Despre cat de „rau” sta PSD in sondaje…

Gandul

Iată de ce vor liberalii anticipate: SONDAJELE „doar pentru uz intern” arată un Ponta în picaj şi o diferenţă mare de scor PNL-PSD. Surpriza Iohannis

Se arata ca:

„La patru luni de la alegerile prezidenţiale şi de la instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni, liderii PNL deja au expus în spaţiul public ideea alegerilor anticipate pentru parlamentare. Pe fondul ultimelor controverse legate de votul senatorilor în cazul reţinerii şi arestării preventive a lui Dan Şova, dar bazându-se şi pe sondajele „de uz intern” ale PNL, liberalii prind curaj şi vor să marşeze pe ideea alegerii senatorilor şi deputaţilor cu mai bine de un an înainte. În sondajele PNL, se observă cum încrederea în premierul Victor Ponta scade drastic de la o lună la alta, în timp ce avansul PNL faţă de alianţa PSD-PC-UNPR rămâne unul consistent.

Votul în cazul lui Dan Şova, pe numele căruia procurorii DNA au cerut reţinerea şi arestarea preventivă, dar pe care senatorii au respins-o, i-a făcut pe liberali să avanseze în spaţiul public ideea alegerilor anticipate în cazul parlamentarelor.

Cu o serie de sondaje „de uz intern” şi cu valurile de proteste din Bucureşti şi din ţară anunţate din cauza votului din Senat în cazul lui Şova, PNL încearcă să profite la maximum de momentul prost pentru partidul lui Victor Ponta.

Concret, vorbim despre două sondaje realizate de CSOP, „doar pentru uz intern”, care le dau speranţe liberalilor. Primul a fost realizat în ianuarie-februarie, pe un eşantion de 1.036 de persoane, în timp ce al doilea studiu a fost realizat în martie, pe un eşantion de 1.007 persoane.

La diferenţă de doar o lună între cele două, concluziile sunt evidente. Încrederea în Guvern a scăzut, la fel şi încrederea în premierul Victor Ponta.

Dacă la sfârşitul lui ianuarie, românii susţineau că au 22% încredere oarecum bună şi foarte bună în Guvern, în martie cota a scăzut până la 18%. Nici prim-ministrul nu trece printr-o perioadă prosperă, asta pentru că cele două sondaje arată că, în interval de o lună, încrederea în Victor Ponta a scăzut dramatic, de la 31% în februarie la 23% în martie.

În acelaşi timp, dacă Vasile Blaga rămâne constant, cota de încredere de care beneficiază Alina Gorghiu a crescut timid, într-o lună, de la 14% la 16%.

La polul opus, surpriza vine însă de la Klaus Iohannis. Deşi în nume personal rămâne constant în sondaje, instituţia Preşedinţiei a scăzut în topul încrederii de la 54%, în februarie, la 48%, în martie.

Încrederea în Parlament în acest moment a ajuns la cote dramatice. Potrivit aceloraşi sondaje, încrederea în puterea legislativă a scăzut de la 13% la 11%.

Un alt argument care îi face pe liberali să continue cu ideea alegerilor anticipate este şi diferenţa de intenţie de vot în rândul românilor.

Cele două sondaje, realizate în ianuarie-februarie şi în martie, arată că liberalii se menţin în topul intenţiei de vot, la o distanţă considerabilă de alianţa PSD-PC-UNPR. Astfel, dintre cei 41% dintre românii care au probabilitate mare de a veni la vot, 49% ar vota cu PNL. Dacă liberalii au rămas constanţi în opţiunea românilor, alianţa PSD-PC-UNPR a scăzut cu 1%, ajungând astfel, în martie, la 31%. Ceea ce înseamnă că între cele două formaţiuni politice era, înaintea scandalului declanşat de cazul lui Dan Şova, de 18 procente.

Precizăm că primul sondaj a fost realizat în perioada 27 ianuarie-4 februarie, iar cel de-al doilea în perioada 3-10 martie.

După ce Dan Şova a fost ”salvat” de colegii din Parlament, care au respins prin vot cererea DNA de arestare a senatorului pentru că nu s-a întrunit numărul necesar de voturi (85), aşa cum cere Regulamentul Senatului, contrar prevederilor din Constituţie, PNL a cerut alegeri anticipate şi un ”nou Parlament”.

Liberalii promovează ideea alegerilor anticipate pe reţelele de socializare, dar şi în declaraţiile publice.”

Daca cineva isi inchipuie ca Alianta PSD-UNPR-PC sta rau in acest sondaj, eu cred ca se insala. Victor Ponta e premier din 2012. Cu toate acestea, la capitolul „intentii de vot”, Alianta are 31-32% din preferintele electoratului. De asemenea oamenii au o parere buna despre Victor Ponta. Interesant este ca atat Victor Ponta cat si PSD s-au erodat putin, desi sunt la guvernare de aproape 3 ani… Procentul de 49% inregistrat de PNL e oarecum normal, se explica prin victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidentiale. Insa PNL n-ar trebui sa se culce pe o ureche, cum se spune. Pana la alegerile legislative din 2016 mai e ceva vreme si PSD poate recupera printr-o mutare inteligenta in toamna. Insa procentul pesedistilor (in alianta cu UNPR si PC) este uluitor chiar. Au si o majoritate confortabila in Parlament, stau bine si in sondaje! Interesant este ca nici unul din politicienii din Opozitie, nominalizati in acest sondaj nu-l depaseste pe Ponta la capitolul „parere oarecum buna/foarte buna” (Opinia despre personalitati politice/Martie 2015). Exceptia este, desigur, Klaus Iohannis, dar domnia sa este Presedintele tarii…

Este adevarat ca celelate partide sunt mici si atunci raman doua mari partide principale, ca sa zic asa. Dar acest sondaj arata ceva semnificativ: o anumita constanta pe termen lung a electoratului, situata la un nivel ridicat, in preferinta sa pentru PSD, indiferent de scandalurile de coruptie prin care a trecut acest partid. PSD nu este un partid impetuos, prin contrast cu PNL, care, iata, se afla, prin frumoasa victorie a D-lui. Iohannis in alegerile prezidentiale, pe cai mari. Este, in schimb, un partid mare, stabil, capabil sa creasca si mai mult in preferintele electoratului, lucru ce ar putea fi un pericol pentru PNL la viitoarele alegeri. PNL ar trebui sa nu-si subestimeze adversarul politic si sa-si pregateasca inca de pe acum strategia pentru alegerile din 2016. De asemenea ar mai trebui, dupa parerea mea, sa tina cont ca strategia luptei anticoruptie, care vizeaza adversarul politic, nu a vatamat prea mult PSD din punct de vedere electoral si nici pe Victor Ponta, nu a stirbit reputatia si credibilitatea PSD in ochii electoratului. Tinand cont de acest procent de 31-32% pentru un partid care de trei ani este la guvernare, ajuns acum spre sfarsitul ciclului electoral, si de faptul ca PNL are 49% datorita, cum spuneam, victoriei D-lui. Iohannis, PSD este un partid credibil, care nu si-a pierdut prea mult credibilitatea in fata electoratului.

Acest avantaj al PNL, de a fi in Opozitie, este unul foarte mare, dar nu decisiv. PNL trebuie sa se mentina activ si sa-si faca un program de guvernare solid, bine conceput. Ar trebui sa fie mai activ pe chestiuni de ordin economic nu numai juridic, atat in Parlament, prin depunerea mai multor motiuni de cenzura, cat si pe canalele media. Ar trebui sa arate spirit constructiv si sa expuna convingator ceea ce trebuie facut pentru obtinerea unei cresteri economice mai mari, imbunatatirea nivelului de trai, pe probleme de reforma si sprijinire, dezvoltare a sectorului privat. Ar trebui sa experimenteze critica constructiva, ca oamenii sa vada o atitudine pozitiva.

Noi am avut de ceva vreme si pana acum de ales intre o Stanga aroganta si o Dreapta slab performanta. Nu ne dam probabil seama, dar intreaga lume trece prin transformari profunde de ordin cultural, social, economic si politic. Bineinteles, aceste transformari ating si societatea noastra. Si societatea noastra se schimba. Putem noi, oare, sa le facem cu succes fata? Dincolo de orice calcule electorale (procente, cu cat poate sa creasca unul sau altul in sondaje) asta mi se pare chestiunea esentiala. Sondajul acesta ne arata unde suntem: PSD s-a erodat putin. Asa se intampla cand tai salarii si pensii, lucru care a lucrat si inca mai lucreaza in favoarea PSD. Problema, la noi, este Dreapta, sau mai exact spus Centru-Dreapta. Care nu a convins si e a doua oara cand se intampla acest lucru. Prima data a fost CDR care, la sfarsit de ciclul electoral, s-a prabusit. A doua oara este perioada cu Alianta DA si apoi cu PDL la guvernare. Si Alianta DA, si PDL de asemenea s-au prabusit. CDR a mai incercat totusi sa faca reforme si, de bine, de rau, a mai facut cate ceva. N-au fost nici atunci vremuri usoare. Cu toate acestea nu se poate spune ca guvernarile CDR au fost performante, ca au fost ceea ce ar fi trebuit sa fie… Ar fi trebuit, de pilda, sa avem mai multe privatizari reusite, sa se simta in mod real dezvoltarea sectorului privat, sa vedem cresteri consistente de PIB sub guvernarile de Centru-Dreapta. Nu prea s-a vazut asa ceva, cam deloc. Perioada de 10 ani cu Basescu nu a stralucit deloc prin reforme. Anticoruptia a prins avant in a doua jumatate a celui de-al doilea mandat al Presedintelui Basescu. Totusi, n-am vazut privatizari, n-am vazut investitii solide in infrastructura, n-am vazut o dezvoltare a sectorului privat. Si pe vremea guvernarii Tariceanu, foarte multi au fost angajati la stat. Sigur, a fost si Criza economica – n-au fost nici acum vremuri usoare insa mai depinde si de noi sa le facem usoare. Insa tocmai Centru-Dreapta ar trebui sa fie forta motrice care sa realizeze cu adevarat reforme in societate spre a ne putea adapta cu succes unui context nou, diferit fata de ceea ce am avut in trecut. Pe mine ma ingrijoreaza ca nu prea vad asa ceva la PNL… Ar fi bine sa ma insel eu… Eu cred ca trebuie sa intelegem ceea ce e ingrijorator: Romania anului 2015 nu difera prea mult (in sensul bun al cuvantului „difera”) de Romania de acum 15 si chiar 20 de ani… Este adevarat ca s-a dezvoltat sectorul bancar fata de ce aveam cum 20 de ani, ceea ce e un lucru bun. Cu toate acestea – si acesta e lucrul care produce neliniste – Romania de acum nu e prea diferita fata de trecutul recent. Este adevarat ca actualmente are loc aceasta lupta anticoruptie. Lucrul asta este, intr-adevar, ceva oarecum diferit de trecut. Dar sa facem abstractie de acest lucru: difera Romania actuala foarte mult de Romania anilor 2000? Sau e cam tot la fel? Chiar si aceasta lupta anticoruptie nu-mi garanteaza ca va schimba prea multe in tara noastra…

Probabil ca multi imi vor reprosa ca propun revolutii, dar ca sa poti schimba cu adevarat ceva trebuie sa existe o alta abordare, fata de cea de pana acum, a problematicilor economice si sociale. De pilda, va propun sa ne uitam la politicienii nostri. Sa zicem: Elena Udrea, Darius Valcov, Marian Vanghelie. Comportamentul lor nu e adecvat functiei ocupate. Oamenii acestia, bogati, cu o avere dobandita intr-un mod cat se poate de neclar, trebuie s-o spunem, se comporta de parca ar fi niste mari industriasi, nu primar de sector sau de oras de provincie, nu parlamentar. In fotografiile de la Paris, Elena Udrea, Alina Bica nu pareau niste functionari ai statului, ci fetele sau sotiile unor industriasi bogati care s-au dus la Paris intr-o scurta vacanta, au tras la un hotel de lux, pe masura bogatiei lor, si au iesit – ca prietenele – prin oras, la cumparaturi. Ce inseamna oare toate acestea? Nu inseamna oare ca nu am reusit sa dezvoltam un sector privat care sa produca bogatie, ca sa zic asa? Apoi aroganta afisata de oamenii politici nu este oare expresia unui stat putred? La noi se castiga mai bine la stat decat la privat. Nu cumva avem, oare, un stat prea mare si ineficient, cu o birocratie de proasta calitate? Nu cumva ar fi mai bine un stat mai suplu si mai putin stufos, cu o birocratie inalt performanta care sa administreze excelent treburile statului?

La noi se discuta prea putin despre aceste lucruri. De fapt, ideea luptei anticoruptie, la noi, e cea pe care parintii, exasperati de prostiile pe care le fac odraslele lor, pun mana pe nuia sau curea si incepe un altoit, in buna traditie romaneasca, de se aud plansetele si urletele pana-n capul ulitei! Ca sa nu mai faca! Cu alte cuvinte, sa le mai domoleasca apetitul de a face prostii, de a se mai lasa corupti, in cazul nostru. Dar cu toate acestea, cum bine remarca Cristi Danilet, numarul de infractiuni in Romania e foarte mare, problema este cand va scadea.

Sa luam un alt exemplu, pe scurt ca sa nu plictisesc prin multa vorbarie: tineretul. Problematica legata de tineretul de la noi e una extrem de complexa si complicata. Pun o intrebare: s-a gandit cineva la dezvoltarea invatamantului privat liceal? Daca cineva spune ca n-o sa mearga, ce argumente aduce? Ce sansa da Romania tinerilor sai? Ii pregateste, chiar bine, in scoli de stat ca apoi acestia sa emigreze sau sa stea in tara dar sa nu lucreze in domeniul in care s-au pregatit? Se tot vorbeste de dezinteresul tineretului pentru elevatie, pentru invatatura? De ce oare? Eu stau si ma intreb cati dintre tinerii nostri elevi de liceu stiu pentru ce se pregatesc? Daca nu cumva merg la scoala doar pentru ca ii mana acolo parintii…

Sa luam bugetul nostru. Observam ca cel mai mult este alocat Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, peste 30 miliarde de lei. Tinand cont ca avem o guvernare social-democrata, e logic. Insa trebuie sa tinem cont de faptul ca grosul sumelor de bani merg pe protectie sociala. Este adevarat ca in Romania exista, din pacate, zone defavorizate, multa lume care are nevoie de acesti bani din protectie sociala. Dar ce oportunitati dezvoltam noi pentru acesti oameni? Creare de locuri de munca. Perspective de dezvoltare economica. Altminteri intotdeauna vom cheltui foarte mult pe protectie sociala, dar de saracie nu vom scapa! Cu toate acestea, acest buget tine PSD la o cota de incredere ridicata in randul populatiei. Populatia varstnica este protejata mai mult, un segment foarte important din electoratul PSD. Sigur, populatia varstnica trebuie protejata, nu zic nu. Dar a directiona cele mai mari sume de bani catre Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice fara sa creezi si sa dezvolti oportunitati de dezvoltare e o strategie de stagnare economica si chiar de dare inapoi, ca sa zic asa.

Iata un editorial critic din Gandul la adresa guvernarii Ponta:

Cifrele nu mint: cum arată România după trei ani de guvernare PSD

de Victor ROTARIU

Se arata ca:

„Capodopera guvernării actualului premier al României, proiectul de modificare a Codului Fiscal (la care, în mod ironic, a contribuit ineditul colecţionar de artă Darius Vâlcov), se situează undeva între beletristică şi SF.

E drept, încă nu este pe raftul cu foste promisiuni sau reuşite anunţate, actuale minciuni, alături de teza de doctorat, de crearea unui milion de noi locuri de muncă (între iunie 2012 şi ianuarie 2015 numărul salariaţilor a crescut cu 154.000, până la 4,46 milioane), de salvarea Oltchim, privatizarea CFR Marfă, introducerea managementului privat în companiile de stat, salvarea (mai nou) a SNLO, construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov, construcţia „autostrăzii Dacia-Renault”, de cei 1.800 – 2.000 de kilometri de autostradă (nici nu se mai ştie până la cât a urcat licitaţia electorală), de revizuirea Constituţiei şi reformarea PSD, printre altele. Dar tot acolo, pe acelaşi raft, va ajunge.

Când Consiliul Fiscal spune că nu poţi reduce atât de multe taxe cu atât de mult într-o economie fragilă, cu un grad mic de încasare a taxelor şi impozitelor în vigoare, i se răspunde că este “martorul” lui FMI, împotriva Guvernului, a relansării economice, că este duşmanul prietenului poporului.

Majoritatea prevederilor din proiectul de Cod Fiscal promovat de actualul guvern sunt aplicabile din 2017 sau mai târziu, cu mici excepţii (reducerea cotei TVA de la 24% la 20%, de exemplu). Mai simplu spus, majoritatea prevederilor sunt programate după alegerile parlamentare din 2016. Unele chiar şi după cele din 2020. Valoarea lor actuală este zero. E drept, se adaugă şi impozitarea duşumelei pe ambele părţi, anularea anumitor deduceri fiscale, alături de renunţarea la taxa de stâlp (introdusă pentru a fi anulată) şi de micşorarea accizelor crescute artificial de acelaşi guvern, prin calcularea lor la un curs fictiv.

În acelaşi timp însă, bugetul pensiilor de stat este în moarte clinică. În primele două luni ale acestui an, statul a încasat în contul asigurărilor sociale 5,5 miliarde de lei şi a cheltuit 9,1 miliarde de lei. În acest ritm, la finalul anului, „gaura” va fi de 11,6 miliarde de lei. Pensiile vor fi plătite, binenţeles, dar cu bani care aveau o altă destinaţie. Se pare că majorarea salariului minim pe economie pentru circa 1,5 milioane de angajaţi, dintre care aproximativ 900.000 din mediul privat, nu a fost de ajuns pentru a compensa reducerea CAS, aşa cum au atras atenţia mai toţi economiştii, experţii, FMI-iştii şi membrii Consiliului Fiscal. Iar când în aproape trei ani numărul locurilor de muncă a crescut cu doar 3,7% (de la 4,3 la 4,46 milioane de salariaţi) este normal să crească şi gaura.

În acelaşi timp însă, anul trecut statul a cheltuit pe investiţii doar 17,1 miliarde de lei, respectiv 2,5% din PIB (fără a lua în calcul fondurile europene). În prima lună a acestui an a cheltuit 265,7 milioane de lei, iar în primele două luni 777 de milioane de lei, cu aproape 39% mai puţin decât în perioada similară a anului precedent. Desigur, scuze şi explicaţii sunt multe, de la frica de justiţie a funcţionarilor când vine vorba să îşi facă treaba pentru care sunt plătiţi mai bine, în medie, decât colegii din sistemul sanitar sau a celor din învăţământ, până la frica primarilor de DNA, nu de alegători, când vine vorba despre oportunitatea proiectelor. Pe scurt: dacă nu se poate fura, nu se face.

În tot acest timp Fiscul pare să fi prins, în sfârşit, curaj. Şi asta este foarte bine. Dacă scopul este însă închiderea afacerii, lupta antievaziune, pe cât de bine ar fi dată, nu va ajuta bugetul, ba din contra.

În acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici dacă va fi votat în 2016, Metrorex a scumpit călătoriile cu până la 33% pentru că statul nu-i dă subvenţia necesară pentru a menţine tarifele actuale.

n acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici peste câţiva ani, supraacciza la carburanţi alimentează în continuare bugetul de stat.

În acelaşi timp în care actualul premier promite redresarea companiilor deţinute de stat, la Oltchim şi la SNLO mii de oameni protestează că guvernul nu face nimic pentru ei şi pentru companie.

Proiectul de Cod Fiscal, ale cărui prevederi vor intra în vigoare, dacă va fi cazul, peste doi-cinci ani, nu înlocuieşte eşecul guvernării de până acum. Nu acoperă faptul că, în mare, actualul guvern a preluat un buget sigur într-o economie nesigură şi pare să ajungă la un buget nesigur într-o economie blocată.

Proiectul noului Cod Fiscal nu are, în acest moment, nicio relevanţă. Marele pariu de imagine al actualului guvern este pierdut.
După aproape trei ani de mandat în fruntea guvernului actualul premier a făcut un singur lucru bun: a pierdut alegerile prezidenţiale.

Poate că, în final, se va dovedi a fi suficient.”

Cu toate acestea, PSD are 31% in intentiile de vot la alegerile parlamentare – martie 2015… Legat de Noul Cod Fiscal recomand si acest articol foarte interesant semnat Florin Citu:

Guvern, Consiliul Fiscal si evazivul multiplicator fiscal

Se arata ca:

„In acest moment exista o disputa intre Consiliul Fiscal si Guvern in ceea ce priveste efectele deciziilor incluse in noul cod fiscal pentru economie. Pe de-o parte Guvernul sustine ca impactul acestor decizii o sa fie pozitiv pentru cresterea economica si nu o sa destabilizeze finantele publice. Pe de alta parte CF prezinta un scenariu in care efectele pozitive nu sunt asa de mari si finantele publice sunt afectate. Si mai simplu CF estimeaza venituri la buget mai mici si un impact redus pentru cresterea economica.

Cum apar aceste diferente? Foarte simplu. Fiecare foloseste propria estimare pentru multiplicatorul fiscal. Aici trebuie sa spun ca ideea de multplicator fiscal este la fel de periculoasa ca aceea de PIB potential. Aceste variabile nu se pot masura si astfel depind foarte mult de metoda de estimare, de numarul de observatii folosite, de variabilele folosite si mai ales de manipularea statistica a datelor.

Presupunand ca acest exista un multiplicator fiscal, acesta masoara impactul asupra dinamicii PIB dintr-o schimbare de cheltuieli publice sau taxe. (delta PIB/delta G sau delta T). Si bineinteles exista mai multe tipuri de multplicator fiscal: multiplicatorul impact, multiplicatorul maxim sau multiplicatorul cumulat. Toate dau rezultate diferite.

Cel mai bun studiu despre multiplicatorul fiscal in Romania pe care l-am citit eu este scris de Anca Stoian si se numeste “The Macroeconomic Effects of Fiscal Policy in Romania”(2012). Studiul este foarte bun in sensul ca arata cat de mult depind diferitele tipuri de multiplicator fiscal de metoda de estimare. In tabel BP-ML, BP-IV sau Sign restrictions sunt metode de estimare. De exemplu, o reducere de taxe are un multiplicator fiscal cumulat pozitiv daca este estimat cu primele doua metode si negativ daca se foloseste metoda 3.  Din pacate studiul face aceeasi greseala pe care o fac foarte multe analize de acest gen. Ignora aceste diferente de estimari si propune solutii de politica economica.

Revenind la discutia noastra diferentele dintre CF si Guvern rezulta din estimarea unui multplicator fiscal diferit. CF foloseste un multiplicator fiscal cu o valoare de 0.4 aproximativ iar Guvernul un multiplicator fiscal de aproximativ 1. In cazul CF 1 leu cheltuit de guvern aduce in economie 40 de bani, de exemplu. Avand in vedere aceasta diferenta este normal sa existe diferenta de opinie. Si este bine ca exista diferente de opinie. Dar, si aici este un mare DAR, avand in vedere sursa acestor diferene de opinie discutia tehnica nu trebuie adusa in spatiul public. Multplicatorul fiscal ar trebui folosit in discutiile de politica economica doar ca un ghid cu foarte multe asterixuri. Aducand discutia pe taramul tehnic, modelul meu este mai bun ca modelul tau, uitam un lucru foarte important, rolul codului fiscal in economie.

Codul fiscal si mai ales o relaxare fiscala care implica reduceri de taxe nu trebuie interpretata contabil si evaluata relativ la finantele publice. Reducerea de taxe, privatizarile, dereglementarile, competitia, curs liber, piata fortei de munca libera, dreptul la proprietate sunt toate bucati importante in procesul de constructie al unei economii puternice. Discutia dintre CF si Guvern is are rosutl ei dar nu este o discutie in care sa fie atrase forte politice sau partizanii acestora din sectorul privat. Pentru restul economiei conteaza daca noul cod fiscal se potriveste in puzzel-ul pe care tot incercam (sau cel putin eu sper ca incercam) sa il tot construim de 25 de ani. Iar din punctul meu de vedere 80% din noul cod fiscal este perfect match cu obiectivul nostru pe termen lung.” (subl. mea)

Ceea ce am subliniat cu rosu e centrul de greutate al punctului de vedere al autorului, care constituie de fapt o propunere de reforma. Guvernarea Ponta nu a fost una performanta, cum si arata articolul din Gandul, insa este semnificativ sa subliniem: atat Ponta cat si PSD se mentin la cote ridicate ale increderii populatiei datorita bugetului social, datorita faptului ca cea mai mare parte din buget e alocata Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice. Uitati-va numai ce diferenta fata de ceea ce propune Florin Citu – ceea ce am subliniat cu rosu! Cu toate acestea politicile economice apreciate de populatie sunt cele pe care le-a practicat un guvern de tip Guvernul Ponta, chiar daca guvernarea nu a fost performanta sau prea performanta.  Deci poate sa fie si o guvernare mai putin performanta, politicile de tip PSD prind insa foarte bine! Poate fi chiar si o guvernare corupta, n-are importanta, politicile de tip PSD au „carlig la mase”, ca sa folosesc o expresie a lui Mircea Dinescu. Si lucrurile acestea le spun eu, care sunt pentru protectia persoanelor varstnice si nu am fost de acord si nici nu sunt de acord cu taieri de salarii si pensii, ca sa fie clar. Deci spun ca trebuie gasite altfel de solutii, nu solutiile experimentate de guvernarea Basescu/Boc, care sunt autoritariste din start. Taierile de salarii si pensii, adica flexibilitatea lor, conduc la ideea autoritarismului. Eu spun ca o guvernare de Centru-Dreapta trebuie sa faca bine populatiei, nu rau populatiei, pe o cale de reforma a economiei noastre si nu numai a economiei. Romania bate pasul pe loc, in ciuda luptei anticoruptie, care incepe sa aiba o conotatie, la noi, mai degraba stangista decat capitalista. Batem pasul pe loc in vreme ce altii ne-o iau inainte! Trebuie sa spunem ca noi am ratat anii ’90, cand ar fi trebuit sa reformam puternic economia, spre a o putea duce la performanta si suntem pe cale sa ratam si perioada actuala daca nu incepem sa facem ceea ce trebuie.

Exista riscul ca Romania sa nu poata face fata cu succes transformarilor actuale, care se produc in toata lumea, care sunt obiective si ineluctabile, daca nu cumva Dumnezeu va binevoi altfel. Capacitatea noastra de a ne adapta e foarte redusa in paradigma actuala. Aceste transformari sunt dictate in principal de progresul stiintific care se dezvolta cu o iuteala foarte mare si care transforma intreaga societate omeneasca. Insa unii se adapteaza mai bine, altii mai putin bine… Transformarea aceasta este in esenta una liberala. Vom avea oameni mult mai independenti. Observati tineretul actual: foarte independent, cu totul altfel fata de tineretul de acum 20, 30, 40 de ani… Or, lucrul asta reclama si o independenta de ordin material. Inseamna sa faci tu ceva si sa castigi tu bani, fara ajutorul statului, nu neaparat „sa ai un loc de munca”, ci sa faci tu ceva si sa castigi tu bani. S-ar putea sa asistam la lucruri ce par ciudate: conceptul de „a avea un loc de munca” sa ajunga sa fie unul depasit… Liberalismul, impetuos cum il stim, a avut intotdeauna o vocatie revolutionara. Priviti la ce s-a intamplat in Nordul Africii… ISIS e o consecinta negativa, dar e o consecinta a acestor transformari pe plan mondial. Este expresia unor transformari profunde in Lumea Islamica, inclusiv de ordin cultural, intr-o lume care va adopta in cele din urma stilul de viata, sa-i spun asa, nord-atlantic. Uitati-va la ce se intampla in Rusia, la razboiul ce a avut loc in Ucraina si la fragila pace pe care o avem acum. Este tot o consecinta a schimbarii: in Rusia se schimba lucrurile, in ciuda lui Putin, iar acest razboi este tot o consecinta negativa, dar o consecinta a schimbarilor ce au loc in lume.

Or, staganarea asta din Romania nu e de natura de a ne face sa ne adaptam mai usor si mai repede unor schimbari ce ne ating si pe noi. Nu gasim o formula de succes, din pacate. Daca e vorba de frica de schimbare, in toata lumea e prezenta, nu numai la noi. Ca sa faci fata cu succes acestei transformari uriase, care inspaimanta si case mai mari, trebuie sa actionezi in sensul ei. Dupa parerea mea, este o transformare care pune accent pe performanta si competitivitate, pe performanta factorilor de productie: Capitalul, Munca, Natura, dar nu numai. Ci si pe performanta si calitatea birocratiei, care desi redusa, nu inseamna sa nu fie performanta. Este cam ce spune Florin Citu, numai ca trebuie gandit cum se pot realiza aceste lucruri intr-o tara ca Romania, cu un astfel de background cultural, cu un mediu rural voluminos…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.