţa s-a plâns de mai multe ori părinţilor că învăţătoarea le vorbeşte urât la şcoală, iar aceştia au decis să o înregistreze cu un reportofon. Ulterior, părinţii elevei au decis să-şi mute fiica la o altă şcoală, după care au sesizat Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, care a deschis o anchetă. În înregistrare, se aude cum învăţătoarea îl face nebun, tâmpit şi „jumătate de creier” pe un elev.

„Mă, tu eşti nebun la cap, unde dracu ai văzut, de ce scrii zero, mă, băiatule? Mă, tu eşti normal la cap? Tu eşti întreg la cap, unde dracu ai văzut tu cu zero? (…) Tu nu îţi poţi reveni la nivelul colegilor tăi? Du-te naibii în pregătitoare, du-te în grădiniţă. Pleacă în pregătitoare. Incapabil să se concentreze. Mă, băiatule, tu eşti întreg? Unde îţi stă capul, vino dracului la catedră, să te păzesc ca pe un copil mic. Soarele cui l-a făcut de copil. Jumătate de creier. Vino aici cu scaunul să stai la masă, să fii supravegheat ca bebeluşii. Bebeluş”, a spus învăţătoarea, citată de Mediafax.

Aceasta i-a pus pe ceilalţi elevi să îi strige în cor colegului lor: „Trezeşte-te!”. „Încă aşa ceva nu mi-a fost dat să văd în viaţa mea. Mă mir că nu dormi pe masă, tu te culci noaptea? Văd că sforăi în continuare fără sunet. Să mor io dacă înţeleg ce vrei să spui, după ce Dumnezeu mai vii la şcoală, ca să ai de unde să mergi acasă? (…) Mă, tu eşti tâmpit de tot?”, se mai aude în înregistrare.

Directorul Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă”, Vasile Sândean Ovadiuc, a declarat, miercuri, presei, că şi la nivelul unităţii se va constitui o comisie de anchetă.

„Trei părinţi ai unor elevi de clasa I au depus o reclamaţie direct la Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Cluj fără să fie sesizată conducerea Liceului de Muzică, iar ISJ a declanşat, marţi, o anchetă, după ce o învăţătoare a fost înregistrată la ore când striga la un elev şi a folosit la adresa acestuia termeni destul de gravi. Comisia de anchetă a stat de vorbă cu părinţii şi cu învăţătoarea. Vom constitui şi noi o comisie de anchetă pentru verificarea aspectelor semnalate, care va aplica sancţiuni învăţătoarei, pentru că nu este normal să se întâmple aşa ceva într-o şcoală”, a spus Sândean Ovadiuc.

Potrivit acestuia, învăţătoarea are o vechime de 27 de ani în învăţământ şi nu a mai avut abateri până acum. „După ce noi am aflat despre comportamentul învăţătoarei, la nivelul liceului a fost organizată o şedinţă cu părinţii, la care a participat şi învăţătoarea respectivă, iar aceasta şi-a recunoscut vina, motivând că a avut probleme în familie. Faptul că a avut acasă probleme nu îi dă niciun drept să folosească astfel de cuvinte. A şi fost monitorizată la ore şi nu a mai fost un astfel de comportament. Între timp, fetiţa care a realizat înregistrarea şi băieţelul care apare în înregistrare au fost mutaţi în luna martie de către părinţii lor la alte şcoli”, a mai spus directorul liceului.

La rândul său, tatăl elevei care a realizat înregistrarea cu reportofonul a declarat că nu este normal ca un cadru didactic să li se adreseze unor copii de şapte ani în modul în care a făcut-o învăţătoarea. „Fetiţa noastră ne spunea că nu mai vrea să meargă la şcoală pentru că învăţătoarea vorbeşte urât. Era traumatizată, am dus-o la psiholog. Le spunea că în perioada când ea lipseşte, copiii să stea ca sfinţii pe pereţi. Acum este la altă şcoală, este liniştită”, a mai spus tatăl fetei.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj a declanşat o anchetă în acest caz, şeful ISJ, Valentin Cuibus, refuzând să facă orice fel de comentarii până la finalizarea anchetei.”

Ziar de Cluj

“Fetita mea a ajuns la Urgente din cauza invatatoarei Monica Chiorean”

Se arata ca:

Parintele unei fetite care a fost in clasa invatatoarei de la Liceul de Muzica “Sigismund Toduta” inregistrata in timp ce jignea si umilea copii de 7 ani a dat un interviu pentru Ziar de Cluj in care dezvaluie ce s-a intamplat in clasa si cum s-a ajuns la acele inregistrari. Sorin Gherman are o copila cuminte, pasionata de pian, care a ajuns sa nu mai vrea sa mearga la scoala, sa strige singura in camera si sa ajunga la Urgente din cauza comportamentului dascalitei. Ea si inca un coleg invata acum la alte scoli, retrasi de parintii socati, iar acum acestia sunt uimiti de indiferenta autoritatilor fata de abuzul evident. 

Sorin Gherman e cel care a facut inregistrarile, insa precizeaza din capul locului ca nu le-a mediatizat, nu le-a dat decat celorlalti parinti care aveau copii in clasa si Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) Cluj.

Cum ati decis sa faceti inregistrarile?

Eu am facut inregistrarile, dar nu eu le-am dat presei, ci doar parintilor si Inspectoratului. Noi am facut un memoriu cu cea aparuta in presa, plus inca altele trei si l-am depus la ISJ. Noi nu am vrut sa facem mare tam-tam pana nu vedem reactia Inspectoratului. Fetita noastra nu mai este acolo, am mutat-o, dar am ramas pe pozitie. Am considerat ca este oportun sa nu ma dau in spate intr-un demers pe care l-am inceput cu totii. Pe parcurs, multi au renuntat. Motivele sun mai multe. O parte din parinti o sustin pe invatatoare, nu vad pentru ce sustin un asemenea comportament. In plus, fiind un liceu vocational, e foarte greu sa iti multi copilul, pentru ca nu ai optiuni. Noi am mutat fetita la o scoala normala, iar instrumentul il studiaza in particular. O alta categorie de parinti sunt cei care asteapta sa faca altii sacrificii si demersuri. Eu nu as avea in  momentul asta nici un interes, nu mai am copilul acolo. Am sters numele copiilor de pe inregistrari.

Cum este fetita dvs?

E un copil sensibil, prietenos, comunicativ. Cand are cu cine. Copilul meu nu este o problema, problema este mediul. Ii place pianul si ea a vrut liceul de muzica. Noi nu le-am impus copiilor, nu le-am trasat directive. Si fiica-mea cea mare invata acolo.

Cum au fost primele ei zile de scoala la Liceul de Muzica “Sigismund Toduta”?

In prima faza a fost ok, apoi am observat ca e abatuta, nu mai era chiar in apele ei. Lucrurile au inceput sa ia alta intorsatura pe parcurs. Nu era suparata dimineata, cum cred unii ca le este lene copiilor sa se trezeasca. Venea de la scoala si spunea sa nu o mai ducem la scoala, ca nu ii place si nu e in regula acolo. Ne-a spus ca doamna invatatoare striga si vorbeste cu “la naiba”, “la dracu” sau “la mama dracului”, expresii care probabil faceau parte din vocabularul ei zilnic. Intr-o seara, am auzit zgomote la ea in camera, credeam ca e cu mama si sora ei, dar era singura. Ulterior mi-am dat seama ca se juca la tabla si repeta scene de la scoala, cu invatatoarea care striga.

Care a fost prima impresie pe care ati avut-o despre invatatoare?

Ni s-a parut ca e o femeie foarte autoritara care vrea sa se impuna cu oricine. Ca punctul ei de vedere trebuie sa fie puternic si toata lumea trebuie sa ii respecte ordinele. De la copii si pana la parinti, toata lumea trebuie sa stea „drepti” in fata ei. Ni s-a si pus in vedere din prima zi de scoala sa ii spunem orice problema, sa nu vorbim pe la spate, ca orice am face ea tot o sa afle. Reactia asta ni s-a parut anormala. In urma comportamentului fetitei care ne cerea mereu sa nu o mai ducem la scoala, am inceput sa ne punem intrebari. Fara sa stie ea, am imprumutat un reportofon si i l-am pus in geanta. Am vrut sa vedem daca fabuleaza sau se intampla cu adevarat ceva. Prima inregistrare a avut loc in decembrie, inainte de vacanta, apoi in cateva zile din ianuarie si cateva din februarie. Cand am auzit inregistrarea care a ajuns in presa mi-am dat seama ca in clasa se intampla ceva foarte grav. Atunci mi-am cumparat reportofon, ca sa nu mai depind de altii si sa continuam, sa vedem pana unde se ajunge. Am vrut sa vedem daca a fost numai o iesire, chiar daca nici aceea nu era normala. Au urmat si alte episoade, cu alti copii. Nu aveau aceeasi intensitate, dar se repetau. Era clar ca ii implica pe copii in procesul ei de umilire si erau deja invatati cu anumite ordine. Ea zicea “dati-i, va rog, trezirea copii trei ori”, 20 de copii strigau in cor “trezeste-te”. Eu cred ca un psiholog ar putea autentifica acele inregistrari si sa analizeze comportamentele, pentru ca iesirile, cuvintele  care sunt spuse nu mi se par la locul lor pentru un dascal.

Ce ati facut cu inregistrarile?

In primul rand le-am dat parintilor acelui copil. Tatal lui a taiat din inregistrare strict numele fiului sau, in rest nu e nimic trunchiat. Asta a dus la acuze, inclusiv la sedinta cu parintii, ca am fi trucat inregistrarea, pentru ca suna nefiresc cu numele taiat, apare o sacadare. Celor care vor fi in masura sa analizeze autentititatea inregistrarilor, organele care au dreptul sa faca asta, le pun la dispozitie originalul.

Cum au reactionat parintii copilului la auzul inregistrarii?

A doua zi dimineata si-au mutat copilul de la scoala. A ajuns inregistrarea la ei dupa vreo doua saptamani. Nu am vrut sa actionam pripit, ci, ca la o ancheta, sa vedem daca a fost ceva izolat, ca sa nu aprindem focul in capul oamenilor in mod gratuit. Cand am vazut ce se intampla, cum invatatoarea foloseste cuvinte grele pentru un copil de 7 ani, am hotarat sa ii contactam pe parinti. Au scos numele copilului si apoi ne-au dat acordul sa dam inregistrarea si celorlalti parinti. Toti au fost socati, nu le venea sa creada ca episodul acesta se intampla in clasa unde e copilul lor. S-a convocat o sedinta strict cu parintii, in februarie. S-au intalnit parintii. Eu eram in spital, nu am participat. Concluzia a fost ca ii putem da o noua sansa doamnei invatatoare, cu conditia ca cei din directiune sa monteze camere audio si video, sa puteam avea control asupra celor intamplate in clasa. Asta a fost intr-o marti. Miercuri, inregistrarea a ajuns la urechile invatatoarei si a convocat o sedinta cu parintii si cu directiunea scolii. Inainte de acea sedinta auzise de inregistrare si le-a controlat tuturor copiilor ghiozdanul si i-a gasit fetei mele reportofonul. Sotia a fost chemata la directiune. In fata invatatoarei, i s-a spus ca s-a gasit reportofonul asupra fetitei si am fost acuzati ca am facut inregistrari ilegale. Chiar si la sedinta cu parintii, in loc sa analizeze gravitatea faptelor, am fost noi acuzati ca am fi facut o ilegalitate.

Cine a facut acuzatia?

Conducerea scolii. Ne-au pus in vedere ca am incalcat regulamentul scolar in care noi am facut inregistrari ilegale. Am consultat si noi un avocat si am aflat ca nu e nimic ilegal, atata timp ca reportofonul era in ghiozdanul fetitei, nu s-a instalat nici un sistem audio in scoala. Noi am vrut sa aflam ce se intampla cu copilul nostru, nu am vrut sa o inregistrez pe invatatoare, ci sa vad motivul pentru care copilul meu nu vrea sa ajunga la scoala.

Cum a decurs sedinta cu directiunea?

Un purtator de cuvant al parintilor a prezentat punctul nostru de vedere si cum am vrea sa rezolvam situatia. In prima faza, directiunea a spus ca nu se pot instala sisteme audio si video pentru ca nu sunt fonduri si ca, daca un parinte sau cadru didactic nu e de acord, acestea nu se pot monta. Faptul acesta nu e adevarat. Sunt o gramada de scoli de stat care au asa ceva si parintele poate oricand sa isi supravegheze de pe un portal copilul. Nu se fac filmari de Big Brother. Sunt atatea cazuri de violenta si poate sa fie de mare ajutor o camera. Nu s-a aprobat treaba asta si o parte din parinti am fost iar acuzati ca am facut inregistrari ilegale, ca am facut asta fara acordul lor, ca suntem de la Securitate. In loc sa analizeze situatia grava ce se intampla, ne-au transformat pe noi din persoane care aduc la cunostinta niste lucruri grave, in acuzati. Si-a expus si doamna invatatoarea punctul de vedere, in scris. A inceput sa isi spuna cuvantul.

Care era atitudinea ei?

Am simtit ca nu avea nicio frustrare din treaba asta. Inainte de orice inregistrari sotia mea a fost si a discutat cu ea. I-a spus ca fetita spune ca foloseste asemenea cuvinte la scoala. A negat vehement. Cand parintii care si-au retras copilul i-au spus ca exista inregistrari, a recunoscut si a spus ca copiii trebuie sa stie si de bune, si de rele. Cand am vazut atitudinea lor fata de noi, faptul ca ne-au pus toata povara in carca noastra, am decis ca din acel moment copilul nostru nu mai are un mediu propice ca sa mearga la scoala si sa traiasca acolo. Am decis sa nu o mai lasam din acea zi la scoala.

Ce s-a intamplat mai departe?

In cateva zile, ne-am intalnit cu parintii in biroul meu. Unul din ei era in ambele tabere si au fost parinti care au inceput sa ne trimita mail-uri ca ne ocupam de lucruri neserioase, ca sotia mea vrea sa faca „vendetta” si ca ne dorim scandal prin orice mijloce. Comentariile sunt dure si injurioase si dupa articolele aparute in presa. Eu imi mentin pozitia: nu eu am provocat acest scandal, ci doamna invatatoare prin comportamentul ei de 30 de ani de dascal. Am trimis memoriu la ISJ, am ramas cativa parinti pe pozitie. Nu l-am depus si la scoala, pentru ca nu s-a luat nicio atitudine. Din contra, am vazut ca nici nu sunt interesati. Un director ar fi ascultat inregistrarea, iar el socheaza, da interviuri si spune ca nici nu a ascultat ce era acolo. La fel, nici ISJ nu a cercetat memoriul nostru pana la aparitia scandalului in presa, desi noi l-am depus de ceva vreme.

Aveti de gand sa reclamati mai departe, la Minister?

O sa ii sustin pe parintii care au in continuare copii acolo. Eu nu am vrut scandal, doar rezolvarea pe cale pasnica, plus luarea masurilor care trebuie luate. Orice ar fi, noi ramanem pe pozitie si ne pastram cumpatul. Probabil ar mai fi si altii care si-ar muta copilul de acolo, insa, cum am zis, nu ai alternativa la un liceu vocational, decat sa ii sustii doua ore in particular pe saptamana.

Cum a fost la psiholog?

Am dus fetita la specialist si mi s-a zis ca la ea totul e in regula, ca problema a fost in mediul in care invata. Am ajuns ca dupa ce am retras-o, in ajunul primei zile de scoala in noua ei clasa sa mergem noaptea cu ea la Unitatea de Primire a Urgentelor (UPU) Cluj. Avea niste dureri de cap pe care nu le-a mai avut niciodata. De acolo am ajuns la Neurologie, unde fetita i-a spus doctoritei “m-am gandit foarte tare cum o sa fie la scoala noua”. Traia cu un stres ca oriunde am duce-o, se va repeta ce a trait la “Sigismund Toduta”. Acum au o invatatoare foarte cumsecade, nu are nimeni nici un fel de probleme. Am trecut de la o extrema la alta. Mi-am dat seama recent ca in inregistrari niciodata doamna Monica Chiorean nu le raspundea copiilor la “buna dimineata”. Niciodata. Nu se aude pe nicio inregistrare. Isi pune catalogul pe catedra si nu le raspunde copiilor care ii spun de fiecare data “buna dimineata, doamna invatatoare”. La ultima sedinta cu parintii pe care a avut-o inaintea scandalului i-a tinut trei ore in care le-a predat lectii de normalitate: cum trebuie sa isi educe copii si cum sa se comporte cu ei. In conditiile in care ea nu are nici un copil acasa. Nu invinovatesc pe nimeni, poate nu a putut avea copii, dar nu e in masura sa dea lectii parintilor, pentru ca nu a fost niciodata in aceasta situatie. Noi in casa nu folosim expresiile auzite in inregistrari, indiferent ce facem. Eu cred ca educatia nu se face urland, vorbind urat sau cu bataie. Un copil trebuie sa invete cu vorba buna, orice om a trecut prin copilarie si stie ca bataia nu rezolva nimic, doar inraieste. Oricine are probleme, dar nu ne varsam nervii pe un copil, el nu are nicio vina. Cei care o sustin pe doamna ori nu stiu ce sustin, ori sunt pe calapodul ei, ori eu nu am capacitatea sa ii inteleg. Nimeni nu da dreptate unui astfel de comportament. Cand reclami un abuz, cred ca acesta trebuie tratat ca o urgenta. Imi pare sincer rau ca s-a ajuns in aceasta situatie si ca am fost implicati, dar ma bucur ca am deschis ochii oamenilor sa vada ce s-a intamplat. Acel dascal a fost supraevaluat, de deasupra este si sefa de catedra la invatatori si in Consiliul de Administratie.”

As dori sa remarc mai intai faptul ca la noi incepe sa se discute despre o problema dupa ce se intampla niste lucruri ca cel descris in articolele de mai sus. O dezbatere serioasa despre invatamantul romanesc n-am prea vazut in spatiul nostru public unde, la ora actuala, temele de discutie sunt, in principal, doua: DNA si bonul fiscal. Se discuta intens despre aceste lucruri, despre invatamant nu prea. Iata ca acum avem o discutie si despre problemele din invatamant. Pana acum parca nu erau niciun fel de probleme. Partidele noastre tot „reformeaza” invatamantul, cand se perinda pe la Putere. S-a tot vorbit, si inca demult, despre statutul profesorului, „redarea demnitatii profesorului”. Si iata ca acum avem acest caz care, in mod sigur, nu ne face nicio placere. Dimpotriva!

Am vazut ca in Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan s-a dezbatut cazul acesta intr-un mod foarte emotional, lasandu-se cu un scandal urias in miez de noapte! Insa de la inceput, de cand am auzit de acest caz, prima problema care mi-a venit in minte a fost: avem in sistemul nostru de invatamant profesionisti in educatia elevilor? Pentru ca si asta e o meserie. Ca cea de tamplar, instalator, manager etc. Iar un profesionist ar trebui sa-si cunoasca foarte bine meseria si s-o practice de asa maniera incat sa performeze in meseria sa. A lucra la clasa cu copiii este o meserie. Trebuie sa stii ce ai de facut. Aici nu e vorba de caracterul persoanei respective, sau daca e mama, ci de profesionalismul acelei persoane. Nu oricine stie cum trebuie sa lucreze cu elevii la clasa pentru ca sa obtina performante cu acei elevi. Cine crede ca e facil sau ca stie, se insala. O persoana oarecare, chiar daca ar cunoaste foarte bine materia, s-ar putea sa n-aiba rabdare, sa se enerveze usor… Problema mare este ca fara un invatamant performant, tara noastra nu poate sa progreseze. Implicatiile economice sunt clare. Se spune ca la romani e cu „merge si asea”. Am auzit de foarte multe ori lucrul asta. Insa nu cumva pentru faptul ca nu avem oameni care sa-l invete sa fie riguros?

Ma uit la discutiile noastre de pe la televiziunile de stiri… S-o luam pe cea legata de bonul fiscal. Daca te-ai lua doar dupa aceste dezbateri, problema nr.1 a Romaniei e doar bonul fiscal: de ce cand a mers la un restaurant si dupa ce a baut o cafea nu i s-a dat bonul fiscal? Nu vad vreo discutie de conceptie, de exemplu despre teorii economice, despre conceptii privind cresterea economica, despre reforma, ca si cum la capitolul asta n-am avea nicio problema, toate ar fi bune si frumoase si singura problema este de ce nu primesti, cand cumperi o merdenea, bon fiscal. Cam asa mi se par si discutiile despre invatamantul romanesc, pe care il tot „reformam” de ani de zile. Iar finalul este ca, de fapt, nu avem profesionisti care sa stie sa educe un copil in scoala. Principala noastra problema pare a fi ca tot „reformam”, in schimb nu performam! Ne tot laudam cu copiii care iau premii pe la Olimpiade, insa asta nu inseamna ca avem un invatamant performant. As vrea, de pilda, sa vad universitati romanesti in topul celor mai bine cotate universitati din lume.

In Jocul de Putere s-a ridicat de catre o mama si problema profesorului de geografie de la acelasi liceu. Vorbim de un liceul de prestigiu din Cluj. De unde se vede ca si la liceele mari se simte lipsa de cadre didactice cu adevarat calificate pentru meseria de dascal. Dupa Revolutie au fost multi care au plecat in afara… Salarizarea de aici, din tara, e precara. Nu avem o economie care sa sustina financiar si logistic asa cum trebuie invatamantul. Asta ar fi problema care ar trebui sa ne preocupe si se pare ca nu ne preocupa decat lucruri care mi se par drept minore sau neesentiale in contextul dat. Chiar daca toti agentii economici ar emite, scrupulos, bon fiscal, lucrurile nu vor merge mai bine in economie. Ne lipseste conceptia. Vrem sa fim occidentali doar de forma si asta e lucrul cel mai grav: pe dinafara vopsit gardul, inauntru leopardul – vorba proverbului. Dorim sa compensam sau, poate mai bine zis, sa mascam ineficienta economica prin rigurozitati de ordin fiscal, in „buna” traditie romaneasca de a ne fura caciula unii altora.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 3, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii