Si putina poezie

Scriam in precedenta postare cate ceva despre literatura si ca oamenii nu prea mai citesc in ziua de azi. De aceea m-am gandit sa pun si putina poezie pe blog. Chiar daca din alte vremuri… Trebuie sa va spun ca mie imi place poezia. Aceasta poate condensa, cu arta, in putine cuvinte foarte multe… Asa cum, de pilda, doar o simpla privire sau chiar tacerea pot spune multe. Sper sa nu se inteleaga ca as fi impotriva romanelor. In niciun caz. Dar cateodata se poate intampla ca putine cuvinte sa te puna pe ganduri mai multe decat zeci de pagini citite… Am putea sa descoperim niste lucruri inedite pe care nu le-am putea afla asa cum trebuie in alt mod…

De aceea va propun sa (re)citim doua poezii scrise de Maria Banus din volumul Portretul din Fayum (1969).

Am cerut samînta

Am cerut samînta

si ea s-a dovedit prea usoara

Rana se face lumina de zi,

totul e limpede

cand Buna Vestire coboara,

dar ce poate face ingerul,

semanatorul,

acum, cand vine o seara,

plina de spaime?

Vizita

In intimitatea odaii, cu televizor,

latra șacalii.

Asa pe neasteptate,

vin, se aseaza roata,

pe fundul lor slab, jigarit,

si ne latra,

in intimitatea, cu televizor, a odaii.

Se spune despre Maria Banus ca s-a incadrat in doctrina realismului socialist. Mi-au venit in minte aceste doua poezii, ma intreb in ce doctrina se incadreaza… Seara plina de spaime, sacalii… Si sa nu uitam anul in care au fost scrise: 1969… Inteleg ca poeziile acestea au fost scrise in Romania…

Am pus la tag-uri „Exercitii de normalitate” si „normalitate” insa, tinand cont de toate intepretarile posibile si imposibile, mi-e teama ca in aceste poezii e vorba de altceva, ca autoarea a vrut sa exprime altceva. O frantura de realitate, un sentiment, o traire. Ceva cu totul opus…

Tinerii!

Chiar nu am nicio problema legata de implicarea mai activa a tinerilor in politica. Fara indoiala ca e un lucru bun, de dorit. Cu toate acestea nu pot sa imi ascund o nemultumire… As dori mai multa profunzime in gandire din partea tineretului nostru si nu repetarea propagandistica a unor clisee. Iata, de pilda, ce spune Alina Gorghiu pe Facebook:

„Sunt întrebată de ce nu am exprimat un punct de vedere referitor la noul Cod fiscal, propus de guvernarea PSD. Răspunsul este simplu, sunt un om serios, nu cred în iluzii. Atât timp cât nu există o proiecție a veniturilor bugetare, avem de-a face cu un nou număr de magie propagandistică: ni se arată ceea ce dorim să vedem și ni se ascunde realitatea. Adevărul este că PSD va compensa orice măsură liberală (dacă nu rămâne, cel mai probabil, la stadiu de promisiune) cu zece de împovărare a populației și a mediului de afaceri.

Nu doresc să contribui la strategia lui Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului. Realitatea este că Victor Ponta a predat cheile Palatului Victoria consultanților săi de imagine, așa cum prietenii domniei sale au devenit gestionarii afacerilor cu fonduri de stat.

PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune. PSD, ca partid socialist, nu are specializarea politică necesară pentru a face reforme fiscale, care să reziste în timp, nici acum, nici altă dată. Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.

PS: Premierul a uitat și azi să ne spună unde este milionul de locuri de muncă nou înființate și cele 10 miliarde de euro investiții noi.”

Recomand citirea integrala si in original a intregii postari.

Primul lucru care sare in evidenta este ca accentul cade pe crediblitate: „Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului”. Credibilitatea pare a fi noul motto al Administratiei Prezidentiale: cuvantul in jurul caruia pare a gravita noua doctrina, cea a Presedintelui Iohannis. Desi nu mi se pare foarte clar daca – presupunand adevarata afirmatia – „deficitul imens de credibilitate” (observati cuvantul imens!!) ar fi si unul real. Sau daca intr-adevar Ponta ar stau rau la capitolul credibilitate. Sau daca lucrul acesta ar avea vreo importanta, vreo semnificatie in legatura cu credibilitatea pe care ar avea-o PSD, daca deficitul de credibilitate pe care l-ar avea Ponta s-ar repercuta negativ asupra credibilitatii intregului PSD. Ca mie nu mi se par tocmai clare aceste aspecte. Pentru ca PSD pare a fi o forta redutabila pe scena politica a tarii. Nu mai vorbesc de faptul ca Opozitiei ii e foarte greu sa schimbe Guvernul, intrucat nu are majoritate in Parlament.

Un al doilea aspect scos in evidenta este acesta: „PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune„. La care eu ma intreb: cresterea sanctiunilor pentru evaziune va face sa creasca credibilitatea PNL? Sau n-are importanta? Sau e un cliseu folosit pentru a fi politically correct, deci ar fi mai mult formal?

Ce se intampla? Cand vorbim de evaziune fiscala, care la noi in tara e mare, ar trebui sa ne punem intrebarea daca avem cultura platirii taxelor si impozitelor si care este nivelul acesteia. Ceea ce am observat eu este ca in dezbaterile publice se face confuzia intre cultura platirii taxelor si impozitelor si filozofia fiscala. Trebuie sa spunem ca vorbim de doua lucruri diferite. De exemplu, afirmatia ca taxele si impozitele trebuie sa fie mici (dar cat de mici?) tine de ceea ce s-ar putea chema filozofia fiscala. Platirea taxelor si impozitelor este o chestiune de ordin cultural.

Platirea taxelor si impozitelor este nemijlocit legata de sectorul privat, in general vorbind are legatura doar cu ceea ce e privat. Este un lucru ce frizeaza absurdul, in cel mai bun caz nepotrivit, in orice caz o contradictie, ca Statul sa-si plateasca siesi taxe si impozite. Romania a fost o tara comunista in care au trait in comunism cateva generatii. In comunism totalitatea mijloacelor de productie era in mana Statului, apartinea de Stat. Sectorul privat a fost in cea mai mare parte anihilat. Situatia aceasta a durat o jumatate de secol. Statul modern roman, inceput cu Unirea Principatelor sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost inlocuit in 1947 cu Statul comunist, care a inversat raporturile existente pana atunci in societate. Intr-o societate comunista, cum a fost in Romania aproape jumatate de secol, nu se putea vorbi de o cultura a platirii taxelor si impozitelor si nici de formarea unei asemenea culturi. Repercursiunile acestei stari de fapt se vad si astazi. Insa acest lucru, aceste consecinte ale fostului regim comunist, nu se produc doar in virtutea unei inertii istorice. Chestiunea fundamentala, cred eu, legata de dezvoltarea unei culturi a platirii taxelor si impozitelor trebuie conexata de dezvoltarea sectorului privat in Romania. Aceasta mi se pare a fi chestiunea esentiala. Drept consecinta aceasta problema nu poate fi rezolvata in exclusivitate doar pe calea punitiva legala. Or, jocul pe care ni-l propune D-na. Gorghiu este unul axat pe pedepse! Cu alte cuvinte, se pune un accent major pe masurile de represiune, nu pe dezvoltarea sectorului privat. Taxele mici si eliminarea birocratiei sunt aspecte pozitive care ar ajuta, desigur, sectorul privat. Insa dezvoltarea sectorului privat este un lucru mult mai amplu decat ar parea la prima vedere. Trebuie aratat, dupa parerea mea, un lucru: taxele mici si eliminarea birocratiei nu-l ajuta neaparat pe cetatean, ci ajuta sectorul privat. Eliminarea birocratiei ar putea insemna masive disponibilizari de personal, lucru care nu stiu cat i-ar ajuta pe acei cetateni care ar urma sa fie disponibiliziati. De asemenea taxele mici ma duc cu gandul la diminuarea rolului statului in economie, la diminuarea drastica a ajutoarelor sociale. Si atunci problema esentiala ar fi cum poti sa faci ca in zonele sarace sau in cele defavorizate sa creasca sectorul privat si sa fie capabil sa asigure locuri de munca bine platite, cum poate sa creasca nu numai cantitativ dar si calitativ acest sector privat. „Filozofia” D-nei. Gorghiu, de scolarita superficiala: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie”, nu explica si felul cum s-ar putea realiza aceste lucruri.

O alta problema care trebuie studiata, iar efortul ar trebui sa fie al intregii clase politice si nu numai, este problema Statului. La intrebarea „cum e Statul?”, raspunsul e unul foarte simplu: asa cum il arata, cum il defineste, cum il descrie Constitutia. Problema fundamentala aici este ca noi, cu un asemenea Stat, asa cum e el descris de Constitutie, nu am ajuns prea departe, de pilda ramanem una din cele mai sarace tari din Europa. In Romania exista la ora actuala diferente foarte mari de dezvoltare intre regiunile sale istorice. Cum s-a ajuns, ca sa dau un alt exemplu, cu un asemenea stat ca milioane de romani sa plece peste granita ca sa-si gaseasca de lucru? Cum s-a ajuns la o situatie demografica negativa, cu consecinte, inclusiv economice, negative? In privinta colectarii taxelor si impozitelor acest Stat prezinta evidente dificutati. De ce oare? Legat de ceea ce spuneam mai sus, acest Stat ar trebui sa conduca la dezvoltarea sectorului privat in tara noastra, la depasirea efectelor crizei economice. Or, nu prea se vad astfel de aspecte pozitive, nici macar in ceea ce priveste absorbtia fondurilor europene. De asemenea circula idei anacronice in raport cu Constitutia, ca spre exemplu cea formulata recent de Dl. Crin Antonescu si anume ca regimul Iohannis se va transforma intr-unul prezidential, de autoritate… De unde rezulta ca avem o conceptie foarte slaba despre Stat, despre rolul sau in societate. Cand auzi persoane publice foarte cunoscute, mai ales cineva care a fost si candidat la presedintia Romaniei, vorbind in felul acesta, nu se poate sa nu te intrebi daca astfel de conceptii sunt reminscente ale unor vremuri revolute. Gandim, poate fara sa vrem, poate pentru faptul ca ne e mai comod asa, in termeni ce frizeaza totalitarismul. Ar trebui sa ne dea de gandit lucrul acesta.

As dori sa spun cateva cuvinte despre chestiunea Culturii. Am urmarit dezbaterile privind timbrul de carte. Nu cred ca e cineva de acord cu scumpirea cartilor. Insa faptul grav care trebuie semnalat este ca in Romania, din cate am inteles, nu se mai prea citeste. Viata culturala este in declin. In perioada interbelica existau cenacluri literare in care erau promovate tinerele talente, oameni care ulterior au ajuns mari scriitori. Chestiunea nu este numai cat costa o carte sau ca pe vremea comunismului o carte buna o puteai cumpara cu 5 lei, ca aveam peretii tapetati cu carti, ci si pepinierele in care se nasc noile talente literare. Nu prea mai avem asa ceva, iar interesul publicului pentru cultura ramane, din pacate, unul scazut. Tindem sa avem nu numai o populatie imbatranita, dar si una abrutizata. O reforma morala cu o populatie abrutizata nu prea vad sa aiba sanse de reusita. Insa aceasta tendita spre abrutizare are si implicatii economice dintre cele mai negative. De observat rezultatele slabe la examenele de bacalaureat, dezinteresul tinerei generatii pentru cultura, elevatie, invatatura, dominata doar de un spirit materialist si mercantil. Nu prea mai vad nici pe la televizor ca sa fie promovate emisiunile culturale, doar asa numitele televiziuni de stiri. Sincer, as dori sa-l vad pe Dl. Nicolae Manolescu intr-o dezbatere culturala, literara, comentand, de pilda, tendintele literare ale inceputului de secol. Sau o dezbatere culturala despre cinematografia inceputului de sec. XXI, despre tendintele care apar in filmografie. Insa astfel de lucruri, din pacate, nu prea le vedem si nici nu intereseaza multa lume, doar „publicul de specialitate”. Noi suntem intr-un impas cultural evident. Nu ma refer, cum poate ar putea crede unii, la implicarea statului in cultura. Ci, ca sa fiu mai clar, reformulez punctul meu de vedere printr-o intrebare: noi mai avem oare la ora actuala un cenaclu literar precum Sburatorul lui Eugen Lovinescu? Am dat un exemplu. De Sburatorul stim si astazi, a ramas viu in mintea noastra, a generatiilor de azi. Sa ne gandim la Marin Preda, care a luat parte la sedintele cenaclului Sburatorul. Uitati-va, va rog, ce viata culturala aveam in perioada interbelica! Si ce calitate inalta avea! Comparati-o cu cea de acum! Asta ca sa vedem unde se afla acum Romania!

Revin la aspectul economic. Stiti cat e la noi forta de munca vulnerabila – este vorba de lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati, ca procent din totalul ocuparii fortei de munca? Dupa datele puse la dispozitie de Banca Mondiala, aceasta este de 31,8%!! Pentru comparatie cu alte tari – aici. Suntem deasupra Bulgarei, Ungariei si chiar a Rusiei!! Chiar si Serbia are un procent mai mic decat al nostru… Venezuela e la acelasi nivel cu noi, Mexicul ne e vecin. Ecuador… ei, nici chiar asa: in Ecuador este de 51,2%!! America Latina scrie pe noi. Un regim prezidential, asta ne mai lipseste… In asemenea conditii noi vorbim de „creșterea sancțiunilor pentru evaziune”… In cazul lucratorilor independenti – v. aici – procentul pentru tara noastra este de 32,7%, Mexicul este aproape de noi, ceva mai sus ca procent. Venezuela si Ecuador ne depasesc. La niveluri mai joase, dar apropiate de noi sunt Serbia, Brazilia, Italia, Argentina. In SUA procentul este de 6,8%!! In privinta lucratorilor salariati – v. aici, in Romania procentul este de 67,3%. In SUA procentul este de 93,2%!! Aici Ungaria, Bulgaria, Rusia, Polonia si chiar si Serbia sunt inaintea noastra!! Nu mai vorbesc de Franta, Germania sau Norvegia! La capitolul lucratori in familie – v. aici – din acest grup de tari: Romania, Ecuador, Serbia, Mexic, Brazilia, Polonia , Italia, Venezuela, Bulgaria, Spania, Republica Ceha, Argentina, Germania, Franta, Ungaria, Norvegia, Rusia, SUA, tara noastra e pe primul loc, urmeaza celelalte tari in ordinea de mai sus. Procentul la noi este de 12,6%, deci cel mai mare din acest grup de tari!! In Ecuador, a doua clasata, sa zicem asa, procentul este de 9%, deci o diferenta de 3,6% fata de noi, care suntem pe primul loc…

Stau si ma intreb daca se uita cineva din Guvern, din PNL pe aceste statistici… In asemenea conditii e aproape (spun asa pentru ca vreau sa fiu optimist totusi) imposibil sa combati evaziunea fiscala. Daca cineva crede ca prin „creșterea sancțiunilor pentru evaziune” se poate combate evaziunea intr-o asemenea structura a fortei de munca, eu cred ca se insala… Daca luam, de pilda, forta de munca vulnerabila, procentul s-a situat in intervalul 33,7-31,8% in perioada 2005-2012, deci s-a mentinut practic la un nivel constant. Or, procentul asta e foarte mare, sunt foarte multi oameni care pot fi incadrati ca fiind forta de munca vulnerabila, definita ca mai sus. Sau intr-o tara in care lucratorii salariati reprezinta 67% din forta de munca e foarte greu sa combati evaziunea. Evaziunea fiscala se poate combate clar si precis intr-o tara unde procentul asta ar fi in jur de 90%. Bunaoara in SUA, Germania, Franta sau Norvegia se poate combate evaziunea in conditii optime.

Chestiunea care se pune ar fi daca s-a evaluat ce consecinte are impactul declinului cultural, de care vorbeam mai sus, asupra economiei nationale, scaderea gradului de pregatire profesionala. Sa ne gandim ca avem si asa un numar foarte mare de asa zisi lucratori independenti… Educatia populatiei este un aspect foarte important in special in ceea ce priveste viitorul. Pentru ca sa poti sa ai realizari in plan economic, stiintific, etc lucrurile acestea nu le poti face cu o populatie needucata. La noi cultura ar trebui sprijinita de catre sectorul privat, prin donatii, de catre stat, orice sprijin e binevenit. Sectorul privat ar putea vedea acest sprijin si ca pe o investitie in viitor. O degradare a fortei de munca nu are cum sa ajute sectorul privat, ba chiar il pune in pericol si poate fi generatoare de crize economice severe! Sa ne gandim la tarile dezvoltate care au si o cultura mare, bine aspectata in multe domenii.

Investitiile straine directe – aici, intrari nete reprezentau in 2012 un procent de doar 1,55% din PIB pentru tara noastra. Capitalizarea de piata a companiilor listate (% din PIB) – v. aici – in tara noastra a fost de doar 9,4% in 2012, un procent iarasi foarte mic. In USD reprezinta aproape 16 miliarde $ pentru Romania. Sa facem o comparatie cu Franta: 1,8233 trilioane $!! In Polonia: 177,73 miliarde! In SUA 18,6683 trlioane $!! La capitolul credite bancare neperformante – v. aici – in 2012, din grupul de tari enumerate mai sus, Romania se afla pe locul doi: 18,24% din totalul creditelor globale. In SUA stiti cat e? 3,3%!! Mexicul, Argentina stau bine la capitolul asta, cu un procent mic de credite neperformante.

Acestea arata ca forta de munca disponibila exista din belsug in Romania. Capitalul, in schimb, e redus, foarte redus in comparatie cu alte tari si, pe cale de consecinta, foarte scump… Pe de alta parte, data fiind structura fortei de munca de la noi, nu trebuie sa ne mire procentul ridicat al creditelor neperformante. Eu de asta si spuneam in postarea precedenta ca este necesar sa vedem cum se poate crea la noi o serioasa piata de capital si cum putem folosi, cum poate cetateanul folosi cat mai eficient sectorul bancar.

Am scris aceste randuri si cu gandul de a indemna la o dezbatere serioasa, cum bine spunea Dl. Iohannis in campanie. Trebuie sa-i critic pe tinerii nostri aspiranti in politica pentru ca nu vad ca ii trage inima sa aprofundeze problemele. Totusi, cu idei de genul: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.”, nu se poate dezbate serios o problema, nicio problema.

Innoirea clasei politice. „Dupa ce se termina”…

Interesant in acest sens editorialul maestrului Ion Cristoiu:

Gîndul de duminică, 22 februarie 2015

Cînd Klaus Iohannis susține o aberație: înnoirea clasei politice actuale cu ajutorul cătușelor

Se arata ca:

„Interviul luat lui Klaus Iohannis de Luca Niculescu pentru Digi Tv a avut la un moment dat şi acest dialog:
„Realizator: Justiţie – de trei săptămâni, actualitatea internă e din nou ritmată de arestări, de condamnări. Cu ce efecte asupra credibilităţii clasei politice?
Klaus Iohannis: Eu cred că va creşte credibilitatea clasei politice, fiindcă aici avem foarte multe aşa-numite dosare grele, care acum ajung să fie lucrate şi acum se face lumină. Părerea mea, că după ce se termină, vom avea mai puţini politicieni cunoscuţi şi este loc pentru ceva ce se numeşte înnoirea clasei politice. Mulţi dintre cei pe care i-am văzut ani sau decenii la rând la televizor vor fi în altă parte sau vor sta acasă, în cel mai bun caz, şi se va face loc pentru noi lideri, noi politicieni, pentru o nouă credibilitate.”

N-aș fi tresărit la răspunsul dat de Klaus Iohannis dacă Teza sa despre înnoirea clasei politice prin cătușele de la DNA n-aș fi întîlnit-o, expusă cu zorzoane stilistice, la cîțiva deontologi pe care-i suspectez de a fi purtători de cuvînt ai SRI.
Și anume că-n România clasa politică se poate transforma prin dosarele deschise de DNA politicienilor de la ora actuală.
Că activitatea DNA pare a sta sub semnul credinței că procurorii țin locul Istoriei ne-o arată șmecheria cu denunțătorii convocați să dea în gît liderii politici. Corupt nu e numai politicianul, dar și gușterul care l-a mituit, pentru a se îmbogăți. Mi se pare normal să stea la zdup și gușterul. Cum însă DNA vînează doar liderii politici, gușterii își cumpără libertatea și-și păstrează averea dobîndită prin furt, denunțîndu-i pe cei pe care-i vor procurorii.

Asumată și de Klaus Iohannis, teza pare luată din realitățile staliniste de pe vremuri.
Clasa politică veche, zisă și burghezo-moșierească, trebuie înlăturată prin trimiterea foștilor în lagăr.

Dincolo de acest aspect odios, teza e deopotrivă periculoasă și tembelă. Periculoasă, pentru că, din cîte se vede, DNA operează selectiv cînd vine vorba de politicienii care trebuie să meargă la pușcărie pentru a lăsa locul politicienilor mai tineri și mai curați.
Tembelă, pentru că nimeni nu ne garantează că noii nu vor fura și ei, o dată ajunși în locul celorlați. Cazul Sebastian Ghiță, ivit din credința că tînărul va face o televiziune mai corectă decît cea făcută de Sorin Vântu, scos din joc după principiul înnoirii prin intermediul cătușelor, ne arată că noul politician, venit în locul celui vechi, poate fi mai ticălos și mai prost decît celălalt. Se compară România Tv,  zisă și Căcănia Tv, cu Realitatea lui Sorin Vântu? Și Realitatea lui SOV manipula. O făcea însă cu inteligență, presupunînd un telespectator pentru a cărui manipulare e nevoie de efort intelectual. Televiziunea lui Sebastian Ghiță practică o manipulare primitivă, de Frizerie de cartier, presupunînd un telespectator, dacă nu idiot, atunci măcar beat mort.

Eu cred că înnoirea clasei politice e un proces istoric, în care sunt implicate alte cauze decît zornăitul cătușelor: refuzul alegătorului de a se lăsa mituit electoral, creșterea spiritului critic al cetățeanului, ivirea unei societăți civile puternice.

Principala cauză stă însă în ivirea și afirmarea unui cetățean conștient că politicianul e servitorul său, și nu invers, un cetățean care să ia locul alegătorului iobag de azi.
Dacă e o vorba de înnoirea clasei politice, trebuie să începem cu înnoirea Poporului Român.

Dvs ce credeți, ce-ar mai trebui pentru înnoirea clasei politice?”

Sa lasam putin interesele SUA in Romania, investiti, interese politice, ca sunt si din acestea, si sa incercam sa analizam problema cat putem de obiectiv in ceea ce ne priveste strict pe noi.

Cel care a citit cu atentie Constitutia Romaniei va observa, in lumina evenimentelor din ultima perioada, marcate de arestari si DNA, un lucru: starea de normalitate implica prezenta unei astfel de organizatii precum DNA, cu o asemenea activitate, si o Justitie independenta. Anormal era tocmai ceea ce a fost pana acum.

Stiu ca aceasta afirmatie va soca multa lume. Insa sa ne gandim: in Romania statul este implicat in economie, desi avem o economie de piata. Aici e o usoara contradictie, dar asta e situatia. Cum coruptia apare de obicei la interfata stat-privat, in urma interactiunii dintre cele doua entitati, e clar ca implicarea activa a statului in economie il expune la potentiale fapte de coruptie, pe de o parte, si la efectuarea de potentiale abuzuri, pe de alta parte. Bineinteles, saracia din Romania e un factor agravant. Statul, la noi, e foarte implicat in economie: avem, daca nu ma insel, 1,2 milioane de functionari publici – asta inseamna salariati la stat, spun ca sa fie clar – avem inca destule intreprinderi de stat neperformante. Si aici am sa fac o precizare: la noi se foloseste termenul privat, in limbajul comun, de exemplu: „e privata”, cu toate ca intreprinderea respectiva s-ar putea sa nu fie privata. Privata inseamna cand este cu capital majoritar privat sau cand este 100% privata. Noi avem inca foarte multe intreprinderi de stat, cu capital majoritar de stat, slab performante, care produc pierderi enorme economiei nationale. Este limpede ca in conditiile unui astfel de Stat foarte mare si activ economic sa avem si o coruptie mare care sa-i dea tarcoale. Evident, e vorba de bani multi si multe alte interese. Or, ca sa nu se ajunga la un jaf national de proportii colosale, atunci trebuie sa ai paznici la stana, ca s-o pazeasca. Nu mai vorbesc de interesele pe plan local, de Administratiile Locale, unde si acolo se invart sume interesante de bani, apoi primariile etc. Or, toata aceasta structura e una politica.

Sa ne imaginam ce ar insemna daca de azi s-ar desfiinta DNA. Eu stau si ma intreb la ce nivel ar ajunge coruptia si hotia in Romania… Ar fi liber la furat! Poate s-ar astepta ceva vreme, sa se vada cum stau de fapt lucrurile si pe urma s-ar trece la o pradare sistematica a acestei tari!

Asa ca primul lucru pe care trebuie sa-l remarcam este ca si dupa ce va fi innoita clasa politica, DNA va trebui sa existe in continuare. Nimic nu garanteaza ca oamenii vor fi ajuns la un asemenea nivel moral incat sa fie cinstiti si sa nu puna mana…

De asemenea statul e prezent si in privatizari. Ne intrebam de ce atatea privatizari ratate. Parca nimeni nu remarca faptul ca, printre altele, datorita spagii… Sa ne gandim ca e foarte usor ca o intreprindere sa ajunga pe mana unui escroc, dar care a dat un plic, continand o suma consistenta de bani, unde trebuie.

„Principala cauză stă însă în ivirea și afirmarea unui cetățean conștient că politicianul e servitorul său, și nu invers, un cetățean care să ia locul alegătorului iobag de azi.”

Tocmai pentru ca sa se poata ivi si afirma un „cetățean conștient că politicianul e servitorul său” politicianul e cel care trebuie sa respecte legea si nu s-o incalce, cum deseori se intampla la noi. Asa se poate innoi si Maria Sa Poporul Roman, care a fost invatat sa astepte totul de la Stat, sa i se dea.

De ce spuneam mai sus ca aceasta e starea de normalitate? Pentru ca, la noi, ani de zile nu s-au luat masuri asupra celor care au jefuit economia romaneasca, ani de zile au stat dosare in sertare, acoperite de praf si pareau ca niciodata nu vor iesi de acolo. Jaful acesta a devenit sistematic, zi de zi facut, raul a devenit banal. Daca s-ar fi luat masuri din timp si s-ar fi lucrat intr-adevar cu bunacredinta pentru dezvoltarea economiei nationale, pentru crearea unui sector privat sanatos, nici n-am mai fi avut astazi atatea dosare la DNA. Nici n-am mai fi vorbit de „innoirea clasei politice”.

„Corupt nu e numai politicianul, dar și gușterul care l-a mituit, pentru a se îmbogăți. Mi se pare normal să stea la zdup și gușterul. Cum însă DNA vînează doar liderii politici, gușterii își cumpără libertatea și-și păstrează averea dobîndită prin furt, denunțîndu-i pe cei pe care-i vor procurorii.”

Legat de aceaste lucruri, trebuie sa facem o a doua constatare legata de Stat. Noi nu am iesit inca din Tranzitie. Nu avem o conceptie clara despre cum trebuie sa arate Statul. Acesta, asa cum este el la ora actuala, seamana cu cel comunist… De asta si masurile luate par a fi comuniste, pentru ca se aseamana: „Clasa politică veche, zisă și burghezo-moșierească, trebuie înlăturată prin trimiterea foștilor în lagăr”.

De aceea noi trebuie sa cautam neaparat cai de modernizare a Statului.

Si ar trebui sa vedem ce mai privatizam, cu succes de data aceasta! Pentru ca fara componenta economica si crearea unui sector privat performant nu putem sa avansam.

Intr-adevar: „nimeni nu ne garantează că noii nu vor fura și ei, o dată ajunși în locul celorlați”. Lucru care justifica atat DNA si ca va trebui sa existe in continuare, cat si necesitatea de a moderniza Statul.

Statul minimal, cu o implicare minimala in economie, este o solutie atat de combatere a coruptiei cat si a abuzurilor, nivelul amandurora trebuind, in cazul unui astfel de tip de stat, sa se reduca drastic. De asemenea, un astfel de tip de stat este in acord cu democratia liberala. Un astfel de stat nu ar mai reclama existenta DNA sau a unei organizatii similare. Noi, la ora actuala, avem un stat abnorm. Serviciile secrete (de vazut si aici, aici), data fiind pozitia geostrategica a tarii noastre, sunt necesare, cu bugetele lor mari si numarul mare de angajati… Insa n-ar strica sa gandim si aici o imbunatatire. Un stat minimal presupune o altfel de filozofie a securitatii, care e in orice caz in spiritul libertatii. Noi trebuie sa militam pentru libertate!

O alta chestiune despre care nu vad ca se prea vorbeste, dar care ar trebui facuta, este imbunatatirea managementului. Pentru ca economia de piata se bazeaza pe management. Fara imbunatatirea managementului nu vad cum s-ar putea face o reforma reala in Romania. Noi, din punctul asta de vedere, suntem tot in Tranzitie. De fapt avem, cu exceptiile de rigoare care din fericire exista, acelasi management prost de dinainte de 1989.

Toata aceasta reforma ar trebui de asemenea insotita de crearea unei serioase piete de capital. Ar trebui sa vedem cum putem folosi, cum poate cetateanul folosi cat mai eficient sectorul bancar. Avem un sector bancar dezvoltat fata de anii ’90. As dori sa vad mai mult, deoarece lucrurile par a bate pasul pe loc…

Ce vreau eu sa spun este ca doar cu DNA si SRI, si prin actiunea conjugata a acestor doua institutii, nu se poate face o reala reforma in Romania. „Republica procurorilor” trebuie sa se termine odata si odata, vorba D-lui. Presedinte: „după ce se termină„. Problema e nu numai sa avem „mai puțini politicieni cunoscuți și este loc pentru ce se numește înnoirea clasei politice” si sa creasca credibilitatea clasei politice. Ci sa vedem ca are loc o reforma, adica o schimbare in bine a situatiei economice, sociale a tarii pe langa cea politica. Sa vedem ca tara noastra intr-adevar incheie Tranzitia sau ca se apropie de un astfel de deziderat.

N-as vrea sa se creada ca eu pledez aici pentru un anumit tip de stat. Eu vreau sa spun ca aceasta chestiune dificila trebuie studiata si trebuie sa avem in vedere Libertatea, asigurarea si garantarea acesteia.

Voi da un alt exemplu celebru: afacerile cu statul. Trebuie spus ca ele nu sunt ilegale, cum poate ca unii considera dintr-o anumita neglijenta. Insa afacerile cu statul pot deschide calea catre ilegalitati, adica o asemenea posibilitate nu poate fi exclusa. Afacerile cu statul au fost blamate pe nedrept, as zice eu, pentru ca, repet, nu inseamna neaparat ceva ilegal. De asemenea acestea sunt o cale pentru dezvoltarea sectorului privat, lucru ce este necesar in Romania. In schimb, eliminarea ilegalitatilor din sistem este o chestiune dificila mai ales ca sunt multi bani in joc precum si interese politice. Insa daca statul, prin oamenii sai politici, prin partidele de la Putere, face un favor unei firme, as dori sa vad din partea acelei firme seriozitate si lucrari de calitate.

Insa nici in aceasta privinta – cea a afacerilor cu statul – nu se vede cu adevarat vreo reforma. Pentru ca si in acest caz lucrurile raman asa cum le stim: aceste afaceri cu statul nu vor disparea pentru ca nu au cum sa dispara. Iar daca, prin absurd ar dispare, nu vad ca punem in loc. Pentru ca asa se creeaza situatii pe care le-as numi imposibile, generate de lipsa noastra de intelepciune, coerenta si claritate.

Aceasta innoire a clasei politice cu ajutorul catuselor nici macar nu aduce vreo reforma, cu atat mai putin nu poate fi socotita vreo reforma. Ci se face, dupa cum ne spune Dl. Presedinte, doar, in exclusivitate, din ratiuni ce privesc nimic altceva decat credibilitatea clasei politice.

Noi trebuie sa fim foarte atenti „că după ce se termină„, ca sa-l citez din nou pe Dl. Iohannis, „noua credibilitate” sa nu fie data de o dictatura! Care sa anuleze drepturile si libertatile individului. Este un risc foarte mare care ar pune Romania intr-o situatie defavorabila pe plan extern.

Din ce spune Dl. Presedinte constat ca nu s-a evaluat in ce masura schimbarile cantitative pe care le sufera clasa politica vor duce la o transformare a calitatii sale. Dar nu e deloc clar cum masurile acestea luate cu ajutorul DNA si SRI vor transforma calitativ (spre un nivel superior, am vrea noi) statul, societatea, mediul de afaceri, performantele economice si toate cele inrudite cu acestea. Sau, din contra, va fi o transformare spre un nivel inferior? Nici macar asupra credibilitatii Presedintele nu face nicio apreciere calitativa. El spune doar: „o noua credibilitate”. Or, „nou”, „vechi” nu sunt aprecieri calitative. Spre exemplu un vin vechi poate fi mai bun decat unul nou.

Daca in anii ’90 se vorbea despre reforma, acum se vorbeste despre „o noua credibilitate” castigata cu ajutorul catuselor.

Nu e ingrijorator?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Atitudinea Germaniei…

Recomand sa cititi articolul lui George Friedman, de pe Stratfor, privind Germania:

„Germany Emerges is republished with permission of Stratfor.”

Se arata ca:

„By George Friedman

German Chancellor Angela Merkel, accompanied by French President Francois Hollande, met with Russian President Vladimir Putin on Feb. 6. Then she met with U.S. President Barack Obama on Feb. 9. The primary subject was Ukraine, but the first issue discussed at the news conference following the meeting with Obama was Greece. Greece and Ukraine are not linked in the American mind. They are linked in the German mind, because both are indicators of Germany’s new role in the world and of Germany’s discomfort with it.

It is interesting to consider how far Germany has come in a rather short time. When Merkel took office in 2005, she became chancellor of a Germany that was at peace, in a European Union that was united. Germany had put its demands behind it, embedding itself in a Europe where it could be both prosperous and free of the geopolitical burdens that had led it into such dark places. If not the memory, then the fear of Germany had subsided in Europe. The Soviet Union was gone, and Russia was in the process of trying to recover from the worst consequences of that collapse. The primary issue in the European Union was what hurdles nations, clamoring to enter the union, would have to overcome in order to become members. Germany was in a rare position, given its history. It was in a place of comfort, safety and international collegiality.

The world that Merkel faces today is startlingly different. The European Union is in a deep crisis. Many blame Germany for that crisis, arguing that its aggressive export policies and demands for austerity were self-serving and planted the seeds of the crisis. It is charged with having used the euro to serve its interests and with shaping EU policy to protect its own corporations. The vision of a benign Germany has evaporated in much of Europe, fairly or unfairly. In many places, old images of Germany have re-emerged, if not in the center of many countries then certainly on the growing margins. In a real if limited way, Germany has become the country that other Europeans fear. Few countries are clamoring for membership in the European Union, and current members have little appetite for expanding the bloc’s boundaries.

At the same time, the peace that Germany had craved is in jeopardy. Events in Ukraine have aroused Russian fears of the West, and Russia has annexed Crimea and supported an insurgency in eastern Ukraine. Russia’s actions have sparked the United States’ fears of the re-emergence of a Russian hegemon, and the United States is discussing arming the Ukrainians and pre-positioning weapons for American troops in the Baltics, Poland, Romania and Bulgaria. The Russians are predicting dire consequences, and some U.S. senators are wanting to arm the Ukrainians.

If it is too much to say that Merkel’s world is collapsing, it is not too much to say that her world and Germany’s have been reshaped in ways that would have been inconceivable in 2005. The confluence of a financial crisis in Europe that has led to dramatic increases in nationalism — both in the way nations act and in the way citizens think — with the threat of war in Ukraine has transformed Germany’s world. Germany’s goal has been to avoid taking a leading political or military role in Europe. The current situation has made this impossible. The European financial crisis, now seven years old, has long ceased being primarily an economic problem and is now a political one. The Ukrainian crisis places Germany in the extraordinarily uncomfortable position of playing a leading role in keeping a political problem from turning into a military one.

The German Conundrum

It is important to understand the twin problems confronting Germany. On the one hand, Germany is trying to hold the European Union together. On the other, it wants to make certain that Germany will not bear the burden of maintaining that unity. In Ukraine, Germany was an early supporter of the demonstrations that gave rise to the current government. I don’t think the Germans expected the Russian or U.S. responses, and they do not want to partake in any military reaction to Russia. At the same time, Germany does not want to back away from support for the government in Ukraine.

There is a common contradiction inherent in German strategy. The Germans do not want to come across as assertive or threatening, yet they are taking positions that are both. In the European crisis, it is Germany that is most rigid not only on the Greek question but also on the general question of Southern Europe and its catastrophic unemployment situation. In Ukraine, Berlin supports Kiev and thus opposes the Russians but does not want to draw any obvious conclusions. The European crisis and the Ukrainian crisis are mirror images. In Europe, Germany is playing a leading but aggressive role. In Ukraine, it is playing a leading but conciliatory role. What is most important is that in both cases, Germany has been forced — more by circumstance than by policy — to play leading roles. This is not comfortable for Germany and certainly not for the rest of Europe.

Germany’s Role in Ukraine

The Germans did play a significant part in the fall of Ukrainian President Viktor Yanukovich’s government. Germany had been instrumental in trying to negotiate an agreement between Ukraine and the European Union, but Yanukovich rejected it. The Germans supported anti-Yanukovich demonstrators and had very close ties to one of the demonstration leaders, current Kiev Mayor Vitali Klitschko, who received training in a program for rising leaders sponsored by the Christian Democratic Union — Merkel’s party. The Germans condemned the Russian annexation of Crimea and Moscow’s support for the Ukrainian secessionists in the east. Germany was not, perhaps, instrumental in these events, but it was a significant player.

As the Germans came to realize that this affair would not simply be political but would take on a military flavor, they began to back away from a major role. But disengagement was difficult. The Germans adopted a complex stance. They opposed the Russians but also did not want to provide direct military support to the Ukrainians. Instead, they participated in the sanctions against Russia while trying to play a conciliatory role. It was difficult for Merkel to play this deeply contradictory role, but given Germany’s history the role was not unreasonable. Germany’s status as a liberal democracy is central to its post-war self-conception. That is what it must be. Therefore, supporting the demonstrators in Kiev was an obligation. At the same time, Germany — particularly since the end of the Cold War — has been uneasy about playing a direct military role. It did that in Afghanistan but not Iraq. And participating in or supporting a military engagement in Ukraine resurrects memories of events involving Russia that Berlin does not want to confront.

Therefore, Germany adopted a contradictory policy. Although it supported a movement that was ultimately anti-Russian and supported sanctions against the Russians, more than any other power involved it does not want the political situation to evolve into a military one. It will not get involved in any military action in Ukraine, and the last thing Germany needs now is a war to its east. Having been involved in the beginnings of the crisis, and being unable to step away from it, Germany also wants to defuse it.

The Greek Issue

Germany repeated this complex approach with Greece for different reasons. The Germans are trying to find some sort of cover for the role they are playing with the Greeks. Germany exported more than 50 percent of its gross domestic product, and more than half of that went to the European free trade zone that was the heart of the EU project. Germany had developed production that far exceeded its domestic capacity for consumption. It had to have access to markets or face a severe economic crisis of its own.

But barriers are rising in Europe. The attacks in Paris raised demands for the resurrection of border guards and inspections. Alongside threats of militant Islamist attacks, the free flow of labor from country to country threatened to take jobs from natives and give them to outsiders. If borders became barriers to labor, and capital markets were already distorted by the ongoing crisis, then how long would it be before weaker economies used protectionist measures to keep out German goods?

The economic crisis had unleashed nationalism as each country tried to follow policies that would benefit it and in which many citizens — not in power, but powerful nonetheless — saw EU regulations as threats to their well-being. And behind these regulations and the pricing of the euro, they saw Germany’s hand.

This was dangerous for Germany in many ways. Germany had struggled to shed its image as an aggressor; here it was re-emerging. Nationalism not only threatened to draw Germany back to its despised past, but it also threatened the free trade essential to Germany’s well-being. Germany didn’t want anyone to leave the free trade zone. The eurozone was less important, but once they left the currency bloc, the path to protectionism was short. Greece was of little consequence itself, but if it demonstrated that it would be better off defaulting than paying its debt, other countries could follow. And if they demonstrated that leaving the free trade zone was beneficial, then the entire structure might unravel.

Germany needed to make an example of Greece, and it tried very hard last week to be unbending, appearing to be a bit like the old Germany. The problem Germany had was that if the new Greek government wanted to survive, it couldn’t capitulate. It had been elected to resist Germany. And whatever the unknowns, it was not clear that default, in whole or part, wasn’t beneficial. And in the end, Greece could set its own rules. If the Greeks offered a fraction of repayment, would anyone refuse when the alternative was nothing?

Therefore, Germany was facing one of the other realities of its position — one that goes back to its unification in 1871. Although economically powerful, Germany was also extremely insecure. Its power rested on the ability and willingness of other countries to give Germany access to their markets. Without that access, German power could fall apart. With Greece, the Germans wanted to show the rest of Europe the consequences of default, but if Greece defaulted anyway, the only lesson might be that default works. Just as it had been in the past, Germany was simultaneously overbearing and insecure. In dealing with Greece, the Germans could not risk bringing down the European Union and could not be sure which thread, if pulled on, would unravel it.

Merkel’s Case in Washington

It was with this on her mind that Merkel came to Washington. Facing an overwhelming crisis within the European Union, Germany could not afford a war in Ukraine. U.S. threats to arm the Ukrainians were exactly what she did not need. It wasn’t just that Germany had a minimal army and couldn’t participate or, in extremis, defend itself. It was also that in being tough with Greece, Germany could not go much further before being seen as the strongman of Europe, a role it could not bear.

Thus, she came to Washington looking to soften the American position. But the American position came from deep wells as well. Part of it had to do with human rights, which should not be dismissed as one source of decision-making in this and other administrations. But the deeper well was the fact that for a hundred years, since World War I, through World War II and the Cold War, the United States had a single rigid imperative: No European hegemon could be allowed to dominate the Continent, as a united Europe was the only thing that might threaten national security. Therefore, regardless of any debate on the issue, the U.S. concern about a Russian-dominated Ukraine triggered the primordial fear of a Russian try at hegemony.

It was ironic that Germany, which the United States blocked twice as a hegemon, tried to persuade the United States that increased military action in Ukraine would not solve the problem. The Americans knew that, but they also knew that if they backed off now, the Russians would read it as an opportunity to press forward. Germany, which had helped set in motion both this crisis and the European crisis, was now asking the United States to back off. The request was understandable, but simply backing off was not possible. She needed to deliver something from Putin, such as a pledge to withdraw support to Ukrainian secessionists. But Putin needed something, too: a promise for an autonomous province. By now Merkel could live with that, but the Americans would find it undesirable. An autonomous Ukrainian province would inevitably become a base for undermining the rest of the country.

This is the classic German problem told two ways. Both derive from disproportionate strength overlying genuine weakness. The Germans are trying to reshape Europe, but their threats are of decreasing value. The Germans tried to reshape Ukraine but got trapped in the Russian reaction. In both cases, the problem was that they did not have sufficient power, instead requiring the acquiescence of others. And that is difficult to get. This is the old German problem: The Germans are too strong to be ignored and too weak to impose their will. Historically, the Germans tried to increase their strength so they could impose their will. In this case, they have no intention of doing so. It will be interesting to see whether their will can hold when their strength is insufficient.”

Am pus tot articolul deoarece chiar vreau sa-l am pe blog, un articol foarte important, unul din cele mai bune scrise de Dl. Friedman, si care cauta sa explice atat atitudinea Germaniei cu privire la problemele Zonei Euro si ale Europei, dar si cu privire la Ucraina. Am stat si m-am tot gandit la ideile expuse in acest articol… Ar trebui sa expun concluziile la care am ajuns, numai ca nu e foarte usor de tras concluzii. Autorul subliniaza atitutidinea contradictorie a Germaniei atat in privinta chestiunilor legate de Zona Euro, cat si in privinta problematicii Ucrainei, aceste cuvinte fiind edificatoare:

„It is important to understand the twin problems confronting Germany. On the one hand, Germany is trying to hold the European Union together. On the other, it wants to make certain that Germany will not bear the burden of maintaining that unity. In Ukraine, Germany was an early supporter of the demonstrations that gave rise to the current government. I don’t think the Germans expected the Russian or U.S. responses, and they do not want to partake in any military reaction to Russia. At the same time, Germany does not want to back away from support for the government in Ukraine.

There is a common contradiction inherent in German strategy. The Germans do not want to come across as assertive or threatening, yet they are taking positions that are both. In the European crisis, it is Germany that is most rigid not only on the Greek question but also on the general question of Southern Europe and its catastrophic unemployment situation. In Ukraine, Berlin supports Kiev and thus opposes the Russians but does not want to draw any obvious conclusions. The European crisis and the Ukrainian crisis are mirror images. In Europe, Germany is playing a leading but aggressive role. In Ukraine, it is playing a leading but conciliatory role. What is most important is that in both cases, Germany has been forced — more by circumstance than by policy — to play leading roles. This is not comfortable for Germany and certainly not for the rest of Europe.”

Este adevarat ca Europa este inca in criza. Autorul evidentiaza somajul catastrofal al tarilor din Sudul Europei si faptul ca rolul Germaniei nu mai e vazut ca fiind unul benign. Dimpotriva. Si eu am o impresie similara cu a D-lui. Friedman, si anume ca Europa D-nei. Cancelar, sau, poate mai bine zis, „Lumea” D-nei. Merkel, e cu totul diferita de ceea ce a fost si parca nu mai daruieste nicio speranta de mai bine. Pentru ca e o lume in colaps. Iata un mic pasaj din ceea ce spune despre Grecia:

„This was dangerous for Germany in many ways. Germany had struggled to shed its image as an aggressor; here it was re-emerging. Nationalism not only threatened to draw Germany back to its despised past, but it also threatened the free trade essential to Germany’s well-being. Germany didn’t want anyone to leave the free trade zone. The eurozone was less important, but once they left the currency bloc, the path to protectionism was short. Greece was of little consequence itself, but if it demonstrated that it would be better off defaulting than paying its debt, other countries could follow. And if they demonstrated that leaving the free trade zone was beneficial, then the entire structure might unravel.”

El spune ca Germania s-a luptat sa scape de imaginea de „agresor”. Spune ca nationalismul ameninta Germania s-o duca in trecutul sau dispretuit, dar de asemenea ameninta ci comertul liber, esential pentru bunastarea Germaniei. Arata ca Eurozona a fost mai putin importanta, dar odata ce Grecia ar parasi Zona Euro, calea catre protectionism e scurta. El arata ca daca Grecia ar demonstra ca e mai bine daca da faliment decat sa-si plateasca datoriile, alte tari ar putea s-o urmeze. Iar daca demonstreaza ca e un lucru benefic daca parasesc zona de comert liber, atunci intreaga structura se poate desira, adica toata Zona Euro.

La noi multa lume intelege foarte superficial economia… Putini isi pun problema filozofiilor economice, ideologiilor etc. Austeritatea este o ideologie economica, promovata de Germania. Dar se vede ca aceasta nu e benefica Uniunii Europene, din aceasta cauza este si blamata. S-ar putea sa nu fie benefica nici Germaniei pana la urma… Si atunci de ce? De ce Cabinetul Merkel o sustine cu atata ardoare? Pentru ca nici nu-i aduce o glorie de bun augur…

E foarte greu de tras o concluzie, pana nu intelegi foarte exact politica aceasta contradictorie pe care o duce Germania. Repet, Germania… Dar voi face cateva comentarii…

Sa incepem mai intai cu Ucraina. Problema acestei tari foarte sarace trebuia, intr-un fel sau altul, transata… Dupa parerea mea, Ucraina nu mai renta pentru Rusia, cu atat mai mult cu cat ei nu puteau sa plateasca gazul livrat de rusi la preturi promotionale. Pe de alta parte, Rusia ar fi avut nevoie de Ucraina din considerente geopolitice. De dominatie si dictat. Dar, pe de alta parte, Ucraina e o tara mare, atat ca suprafata dar si ca populatie (aprox. 45 milioane de locuitori), ceea ce facea ca problema sa fie destul de dificila pentru Rusia. De aceea evenimentele (revolutie sau lovitura de stat) care l-au dat jos de la Putere pe fostul Presedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, omul agreat de Kremlin n-au constitutit o surpriza pentru Rusia. S-ar putea ca ele sa fi fost tratate intr-o intelegere secreta intre Rusia si Germania.

Se vede foarte clar ca Rusia a iesit castigata prin Acordurile de la Minsk.

Mediafax

Ce prevede acordul de pace privind Ucraina. Cele 13 puncte ale acordului de la Minsk

Se arata ca:

„Negocierile de la Minsk s-au încheiat, joi, cu un acord de încetare a focului care urmează să intre în vigoare în noaptea de sâmbătă spre duminică, relatează Russia Today, prezentând cele 13 puncte ale acestui document.

1. Încetarea focului în estul Ucrainei va intra în vigoare duminică, 15 februarie, la ora 00.00 (ora Kievului).

2. Retragerea armamentului greu. Părţile au convenit asupra unei zone demilitarizate, de-a lungul liniei de front care era în vigoare în septembrie. OSCE va monitoriza această zonă care va avea o întindere cuprinsă între 50 şi 150 de kilometri, în funcţie de raza de acţiune a armelor. Retragerea se va încheia la 1 martie.

3. OSCE îşi va folosi dronele şi observatorii pe teren, precum şi imagini din satelit şi date radar pentru a se asigura că ambele părţi respectă acordul.

4. Kievul şi rebelii vor negocia termenii viitoarelor alegeri locale în zonele rebele, ceea ce îi va readuce în cadrul legal al Ucrainei. Kievul va adopta o legislaţie privind autoguvernarea care să fie acceptabilă pentru republicile autoproclamate.

5. Kievul va declara amnistie generală pentru rebeli.

6. Un schimb de prizonieri trebuie să aibă loc la cinci zile de la retragerea completă, respectiv în 19 zile dacă retragerea armamentului se va face în perioada maximă prevăzută de acord.

7. Convoaiele cu ajutor umanitar vor primi acces neîngrădit în zonele afectate de război. Va fi pus în funcţiune un mecanism internaţional de monitorizare.

8. Kievul va relua legăturile economice, plăţile sociale şi serviciile bancare în zonele separatiste, întrerupte anterior ca răspuns la alegerile organizate în republicile autoproclamate. Această prevedere este subiectul unor negocieri ulterioare.

9. După organizarea alegerilor locale în regiunile Doneţk şi Lugansk, Kievul va reinstaura controlul asupra graniţelor lor cu Rusia. Tranziţia ar putea dura, perioadă necesară unei reforme constituţionale cuprinzătoare în Ucraina.

10. Toate trupele străine, armamentul greu şi mercenarii vor fi retraşi din Ucraina. Grupările armate ilegale vor fi dezarmate, dar autorităţile locale din Doneţk şi Lugansk vor putea avea unităţi de miliţie legale.

11. Kievul va implementa o reformă constituţională cuprinzătoare până la sfârşitul anului, care va descentraliza sistemul politic ucrainean şi va oferi privilegii regiunilor Doneţk şi Lugansk. Privilegiile includ autodeterminare în privinţa limbii, libertatea de a numi procurori şi judecători şi stabilirea unor relaţii economice cu Rusia.

12. Observatorii OSCE la alegeri vor verifica dacă alegerile locale din republicile autoproclamate corespund standardelor internaţionale. Procedura exactă pentru alegeri este subiectul unor negocieri ulterioare.

13. Discuţiile în cadrul „grupului de contact” (format din liderii autoproclamatelor republici Doneţk şi Lugansk, un reprezentant al OSCE, fostul preşedinte ucrainean Leonid Kucima şi ambasadorul rus în Ucraina) se vor intensifica în diverse moduri.”

In primul rand Rusia a scapat de o povara: Ucraina. In al doilea rand, printr-un mic razboi, pozitia geopolitica a Rusiei a ramas nealterata. Rusia are Crimeea, a carei importanta strategica la Marea Neagra este evidenta si un control autoritar in Estul Ucrainei (Donetk-Lugansk) – uitati-va, va rog, la punctul 11. din Acord. Este limpede ca Estul Ucrainei va tine de Rusia iar importanta acestui lucru e foarte mare in raport cu o eventuala primire a Ucrainei in NATO, lucru de care Rusia se teme. Cu alte cuvinte, avand Estul Ucrainei sub control (pentru ca acolo sunt oameni care sunt gata sa raspunda oricand la comanda Kremlinului, nu a Kievului) si Crimeea, o eventuala integrare in NATO a Ucrainei este, desigur, dificil de realizat. In orice caz, Rusia poate reactiona repede, imediat. Ceea ce arata George Friedman o iau de buna:

„The Germans did play a significant part in the fall of Ukrainian President Viktor Yanukovich’s government. Germany had been instrumental in trying to negotiate an agreement between Ukraine and the European Union, but Yanukovich rejected it. The Germans supported anti-Yanukovich demonstrators and had very close ties to one of the demonstration leaders, current Kiev Mayor Vitali Klitschko, who received training in a program for rising leaders sponsored by the Christian Democratic Union — Merkel’s party. The Germans condemned the Russian annexation of Crimea and Moscow’s support for the Ukrainian secessionists in the east. Germany was not, perhaps, instrumental in these events, but it was a significant player.”

si anume ca Germania a furnizat suport si pregatire liderilor care l-au rasturnat pe Ianukovici, iar programul de ridicare de noi lideri a fost sponsorizat de partidul D-nei. Merkel, CDU… Insa D-na. Merkel nu a sustinut interventia militara la agresiunea Rusiei, care a urmat. De unde se vede foarte clar ca D-na. Merkel a actionat, de fapt, in favoarea Rusiei!! Trebuie sa remarcam acest lucru. Iar rezultatul Acordului de la Minsk, cum aratam mai sus, confirma acest lucru.

In privinta Uniunii Europene. Eu cred ca e mai mult decat evident ca pe D-na. Merkel nu o intereseaza de fapt flancul sudic al UE. Din partea dumneaei: duca-se! De unde rezulta ca pe D-na. Merkel nu o prea intereseaza Uniunea Europeana, nici Zona Euro. Ci mai mult o relatie buna cu Rusia, unde sa poata avea si o imensa piata de desfacere pentru produsele germane. Nici Ucraina n-o intereseaza! Si s-a vazut ca nu a dorit sa ajute financiar Ucraina, decat cu sume nesemnificative, daca asta inseamna ajutor. Si ajunsi aici ar trebui sa ne gandim la altceva. La o realitate a Germaniei, a acelei Germanii de dupa 1989…

Ce se intampla? Germania inainte de 1989 era impartita in doua: Germania Federala, capitalista, si RDG, tara comunista, facand parte din Tratatul de la Varsovia si gravitand in jurul Kremlinului. Pentru cei tineri astea sunt povesti dintr-o alta era. Stiu asta. Insa problema e alta. In RDG erau multi comunisti si au ramas si in zilele noastre. Mai mult, spionajul, inclusiv cel politic, al serviciilor rusesti era foarte activ in RDG. Eu cred ca intr-un mod aproape sigur aceste legaturi au ramas si pana in zilele noastre, cu atat mai mult cu cat liderii la varf mai pot fi si cumparati intr-un fel sau altul, fara sa se poata demonstra ca ar fi vorba de coruptie, pentru ca nu se doreste asta. Dupa parerea mea, poate nu D-na. Merkel, dar nu se stie niciodata, sunt oameni la varf, in Germania, vizibili sau care stau in umbra, cumparati prin serviciile de spionaj rusesti de catre Puterea de la Kremlin. Sa nu ne miram daca Germania, prin politica aceasta „contradictorie” pe care o promoveaza in Europa, ar dori sa-i faca Rusiei cadou tot Sudul neperformant economic al Europei, aratand cu degetul asupra coruptiei din tari ca Italia, Romania, Bulgaria, dar camufland perfect coruptia interna din Germania care se traduce prin cardasia mascata cu rusii. Evident, nu pot sa faca lucrul acesta dintr-o data, inteleg asta. Iata insa un articol aparut in The Washington Post si semnat de catre Anne Applebaum:

Forget left and right: Europe’s divisions lie elsewhere

Se arata ca:

„For those who want a happy ending or an easy moral to the story, the election of a new Greek government last month poses some interesting quandaries. Progressives of various kinds at first hailed what appeared to be a victory for the radical left-wing party Syriza, but they were caught off guard when Syriza instantly struck a coalition deal with the Independent Greeks, a radical right-wing party that Daniel Cohn-Bendit, a legendary European leftist, bluntly described as “ultranationalist” with a “homophobic, anti-Semitic, racist” leader.

Many of those who rooted for Syriza because of its campaign against the budget-cutting “austerity” program imposed on Greece by its creditors were also taken aback when other, more urgent priorities appeared on the new leaders’ agenda. Both parties turn out to have close connections to the authoritarian Russian government, and both have curious links to a notorious Russian fascist ideologue, Alexander Dugin, who among other things has called for a “genocide” of the “race of Ukrainian bastards.” Accordingly, the new Greek government’s first foreign policy act was not a protest against European economic policy but a protest against sanctions on Russia. Only then did it launch negotiations with its European creditors by announcing that it would refuse to negotiate with its European creditors.

In truth, Greece makes nonsense out of all of the political categories we normally use in Europe. Our notions of “left” and “right” are ancient, dating to the French revolution: In 1789, the nobility sat on the right side of the Assemblée Nationale, and the revolutionaries sat on the left. Since then, “people who want change” are supposedly leftist, and “conservatives” are rightist. This typology hasn’t really worked for a long time — there have been plenty of revolutionary right-wing movements, and an equal number of conservative leftists. But this language now obscures what is happening in Europe altogether.

The most important division in Europe is not right vs. left. Nor is the main issue even “austerity” vs. “anti-austerity.” Some of the countries hit hardest by the 2009 financial crisis have pursued “austerity” with great success. Ireland has restructured and is once again growing. Latvia found ways to cut government spending without cutting pensions and is growing at one of the fastest rates in Europe.

The real division in Europe is between what I would call established, integrationist politics and isolationist, nationalist politics. It was visible last year in Britain, during the Scottish independence referendum. The Scottish Nationalists were unlike Syriza in many, many ways, but they were using similar language of “national renewal,” and they were calling for a similar reassertion of national control: Control over the economy, over political decisions, over borders. Syriza gets along well with the Greek far right because, in essence, both want to reassert national control. Perhaps the right would prefer a higher emphasis on immigration, but it shares Syriza’s furious hatred of the “troika” that control the bailout fund which has been extended to Greece — the European Central Bank, the European Commission and the International Monetary Fund.

Both parties want decisions about Greece to be made inside Greece. Foreigners, especially bankers, should go away and keep their opinions to themselves. As it happens, Russia is now led by a man who voices exactly the same views: Vladimir Putin has also isolated his country, politically and economically, from the rest of Europe. Hence the warmth between him and the Greeks.”

Sa explicam pe intelesul tuturor. Se stie ca Germania doreste sa impuna Greciei o cura de dura austeritate. Ca noul guvern, cel al lui Alexis Tsipras – Syriza – nu e de acord, toata lumea stie… Numai ca D-na. Applebaum spune ca primul Act de politica externa pe care l-a emis acest nou guvern nu a fost acela de a protesta impotriva politicilor economice duse in Europa, ci acela de a protesta impotriva sanctiunilor impuse Rusiei! Cu alte cuvinte, D-na. Merkel prin politica inflexibila pe care o duce fata de Grecia, impunand o austeritate fata de care toata Grecia e impotriva, impinge aceasta tara in bratele Rusiei. Politica D-nei. Merkel este o politica pro Rusia si antieuropeana! Rusia, dupa sfarsitul Razboiului Rece, in 1989, a pierdut aliati – tarile din fostul Tratat de la Varsovia sunt acum in NATO – de aceea Rusia are nevoie de noi aliati, iar Germania Angelei Merkel cauta sa-i faca niste cadouri cat mai placute. Mai mult, D-na. Applebaum arata un lucru foarte interesant: Syriza este intr-o coalitie cu un partid de extrema dreapta, Grecii Independenti, carcaterizat de catre Daniel Cohn-Bendit, legendar om de stanga din Europa, drept „ultranationalist”, cu un lider „homofob, antisemit si rasist”. Interesant este ca ambele partide au legaturi cu notoriul lider fascist rus, omul de casa al Kremlinului, Alexandr Dughin, care, printre altele, indemna la „genocidul rasei ucrainene de bastarzi”. Iar austeritatea pe care Germania a impus-o Greciei a condus la o astfel de situatie care pune probleme si in interiorul NATO. Este corect sa sesizezi diviziunea Europei intre politicile integrationiste si cele izolationiste, nationaliste. Insa comunitarismele acestea nationaliste au aparut ca urmare a crizei din Zona Euro, care inca mai bantuie Europa, si sunt intretinute de politicile de austritate promovate de Germania, pentru ca inainte, dupa cum observa George Friedman, nu era asa. Este limpede ca daca Zona Euro, care se bazeaza pe o moneda unica, euro, expresie limpede a integrationismului, incepe sa functioneze foarte prost datorita in principal noii ideologii economice, austeritatea, incepe sa apara izolationismul sau nationalismul, pentru ca moneda proprie unei tari are un astfel de caracter, unul national. Integrationismul acesta, de care vorbeste D-na. Applebaum, nu trebuie confundat cu liberalismul. Euro, spre deosebire de US dollar, este o moneda unica pentru un grup de mai multe tari. In felul asta un grup de tari se integreaza monetar si economic. Insa asta nu inseamna ca intr-o tara ce are moneda sa proprie nu poti sa ai libertate economica. Una e libertatea economica si alta e integrationismul prin intermediul monedei unice, euro. Libertatea economica este atunci cand esti liber, cand nu te ingradeste cineva sau statul, cand statul nu-ti impune ceva, implicarea sa in economie fiind minimala. Integrationismul nu inseamna neaparat libertate economica, de vreme ce ti se impune de la centru o ideologie, prin Tratatul de Guvernanta Fiscala, pe care n-ai incotro si trebuie, fortat, s-o accepti. Pentru ca aici e vorba de integrarea ideologica, nu neaparat de libertate, iar George Friedman puncteaza excelent: Germania se comporta ca un stapan, celelalte tari incep sa le cam fie frica de Germania. Deci acest integrationism presupune un stapan de temut: Germania. Or, asta nu mai este libertate. Nationalismul, atunci, nu e decat o reactie de impotrivire la o astfel de politica promovata de Germania, ce tinde sa devina dictatoriala. O impartire a Europei intre Germania si Rusia? N-ar fi exclus sa se urmareasca un asemenea lucru. De aceea SUA trebuie sa supravegheze ce se intampla aici, iar Germania, oamenii de la varf din Germania, indiferent ca se afla la Putere sau in Opozitie, trebuie supravegheati informativ pentru ca pericolul de derapaj e mare, coruptia, mascata in diverse feluri, e de asemenea mare, iar Germania, prin politicile sale pe care le practica, poate pune in pericol NATO si securitatea SUA.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Nu se poate sa nu-ti lase un gust amar…

… ceea ce se intampla pe plan intern, cu atatea arestari si duceri pe la DNA. E o atmosfera incarcata, dar partea cea mai proasta este ca nu prea se intrezareste nimic bun din toate aceste lucruri. Nu vad sa creasca economia in mod semnificativ,  nu vad o imbunatatire a mediului de afaceri, a sectorului privat, chiar o refacere a sectorului privat dupa perioada de criza, nu vad investitiile necesare pe care Statul trebuie sa le faca… Ceea ce vedem sunt arestarile si plimbarile la DNA. Acum i-a venit randul Elenei Udrea care, din cate am inteles, are multe de povestit procurorilor. Vom vedea. Gestul ei cu degetul la nas m-a lasat indiferent.

Insa altceva, cred eu, trebuie semnalat… Aici vedem consecintele unor politici de stanga care au blocat reformele in Romania timp de 2 decenii. Eu si acum ma gandesc la ce spunea fostul premier, Dl. Vacaroiu, ca la noi 80% din privatizari au fost ratate. Consecintele acestei stari de fapt le vedem in dosarele de acum de la DNA. Aceleasi politici de stanga, chiar mai accentuate, au fost duse si de regimul Basescu care din 2005 si pana in 2014 nu a reusit sa faca nicio privatizare, ba mai mult ratand privatizari importante. Cu efecte catastrofale asupra economiei tarii. Aceste politici de stanga, duse de mai toate regimurile postcomuniste, au creat, din nefericire, un mediu de afaceri infractional (sau cvasi-infractional) in Romania, lucru care ne blocheaza dezvoltarea pe multi ani. Aici nu e vorba, de pilda, de a avea o inteligenta mercantila de a te descurca si de a face bani. Ci de faptul ca pentru a face bani si pentru ca sa-ti mearga bine trebuie sa fii conectat la politic, la țâța Puterii. Trebuie sa fii conectat la resurse, iar Statul, politicul adica, dispune de ele in cel mai mare grad. Asta e diferenta, una din diferente, desigur, dintre noi si SUA: acolo resursele nu sunt detinute de Stat, adica de politic. Pe cand la noi Statul nu numai ca detine aceste resurse, dar le mai si administreaza „admirabil” de prost! Uitati-va cum din excedentul bugetar, cu care se tot lauda Ponta, nu vedem ca se face absolut nimic. Si chiar nu se face nimic, decat pomeni electorale, n-asa dom’ premier? In felul asta sa nu ne miram de decaderea tarii noastre… Iar investitiile straine sunt foarte mici in tara noastra, in comparatie cu alte tari si nu vad sa creasca ceva semnificativ…

Iata un exemplu, apropo de cele aratate mai sus:

Gandul

Aristotel Căncescu, trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, trece în arest la domiciliu

unde se arata, printre altele, ca:

„Procurorii DNA au arătat, în rechizitoriu, că faptele s-ar fi desfăşurat în perioada noiembrie 2006 – noiembrie 2014 şi sunt legate de activitatea preşedintelui suspendat al CJ Braşov Aristotel Căncescu şi a lui Radu Petru Ispas, administrator public al judeţului Braşov, care s-au folosit de funcţii pentru interesele proprii şi ale firmelor Gotic şi Ramb Sistem, respectiv ale persoanelor care le administrau.

„Aceste două firme «de casă» deţineau cvasi-totalitatea contractelor derulate cu CJ Braşov, întrucât le erau acordate preferenţial, prin încredinţare directă, ca urmare a dispoziţiei inculpatului Căncescu Andrei Aristotel. Concret, în perioada 2006 -2007, în urma desfăşurării procedurilor de achiziţie publică – licitaţie deschisă, Consiliul Judeţean Braşov, reprezentat de inculpatul Aristotel Căncescu, a încheiat două contracte cu societatea comercială Gotic SA Braşov, declarată câştigătoare a licitaţiilor, reprezentată de inculpatul Diniţă Ion, în calitate de director general.
Aceste contracte aveau ca obiect întreţinerea, reparaţia şi salubrizarea drumurilor judeţene (contractul de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007) şi execuţia, finalizarea şi întreţinerea drumului Rupea – Racoş (contractul de achiziţii publice nr. 8798/10.11.2006)”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.” (subl. mea)

Insa din acest exemplu ar rezulta ca exista si alte firme – e foarte important -, in afara de cele doua, si care au fost nedreptatite…

O a doua chestiune. Ma uitam la Romania Tv, a lui Sebastian Ghita. Ideea era ca uite dom’le ce coruptie a reprezentat Basescu – Elena Udrea e doar demonstratia acestui lucru – ca si cum PSD e mult mai uscat, mult mai curat, a invatat sa nu mai faca in scutec si nici gura nu-i miroase… Mai bine s-ar gandi la judetele pe care ei le pastoresc, daca se poate spune asa, in fine, fieful lor electoral, la cum arata aceste judete: LUMEA A TREIA!!!! Televiziunea lui Ghita a tocat subiectul Elena Udrea pe ideea: cat de corupt e regimul Basescu. N-ar fi trebuit s-o faca? Ar fi trebuit, numai ca aici se vede iarasi o incercare de diversiune propagandistica si cu o mireasma electorala evidenta: in continuare vorbim numai despre Basescu, despre regimul Basescu… Mai bine s-ar uita cum arata judete ca Vaslui, Botosani, Iasi etc… Pentru ca nu putem s-o tinem langa doar cu diversiunea Basescu!! De ani de zile aceste judete unde PSD are o influenta foarte mare, sunt cele mai sarace din tara!!! Stiu, Elena Udrea e de vina, Traian Basescu, niciodata PSD, niciodata Victor Ponta, Tata Socru sau altcineva din PSD, care nu-i asa, isi „face datoria” tovarasi. Cu exceptia faptului cand il critica pe Pontanel sau pe Tata Socru! Atunci e dat afara din partid. Insa diversiunile Famigliei sar in evidenta…

Dar sa ne uitam mai bine acolo unde PSD, deci stanga, conduce… Moldova, unde PSD castiga aproape constant alegerile, e cea mai saraca regiune a Romaniei. Oltenia, nici Oltenia nu e departe. Si atunci cum se explica faptul ca acolo unde e PSD-ul nu se vede niciun progres? Decat baroni locali. Cat ar fi Aradul de basist, acolo tot mai vezi o oarece modernitate si un mers inainte. Uitati-va la Sibiul lui Iohannis, se vede ceva, e altceva… Pe cand acolo unde e PSD, acolo se cam vede inapoierea, neoiobagia intretinuta de baronii locali. Ironia amara este ca unii numesc lucrul asta „piata libera”…

Un editorial interesant din Gandul, semnat de Loredana VOICULESCU :

Oficial o ducem al dracului de bine!

Se arata ca:

„Niciodată românii nu au trăit mai bine ca acum. Păi când am mai avut noi o economie care să fie “cea mai stabilă şi predictibilă” din regiune, aşa cum ne-a împărtăşit deunăzi cu însutită bucurie şi ales respect premierul Victor Ponta? Au mai simţit vreodată cei mai săraci bugetari în prea găuritele lor buzunare foşnetul unui salariu minim pe economie de fix nouăsuteşaptezecişicinci de lei? A mai existat oare vreun Guvern care să nu majoreze nici o taxă la început de an? Cu siguranţă nici bunicii noştri nu îşi mai aduc aminte să fi trăit vreodată o atât de mare fericire. Aferim, Mărite Guvern! Jos troica creditorilor tirani!

Ca să nu mai vorbim de pensiile pe care le au acum vârstnicii noştri! Pensia minimă garantată este acum de fix patrusutedelei. Prea-bunul-şi-atentul Executiv a decis majorarea punctului de pensie încă de la început de an, după cum li se aminteşte mereu la TV cârcotaşilor care nu au ce face şi tot comentează verzi şi uscate.

Ce dacă asta era prevăzut în lege. Important este că s-a dat, nu s-a luat. Nu s-a luat cum li s-a luat bugetarilor 25% din lefuri în 2010, în vremea odiosului regim băsescian. Dar să nu uităm de inflaţie, care este acum la cel mai mic nivel din istorie. Avem privilegiul să fim contemporani cu cele mai mici creşteri de preţuri din ani şi ani!

Şi, cu toate acestea, nimeni sau aproape nimeni, dacă îi dăm la o parte pe unii cu averi de milioane – unii dintre ei defilând în ultima vreme pe la DNA cu metal la încheieturi –  nu pare mulţumit de cum o duce.

Degeaba îşi tot bate gura în fiecare zi premierul Victor Ponta să ne explice, cum poate el mai bine, ca să înţeleagă nu numai cei cu scaun la cap că, de exemplu, “reducerea CAS (la angajator cu 5 puncte procentuale n.n.) nu a generat o catastrofă, ci începe să producă efecte pozitive anticipate”. Cui îi mai pasă acum că angajatorii au “uitat” să mai verse din banii economisiţi astfel şi în conturile angajaţilor, aşa cum se jurau unii dintre patroni?

La fel de OK este şi managementul companiilor de stat „care s-a îmbunătăţit considerabil”.  Vasăzică Hidroelectrica a înregistrat în 2014 cel mai mare profit din istorie, iar companiile din transporturi feroviare sunt în 2014 pe profit operaţional. Nu vi se pare că aţi mai auzit partea cu cefereul? În anul 2000 ceferiştii erau fericiţi, „când datoriile erau zero şi CFR Marfă era pe profit”, după cum spunea Anca Boagiu într-un interviu.

Totul este sub control, iar populaţia va simţi desigur şi noile „realizări importante”. Puţintică răbdare doar.

“Aceste realizări importante ne dorim foarte mult să se reflecte şi în viaţa de zi cu zi a fiecărui cetăţean”, a grăit luni cu înţelepciune premierul, după întâlnirea cu delegaţia FMI. Unde mai pui că, aşa cum ne-a anunţat tot domnul prim-ministru, preţurile la gaze naturale pentru populaţie nu vor creşte de la 1 aprilie, aşa cum tiranii din troica FMI-UE -Banca Mondială ne “solicită”.

Preţul gazelor naturale este unul dintre punctele pe care Guvernul se pare că nu a căzut de acord cu reprezentanţii instituţiilor internaţionale. Pe scurt, FMI „solicită” scumpirea gazelor, iar bravul Guvern s-a opus. Cât curaj, nu?

„Solicitarea FMI se referea la o creştere de la 1 aprilie de la 53,3 lei (pe MWh n.n.) la 62 lei (pe MWh  n.n.), destul de abruptă, pe care o considerăm nesustenabilă. Altfel nu facem decât să acumulam datorii la CET-uri şi să facem factura pentru anul viitor imposibil de achitat pentru oameni (…)”, a pozat ultrapopulist premierul Ponta în apărătorul oamenilor care consumă gaze naturale.

Un amănunt fără importanţă: FMI nu poate „solicita” să majorăm preţurile la gaze, ci doar să respectăm calendarul pe care România şi l-a asumat în 2007, odată cu aderarea la Uniunea Europeană.  O amânare a majorărilor de preţ nu înseamnă că am scăpat de scumpiri de gaze. Dacă gazele pentru populaţie nu se vor scumpi de la 1 aprilie, aşa cum e prevăzut în calendar, asta poate însemna că, din 2016 sau 2017 majorarea preţului va fi mult mai mare.

Adevărata problemă cu gazele naturale explicată pentru gândul de oameni din domeniu este că odată cu epuizarea zăcămintelor „vechi” şi folosirea resurselor identificate în Marea Neagră, de exemplu, nimeni nu va mai putea impune un preţ sub costuri, iar atunci nu doar că preţul va sări în aer, dar şi replierea va fi greu de imaginat.

Revenind la scrisoarea de intenţie cu FMI despre care premierul Ponta a anunţat că nu a fost semnată. Semnalul este că Guvernul nu vrea să mai respecte constrângerile impuse de înţelegerile cu organismele internaţionale, o abordare considerată “la modă” în ultimele săptămâni, după exemplul Greciei şi Ungariei.

Abordarea este considerată de unii analişti ca fiind deosebit de riscantă şi va tensiona şi mai mult investitorii străini, care oricum sunt neliniştiţi de situaţia din această regiune. Riscul, sintetizat aici de unul dintre colaboratorii gândul, este pierderea “plasei de siguranţă” din partea FMI.

Pe de altă parte, stabilitatea macroeconomică mult lăudată de autorităţi nu se datorează rezultatelor politicilor Guvernului. Dacă ne uităm doar la inflaţie, care a ajuns la valori minime, o simplă privire în datele statistice arată că în întreaga Uniune Europeană inflaţia este foarte mică, iar în unele state se înregistrează chiar valori negative pentru creşterile de preţuri. Cât priveşte creşterea economică, unii analişti economici susţin că este fluctuantă şi poate oricând să îşi schimbe tendinţa, dacă exporturile româneşti vor scădea.

Statisticile seci arată că nici cu încasările bugetare nu suntem pe roze, ba dimpotrivă. Guvernul a ratat ţinta de venituri pe 2014 cu 3,8 miliarde de euro, potrivit execuţiei bugetare pe anul trecut. În grea suferinţă sunt şi fondurile europene, ca să nu mai amintim de diferenţa între kilometri de autostrăzi promişi pe hârtie şi cei inauguraţi.

Însă doar cei rău intenţionaţi s-ar mai împiedica de asemenea detalii mizere când, în statistici toţi o ducem al dracului de bine.

PS Aş fi curioasă câţi dintre cei 55% din românii care într-un sondaj IRES realizat în noiembrie, după alegerile prezidenţiale, susţineau că ţara se îndreaptă într-o direcţie bună mai cred în asta.”

Trebuie spus, dupa parerea mea, ceva in legatura cu cresterea pretului la gaze. Iar ceea ce voi spune se bazeaza in principal pe Philips Curve si IS-LM model. Chestiunea nu e atat: ” Dacă gazele pentru populaţie nu se vor scumpi de la 1 aprilie, aşa cum e prevăzut în calendar, asta poate însemna că, din 2016 sau 2017 majorarea preţului va fi mult mai mare.”, ci alta: cresterea pretului la gaze determina in mod clar o presiune inflationista. Or, in conditiile ideologice si politice actuale, inflatia trebuie sa fie foarte scazuta. Cu alte cuvinte, daca trebuie sa majorezi pretul gazelor, trebuie si inflatia sa ramana scazuta. Or, nu prea vad cum se poate realiza lucrul asta intrucat daca cresc preturile la materii prime, combustibil, energie, se repercuteaza in costul productiei interne si atunci trebuie sa avem o inflatie prin cresterea costurilor si restrangerea ofertei, deoarece nu se vede o crestere a cererii pe piata, care sa faca sa creasca atat ratele dobanzii cat si PIB-ul. PIB-ul ar putea sa creasca si prin marirea ofertei de moneda, de bani, caz in care ratele dobanzilor ar trebui sa scada. Dar daca cererea nu creste, in schimb cresc preturile (macroeconomic vorbind), si ratele dobanzii cresc, lucrul asta nu se poate realiza decat printr-o scadere a ofertei de moneda/preferintei pentru lichiditate, lucru ce ar conduce tara in recesiune si, intr-adevar, populatia ar saraci, trebuind sa plateasca un pret mult mai mare la gaze, pe care sa si-l permita cu greu. Dezechilibrul acesta se poate explica prin faptul ca Romania, sau Bulgaria, fata de Germania, ca sa dau un exemplu, e o piata saraca, pe de o parte, dar pe de alta parte, aceasta marire a pretului se bazeaza poate pe un „calendar pe care România şi l-a asumat în 2007, odată cu aderarea la Uniunea Europeană” sau de dorinta firmelor de a-si maximiza profitul. Insa aceasta crestere de pret nu e determinata de o crestere a cererii agregate de pe piata romaneasca! Lucrul asta, cred eu, trebuie punctat. Pentru ca aici se confunda aspectul politic, aspectul ideologic si aspectul economic. Confuzia este intretinuta pe plan european. Asemenea cresteri de preturi au scos populatia in strada in Bulgaria si s-a vazut ca era vorba in exclusivitate de dorinta furnizorului strain de a face un profit foarte mare, in foarte scurt timp, marind excesiv pretul produsului destinat populatiei, fara o crestere corespunzatoare a cererii.

Mai trebuie punctat un lucru. Interesul nostru la FMI este acela ca Fondul sa ne asigure finantarea in moneda straina. Cu alte cuvinte Romania se imprumuta in moneda straina, lucru riscant din start. In schimb Romania, ani de zile, nu a facut ceea ce trebuia sa faca: privatizari reusite si crearea unui mediu de afaceri performant, a unei Burse performante. De aceea si ceea ce ne cere FMI e greu… Insa Romania ar trebui sa incerce sa-si foloseasca mai mult propria moneda, fata de care are un control suveran, si nu atat moneda straina. De vazut ce s-a intamplat cu oamenii care au contractat credite in franci elvetieni… De ce nu au contractat direct creditele in lei romanesti? In general, moneda straina trebuie evitata. Si ar trebui sa luam exemplu de la SUA, care-si foloseste propria moneda foarte bine, nu una straina si de aceea si datoriile SUA sunt mai usor de gestionat, fiind datorie in moneda proprie si nu in moneda straina!! De aceea, leul trebuie folosit optim, pus la treaba, cum se spune in popor.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre moralitate…

A vorbi despre moralitate dintr-o perspectiva crestina e un lucru cu anevoie de facut. Mi-a atras atentia comentariul Cristinei la aceasta postare a mea:

„Nici Eminescu si nici Dinescu nu sint standardul in ceea ce inseamna moralitate. Altcineva este cel care da verdictul a ce este moral si ce nu, iar Eminescu si Dinescu nu este acela.”

In primul rand, cred ca trebuie spus ca in crestinism vorbim de mantuirea omului, de nadejde, credinta si dragoste. Si ca sa vedeti ca lucrurile nu sunt atat de simple cum par la prima vedere, va voi cita ce spunea Sfantul Marcu Ascetul, foarte interesant:

„Unii, implinind poruncile, gandesc sa le puna in cumpana cu pacatele. Iar altii isi castiga bunavointa lui Dumnezeu prin jertfa Celui ce a murit pentru pacatele noastre. E de intrebat: care din acestia cugeta drept?”

(Sfantul Marcu Ascetul – Despre legea duhovniceasca. Despre cei ce-si inchipuie ca se indreptatesc din fapte, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2010; subl. mea)

Si de asemenea sa nu uitam ce spune Apocalipsa:

„11. Cine e nedrept sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat sa se spurce inca. Cine este drept sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca inca.

12. Iata, vin curand, si plata mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa cum este fapta lui. ” (Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul, 22, 11-12)

Se poate observa ca crestinismul nu ingradeste libertatea omului, nici macar in plan moral, pentru ca Dumnezeu i-a daruit omului liberul arbitru. Liberul arbitru e un mare dar pe care noi, nevrednicii, l-am primit de la Dumnezeu! Dar cel cu adevarat moral este omul care se teme nu atat de legile omenesti si de pedepsele care sunt (spre exemplu legile date de Parlament), nu atat de autoritati sau de Politie, sau DNA, SRI, ca sa fim in actualitate, la ordinea zilei, cum poate ar crede unii, ci omul care se teme de Infricosatoarea Judecata a lui Dumnezeu! Or, astfel de oameni sunt foarte putini…

Noi avem, in Ortodoxie, Rugaciunea Vatafului de Talhari, care spune asa:

„Nu cer ceva mai mult de la tine Iubitorule de oameni, ci cate prin marturisire se ruga cel mai inainte de mine talhar. Si precum la talharul acela, asa si la mine talharul fa minunate milele iubirii Tale de oameni. Primeste-mi aceasta plangere de pre pat la ceasul mortii, si precum pre cei din ceasul al unsprazecelea i-ai primit, care nu lucrasera nici un lucru vrednic, asa si pre mine ma primeste, spalandu-ma cu aceste putine lacrimi ale mele, si curatindu-ma cu ele. Da-mi iertare, si nu-mi cere ceva mai mult. Ca nu da vremea, fiindca s-au apropiat cei ce vor sa ia sufletul. Dar nu prelungi, nici cerca; ca nu vei afla ceva bun intru mine; ca m-au cuprins faradelegile mele, si la ceasul de seara rau am ajuns. Ca nepovestite sunt datoriile mele. Ci precum ai primit plangerea cea amara a lui Petru, primeste si a mea Iubitorule de oameni, si turnand aceste lacrimi preste zapisul pacatelor mele, sterge cu buretele milostivirii Tale gresalele mele cele nemasurate.”

(Acatistier care cuprinde in sine rugaciuni si alte canoane umilicioase pentru osardia si evlavia fistecaruia Crestin. Tiparit cu binecuvantarea Prea Sfintiei Sale Parintelui Episcop al Ramnicului Noului Severin CALINIC.  Ramnicu Valcea, Tipografia Calinic Ramniceanu, 1861. )

Ma gandeam la aceste lucruri… Si la faptul ca orice actiune a omului are valoare daca e facuta printr-o alegere libera. Daca, de pilda, credinta nu s-ar face printr-o alegere libera s-ar mai numi credinta, ar mai avea valoare? Daca pocainta nu s-ar face printr-o alegere libera, s-ar mai numi pocainta, ar mai avea valoare? Acest talhar care se pocaieste in fata Mantuitorului Iisus Hristos a ales in mod liber pocainta. Desi stia ca-l va prinde potera si-l va omori, problema lui era cu totul alta: daca se va mantui. Iar el a nadajduit in iubirea de oameni pe care Domnul nostru Iisus Hristos o are fata de noi, pacatosii, si in „jertfa Celui ce a murit pentru pacatele noastre„, cum spunea Sfantul Marcu Ascetul. Nu atat condamnarea la moarte era pentru el problema, ci faptul groaznic ca nu are niciun raspuns bun la Infricosatoarea Judecata a lui Dumnezeu – „ca nu vei afla ceva bun intru mine”. Si nici nu nadajduia in oameni, ca oamenii sa-i stearga multele sale pacate, ci in Dumnezeu: „sterge cu buretele milostivirii Tale gresalele mele cele nemasurate”, pentru ca Dumnezeu este Ziditorul si El l-a zidit! Sa nu uitam si aceasta extraordinara rugaciune a Sfantului Ioan Gura de Aur:

„Doamne al cerului si al pamantului, pomeneste-ma pe mine, pacatosul Tau, nerusinatul si necuratul, intru imparatia Ta. Amin”

Or, iata ce am citit de curand in Evenimentul Zilei:

„Religia, obligatorie ca și matematica”

Se arata ca:

„Controversele pe tema orei de Religie din școli continuă. Profesorul universitar dr. Gheorghe Iancu, fostul Avocat al Poporului, spune că, potrivit legii, Religia este materie obligatorie, nu opțională.

Legea educației naționale nr. 1/2011, în articolele 65 și 18, prevăd că „din trunchiul comun prevăzut de Lege fac parte materii care sunt predate în mod obligatoriu şi care nu sunt facultative sau opţionale. Aceste materii sunt cunoscute, şi anume: limba şi literatura română, matematica, istoria, geografia, fizica, chimia etc. Printre acestea figurează şi Religia. În alte cuvinte, Religia are regimul legal prevăzut pentru celelalte materii obligatorii şi trebuie să fie predată în aceleaşi condiţii”, ne explică prof. univ.dr. Gheorghe Iancu, fost Avocat al Poporului.

„Traducând” legea, universitarul mai arată că Religia, fiind cuprinsă în trunchiul comun, nu poate fi obiectul curriculumului care cuprinde disciplinele opționale stabilite de școală și nu prin lege.

Argumente

„Un exemplu este edificator. Astfel, în locul Religiei poate fi matematica, care pe modelul Religiei ar putea fi predată sau nu după cum elevul dorește sau nu, ceea ce este absurd. În alte cuvinte, o materie obligatorie trebuie să fie şi predată, pentru că altfel efectul obligativităţii nu se realizează, iar acest fapt lipseşte de eficienţă reglementarea legală a obligativităţii materiei în cauză. În acelaşi timp, nu se poate invoca numărul mic de elevi care ar urma un curs de Religie, pentru că Legea nu condiționează organizarea cursului în cauză de numărul elevilor, folosind sintagma <>. Pe cale de consecinţă, este greu de modificat textul din art.18 alin. (2) din Legea nr.1/2011 potrivit căruia „elevul poate să nu frecventeze orele de Religie”, întrucât modificarea acestui text ar însemna ignorarea caracterului obligatoriu al Religiei, ceea ce ar fi ilegal”, susține fostul Avocat al Poporului.

CCR, două decizii contrare

Reamintim cititorilor faptul că articolele 65 și 18 din Legea nr.1/2011 au făcut obiectul a două excepţii de neconstituţionalitate, una în anul 2012 şi cealaltă în 2014. Soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională sunt contrare. Astfel, prin Decizia nr.306 din 27 martie 2012 Curtea Constituţională a stabilit că prevederile art.18 din Legea nr.1/2011, care se referă la orele de Religie, sunt constituţionale. Doi ani mai târziu, CCR a decis total invers, prin Decizia nr.669 din 12 noiembrie 2014.

Statul să respecte cerințele specifi ce fiecărui cult

„Neconstituționalitatea celor două opinii ale CCR se referă la faptul că prevederile constituționale trebuie respectate și se impun tuturor membrilor societății democratice românești, Constituția reglementând adevărate obligații pentru aceștia, inclusiv pentru autoritățile publice”, susține fostul Avocat al Poporului. „Făcând parte din trunchiul comun, astfel cum Parlamentul a decis prin Legea nr.1/2011, religia se impune ca obligatorie pentru elevi, iar statul are și el obligația deja examinată. Desigur că, obligația statului de a asigura predarea religiei trebuie să respecte „cerințele specifice fiecărui cult.” (art.32 alin.(7) din Constituție). Repet, religia este ca și matematica, ambele sunt obligatorii și trebuie frecventate, în funcție de specificul cultului în cauză”.

„Ambele decizii sunt neconstituționale”

În Decizia din 2012, Curtea a reţinut că prevederile art.18 din Legea nr.18/2012 sunt în concordanță cu cele din art.29 și din art.32 alin. (7) din Constituție, cu cele din art.18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu cele din art.18 alin.(1) și art.13 pct.3 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum şi cu cele din art.9 paragraful l din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea a statuat „că este asigurat dreptul părinţilor sau tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine, întrucât, potrivit legii criticate, la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie, iar în acest caz situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie.”

În decizia din 2014, Curtea a reţinut că disciplina Religie are caracter obligatoriu, ca disciplină şcolară care face parte din trunchiul comun.

„Cu toate acestea, cu totul neconstituțional, Curtea a constatat că religia «nu poate fi opusă elevilor, întrucât instituirea lui are drept scop atingerea exigențelor constituționale » referitoare la obligațiile statului. În acelaşi timp, şi tot neconstituţional, Curtea a reţinut că obligativitatea Religiei este opozabilă numai statului care este ţinut de necesitatea organizării învăţământului religios prin asigurarea predării Religiei pentru cele 18 culte recunoscute”, mai arată prof. Iancu.”

Romania incepe sa devina tara in care totul e obligatoriu… Exista si o poza la acest articol cu niste copii, in clasa, care, daca e sa judecam cel putin dupa pozitia mainilor, se roaga (sau se inchina?!)… Stau si ma intreb daca Vataful de Talhari a invatat religia in scoala. Obligatoriu, ca si matematica. Rugaciunea se poate invata obligatoriu, ca si matematica? Dar inchinarea? Se speculeaza asupra unor tehnici de yoga crestina in ceea ce priveste Rugaciunea Numelui: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”, la care se poate adauga „pe mine pacatosul” spre pocainta. Si ma intreb: de ce oare? De ce oare cand Domnul nostru Iisus Hristos a spus cat se poate de deslusit cum trebuie sa ne rugam:

„23.Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.

24.Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” (Sfanta Evanghelie dupa Ioan, 4, 23-24)

Si atunci a te inchina in „duh si in adevar” se poate invata obligatoriu precum matematica? Ce facem noi aici? Iar daca Rugaciunea Numelui se mai numeste si Rugaciunea Inimii, de acord ca trebuie sa ne rugam cu mintea in inima, dar ne rugam noi oare cu toata inima?

Dar ce inseamna sa te inchini in duh si in adevar? Mie mi se pare ca inseamna nu numai sa te lepezi macar pentru o clipa de lumea asta pacatoasa, si sa lasi la o parte toate grijile lumesti, dar sa si te lepezi, macar pentru o clipa, de tine insuti, deci lepadarea de sine. Iar cand ne rugam, ne si inchinam lui Dumnezeu. Daca religia incepe a fi invatata obligatoriu, precum matematica, atunci ea va fi tratata tot la fel, precum matematica. A luat un 5 la matematica. Asa poate sa ia un 5 sau un 3 la religie… Are asta o semnificatie in plan religios? Adica daca ia un 3 la religie ii e blocata mantuirea? Nicidecum! Pentru ca doar pentru o clipa omul poate sa se lepede de sine si sa se roage in duh si in adevar, precum Vataful de Talhari, si sa se mantuiasca! Insa chestia asta cu invatatul obligatoriu – si observati ca se vorbeste de Legea Educatiei Nationale, de CCR – il poate indeparta pe om de duhul Orotodoxiei, care e al libertatii fiintei, il poate indeparta de inchinarea in duh si in adevar. Pentru ca poate avea note de 2, de 3 si de 4 la religie, dar poate merge pentru o clipa la biserica si se poate ruga in clipa aceea, inchinandu-se in duh si in adevar, iar Dumnezeu sa-i ierte toate pacatele! Sa nu uitam ca dupa adevarata judecata a lui Dumnezeu, vamesul a fost indreptat si nu fariseul! Or, in societatea noastra parca imparateste fariseismul! Iar eu unul il prefer, ma simt apropiat sufleteste de Vataful de Talhari decat de fariseismul acesta ce domneste in societatea noastra! Iar cel mai rau este ca scoala noastra scoate pe banda rulanta – sper totusi sa nu fie asa! – niste farisei, decat niste vatafi de talhari!

Am intrat zilele trecute intr-o librarie crestina si pe usa era pus un anunt sa nu se incurajeze cersetoria, era dat in acel anunt exact textul de lege si pedeapsa pentru cel ce ar incalca legea. Eu stau si ma intreb: ce facem? Ce fel de societate e asta? Eu il prefer pe Vataful de Talhari care a cerut: „fa minunate milele iubirii Tale de oameni”. Eu stau si ma intreb daca noi nu ne indepartam de crestinism, desi facem parada de cat de buni crestini suntem… Uitati-va cat de frumos spune: „fa minunate milele iubirii Tale de oameni„! Si acel om nu a invatat religia obligatoriu in scoala, ca si matematica. Si sunt sigur ca a miluit un cersetor, el care a jefuit si a ucis, si era plin de atatea pacate!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Lumea in Epoca Obama

Un foarte interesant articol din Ziare.com:

Cum si-au pierdut SUA prietenii, i-au facut puternici pe radicali, iar lumea a devenit mai periculoasa

Se arata ca:

„Incepand din anul 2008, cand laureatul Premiului Nobel pentru Pace a fost presedintele american Barack Obama, lumea a devenit un loc mai periculos, iar in multe regiuni au aparut noi amenintari sau au revenit unele vechi, sustine un expert international in contrainsurgenta si contraterorism.

In prezent, la sapte ani distanta de la acel moment, tabela de scor este clara: baietii rai castiga si interesele Americii sunt subminate zilnic, sustine Sebastian Gorka, doctor in stiinte politice, intr-un articol pentru site-ul de de comentarii si analize politice Breitbart.

Rusia, islamul si imperiile: Credinta in oportunitate

Acesta trece in revista situatii tensionate de pe toate continentele populate ale lumii, subliniind ca America inca nu si-a revenit dupa experienta 11 septembrie.

In acest context, Gorka indeamna la un instantaneu la rece al situatiei strategice globale pentru a vedea daca administratia al carei sef a primit un Premiu Nobel pentru Pace in primul sau an in functie a facut intr-adevar lumea un loc mai sigur si mai pasnic.

Predictii pentru 2015 – la ce se asteapta intreaga lume pentru anul care abia a inceput

Europa

In cea mai mare parte a secolului trecut, siguranta Americii a avut legatura directa cu continentul european. Fie ca a fost vorba despre genocidele celor doua razboaie mondiale sau totalitarismul Razboiului Rece, Europa a fost sursa amenintarilor strategice si uneori existentiale pentru America.

Primul exemplu este cel al presedintelui rus Vladimir Putin, care „a spart un tabu international vechi de aproape 70 de ani”, potrivit sursei citate, prin folosirea fortei pentru a redesena granitele nationale, odata cu anexarea Crimeii.

Aici este inclusa si doborarea, in iulie 2014, a avionului Malaysia Airlines in estul Ucrainei, de catre forte armate sprijinite de Moscova.

Putin, cel mai mare pericol pentru America – care sunt riscurile

Totodata, Uniunea Europeana a devenit si mai nedemocrata, iar politici economice si fiscale nesustenabile vin din partea birocratiei de la Bruxelles in numele unei „uniuni mai largi si mai profunde”.

Aceste masuri au dus la victorii ale unor formatiuni din cele doua extreme ale politicii – UKIP in Marea Britanie si „populistii socialisti utopici precum partidul Syriza”, din Grecia.

Povestea si secretele omului care a castigat Grecia si a zguduit Europa din temelii

De asemenea, politicile de imigratie ale multor state UE au facilitat stabilirea in aceste tari a sute de „enclave” etnice si religioase pe un continent unde integrarea este vazuta drept un lucru rau si unde cautatorii de talente in randul radicalilor pentru grupari precum al Qaida si Statul Islamic identifica, indoctrineaza si recruteaza asasini precum cei de la Charlie Hebdo, dar si mii de luptatori pentru Statul Islamic.

Statul Islamic ameninta cu noi atacuri, dupa Paris: Vom ajunge in toata Europa

Au aparut astfel miscari precum PEGIDA, din Germania, pe masura ce legaturile Europei cu miscarea mondiala a jihadistilor sunt tot mai evidente, dupa macelul din Paris, decapitarea unui militar britanic pe strazile Regatului Unit, precum si zecile de arestari legate de infractiuni de terorism, in Belgia si Spania, atesta esecul actualei campanii internationale impotriva terorismului islamist.

Orientul Mijlociu si Africa de Nord

Cea mai grava situatie din toata lumea este insa considerata cea din aceste zone, unde Primavara Araba datatoare de sperante s-a transformat foarte rapid intr-o „Iarna a Crestinilor”, precum si intr-o victorie a fundamentalistilor si a fortelor antidemocratice.

Este remarcata Fratia Musulmana, care a provocat caderea regimurilor autoritare, dar si prabusirea celor din Siria si Libia, unde se desfasoara adevarare razboaie civile.

In plus, minoritatile vulnerabile din regiume, cu precadere vechile comunitati de crestini, s-au transformat in tinta islamistilor radicali, care i-au ucis, persecutat sau izgonit pe membrii acestora.

Al Qaida, mesajul de Craciun: Pregatiti-va pentru cel mai mare cosmar!

Yemenul s-a prabusit sub atacurile insurgente si dupa demisia guvernului de la Sanaa. Iranul a obtinut concesie dupa concesie din partea administratiei Obama, fara a i se opri achizitia de arme nucleare, in timp ce Statul Islamic este vazut drept o noua amenintare si mai periculoasa decat a fost vreodata al Qaida. Gruparea terorista care ameninta lumea a ajuns atat de periculoasa pe cat visa Osama bin Laden sa fie la randul sau.

Africa

Aici, amenintarile sunt la fel de periculoase precum erau in 2008, iar cel mai grav caz este in Nigeria, unde miscarea globala jihadista se consolideaza prin atacurile gruparii Boko Haram, ale carei campanii vizeaza crestinii si practic pe toti cei care nu vor sa traiasca intr-un sistem bazat pe sharia si pe interpretarea din secolul 7 a Coranului.

Unul dintre cele mai mari atentate din istorie, cu mii de morti, comis in timp ce toti eram cu ochii pe Franta

Americile

Si una dintre cele mai pasnice si sigure tari din lume, Canada, a devenit o victima directa a miscarii globale jihadiste dupa o serie de atacuri impotriva fortelor sale armate si chiar a institutiilor sale.

Violente in Canada: Crime multiple in Edmonton, focuri trase catre politisti in Toronto

In ce priveste Statele Unite, aici se scoate in evidenta „normalizarea” relatiilor cu Cuba comunista, ceea ce, potrivit autorului, este o veste buna pentru cei carora le plac trabucurile, insa daca declaratiile regimului Castro ar trebui sa fie luate in considerare drept ilustrand intentiile adevarate ale Havanei, atunci intelegerea a fost buna pentru regimul dictatorial si proasta pentru America.

Moment istoric: SUA si Cuba reiau relatiile diplomatice

Australia

In cele din urma, nici Australia nu a scapat atinsa de actiunile teroriste. In loc sa se imbunatateasca situatia securitatii din aceasta tara, dupa detasarea unor militari ai marinei americane, australienii s-au confruntat cu propriul atac jihadist chiar inainte de Craciun, dupa luarea de ostatici in urma careia doi dintre ei au fost ucisi, aducand astfel pe strazile din Sydney jihadismul violent atat de familiar unor mari orase ale lumii precum New York, Londra, Madrid si Paris.

Luare de ostatici si steag islamic arborat in Sydney

Asia

Primul nume enuntat aici este cel al Chinei, care in ultimii ani a contestat deschis pacea din regiune instaurata dupa Razboiul Rece, dupa campaniile de intimidare impotriva vecinilor sai mai mici si mai slabi, indeosebi in Marea Chinei de Sud si de Est. In plus, tara a continuat sa creasca economic intr-un asemenea ritm incat a depasit economica americana.

De asemenea, China poarta un razboi cibernetic ascuns cu America, furand nu doar secrete de stat pe care sa le foloseasca in dezvoltarea noilor sisteme armate, ci si secrete comerciale ale afacerilor americane, in valoare de miliarde de dolari.

Nu in ultimul rand, Coreea de Nord a folosit Internetul impotriva intereselor americane, odata cu atacul asupra Sony, in timp ce Washingtonul s-a dovedit complet ineficient in subminarea ultimului regim stalinist complet al lumii, fara a se mai pomeni de armele nucleare cu care se lauda Phenianul.

Zece dispute teritoriale care ar putea redesena harta lumii

Astfel, concluzioneaza autorul, nu exista nicio zona in lume, care sa fie de interes pentru America, in care aceasta tara sa nu-si fi pierdut prietenii sau sa fi esuat in ajutarea aliatilor sa se apere singuri impotriva inamicilor comuni care ameninta intreaga lume.

Si, oricare ar fi preferintele politice ale oamenilor sau oricare le-ar fi favoritul pentru functia de presedinte al SUA, un lucru este sigur: fara o conducere americana hotarata, lumea poate deveni un loc mult mai periculos – asa cum este acum. „

Voi pune si articolul aparut pe Breibart:

How to Lose Friends and Empower Radicals: The Peace Prize President’s More Dangerous World

Se arata, printre altele, ca:

„Since 2008, the world has become a significantly more dangerous place. In every region, new threats have emerged or old ones have reasserted them. The scorecard is clear: the bad guys are winning and America’s interests are being undermined daily.

As a nation, America has yet to recover from the experience of September 11th, 2001. Public opinion on our national response to the attacks against the World Trade Center, the Pentagon, and Flight 93 is today divided. On one side we have the “Bush lied, People Died!” crowd who portray President George W. Bush’s response in terms of a conspiracy, despite the fact that we now know Saddam Hussein indeed possessed thousands of WMD warheads (and had used them in the past).

On the other, we have conservatives who are themselves split between the unsophisticated isolationists/non-interventionists who believe that an American withdrawal from the world will make us safe, and the quietly resurgent neoconservatives who see in the rise of ISIS/The Islamic State a justification for more foreign engagements.

For a moment, let us put Operations Enduring Freedom (Afghanistan), and Operations Iraqi Freedom (OIF), to one side. Instead, let us take an unemotional snap-shot of the global geostrategic situation to see whether the administration whose head was awarded a Nobel Peace Prize during his first year in office has indeed make the world a safer and more peaceful place.

Europe: During most of the last century, American security was tied directly to the continent of Europe. Whether is was the generational genocide of World War One, the racial genocide of WWII, or the class-based totalitarianism of the Cold War, Europe was the source of strategic, and at times existential, threats to America.

During the first Obama Administration, Secretary of State Hilary Clinton declared a “Pivot to Asia” which would deemphasize Europe’s importance and see Washington focus more on our Pacific partners than on old Atlantic Allies.

Since that announcement, an emboldened Vladimir Putin has seen fit to break an almost 70-year-old international taboo by using force to redraw national borders with his annexation of Crimea. This includes, incredibly, the shooting down of a civilian jet-liner by forces armed by Moscow.

At the same time, we have seen the European Union become evermore centralizing and undemocratic as untenable economic and fiscal policies are propped up by a Brussels bureaucracy in the name of “broader and deeper union.” This has naturally led to two types of responses: the unprecedented success of a paleo-conservative backlash,f best typified by the insurgent victories of UKIP in Great Britain, as well the reverse: Utopian socialist populists such as the victorious Syriza party of Greece.

Then there are Europe’s ties to the Global Jihadist Movement. The recent slaughter in Paris, the beheading of a British serviceman on the streets of the UK, and Spanish and Belgian terror-related arrests all attest to the failure of the current international campaign against Islamist terrorism.

The flawed immigration policies of many EU nations have also facilitated the establishment of literally hundreds of ethnic and religious enclaves across the continent where integration is seen as a bad thing and where radical talentspotters for groups such as Al Qaeda and ISIS/IS identify, indoctrinate and recruit murderers such as the Charlie Hebdo killers, as well as thousands of fighters for The Islamic State.

This has led to a grass-roots response from Europeans afraid of the future survival of their countries embodied in the ever-broadening PEGIDA movement that Breitbart London has covered in great detail. The failure of multiculturalist immigration policies has not only encouraged the enclave phenomenon, but is also clearly linked to the disturbing rise of anti-Semitism on the continent which has led to unprecedented numbers of European jews deciding to leave the nations of their birth for good.

If we include Turkey in our European snapshot, the situation is even worse, as we have seen the one viable example of a secular Muslim state slip even deeper into the corruption-ridden maelstrom of Islamic fundamentalism under the Erdogan government which is either incapable or unwilling to prevent Turkey becoming a pre-deployment site for jihadist fighters traveling into Syria and Iraq. All this from a formal NATO ally of the US.

Asia: The much-vaunted Pivot to Asia has clearly not worked. China has, over the last several years, openly challenged the post-Cold War peace in the region with a commitment to its own military build-up coupled with a concerted campaign of intimidation against its smaller and weaker neighbors.

While challenging and intimidating our regional partners, China has continued to grow economically at such a rate that the nation which was once universally ridiculed as the maker of plastic toys for McDonalds Happy Meals has now surpassed the US economy in terms of gross output.  At the same time, China is waging a covert war against America in the cyber domain, stealing not only state secrets for use in developing its new weapons systems, but also billions of dollars worth of intellectual property and commercial secrets from American businesses. See the remarkable report from Mandiant on scale of the threat.

North Korea has also used the internet to assault American interests as the Sony hacking attack attests, while Washington has proven totally ineffective in undermining the world’s last truly fully-fledged Stalinist regime, or its regionally destabilizing nuclear weapons capabilities.

Africa: A giant continent, with threats as bad as they were in 2008, or in several cases much worse. The Global Jihadist Movement continues to consolidate its control in Nigeria through the horrific attacks of Boko Haram, the group made famous for the kidnapping of the girls from Chibok, an attack which is just one part of a vast campaign targeting Christians and anyone who does not want to live under a theocratically run system based upon sharia and 7th century interpretation of the Koran.

In addition to the insurgent-like threat of Boko Haram, we have also witnessed horrific hit and run terrorist tactics used by other African jihadists, as in the Westgate Mall attack in Nairobi by Al Shabaab. At the same time, China proceeds to build its vast network of economic interests in the continent in ways that far outstrip American geostrategic investment in Africa.

Australasia: Of course, the Pivot to Asia should have pleased our Antipodean allies. But the concrete consequences of the declarations and speeches by Secretary Clinton and the White House have amounted to little more than the deployment of a handful of US Marines from Camp Pendleton to Australia. Instead of the security situation improving, Australia faced its own Jihadist attack just before Christmas last year as a self-styled imam took hostages and brought the violent jihad so familiar to New York, London, Madrid, and Paris, to the streets of Sydney.

The Americas: Canada likewise became a direct victim of the Global Jihadist Movement after a spate of attacks against its armed forces and even its parliament which was only stopped when a brave sergeant-at-arms applied deadly force in the face of a rampaging jihadi.

Those who like illicit quality cigars may be celebrating the White House’s “normalization” of relations with Communist Cuba, but if statements by the Castro regime are to be credited as expressing Havana’s true intentions, then the deal was good for the dictatorship and bad for America. And despite the US government’s historic decision, conditions inside Cuba have remained the same, or in many case deteriorated, with last year seeing record-breaking numbers of political arrests on the island nation. And Cuba’s anti-democratic influence is a problem for the region, not just its wretched population, with Raul Castro’s secret police providing aid and expertise in the oppression of dissidents to the government of Venezuela.

The Middle East and North Africa: Leaving the worst for last we have, of course, the Middle East, and North Africa. The highs hopes for the Arab Spring turned very rapidly into a “Christian Winter” and a victory for the fundamentalist and anti-Democratic forces of the Muslim Brotherhood. One after another, one-man authoritarian regimes fell to Islamist MB governments, or collapsed into deadly civil wars which are still being fought in places like Syria and Libya. Throughout the region, proto-democrats and vulnerable minorities, especially ancient Christian communities, have been targeted for death or persecution, or have been forced to flee.

The one ray of hope, the people’s revolt in Egypt against the Brotherhood government of Mohammad Morsi, which led to his being ousted by a secular military, was rejected by the US administration as a coup, despite the fact that General, now President, Sisi, has been fighting his own war against Jihadi fundamentalists since he was the Chief of the Egyptian Armed Forces.

And now Yemen, which was lauded just a few months ago by President Obama as the poster-child of his successful counterterrorism strategy, has collapsed under insurgent attacks and the resignation of the government in Sanaa.

Then there is Iran, which, much like Cuba, has squeezed concession after concession out of the administration without either stopping its acquisition of nuclear weapons capability, or curtailing its support of Shiite terrorist fighters in either Iraq or Syria.

I said I would leave Afghanistan and Iraq of our the equation, but nevertheless, it is important to recognize that this is a new jihadist threat that is even more dangerous than Al Qaeda. ISIS, the Islamic State, is today a full-fledged insurgency, one that in four dimensions is much more of a threat that Al Qaeda ever was.

The Islamic State is more than a terrorist group, it now functions as a quasi-state and controls territory equivalent to the size of the UK. It is the richest non-state threat group in human history. It has an incredibly sophisticated understanding of information warfare and how to use social media as a propaganda platform, and lastly – and relatedly – it has recruited ten of thousands of young Muslim men from around the world, including Europe and the US, to fight for the new Caliphate of Abu Bakr al Baghdadi. Bin Laden dreamt of being this powerful. The Islamic State has turned his dream into a horrific reality.

There is not one area of the world of import to America in which we have either not lost friends, or failed to help our allies to defend themselves against the common enemies that threaten us all. Whatever your politics, or whomever you favor for the next Commander-in-Chief of the United States, one thing is certain: without resolute American leadership the world can become, and now is, a much more dangerous place.

Sebastian Gorka PhD. is the Major General Matthew C. Horner Distinguished Chair of Military Theory at the Marine Corps University and Associate Fellow at the Joint Special Operations University, USSOCOM. Follow him at @SebGorka.„

Despre Sebastian Gorka – aici.

Cam asa arata lumea azi… N-are dreptate? Obama a esuat si Democratii ar trebui sa fie constienti ca gestioneaza, actualmente, un esec. Au esuat pentru ca politica lor externa s-a dovedit a fi lipsita de viziune. Ei au crezut, de exemplu, ca sprijinul dat miscarilor extremiste islamice si o atitudine necombatanta cu Iranul ii vor face sa se puna bine cu lumea islamica pe de o parte si sa scoata niste dictatori din astfel de tari, pe de alta parte. Socoteala s-a dovedit a fi una gresita. De asemenea nu vad ca sanctiunile impuse Rusiei sa opreasca Rusia din actiunile sale in Estul Ucrainei. Iar SUA si NATO nu vad sa ia masuri eficace de combatere a unor astfel de actiuni razboinice precum cele ale Rusiei.

Un mare esec se manifesta in plan economic in Europa si Sebastian Gorka are dreptate: o Europa mai centralizata, mai nedemocratica si mai putin libera. Practic nu s-au putut nici acum depasi efectele unei crize economice incepute in 2008!! Lucrul asta, dupa parerea mea, este clar voit. Deoacere solutii pentru o redresare rapida ar fi existat, daca s-ar fi vrut. Problemele existente in Zona Euro nu s-au rezolvat nici acum. Liberalismul e in scadere, etatismul e in crestere. In Romania, cu toata lupta anticoruptie, romanii nu o duc mai bine. Mai nou, se loveste si in mediul de afaceri! Ma intreb oare de ce? Ca sa fie distrus? Dar ce legatura ar avea toate astea cu Obama? Dupa parerea mea, Obama a dorit de la bun inceput sa distruga sau sa diminueze victoria liberalismului din 1989, numai ca, la inceputul primului sau mandat, nu era evident pentru toata lumea lucrul asta. Lumea cred ca se astepta la o mai mare deschidere. Bineinteles, el avea si circumstanta atenuanta a crizei care tocmai incepuse si care nu era din vina lui. Insa ceea ce a urmat confirma ipoteza lui Gorka: cum sa distrugi liberalismul daca nu prin politici fiscale nesustenabile, care sa faca greaoie creditarea si investitiile? Sau, cum se intampla in Romania, printr-o lupta anticoruptie care mai loveste si in mediul de afaceri si doar atat, in rest aceleasi politici fiscale nesustenabile, aceeasi incompetenta a statului in a gestiona problemele economice, dar mai ales o marire a rolului statului in economie, in societate etc, cu efecte catastrofale, in conditiile in care cetateanul, din pacate, nu prea poate sa faca mare lucru. Ion Cristoiu are un editorial interesant:

Ca și azi, cine ajungea la ghilotină depindea de cel în mîinile căruia trecea Tribunalul Revoluționar !

Unde conchide, in final, urmatoarele:

„Cine ajungea la ghilotină depindea de cel în mîinile căruia trecea   Tribunalul Revoluționar.

Orice asemănare cu lupta împotriva corupției de la noi nu-i deloc întîmplătoare!”

Si poate ca nu intamplator vorbim de Revolutia Franceza in Epoca lui Obama: s-ar putea sa existe o legatura directa, desi azi nu se mai foloseste ghilotina si e abolita pedeapsa cu moartea. Pentru ca lui Obama i se potriveste, cel putin formal, celebra lozinca a lui Joseph Cambon: „Pace bordeielor, razboi palatelor”! Si ma refer la lupta impotriva oligarhilor, iar conflictul lui cu Putin este conflictul intre un democrat (el) si un oligarh (Putin), ideologic vorbind. Chestiunea care se pune este ca Obama identifica democratia cu socialismul, lucru ce nu e corect.

De asemenea remarcam activitatea, la noi cel putin, a unor servicii secrete nereformate, un SRI care, daca este sa ne luam dupa recentele declaratii ale D-nei. Udrea, seamana tot mai mult cu vechea Securitate. Remarcam si aici ideea comunista de control al statului asupra cetateanului, teza pe care, din cate se pare, Dl. Obama o imbratiseaza cu drag.

Toata aceasta lipsa de coerenta si de viziune in politica externa a liderului de la Casa Alba, evident, complica lucrurile, tinzand sa le inrautateasca. El a sprijinit, de exemplu, Fratia Musulmana in Egipt pentru ca a vazut in aceasta poporul egiptean cazut si exploatat de o dictatura oligarhica, cea a lui Hosni Mubarak. Ca viziunea aceasta nu a fost corecta, se vede acum: avem un regim militar. La fel in Libia, colonelul Gaddafi era vazut tot ca un oligarh, in opozitie cu democratul Obama care l-a si inlaturat folosindu-se mai ales de interpusi: Franta si Anglia. Ca nici aceasta viziune nu s-a dovedit a fi corecta, se vede acum: avem Al-Qaeda in Libia si o stare de razboi civil in care Al-Qaeda se dezvolta si ameninta din ce in ce mai tare Europa. In Franta au avut loc si atentate teroriste, ca un fel de pedeapsa pentru implicare Frantei in razboiul impotriva regimului Gaddafi. Obama a dorit, cum a dorit sa faca si in Libia, si in Siria, sa indeparteze un dictator si sa inapoieze, ca sa zic asa, statul, tara poporului, chiar si unui regim fundamentalist islamic, fara sa observe pericolele ce decurg din acest lucru.

Regimul Obama doreste sa distruga mostenirea lasata de predecesorii sai: Reagan si Clinton – o lume liberala, libera, economie de piata libera, democratie sanatoasa, fara sa aiba si o viziune despre lumea pe care ar dori s-o construiasca. Pare mai degraba o viziune retrograda, regresiva, o intoarcere spre principiile marxiste, o viziune cu un grad mare de risc pentru Romania si nu numai.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Are dreptate Elena Udrea…?

Motto: „… cel care are catusele este si cel care conduce Romania”

Elena Udrea

HotNews

VIDEO Interviul integral (partea 1): Elena Udrea vorbeste despre dosarul de spalare de bani, imprumuturile luate de Dorin Cocos de la Dinu Pescariu si plimbarile de week-end ale lui Cocos la SRI

Se arata, printre altele, ca:

„Elena Udrea sustine intr-un interviu pentru HotNews.ro ca nu stia provenienta banilor bagati de fostul sau sot, Dorin Cocos, in firmele de la care ea a luat dividende, si spune ca problema in Romania este ca „aproape oricine, aproape oricine poate fi gasit vinovat de ceva – de la seful statului, pana la cetateanul care a dat un borcan de miere si 100 de euro ca sa primeasca o pensionare anticipata”. Udrea vorbeste in prima parte a interviului despre puterea SRI si spune versiunea sa despre numirea lui Kovesi in fruntea DNA.

• Nota Redactiei: Interviul a fost inregistrat vineri, 30 ianuarie, incepand cu ora 13.30

Dan Tapalaga:„Voi spune adevarul despre tot ce se intampla – care sunt motivele reale ale vanatorii a carei tinta am devenit” – asta ati spus pe Facebook inainte de acest interviu. Care este adevarul dvs. despre ceea ce se intampla azi?

Elena Udrea: Incep prin a spune un lucru pe care l-am tot spus in ultima vreme, si anume ca nici intr-un caz eu, care 10 ani de zile am luptat pentru justitie puternica, independenta, am fost in tabara celor care au sustinut justitia, nu o sa contest dreptul procurorilor, judecatorilor de a cerceta, de anacheta, de a aresta, nici intr-un caz. Problema este ca intr-o tara in care aproape oricine, aproape oricine poate fi gasit vinovat de ceva – de la seful statului, pana la cetateanul care a dat un borcan de miere si 100 de euro ca sa primeasca o pensionare anticipata parca, un caz real – puterea de a decide pe cine acuzi si cand acuzi, atunci cand este exercitata in scopul unor interese personale, private, oculte este un pericol pentru democratie si pentru statul de drept.

Dan Tapalaga: Fiti un pic mai explicita. La ce va referiti?

Elena Udrea: Dau un exemplu, acest dosar Microsoft, dar si multe alte dosare care apar in aceste zile si toate se concentreaza pe doar cateva persoane. Toate graviteaza in jurul meu si am spus lucrul acesta, ca cel putin din dezbaterea mediatica care se duce legat de cazurile anchetate de procurori rezulta ca o singura persoana este de interes sa fie dezbatuta, sa fie implicata: Elena Udrea.

Dan Tapalaga: Nu e adevarat asta. Acest dosar, cand a izbucnit in spatiul public, a izbucnit fiind mentionate o serie de nume ale unor lideri PSD in primul rand.

Elena Udrea: Care nu s-au mai auzit dupa aceea.

DT: S-au auzit pe rand si de liderii PSD, si de liderii PDL, si astazi si de dvs.

Elena Udrea: Da.

DT: Au fost pusi sub acuzare o multime de lideri PSD.

Elena Udrea: Dar ati mai auzit ceva de dl Nica, de dl Ponta?

DT: Asta e problema presei cum trateaza aceste subiecte…

Elena Udrea: Da, asta spun si eu.

DT: si la vremea respectiva ei au fost in prim-plan, asa cum dumneavoastra sunteti astazi in prim-plan.

Elena Udrea: Nu, nu, nu. Eu sunt in prim-plan de la inceputul-inceputului. De la momentul la care a aparut acest dosar si a aparut numele fostului meu sot, chiar daca pana ieri nu exista nicio acuzatie oficiala la adresa mea, subiectul a fost Elena Udrea. Toate documentele aparute pe surse se refereau la Elena Udrea. Toate dezbaterile, intr-o anumite parte a presei, erau despre Elena Udrea. De aceea am si iesit public sa spun ca nu mi se pare normal in momentul in care in acest dosar, spre exemplu, sunt numite, sunt pomenite de martori nume mari de lideri politici, cum ar fi Victor Ponta, dl Vasile Blaga, asta de catre martorul care l-a pomenit si pe Dorin Cocos. Tot acel martor a spus ca i-a dat bani lui Vasile Blaga.

DT: Cine a spus asta?

Elena Udrea: Domnul Florin… sau… cel de la… partenerul lui Pescariu…

Cristian Pantazi: Florica de la Fujitsu Siemens?

Elena Udrea: Florica, da.

DT: Ati vazut dumneavoastra aceasta declaratie in dosar?

Elena Udrea: Sigur ca da. Dar a aparut la televizor. In campanie a aparut pentru 2 ore, in scurt, la televiziunea domnului Ghita, a aparut acest document. Ulterior a fost retras. La intrebarea pe care am pus-o: De ce nu s-a dezbatut la fel de intens documentul in care a aparut numele dlui Vasile Blaga, asa cum s-a dezbatut in continuu in campania in care candidam la prezidentiale implicarea fostului meu sot in acest dosar? raspunsul lui Sebastian Ghita a fost: Pentru ca generalul Coldea, de la SRI, i-a cerut sa retraga acest document.

DT: Aveti probe cand spuneti asta?

Elena Udrea: Va spun ce mi-a spus Sebastian Ghita. Intrebati-l sa vedem daca recunoaste sau nu.

DT: Deci Sebastian Ghita v-a spus. Cand?

Elena Udrea: In timpul campaniei, candva, cand i-am reprosat faptul ca la televiziunea lui, la RTV – sigur, o televiziune facuta cu acordul SRI-ului.

DT: De unde stiti asta?

Elena Udrea: De la momentul la care s-a intamplat, in 2011. Dar o sa ajungem acolo. La televiziunea lui, pret de 2 ore maxim a iesit acel document si s-a dezbatut implicarea dlui Vasile Blaga. Acolo se spunea ca a primit o suma de bani de la Claudiu Florica, lucru care s-a intamplat timp de 2 ore, dupa care a disparut cu totul din dezbaterea publica. Evident ca am tras atunci concluzia, si o sa vedeti pe parcursul interviului de ce, ca nu era niciun interes ca cei din tabara dlui Iohannis in vreo cauza penala. In schimb, am fost implicata eu, desi nu aveam o implicare oficiala in acest atac legat de aspecte penale si apoi, desigur, si celebrele fotografii si arestarea fostului sot cu 2 saptamani inainte de votul primului tur, samd. Ma intors si spun ca este firesc, este normala actiunea justitiei. Justitia trebuie sa functioneze. Insa justitia de asemenea trebuie sa se bazeze pe lege. O justitie care nu se face cu legea in fata poate sa fie la fel de periculoasa ca o lipsa de justitie.

Cristian Pantazi: Dar de ce spuneti ca ati fi tinta acestei vanatori, cand toata presa, toti constatam ca punerea dvs. sub acuzare s-a intamplat ieri, deci dupa ce s-a incheiat campania electorala, dupa ce Traian Basescu a plecat de la Cotroceni, Victor Ponta a pierdut alegerile, dvs. ati pierdut alegerile, PMP e in pragul dezintegrarii si ca o miza politica dvs nu mai reprezentati o miza ca anul trecut? Deci cine si de ce v-ar vana?

Elena Udrea: Dar eram asa o miza mare in campanie? Vi se parea ca eram pe cale sa castig alegerile? Acelasi lucru pe care il reprezentam in campanie. Punand niste lucruri cap la cap, am inteles de unde a venit parte din atacurile cel putin din ultimii ani la adresa mea, atacuri care sunau cam asa: Traian Basescu sa se lase de Elena Udrea, pentru ca ii face foarte mult rau. Si nu vorbesc de cei care poate chiar li s-a parut, cum ar fi dl. Tapalaga, reala aceasta teorie. Vorbesc de cei care au actionat in baza unei teorii a altcuiva. Sunt oameni pe care daca ii urmarim, si vorbesc aici de oameni din presa, pe care daca ii urmarim ce puncte de vedere au, constatam cu usurinta – si daca vedem cum sunt finantati – constatam cu usurinta ca ei de fapt sunt purtatorii de idei, de mesaje, ai unor institutii sau ai unor oameni din institutii. Spre exemplu, sunt purtatori de mesaje ai SRI-ului, asta este clar. Asa cum dna Sorina Matei, spre exemplu, este evident purtatoarea de cuvant a dnei Codruta Kovesi.

DT: Aici eu as spune ca e o sustinatoare a luptei anticoruptie, si nu o purtatoare de cuvant a dnei Kovesi. Sustine lupta anticoruptie dna Matei, ca multi alti ziaristi, inclusiv noi, inclusiv cei de la Revista 22 si multi altii.

Elena Udrea: Asta este. Dar dvs. nu cred ca sunteti platiti din banii lui Nicolae Dumtriu.

CP: Cu siguranta nu suntem platiti.

Elena Udrea: Nu sunteti, in regula.

DT: Dar ce vreti sa spuneti cu asta?

Elena Udrea: Pai, daca vrei intr-adevar sa spui ca slujesti un principiu pana la capat, atunci este foarte greu sa imi spui ca esti un om care slujeste justitia pana la capat, cata vreme primesti salariu de la un om care este cercetat intr-o cauza penala – eu n-am nimic, Doamne fereste, Nicolae Dumitru este si amicul meu, dar este un om care a fost arestat in cauza Microsoft si despre care, spre exemplu, la dna Sorina Matei nu am auzit un cuvant.

CP: Mi-e greu sa inteleg tot rationamentul, avand in vedere ca dvs. ati facut chiar afaceri sau ati infiintat o firma cu dl Niro. V-as propune sa ne intoarcem la miza dosarului si care inteleg ca ar fi Traian Basescu, din ce spuneti dvs.

Elena Udrea: Acest dosar este un dosar foarte mare, foarte amplu.

CP: Si care e miza? E vorba de Traian Basescu?

Elena Udrea: Pai el este un dosar real. Nu, nu spun asta, nu. Este vorba de un dosar foarte real. Adica acolo, intr-adevar, cand a pornit, acest dosar a pornit cu descrierea ca este cel mai mare dosar de coruptie in care sunt implicati 9 ministri, in care valoarea acestor contracte ar fi de 1 miliard de euro, in care spagile care s-ar fi dat ar fi intre 60 si 100 de milioane si in care mai sunt implicati zeci de oameni de afaceri. Am avut o singura arestare, atunci, in campanie, cei 4, printre care si fostul sot, dl Nicolae Dumitru, Pinalti si Gabriel Sandu. In rest, aproape toata lumea este ok. Adica dl Victor Ponta, despre care Claudiu Florica a spus ca a primit foloase pentru a interveni in acest dosar, este ok. Alte nume cele pomenite acolo, Tariceanu, Adrian Nastase, Tanasescu…

Cristian Pantazi: Dar el este urmarit penal, si fiul sau, din cate tin minte.
Dan Tapalaga: Da, sunt urmariti penal. Sunt o multime de lideri PSD urmariti penal acolo.

Elena Udrea: Dar nu sunt arestati. Deci toata lumea este libera.

DT: Un dosar penal, cum bine stiti, individualizeaza situatii, fapte, samd. Adica nu pot fi toti arestati penal sau toti arestati preventiv. Si dosarul e cam la inceput, din cate stiti.

Elena Udrea: Cei care chiar presupunem noi ca au savarsit faptele, aceia sigur, sau cei care au venit, care au initiat tot aceste demers de afaceri, aceia sunt sigur liberi. Nu mai spun ca oameni politici importanti, care sunt…

DT: Inca o data, dna Udrea, acest dosar, cum stiti, este intr-o faza incipienta, inca. Nu s-au terminat comisii rogatorii cu alte tari din UE samd. Adica trageti concluzii mult prea rapide intr-un dosar care este abia la inceput.

Elena Udrea:  Bun, este la inceput, insa este o realitate ce va spun eu. Ca din zecile de persoane implicate, unii direct – cei care fie au facut contractele, fie sunt cei care au venit cu afacerea – la final mai sunt 2 asa-zisi intermediari arestati in aceasta cauza si eu, acuzata…

DT: Tocmai va spuneam ca nu este niciun final in acest doar.

Elena Udrea: la finalul astazi. Si eu, acuzata ca nu am stiut, ca trebuia sa stiu, sa presupun ca o parte din banii pe care sotul meu ii folosea in afaceri ar fi provenit din actiuni prin care a incalcat legea. Nici asta, deci Doamne fereste, procurorii au fost foarte ok, inteleg dreptul lor de a suspecta faptul ca eu as fi stiut, insa nici nu poate fi o certitudine ca orice nevasta stie cum isi face afacere sotul ei. Trec peste faptul ca intamplator eram o nevasta cu o ocupatie foarte precisa si foarte solicitanta.

CP: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e adevarul dvs?

Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet.

DT: Mai clar, daca puteti. Ce sustineti?

Elena Udrea: Adica eu spun ca cel care detine secretele tuturor – si toti avem secrete, mai ales cei din presa, din politica. Ale noastre sunt interesante.

CP: E SRI sau DNA?

Elena Udrea: Si cel care are cheia asupra acuzarii cuiva este si cel care poate determina anumite comportamente la nivelul politicenilor, la nivelul presei sau chiar la nivelul magistratilor.

CP: Dar despre cine e vorba?
DT: Vorbiti in clar!

Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

DT: In ce sens ati intervenit?

Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.

DT: Cum adica a fost o propunere a domnului Coldea?

Elena Udrea: Adica dl Traian Basescu evident ca o sustinea pe Codruta Kovesi, dar ea era plecata intre timp din tara.

CP: Era la Bruxelles, trimisa a Guvernului.

Elena Udrea: Da. Si cel care a propus revenirea dansei a fost dl Coldea.

DT: De unde ati scos informatia asta, cine v-a spus asta?

Elena Udrea: La acel moment, aceasta discutie – dar, inca o data spun, a fost un nume pe care si-l dorea si presedintele foarte mult, dar ideea ca dansa sa se intoarca de acolo a venit de la Florin Coldea.

DT: Pai adineauri ati spus ca dvs. ati sustinut-o.

Elena Udrea: Nu, eu am spus ca eu am fost cea care a discutat cu dl Victor Ponta numirea dnei Codruta Kovesi.

DT: Pai, stati putin. Ori Traian Basescu a sustinut-o, ori dvs, ori Florian Coldea, ca nu se mai intelege nimic in clipa asta?

Elena Udrea: Am spus ca propunerea ca dansa sa se intoarca de la Bruxelles a venit de la dl Coldea. Traian Basescu si-a dorit foarte mult ca Codruta Kovesi sa fie procuror DNA, dar Victor Ponta nu dorea acest lucru.

DT: Dar cine v-a spus toate astea?

Elena Udrea: Pai, faptul ca Victor Ponta nu dorea era evident si stiam de la presedinte. Dar era evident, pentru ca spunea pe toate partile ca nu doreste. Iar eu am fost cea care a mers la Victor Ponta sa discut tocmai numirea Codrutei Kovesi in functie.

DT: Cand?

Elena Udrea: Intr-o seara, in 2013, la biroul dlui Victor Ponta, pe care il are in blocul in care locuieste. Am discutat atunci cu dl. Ponta si unul din argumentele pe care le avea, obiectiile pe care le avea era tocmai faptul ca era extrem de apropiata sau ca ar fi fost extrem… ar fi ascultat foarte mult de SRI. Acesta era unul din argumentele pentru care Victor Ponta se opunea numirii. Unul din ele.

DT: Dar ne puteti spune in calitate de ce ati facut aceasta interventie la dl. Ponta?

Elena Udrea: In calitate de persoana care, la momentul acela, putea sa discute cu el. Ceea ce n-ar fi facut, spre exemplu, nici presedintele.

CP: V-a cerut presedintele, v-a rugat sa faceti aceste diligente, aceasta discutie cu Victor Ponta?

Elena Udrea: Nu.

CP: A fost initiativa proprie?

Elena Udrea: A fost initiativa mea. A fost initiativa mea.

CP: De unde stiati de discutiile de la Cotroceni?

Elena Udrea: Din discutiile presedintelui, din ce era public. Era un conflict, nu se mai numeau procurorii, iar Traian Basescu nu voia sa renunte la Codruta Kovesi sub nicio forma – aici era cuiul lui Pepelea, daca va amintiti – si in acest context mi-am asumat sa discut eu cu Victor Ponta deblocarea situatiei.

CP: Ati discutat cu Victor Ponta si cu Traian Basescu, in acel context, si despre Alina Bica la DIICOT?

Elena Udrea: Nu. Propunerea Alina Bica nu era atat de importanta, era o propunere pe lista. Mai important era procurorul general, atunci. Insa, asa cum a spus si presedintele, fata de dorinta de a avea-o pe Codruta Kovesi la DNA, procurorul general a fost cel pe care l-a propus, pentru ca asta spune legea. Deci este printr-o negociere si o intelegere intre presedinte si prim-ministru. Si atunci procurorul general a fost numit domnul care este si astazi, nu ii retin numele.

CP: M-as intoarce la dl Coldea, despre care spuneati ca el controleaza toata situatia, ca el este cel care are interesul sa va puna in aceasta numire proasta. Aveti vreo proba?

Elena Udrea: Pai, o multime de lucruri pe care o sa vi le spun. Cumva o sa incep cu ceva ce pentru mine a reprezentat o luminare asupra a ceea ce mi se intampla. La o cafea cu dl Sebastian Ghita, undeva in vara trecuta, va spun si unde: la cafeneaua Sofa de pe Barbu Vacarescu, dl Sebastian Ghita – un apropiat al SRI-ului si o persoana care se vede des cu dl Florian Coldea – mi-a spus ca dl Coldea ma uraste. Am intrebat de ce, si mi-a spus un lucru pe care eu apoi l-am spus public – dar bineinteles nu am citat, la vremea aceea: pentru ca am fost permanent o sursa alternativa de informatii la presedinte. Presedintele Romaniei este nu cel mai informat om. De regula, este cel mai dezinformat om, pentru ca el primeste informatii pe niste cai simple. Bine, de pe internet daca sta sa le citeasca sau de la televizor sau informatii pe care le ia oficial de la institutii. Evident ca atunci cand cineva, care este relativ bine conectat la presa, la toata zona de presa, la zona politica, la tot mediul de afaceri, o astfel de persoana are acces la presedinte si poate sa ii spuna niste lucruri – si o sa va dau exemple in interviu – evident ca devine o persoana neplacuta sefilor de servicii. Asa mi-a explicat Sebastian Ghita faptul ca dl Coldea m-ar uri. Eu nu am urat niciodata pe nimeni. Pornind de la acest moment…

DT: L-ati crezut pe cuvant pe Sebastian Ghita? Pentru ca relatia dvs mi-e putin neclara, si anume acum ii reprosati ca a facut un control de facto din pozitia de parlamentar si ca nu si-a facut treaba, pe de alta parte n-aveati o problema sa va intalniti cu el pe Barbu Vacarescu.

Elena Udrea: Nu. Dar n-are nicio legatura. Si dvs. ma criticati si nu am o problema sa va dau interviul aici. Deci nu are nicio legatura, lucrurile sunt adevarate si intr-un fel, si in alt fel.

DT: Si cat de apropiata era relatia cu Ghita, astfel incat dl Ghita v-ar fi facut asemenea confidente – ce vorbea dansul cu domnul Coldea?

Elena Udrea: Mi-a facut multe alte confidente. Multe altele.

DT: Ca de exemplu?

Elena Udrea: Nu stiu, spre exemplu l-am intrebat…

DT: Dar in virtutea carei relatii, ca nu intelegem?

Elena Udrea: Pur si simplu. Nici nu stiu sa va spun. Nu am o relatie atat de apropiata cu dl Ghita, incat sa ne consideram prieteni. Ca dovada,  cred ca sunt cel mai atacat personaj, dupa Traian Basescu, la televiziunea lui, si am mai spus lucrul acesta. Nu stiu. Dl Ghita oscila, probabil, intre nevoia de a sta mai aproape, cateodata, de Basescu, altadata i se parea ca e mai rentabil sa stea aproape de Victor Ponta, habar n-am. Astea-s motivele lui. Eu va reproduc ce mi-a spus el.

DT: Revin putin la episodul intalnirii cu premierul Victor Ponta, daca el a avut loc, in 2013 ati spus.

Elena Udrea: Da. Cand s-a facut numirea.

DT: Pai nu erati inamici, pe vremea aia, in opozitie? Ca am vazut niste schimburi de replici extrem de dure.

Elena Udrea: Eu sunt chiar cea care chiar a facut opozitie.

DT: Cum? Intalnindu-va cu Victor Ponta?

Elena Udrea: Da’ n-are legatura. Faptul ca eu ma cunosc cu dvs, daca ies de aici si spun ceea ce cred despre dvs, si spun sincer, n-are legatura lucrul acesta. Adica eu pot sa cred niste lucruri despre un om si, in acelasi timp, legat de alt subiect sa stau de vorba cu el.

DT: Dar ati spus ca erati printre putinii oameni care avea acces la Victor Ponta.

Elena Udrea: Din apropierea lui Traian Basescu.

DT: In virtutea caror relatii?

Elena Udrea: Sunt vechi, de cand lumea…

DT: Faptul ca a fost avocatul dvs la firme sau de cand?

Elena Udrea: Nu. El nu a fost avocatul meu, v-am mai spus si este minor subiectul fata de ce se intampla, credeti-ma. Avocatul meu nu a fost niciodata. Daca a fost avocatul lui Dorin Cocos, sigur, parerea mea v-am mai spus, cred ca si-a luat un avocat prost.

DT: Victor Ponta, mi-aduc bine aminte, a declarat public ca numirea Laurei Codruta Kovesi a fost propunerea lui. Este o declaratie publica, data intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei, daca nu ma insel acum vreo jumatate de an.

Elena Udrea: Da. A fost propunerea lui, dupa ce a primit-o de la Traian Basescu. El si-a asumat toate propunerile. Eu va spun cum stau lucrurile si va spun care era argumentul principal pentru care nu voia numirea.

DT: Ori de la Traian Basescu, ori de la Florian Coldea? Iarasi va trebui sa va hotarati.

Elena Udrea: Eu cred ca am lamurit-o.

DT: Nu, deloc!

Elena Udrea: Oficial, propunerea a facut-o presedintele Romaniei, pentru ca in mod constitutional numirea procurorilor se face intre presedinte si premier – asta este legea, astazi. Ideea ca dna Kovesi sa se intoarca de la Bruxelles a fost ideea dlui Coldea.

DT: Dar ce vreti sa spuneti cu asta, ca a fost ideea dlui Coldea?

Elena Udrea: Nimic. Decat sa arat faptul ca exista un parteneriat intre dl Coldea si dna Kovesi, care…

DT: Institutional.

Elena Udrea: … la nivel institutional, de foarte multe ori l-am vazut materializandu-se in acele referiri: Caz rezolvat cu sprijinul SRI. Care nu mai apar de cand Traian Basescu a remarcat ca nu este normal sa apara permanent.

DT: Chiar in cazul dvs. a aparut aceasta mentiune.

Elena Udrea: Nu mai stiu.

Cristian Pantazi: Si la comunicatele de astazi.
Dan Tapalaga: Aceasta mentiune a aparut inclusiv in punerea sub acuzare in ce va priveste.

Elena Udrea: Aha. Bun. Deci, dupa ce a aparut presedintele la momentul acela si a spus ca nu este normal, pentru ca foarte multi oameni de afaceri au inteles mesajul ca cei care detin toate informatiile sunt cei de la SRI, avand in vedere ca DNA-ul lucreaza cu informatii de la SRI, si ca urmare au incercat – si asta va spun eu – au incercat sa isi gaseasca intrare la SRI, deci dupa ce a fost aceasta remarca a domnului presedinte, imi amintesc ca o vreme nu a mai aparut. Daca acum spuneti ca a aparut din nou, nu am remarcat. Daca aceasta colaborare este institutionala, este corecta. Numai ca daca si procurorii, si magistratii sunt oameni, si inca o data, va dau un exemplu celebru: dl judecator Grebla. Si va spun ca este evident ca atunci cand cei de la SRI detin informatii despre toti, inclusiv despre judecatori si procurori, daca relatia dintre SRI si procurori este una prin care, la o adica, SRI-ul poate face presiuni intr-un fel sau in altul asupra magistratilor, atunci iarasi avem de-a face cu un abuz.

CP: Acuzatia pe care o faceti, fie si in subtext, este extrem de grava. Si anume: ca dosarul dvs…

Elena Udrea: Nu legat de dosarul meu. Nu. Aici era o discutie in general.

CP: …bun. Ca dosare, in general, sunt facute de DNA la presiunea SRI, care are ceva impotriva dvs.
Elena Udrea: Nu, dar legati de mine. Era o discutie in general. Daca vreti sa ne intoarcem la cazul particular, Microsoft, ne intoarcem acolo.

CP: Dar eu v-am cerut dvs. probe legate de relatia de adversitate pe care Coldea o are fata de dvs. si mi-ati spus ca acea proba suprema este marturisirea facuta la o cafea de dl Sebastian Ghita.

Elena Udrea: V-am spus ca incep de acolo.

CP: Bun. Alte probe aveti pentru acest dinte pe care Coldea/SRI il are impotriva dvs?

Elena Udrea: Intrebarea ar fi de ce. Toata lumea s-a intrebat: dar ce sa aiba totusi cu Udrea? Nu era un pericol pentru alegerile de la presedintie, iar acum, asa cum spuneti, ma si retrag din fruntea partidului, nu tin sa reprezint neaparat acum o pozitie in politica romaneasca. Eu cred ca planul este acela de a avea puterea totala. Tot asa, ca sa-l citez pe dl Ghita, care mi-a spus la un moment dat din discutiile cu dl Coldea: putere egala cu a sefului statului. Astazi, dl Coldea a ajuns directorul SRI.

DT: Interimar.
Elena Udrea: Interimar.

DT: Trebuia, dupa demisia dlui Maior, sa fie numit un sef si, potrivit legii, prim-adjunctul se duce interimar.

Elena Udrea: Da. Deci cred ca toti cei care stiu anumite lucruri, si este o tactica – trebuie sa recunoasteti ca este un comportament des intalnit – toti cei care stiu anumite lucruri sau toti cei care pot fi o piedica trebuie eliminati. Si acum o sa ma intrebati: bine, si ce stiti? Pai, eu stiu foarte multe lucruri, pe care le-am aflat unele din discutiile directe, sa zicem, cu dl Coldea, altele pe care le-am aflat de la persoane care s-au intalnit sau au colaborat in anumite momente cu dl. Coldea.

CP: Unu: Ce informatii? Doi: Ce faceti cu ele?

Elena Udrea: Pai vi le spun dumneavoastra. Doi: am facut un denunt.

CP: Denunt la DNA?

Elena Udrea: Da, la DNA.

DT: Impotriva cui?

Elena Udrea: Un denunt in care spun lucruri despre dl general SRI Florian Coldea si despre… o amintesc pe doamna procuror general DNA Codruta Kovesi.

DT: Ce spuneti acolo?

Elena Udrea: Pai, va spuneam de ce cred eu ca se doreste si s-a dorit din campanie, cu toate armele, scoaterea din politica, de la nivelul care conteaza al politicii, in ceea ce ma priveste. Si, ma rog, este un lucru recurent, de foarte multe ori s-a tot incercat sa fie scoasa Elena Udrea. Eu cred ca in prima parte, cat exista Traian Basescu, tocmai pentru a elimina, asa cum spunea dl Ghita, o sursa alternativa de informatii, in partea acum a doua cred ca pur si simplu pentru lucrurile pe care le stiu si pe care i le-am spus dlui Coldea in fata. Sau prin dl Maior i le-am transmis.

DT: Ce anume?

Elena Udrea: Pai, spre exemplu, stiu, in momentul in care a aparut dosarul Microsoft si s-a vehiculat numele fostului sot, eram in plina campanie electorala. A venit, se spunea acolo, numele meu era evident legat de dosar si mai ales se spunea despre un credit pe care sotul – si care este si proba in dosar – fostul sot il luase de la Dinu Pescariu si pe care il declarasem in declaratia de avere. In contextul acesta complex, a venit la mine fostul sot sa ma roage sa ii fixez, sa intermediez o intalnire cu dl Coldea si dl Maior, spunandu-mi ca nu doreste sa ii apeleze direct in situatia data.

DT: Cum adica sa ii apeleze direct?

Elena Udrea: Nu stiu.

DT: Avea fostul sot apel direct la Maior si la Coldea?

Elena Udrea: Imediat o sa revin si o sa va spun. Ca nu doreste sa ii apeleze direct pentru ca, ma rog, asa era situatia, insa am intrebat de ce ar face asta, de ce sa vorbeasca, si a spus ca ar dori sa lamureasca acuzatiile din dosar, in conditiile in care mi-a spus ca a facut niste lucruri, la solicitarea dlui Coldea. Lucru care inseamna, si pentru asta sigur este foarte usor de intrebat fostul sot. Eu va declar exact ce mi-a spus.

DT: Cand se intampla asta?

Elena Udrea: In toamna acestui an. Deci vorbesc de dupa ce a aparut scandalul, inainte sa fie retinut. Mi-a spus, spre exemplu, ca la solicitarea domnului Coldea a dus 500.000 de euro lui Sebastian Ghita, in cash, pentru a-si finanta televiziunea, RTV.

CP: Cand?

Elena Udrea: Cred ca la inceputul… Ideea era ca mai la inceputul televiziunii, cand s-a rupt RTV-ul de Realitatea si cand dl Ghita inca nu era conectat cu toate cele 10 degete la bugetul de stat. Ulterior am aflat ca banii au fost remisi dlui Ghita de catre Alin Cocos. Mi-a mai spus ca, tot asa, la solicitare, a dus aproximativ la fel, 500.000 de euro, nu-mi mai aduc aminte exact, dar aproximativ la fel, unui institut de sondare a opiniei publice, care facea sondaje din acestea.

CP: Ce institut, tineti mine?
DT: Mai exact?

Elena Udrea: Nu, nu tin exact. Dar, daca va fi intrebat, cu siguranta ca-si aminteste el. Sau daca vor fi intrebati, va fi intrebat dl Coldea. Deci astea erau lucrurile pe care mi le-a spus la momentul acela si care, in contextul dat, mi-a explicat ca ar fi vrut sa le discute. Nu s-a intamplat, nici nu am procedat ca atare, ca n-aveam cum, dar in orice caz a si fost retinut preventiv, intre timp. Ulterior, intr-o discutie pe care am avut-o – si am avut foarte multe intalniri, deci in acesti 10 ani de foarte multe ori, de foarte multe ori m-am intalnit cu dl Coldea, cu dl Maior, de foarte multe ori…

DT: La solicitarea cui?
CP: Institutional?

Elena Udrea: Nu. In context neoficial. Neoficial.

DT: La solicitarea cui?

Elena Udrea: Nu la solicitare, pur si simplu. La sarbatori, la aniversari.

DT: Unde aveau loc intalnirile astea?

Elena Udrea: Pai, unde se tineau acestea. Fie la vilele de protocol ale serviciului, fie daca vorbim de, nu stiu, de aniversari sau sarbatori gen Paste sau Craciun la munte, unde…

DT: Va invitau ei sau cum se intampla asta?

Elena Udrea: Ne intalneam in contextul in care, de-a lungul celor 10 ani, au fost momente in care cu totii ne-am intalnit la presedinte.

DT: Dar as reveni putin la o acuzatie extrem de grava pe care o aduceti, si anume ca fostul sot v-a relatat ca la solicitarea generalului Coldea ar fi mers cu 500.000 de euro la Ghita ca sa ii finanteze…

Elena Udrea: Alin Cocos, da.

DT: Alin Cocos ca sa ii finanteze televiziunea, la inceput. Asta cu ce o puteti proba?

Elena Udrea: Pai, cu Dorin Cocos, cu Alin Cocos.

DT: Si ati crezut varianta lor, pur si simplu? V-au dat elemente de sustinere a ceea ce povesteau? Ca poate au inventat, asa, o poveste.

Elena Udrea: Pai stiti de ce i-am crezut? Pentru ca a mai fost o situatie, plus multe altele. Dar va mai spun o situatie. Dumnezeu sa-l ierte, Culita Tarata, undeva in 2012 sau dupa campanie – am candidat la Neamt si dansul era acolo presedinte de Consiliu Judetean sau, nu, era din Neamt, in orice caz, parlamentar din Neamt. In contextul acesta, in care stateam foarte mult de vorba in campanie, mi-a spus la un moment dat ca duce bani la SRI domnului Coldea pentru a plati un institut de sondare a opiniei publice. Ulterior, Gheorghe Stefan zis Pinalti, de cateva ori la rand, mi-a spus ca parte din banii de pe niste firme cu care era un scandal i-au fost ceruti de catre Culita Tarata sa-i duca SRI-ului pentru niste sondaje. Acuma, pe toti acestia, avand in vedere ca lucrurile se leaga intre ele si oamenii pot vorbi, in afara de Culita Tarata, eu va spun ce mi-au spus ei.

DT: Revenind la acuzatiile extrem de grave pe care le aduceti SRI-ului…

Elena Udrea: Nu, nu SRI-ului. Eu aduc acuzatii sefului de astazi al SRI-ului. Nu, SRI-ul am tot respectul pentru aceasta institutie.

DT: Stiti ce nedumerire am? In toate declaratiile publice, ati spus ca nu stiti, nu cunoasteti detalii legate de afacerile fostului sot, Dorin Cocos. Ori, ce constat acum e ca discutati in mare detaliu despre ce afaceri facea, cui ducea 500.000 de euro.

Elena Udrea: Nu. V-am spus cand s-a intamplat lucrul acesta: in aceasta toamna, inainte sa fie retinut preventiv, cand a venit special sa imi spuna lucrurile acestea. Ma rog, special sa imi spuna de intalnire. In discutie a fost si povestea cu banii. Deci nu am stiut. Asta se intamplase, probabil, in 2011, cand a fost cu RTV-ul, probabil in alt an, si nu am stiut asa ceva. Acum a venit si mi-a spus. Eu stiam ca merge la SRI. Stiam ca mergea sambata, duminica, mergea la SRI.

DT: Fostul dvs. sot.
Elena Udrea: Fostul sot, da, da.

DT: Dar ce cauta el acolo?
Elena Udrea: Pai, nu l-am intrebat niciodata ce cauta. Ca mi-am imaginat ca cauta lucruri secrete, din moment ce se duce acolo.

DT: Adica stiati si nu-l intrebati: Domne’, ce cauti la SRI?
Elena Udrea: Nu.

DT: De ce te duci sambata si duminica la SRI?

Elena Udrea: Nu, nu-l intrebam. Pentru ca imi imaginam ca daca se duce sa vorbeasca, clar cu oamenii de acolo. Adica nu cred ca se ducea sa tunda iarba din curtea SRI-ului. Deci se ducea sa se intalneasca…

CP: O familie functioneaza in felul asta, al onestitatii. Nu se poate sa nu existe.
DT: Si mai e ceva. La randul dvs. spuneati ca erati invitata la SRI. Nu discutati?

Elena Udrea: Asta este altceva. Erau evenimente oficiale. Ce sa intreb: da’ ce vorbiti cu Dorin Cocos? Acuma, numai ideea ca vorbesti cu sefii SRI, vorbesti, nu stiu, cu generalul Coldea sau cu Maior, si nu-mi spui. Evident ca vorbesti niste lucruri care tin de voi, de barbati, de business, de ce vorbiti voi acolo.

DT: Si mai e o intrebare esentiala aici, iertati-ma ca insist, dar trebuie lamurite extrem de clar toate aceste detalii si acuzatii pe care le aduceti. De ce nu le-ati spus la vremea respectiva?

Elena Udrea: In toamna acestui an?

DT: Cand le-ati aflat. Exact.

Elena Udrea: Pai, eu m-am dus si le-am spus unor oameni. I-am spus presedintelui, i-am spus domnului Maior si, cumva, indirect, m-am intalnit de doua ori, am cerut eu de doua ori sa ma intalnesc, ultima data in lunea de dinaintea plecarii lui Traian Basescu de la Cotroceni – deci a plecat pe 21, pe 15 decembrie, si o data undeva in campanie, cand m-am dus sa ii spun ca, dupa mine, este evident ce mi se intampla si ca sunt tinta si ca exista o strategie impotriva mea. Si deci am spus lucrurile acestea chiar lor si, de asemenea, i-am spus si presedintelui.

CP: Ce alte lucruri ati mai pus in denuntul de la DNA?
DT: Si, practic, care e acuzatia, daca puteti incepe cu asta? Care este acuzatia adusa impotriva generalului Coldea?

Elena Udrea: Pai eu zic asa. Daca eu trebuia sa stiu ca fostul sot folosea bani care nici azi nu sunt dovediti ca au fost, inca se incearca dovedirea faptului ca sunt obtinuti ilegal, dar eu trebuia sa stiu lucrul acesta. Daca el imi spunea: sunt bani legali – eu trebuia sa cercetez, eventual cu un detectiv particular, sa vad daca ma minte sau nu. Oare serviciile – serviciul de informatii stia ca Dorin Cocos are bani ilegal? Da? Bun. Eu as vrea ca lucrurile acestea sa fie…

DT: Tot nu ati raspuns: care este acuzatia? Ati spus ca ati facut un denunt.

Elena Udrea: Pai nu stiu. Sa formuleze, asta fac organele de cercetare. Nu o fac eu. Sa faca procurorii incadrarea aceea si, sigur, eu am spus niste lucruri pe care le stiu, am indicat de unde le stiu, persoanele, contextul. Acuma, nu sunt procuror sa fac eu incadrarile. Deci, intorcandu-ma la lucrurile pe care le-am pus cap la cap in timpul acesta, s-a mai intamplat ceva, ceva important. In primavara lui 2013 a venit la mine Culita Tarata, inca o data spun Dumnezeu sa-l ierte, sa imi spuna, el avea afaceri in agricultura.

De fapt, imi spusese el cam toata iarna, dar fiind eu cu campania nu prea am fost atenta. Sa-mi spuna ca exista un dosar impotriva unor parteneri de afaceri pe care el ii avea si care vindeau cereale, care aveau cumva cel mai bun pret de pe piata, ceva de genul acesta, deci oamenii erau dintre cei care afectau interesele marilor traderi de cereale – asa, si care nu erau cetateni romani si care dosar a fost facut special pentru a fi ei scosi de pe piata, invocand interesul generalului Coldea. Dosarul acesta e la DIICOT. La DIICOT, Alina Bica la vremea aceea era doar consilierul procurorului sef DIICOT, care cred ca era Codrut Olaru. Rugamintea sau dorinta lui Culita Tarata, Dumnezeu sa-l ierte, era sa-i spun lucrul acesta presedintelui Romaniei – sursa alternativa de informatii. M-am dus la doamna Bica si am intrebat-o daca poate sa fie adevarat ce mi-a spus domnul Culita Tarata, Dumnezeu sa-l ierte, ca sa nu merg sa spun un lucru macar neverificat inainte. Doamna Bica mi-a spus ca este adevarat, ca se fac presiuni asupra ei in acest dosar pe care nu stiu cum il coordona sau ce facea in calitate de consilier al procurorului general, si ca se mai fac presiuni – nu stiu daca atunci mi-a spus sau ulterior – dar mi-a spus si asta, in dosarul lui Ioan Nicolae.

CP: Presiuni din partea cui?

Elena Udrea: Din partea generalului Coldea.

DT: Sa ce?

Elena Udrea: Sa dispuna anumite masuri. Dar daca o s-o intrebati, o sa va spuna ea mai exact. Sa dispuna anumite masuri si sa ia anumite decizii in aceste dosare.

CP: Deci in dosarul cu agricultura, cu graul, si in dosarul lui Ioan Niculae, celebrul dosar care de 4 ani sta in nelucrare la DIICOT?

Elena Udrea: Da. Nu stiu daca cu graul, ceva cu agricultura si cu Ioan Niculae, celebrul dosar.

DT: Acum, toate aceste declaratii…

Elena Udrea: Paranteza, deci imi cer scuze. Dupa ce am avut aceste date de la Alina Bica, i-am spus presedintelui ceea ce mi-a transmis Culita Tarata.

DT: Si presedintele ce a spus, relatandu-i toate aceste situatii? Si despre Culita Tarata, si despre fostul dvs sot, cum a reactionat la toate astea?

Elena Udrea: A luat decizia pe care a dorit sa o ia, nu stiu mai departe ce a facut cu povestea aceasta despre dosarele de la DIICOT, insa stiu ca despre ceea ce i-am spus legat de ce mi-a zis Dorin Cocos stiu ca a avut o discutie chiar cu cei de la SRI.

CP: Dar legat de relatia dintre Dorin Cocos si SRI sau generalul Coldea, ce era Cocos? Era un ofiter acoperit, era un om care facea servicii SRI?

Elena Udrea: Om de afaceri. Cred ca nu. Acum sa ma aventurez sa spun categoric nu inseamna sa…

CP: Atunci cand a venit si v-a cerut o interventie pentru o discutie la generalul Coldea, nu se poate sa nu-l fi intrebat: dar tu in ce calitate ai carat 500.000 de euro, impreuna cu Alin Cocos? In ce calitate?

Elena Udrea: De om de afaceri. Nu. Ulterior am aflat ca Alin Cocos…

DT: Dar nu ati avut niciodata rezerva ca astea ar putea fi povesti vanatoresti?

Elena Udrea: Posibil. Dar eu zic ca daca va fi intrebat Dorin Cocos, va putea sa spuna. Doi la mana: eu nu cred ca intri la SRI si nu ramane acolo, la poarta, ca ai intrat. Sau presupun, nu?

CP: Dar, repet: in ce calitate era el trimis de Coldea la Ghita cu 500.000 de euro? In ce calitate? Nu inteleg.

Elena Udrea: Pai, probabil ca de finantator. In calitate de om de afaceri, care facea lucrurile acestea.

CP: La ordinul SRI, atentie!

Elena Udrea: Eu va spun niste fapte. Nu am participat la discutii, ca sa stiu cum s-au intamplat lucrurile.

DT: Dar credeti ca asta explica, daca e adevarata sustinerea ca Dorin Cocos a mers cu 500.000 la Sebastian Ghita, asta explica si tratamentul binevoitor de care v-ati bucurat la RTV o buna perioada?

Elena Udrea: Nu as sti sa va spun. Posibil. N-as sti. Dar tratamentul ingrozitor, care n-are legatura cu deontologia profesionala, de care are parte presedintele Traian Basescu, am eu parte, cred ca arata ca dl Ghita totusi actioneaza conform altor interese, nu pe principiul: cine m-a finantat o data am grija de el.

CP: Haideti sa ne intoarcem la denunt. Mai sunt si alte fapte pe care le-ati pus in acest denunt?

Elena Udrea: Acum este foarte greu, nu mai am hartia in fata. Insa, asa cum va spuneam, cand am inteles ce se intampla, am inceput sa scriu. Pentru ca eu stiam ca se va ajunge aici, si am dovada discutiile pe care le-am purtat, acuzatiile pe care am inceput sa le formulez in campanie, discutiile pe care le-am purtat in tot acel timp cu acesti oameni, cu presedintele, cu colegi de partid, am spus ce se intampla de atunci. Primeam tot timpul raspunsuri: ai grija ce vorbesti! S-a suparat pe tine Coldea! S-a suparat pe tine Kovesi! Ai grija ce spui in oras! Insa pe mine ma stiti. Asa am facut permanent.

DT: Nu e prima data cand sustineti teoria serviciilor secrete care se implica in ce va priveste sa va opreasca politic.

Elena Udrea: Acum am avut si explicatia de ce.

DT: Deci nu e prima data cand faceti asta.

Elena Udrea: Doar in campanie am mai facut-o, inainte nu.

DT: In campanie ati facut-o, da. Si intrebarea mea e daca nu reduceti totul la servicii, pentru ca tot ce spuneti e greu de probat? Tot ce ati spus se bazeaza pe declaratiile fostului sef si ale unui om care a decedat intre timp. 

Elena Udrea: Stiti ce se intampla? Stiti cum sunt lucrurile acestea? Pai da, dar mai este Gheorghe Pinalti care este in viata, Doamne ajuta. Dar stiti cum sunt astea? Dar asa sunt toate doarele de la DNA. Sunt bazate pe acuzatii formulate de oameni. Dar, acum mai ramane ca oamenii aceia pe care eu i-am nominalizat sa fie intrebati.

DT: Si in ce priveste filajul de la Paris, acolo v-ati lamurit? Tot serviciile secrete au fost?

Elena Udrea: Nu m-am lamurit.

DT: Pentru ca, intre timp, presedintele a primit un raport.

Elena Udrea: Eu zic sa-l intrebati pe presedinte ce crede despre acel raport.

CP: A spus ca e strict secret.

Elena Udrea: Eu zic sa-l mai intrebati o data. A, ca e strict secret. Asta este altceva. Eu n-am acuzat si nu acuz SRI-ul de implicare. Insa Alina Bica a fost de la inceput nedorita si de asta a si fost pusa pe seama mea, nedorita in fruntea DIICOT-ului. De ce? Unul din motive? Or fi fost si altele, nu spun acum ca numai asta, dar e clar ca unul din motive tocmai acela ca nu era din apropierea serviciului de informatii, in asa fel incat sa-i spui: actioneaza intr-un fel, fa aici asa, fa aici asa.

CP: Asa cum spuneti ca e Laura Codruta Kovesi?

Elena Udrea: Nu spun ca este asa in totalitate. Insa este clar ca exista o relatie, o colaborare foarte buna intre SRI sau dl Coldea si dna Kovesi, in timp ce – va mai spun un lucru: Spre exemplu, la un moment dat, vazand presiunea la care era supusa Alina Bica, in sensul in care ea a fost pusa sub ascultare imediat ce a fost numita sef DIICOT sau inainte putin, a fost pusa sub… a avut doua mandate de ascultare date de Codruta Kovesi sau la solicitarea DNA-ului. Simtea permanent aceasta presiune asupra ei si avea discutii, imi spunea ca are discutii cu cei de la SRI legat de faptul ca, spre exemplu, ea nu primea niciun fel de informari de la SRI. In conditiile in care combatea criminalitatea organizata.

DT: O secunda. In ce priveste: doamna Bica a spus ca poate n-a fost numita tocmai pentru ca nu avea bune relatii cu SRI.

Elena Udrea: Nu, n-am spus asta. Nu reduceti asa. Am spus ca unul din motive…

DT: … ar putea fi asta. Dar unul din motive poate ar putea fi altul. Faptul ca doamna Bica avea relatii bune cu politicieni, respectiv cu dumneavoastra. Faptul ca doamna Bica era suspectata de implicare in mafia despagubirilor.

Elena Udrea: Pai nu a fost suspectata, ca daca era suspectata spunea cineva lucrul asta. SRI-ul nu a iesit sa spuna nimic. Nu a spus: nu se poate sa fie pusa doamna Bica pentru ca, uitati, este implicata in mafia retrocedarilor.

DT: Poate i-o fi spus presedintelui.

Elena Udrea: Nu i-a spus sigur. A iesit presedintele si a spus ca nu a avut nicio informatie legat de lucrul acesta. Problema ca doamna Bica ar fi fost implicata in mafia retrocedarilor a aparut acum cateva luni. Da? Deci daca la vremea aceea ar fi spus cineva: Alina Bica este implicata in mafia retrocedarilor…

DT: Sunteti sigura ca presedintele nu a fost informat…
Elena Udrea: Sunt sigura ca presedintele nu a fost…

DT: … in niciun fel in ce priveste doamna Bica?
Elena Udrea: Nu, stati un pic. Vorbeati de mafia retrocedarilor.

DT: Nu. De doamna Bica vorbim. Sunteti sigura…
Elena Udrea: de mafia retrocedarilor. De implicarea Alinei Bica…

DT: Eu intreb de doamna Bica. Sunteti sigura…
Elena Udrea: Pai nu stiu ce altceva o fi fost.

DT: ca presedintele nu a fost informat ca ar fi bine sa n-o puna pe doamna Bica din cu totul alte motive?
Elena Udrea: Nu. Ati schimbat subiectul. Nu stiu despre alte motive. Daca vorbiti de lucruri penale, cum ar fi implicarea in mafia retrocedarilor, sunt sigura ca nu a fost aceasta informatie.

DT: Un motiv suficient era buna relatie cu unii politicieni, nepermisa asa cum ne-a spus si CSM-ul intr-o decizie.
Elena Udrea: Ok, dar nu era o fapta penala.

DT: Nu. Dar e un motiv suficient sa n-o pui procuror sef.
Elena Udrea: Bun, ok. Deci nu era ceva penal. Faptul ca ai o relatie cu un politician, poate azi sa fie, maine sa nu fie, procuroarea sa fie, maine sa nu fie. Ok, daca asta este o vina, ca ai o relatie buna cu un om politic, asta este. Eu stiu magistrati care sunt casatoriti cu politicieni. Asta e viata. Asta nu era o implicare intr-o cauza penala a doamnei Bica. Faptul ca se spunea, s-a speculat pe seama vietii private, asta deja mi se pare nepotrivit, pentru ca despre viata privata a cuiva putem sa speculam despre oricine.

CP: Haideti sa ne intoarcem la dosarul dvs, pentru ca dupa ceea ce ne-ati spus, devine clar urmatorul predicat: ca dvs. banuiti SRI/generalul Coldea ca a dat drumul la acest dosar, impreuna cu Laura Codruta Kovesi/DNA, astfel incat sa va opreasca pe dvs. din evolutia politica.

Elena Udrea: Eu cred ca dosarul pornea oricum. Era un dosar care pornise demult, se intampla oricum. Faptul ca din tot acest dosar s-a concentrat pe mine, in conditiile in care eu eram candidat, aici este problema pe care o vad eu. Dosarul nu contest, Doamne fereste! E un dosar prea mare, ca sa fie manipulat, sau…

DT: Problema pe care n-o vad eu e de ce s-ar concentra pe dvs?

Elena Udrea: Pai, despre asta vorbesc de o jumatate de ora.

DT: Dar, dar nu inteleg.
Elena Udrea: Asta este motivul.

DT: Dvs. cu ce ii impiedicati in toata povestea asta?
Elena Udrea: Pai, uitati, pot sa vin sa va spun dvs. lucrurile acestea.

DT: Pai nu le-ati spus pana acum?
Elena Udrea: Nu. Dar pot sa le spun si le-am spus astazi, spre exemplu.

DT: Si tot nu e clar de ce nu le-ati spus mai devreme.
Elena Udrea: Pai, mai devreme inseamna din octombrie pana acum. Da? Alegeri, plecarea presedintelui de la Cotroceni si vacanta parlamentara.

DT: Suficient de grav tot ce ati spus pana acum, incat sa fie cunoscute inainte de alegeri.
Elena Udrea: Bun, stati ca nu am venit peste 10 ani. Si nici peste 50 de ani. Vorbim de 2 luni de zile.

DT: Bun, dar sa continuam. Asa cum incepuse sa spuna colegul CP, se intelege ca tot acest dosar nu s-ar baza pe elemente factuale. Si as vrea sa discutam despre aceste elemente factuale si sa incercam sa le lamurim, daca sunteti de acord.

Elena Udrea: Nu, eu nu spun ca nu se bazeaza pe elemente factuale. Dimpotriva, eu spun ca acest dosar in mod cert, la atatea persoane implicate, la atatia ani in care s-au derulat contractele, 3 guverne samd, este clar ca este un dosar consistent.

CP: Nu, vorbeam de dosarul dvs. Nu de tot dosarul Microsoft, ci de dosarul dvs, cel in care ati fost pusa ieri sub urmarire penala. Acolo, in referatul procurorilor prin care s-a dispus retinerea lui Dorin Cocos, in dosarul initial Microsoft, apare o referire la Elena. Probabil ca ati vazut acel pasaj, intr-un dialog din septembrie 2014, cu Dinu Pescariu, referitor la tema imprumutului, care este esentiala, pentru ca de imprumut se leaga procurorii DNA in dosarul dvs. Si dialogul arata asa: Dorin Cocos: Las-o asa, ca e mai bine. Las-o asa. Ca am vorbit si cu …cu Elena si a zis: Foarte bine.

Elena Udrea: A aparut acest pasaj chiar cand eram in campanie si am incercat sa ma gandesc despre ce ar putea fi vorba. S-a spus atunci ca e vorba de o cu totul alta Elena. Deci, in situatia in care ar fi vorba de mine, ar putea fi vorba despre un singur lucru. Intr-una din aceste intalniri, cand aparuse scandalul Microsoft, numele lui Dorin Cocos si mai ales implicarea mea, intr-una din discutiile cu Dorin Cocos pe subiect – au fost 3 discutii, in care in 2 dintre ele am vorbit despre SRI – in care eu l-am intrebat, inca o data, nu mi-aduceam aminte bine, m-am uitat pe declaratia de avere si am vazut cand era facut creditul, ca era facut in 2011 creditul de la Pescariu. Si care am intrebat inca o data: ce spun eu, ce spun eu cand oamenii ma intreaba despre acest credit? Tu mi-ai spus de un credit, eu l-am trecut. Puteai sa-mi spui de 10, ca eu te treceam 10 credite. Nu ma intereseaza de ce l-ai luat. Ce spun eu despre creditul acesta? Si-a spus: o sa ii restitui banii inapoi, este o tampenie, o sa restitui banii inapoi. Deci a fost o astfel de discutie intre mine si Dorin Cocos. Daca este vorba despre asta. Daca era vorba despre altceva sau despre o alta Elena, atunci trebuie intrebat Dorin Cocos.

DT: Reluam. Cheia de bolta a apararii dvs, dna Udrea, este, in esenta, urmatoarea: Nu stiam de afacerile sotului. Rezumam foarte mult si va intreb asa: Stiati de cele 21 de chitante…

Elena Udrea: Nu.

DT: … prin care Dorin Cocos ar fi simulat, dupa cum spun procurorii, returnarea unei parti din imprumutul de 9 milioane de euro catre Dinu Pescariu, despre care procurorii sustin ca au fost…

Elena Udrea: era de 500.000 de euro.

DT: … sau 500.000 de euro, scuzati-ma, despre care procurorii sustin ca au fost falsificate?

Elena Udrea: Nu. Deci tot ce mi-a spus, la un moment dat, sotul, a fost: o sa-i dau acest imprumut inapoi. Nu-mi mai aduc exact aminte cuvintele, ca am vorbit destul de mult atunci. O sa-i dau acest imprumut inapoi si scap de chestia asta. Tu l-ai declarat, nu e treaba ta, nu te-ai bagat tu in chestia asta.”

VIDEO Interviul integral (partea 2): Elena Udrea spune ca mai are de primit de la Dorin Cocos alte cateva sute de mii de euro dupa partaj. Plus: Udrea pretinde ca Victor Ponta i-ar fi spus lui Florian Coldea inaintea alegerilor prezidentiale ca-l va da afara daca iese presedinte

Se arata, printre altele, ca:

„Elena Udrea intr-un interviu pentru HotNews.ro ca Victor Ponta i-ar fi spus lui Florian Coldea inaintea alegerilor prezidentiale – in prezenta altor persoane – ca, daca va iesi presedinte, va trebui sa-si „caute de lucru”. Udrea explica si cati bani mai are de primit de la Dorin Cocos, fostul sau sot, dupa partaj, si spune cum se face ca foarte multe persoane din anturajul sau au ajuns acum sa aiba dosar penal.

• Nota Redactiei: Interviul a fost inregistrat vineri, 30 ianuarie, incepand cu ora 13.30

Cristian Pantazi: Inca un lucru legat de imprumut, care e esential in dosarul dvs. Exista un argument, ca trebuia sa fiti la curent. E un lucru care se intampla in cele mai multe familii, si anume: in 2007 ati luat un credit de la banca. 3 milioane de euro de la BRD. In mod normal, atunci cand mergi la o banca sa iei ceva trebuie sa stii cu de-a fir a apar ce se intampla in familia ta, in business-urile dvs, ale sotului, astfel incat sa treci prin filtrul bancii. Mai tarziu, in iunie 2010 ati declarat chiar la noi la HotNews.ro ca nu puteti dormi noaptea din cauza grijilor legate de returnarea ratelor.

Elena Udrea: Da.

Cristian Pantazi: Nu e credibil sa faci asemenea afirmatii,
Dan Tapalaga: …ca nu stiati de afacerile sotului…
Cristian Pantazi: sa nu va intereseze de banii care intrau in casa, atat timp cat dvs. in nume personal aveati acea rata de achitat, lunar.
Dan Tapalaga: Enorma..

Elena Udrea: Pai da, dar eu v-am spus si daca nu v-am spus, va spun acum. Era foarte simplu cu acel credit. Era o nebunie pe piata imobiliara. Cel mai usor sa faci o afacere era sa cumperi un teren, sa construiesti si sa vinzi. Construisem blocul din Chopin. Am gasit aceasta oportunitate pe care cine credeti ca mi-a adus-o? Domnul Stelian Gheorghe. Domnul Stelian Gheorghe a venit cu acest teren la mine..

Dan Tapalaga: Domnul Stelian Gheorghe – mentiune – cel pus sub acuzare in dosarul restituirilor.

Elena Udrea: Restituirilor. Dansul asta facea. Afaceri imobiliare. Tot de la el cumparasem in anul 2006 terenul din Chopin. Asta facea. Vindea si cumpara, cumpara si vindea terenuri sau construia pe terenurile respective. A venit cu aceasta oportunitate de afaceri, un teren pe malul lacului, nemaipomenit, pretul era extraordinar de bun, 6000 de metri, care parea foarte bun pentru ce puteai sa construiesti acolo – un bloc de locuinte.

Ideea a fost asa: Cu un credit pe doi ani de zile, cumperi un teren, doi ani de zile plateam dobanzile la credit, iar la final restituiam toata suma. Cumperi terenul, construiesti un bloc de locuinte – s-a facut un calcul de business – nu l-am facut eu, l-a facut sotul – si restitui creditul dupa doi ani si ramai cu profitul.

Nemaipomenit. Zis si facut. Numai ca dupa ce am semnat actele la banca am constat ca terenul era neconstruibil. Nu se putea construi pe el. Ramasese o prevedere veche dintr-un PUZ vechi ca pe acolo nu stiu ce bretea de autostrada trece. Evident o tampenie pentru ca intre timp se construise in toata zona. Dar ramasese prevederea aceea acolo. Nu am putut 2 ani de zile sa obtinem PUZ-ul. Nu am putut. A cazut piata imobiliara, a venit criza, s-a apropiat termenul creditului si eu trebuia sa ma gandesc in fiecare moment in conditiile in care nu construisem nimic, nu aveam PUZ, de unde restitui creditul.

Dan Tapalaga: Ei, si asta este momentul cand teoretic trebuia sa fiti extrem de interesata de toate afacerile sotului ca sa stiti ce bani intra in casa.

Elena Udrea: Exact si eu il intrebam: Putem sa platim? Si sotul spunea: Nu. Te-ai bagat intr-un rahat cu ideile tale de afaceri, nu avem din ce sa platim creditul de 3 milioane de euro. Da?

Deci, in momentul acela am incercat sa gasesc un partener..Ah, incepuse si scandalul pe Antena 3. In fiecare seara se vorbea de creditul Elenei Udrea pentru ca era declarat in declaratia de avere. Am incercat sa gasesc un partener. Sa vina cu banii, sa platesc creditul, sa construim impreuna. Nu s-a bagat nimeni. Toata lumea spunea: terenul este nemaipomenit, n-ai PUZ la el o data si doi: ma toaca daca intru in povestea asta voi fi subiect la Antena 3. Am incercat sa-l vand. Nu am putut.

DT: Dar facem un mic salt si dintr-o data creditul a fost preluat de un om din anturajul domnului Gheorghe Stelian, domnul Alexandru Faur.

Elena Udrea: Un partener al acestuia, asa este. Hai sa va spun de ce. Logic. Cand ma bagi intr-o incarcatura ca asta, cand vii sa-mi vinzi un teren pe care nu pot sa construiesc 3 ani de zile. Stau cu el in brate. M-ataca toata lumea. Eu eram ministru intre timp. M-ataca toata lumea. A venit scadenta. Platisem niste bani. Nu mai stiu cat. Am intrebat banca zilele trecute, astept sa-mi raspunda. Deci in acei 2-3 ani platisem niste bani la banca. Deci, ma lasi cu un teren pe care nu pot sa construiesc, i-a scazut si valoarea de piata pentru ca a scazut piata imobiliara, nu gasesc pe nimeni sa ma asociez sa platesc creditul, dar toate astea pentru ca mi-ai dat un teren neconstruibil. In momentul acela..Bine, discutiile au fost de la inceput, cand am vazut ca nu pot sa construiesc. Domnule nu e normal ca m-ai pacalit cu acest teren. La un moment dat i-am cerut sa isi ia terenul inapoi. Fie sa-l ia sa-l vanda pentru ca era in business imobiliar, fie sa ia sa-si scoata PUZ sa construiasca, nu m-a interesat. Singura conditie pe care, nu i-am pus-o eu pentru ca nu am discutat eu direct cu Stelian Gheorghe, pe care i-a pus-o fostul sot a fost ca la valorificarea terenului ca vindea, ca ar fi construit sau ce facea cu el, sa-i restituie banii pe care i-a platit la banca.

Cristian Pantazi: De aceea a mentionat Faur, potrivit Antenei 3, in cartea funciara, ca va vinde tot dumneavoastra proprietatea?

Dan Tapalaga: Intelegem ca in cartea funciara este mentionat ca dumneavoastra si domnul Cocos aveti drept de preemptiune. E o promisiune de vanzare.

Elena Udrea: Nu cred ca exista… Nu ma pricep. Depinde ce-o fi spus notarul, ce-o fi spus juristul. Nu ma pricep… Nu stiu.

DT: Tot nu mi-e limpede cum a aparut domnul Faur in peisaj.

Elena Udrea: Pai, era partener de afacere cu domnul Stelian Gheorghe. Treaba lor. Ei aveau o afacere…

Dan Tapalaga: Inteleg ca era un umil vanzator la un magazin de pe Calea Victoriei… Se califica sa va preia creditul de 3 milioane de euro?!

Elena Udrea: Era partener de afaceri cu dl. Gheorghe Stelian. Ca l-a luat Gheorghe Stelian, ca l-a luat partenerul lui, nu mai era treaba mea. Mi-a adus un teren pe care n-am putut sa fac nimic, am intrat in cea mai mare incurcatura… Sa se spele pe cap cu el! Asta a fost tot…

Cristian Pantazi: Ati mai tinut legatura cu dl. Faur? Pentru ca este o stire de azi ca dl. Faur a disparut de la domiciliu….

Elena Udrea: A… Nu stiu ce a facut dl. Faur. Am mai vorbit de-a lungul anilor, de-a lungul timpului. Ne-am mai intalnit.

Cristian Pantazi: Haideti sa ne intoarcem un pic la imprumut. Mai exista un argument – de data asta juridic – invocat de procurorii DNA, cand vine vorba de dosarul dvs: din moment ce ati cumparat o serie  de bunuri imobile, in special terenuri agricole, din venituri care depaseau cu mult salariul de ministru, inseamna ca v-ati asumat provenienta banilor din celelalte afaceri. Cum raspundeti la aceasta acuzatie?

Elena Udrea: Pai…, eu mi-am asumat tot ce e in declaratia de avere, dar daca sotul imi spune „Eu am castigat un milion”, nici macar nu-mi spunea mie. Declaratia de avere pe care mi-o completez – care este, intr-adevar, cum spunea Berceanu, un concurs, trebuie sa fii atent la tot ce spui acolo – declaratia de avere se completa intre contabila sotului meu – ca nici el nu stia toate cifrele – si contabila sau secretara mea – raportat la ce transmiteu bancile din cointuri, ce documente erau in firme. Si asa mai departe. Ce mi se spunea mie, ce-mi declara sotul – „am castigat 1.000 de lei din firma cutare, 5.000 de lei…”, eu aia scriam in declaratia de avere. Nu-l intrebam „tu esti sigur ca i-ai castigat legal?”. Pai, din moment ce mi-i-a spus, evident ca-i castigase legal, nu? Doi la mana – care era posibilitatea ca eu sa aflu, eventual, daca sotul facea ceva ilegal?

Dan Tapalaga: SRI-ul.

Elena Udrea: A.. la SRI… Dar stiti pe cineva care se duce…?

Dan Tapalaga: Da, erati toata ziua acolo… Tocmai ziceati asta… si sotul la fel.

Elena Udrea: Aha, era o gluma si o ironie.. Am inteles..

Dan Tapalaga: Nu, nu. Asta spuneati, dna. Udrea. Pai, constat ca dvs. erati conectata la surse de informatie.
Elena Udrea: Pai, eu constat ca nici SRI-ul nu stia ca sotul meu facea ceva ilegal. Nu stia ca banii pe care trebuia sa-i duca lui Ghita erau ilegali. De unde era sa stiu eu asta? Atunci…

Dan Tapalaga: Pai, nu stim. Poate erau legali, daca e sa credem varianta asta.

Elena Udrea: Am inteles. Deci, bun… Pana una alta, cinstit si fara sa glumim pe seama acestui aspect, singura modalitate prin care eu as fi putut sa aflu ca niste bani puteau fi castigati din presupuse afaceri ilegale era daca imi spunea sotul, daca imi spunea „vezi ca banii acestia i-am castigat ca n-am platit taxele la nu stiu ce afacere!”. … Inca o data, este cel mai simplu sa-l intrebe cineva pe sot, pentru ca n-a fost intrebat, „i-ai spus fostei neveste ca ti-ai imprumutat propria firma cu 140.000 de euro?”. Sa-l intrebe cineva pe Dorin Cocos daca mi-a spus lucrul acesta. Dar doi la mana – eu toit spun un lucru pe care, cinstit, si eu cred ca procurorii au tot dreptul sa il prezule ca fiind altfel decat in realitate, adica prezum ca sotia sta de vorba cu sotul acasa si vorbesc despre afaceri. dar nu e obligatoriu sa se intample asa in toate familiile. Adica noi eram o familie in care de ani de zile nici toaste vacantele nu le faceam impreuna. Eu nu-l inttrebam pe sotul meu unde pleaca, nu-l intrebam ce afaceri face. Dar Chiar si asa, sa spunem ca eu as fi stiut la un moment dat ca sotul a trecut pe rosu sau nu si-a platit o amenda. Pai, credeti ca ma duceam sa-l torn la DNA?! Nici legea nu ma obliga. Legea nu obliga sotul sau sotia sa dea declaratii impotriva celuilalt.

Dan Tapalaga: In acest moment, din ce vedem in dosarul Microsoft, partea care va vizeaza pe dvs., procurorii par sa mearga pe acelasi tip de argumentatie ca in cazurile Nastase si Voiculescu si anume „spaga, daca s-a dat la Dorin Cocos, a ajuns in cele din urma si la dvs, in sensul ca ati fost beneficiarul ei, marele beneficiar si ca nu se putea sa nu stiti, date fiind ca aveati un credit la banca…”

Elena Udrea: Care nu s-a platit!

Dan Tapalaga: Trebuia sa stiti…

Elena Udrea: Pai da, daca venea cu 3 milioane acasa, sa zica ” uite am adus 3 milioane acasa, hai sa-l platim!”, poate il intrebam „ma, dar de unde ai facut rost de 3 milioane?”. El tocmai ce mi-a spus: „nu avem bani sa platim creditul”.

Dan Tapalaga: Alte argumente aduse de procurori sunt urmatoarele: faptul ca ati incasat dividende…

Elana Udrea: Da. Pe care le-am declarat.

Dan Tapalaga: ….ca v-ati bucurat de toate beneficiile rezultate din acei bani, respectiv spaga data in dosarul Microsoft.

Elena Udrea: Bun, dar asta e fapta penala?!

Dan Tapalaga: Asa a functionat si in cazul Nastase, a actionat juridic si in cazul Voiculescu.

Elena Udrea: Nu. Nastase se implicase personal in povestea aceea cu finantarea, cu Trofeul Calitatii. Nu este adevarat. Nu puteti sa spuneti ca, daca un sot duce acasa niste bani obtinuti ilegal si daca sotia mananca si ea la masa din banii aia, este si ea vinovata. Fapta este personala. Nu putem sa acuzam pe cineva ca a mancat din bani despre care nu a stiut ca sunt obtinuti ilegal.

Dan Tapalaga: La dosar exista denunturi impotriva dumneavoastra, dl. Pescariu si alti martori?

Elena Udrea: Pai, din ce am vazut, dintr-o insiruire mai lunga de oameni din fruntea partidului care ar fi facut presiuni asupra lui Gabi Sandu, dintr-o insiruire in care sunt toti colegii din PDL, am vazut ca m-a nominalizat si pe mine.

Dan Tapalaga: Deci, revenind, in dosar spuneti ca exista un denunt impotriva dvs.

Elena Udrea: Am vazut si eu public ca dl. Gabi Sandu, cand a insiruit toti colegii din partid care faceau presiuni sau nu stiu cum formuleaza dansul acolo, m-a trecut si pe mine.

Dan Tapalaga: Exista si alte denunturi impotriva dvs. la dosar?

Elena Udrea: N-am cunostinta. Dar si asta este o discutie care trebuie facuta – in conditiile in care pe noul Cod penal faptul de a soune ceva, de a arunca vina asupra altcuivaiti creeaz o situatie mai favorabila, eu constat un lucru: toata lumea este dispusa sa spuna orice. Si ma sa va spun un episod pe care l-am spus tuturor: a venit la mine sotia unui arestat preventiv sa ma roage, cu lacrimi in ochi, sa-i spun ceva, orice, despre cineva important, sa faca un denunt la DNA, pentru ca il pune acasa liber de sarbatori, daca spune ceva. Si ca evident, ma ingtelege ca n-o sa spun despre ai mei, despre cei din tabara mea, dar sa spun macar ceva despre aia din adevrsarii politici. Pentru ca, daca spune ceva si e cineva important, il pune liber. Permite legea, eu nu critic faptul ca se intampla asa, ca lege apermite. Problema este ca in aceste conditii oricine poate sa spuna orice. Si eu, daca ies de aici de la dvs. si spun ca pentru a ma primi la acest intreviu v-am lasat 1.000 de euro pe masa…

Dan Tapalaga: Da, dar stiti foarte bine ca astea se coroboreaza si cu alte probe, date, indicii. O declaratie in sine nu are foarte mare valoare, ea se coroboreaza.

Elena Udrea: De acord, dar poti sa o faci si distrugi imaginea cuiva public pana cand procurorii demonstreaza ca e asa sau nu e asa.

Dan Tapalaga: Apropo de declaratia domnului Sandu, e adevarat ca l-a nominalizat si pe fostul premier Emil Boc in declaratie?

Elena Udrea: Nu am vazut declaratia domnului Sabdu, decat in presa.

Cristian Pantazi: Din presa clujeana, intelegem ca saptamana trecuta ati fost la Cluj, v-ati intalnit cu dl. Emil Boc, despre ce ati discutat?

Elena Udrea: Despre ce mai investeste la Cluj – eu m-am dus cu alta treaba acolo, am facut o vizita la fabrica Farmec si despre lucrul acesta.

Dan Tapalaga: Despre dosar…?
Elena Udrea: Nu. Nu aparuse subiectul. Nu aparuse inca atunci.

Dan Tapalaga: N-ati pomenit nimic despre Microsoft?
Elena Udrea: Nu. Subiectul a aparut candva ori mai tarziu.. Dar nu aparuse la momentul cand am vorbit cu el.

Dan Tapalaga: Reluam o intrebare la care n-ati raspuns foarte cinvingator de-a lungul timpului _ cum se face ca oamneii dvs. cei mai apropiati, de la fostul sot Dorin Cocos, Alin Cocos, Alina Bica, prietena foarte buna, Dumitru Nicolae „Niro”, Dinu Pescariu, Stefan Pinalti, Florin Popescu – toti, dar absolut toate aceste nume sunt arestati preventiv, altii sb ancheta penala, sub acuzatii de coruptie, trafic de influenta, iar dvs. sustinei in continuare ca nu stiati nimic despre ce faceau acesti oameni.

Elena Udrea: Si eu ma intreb. Si eu ma intreb cum se face ca toti oamenii din jurul meu sunt acuzati de ceva. Haideti sa luam acuzatia care i se aduce lui Florin Popescu, ca a dat pui de sarbatori oamenilor, pui liuati de la o firma. Si eu spun asa – cu toata raspunderea politica a unui om care a condus campanii, care a a condus organizatii politice si a candidat – nu sunt multi oameni politici care sa poata spuna, cu mana pe inima, ca n-au facut la fel. Aaa, eu nu spun ca, daca a facut asa, nu este fapta de sanctionat. Eu spun doar ca politica si campaniile asa se fac astazi. Solutia nu este sa-l arestam pe dl. Florin Popescu si pe inca doi pe care ii prindem. Solutia este sa recunoastem toti ca asa se face astazi – din pacate – finantarea campaniilor si a partidelor politice, sa schimbam legea si de maine nimeni sa nu mai faca asa.

Dan Tapalaga: … si cei care comit fapte penale sa fie exonerati de raspundere sau nu, ca nu inteleg?

Elena Udrea: Cei care comit fapte penale, nu, categoric. Sa raspunda!

Dan Tapalaga: Dar faptul ca toti comit fapte penale in finantarea partidelor nu inseamna ca nu trebuie anchetati.

Elena Udrea: Eu nu spun lucrul acesta. Eu spun doar ca nu se rezolva problema in felul acesta. Deci, o sa mai gasim…

Dan Tapalaga: Acum discutia este ca in jurul dvs. s-au strans exclusiv oameni cu probleme penale majore. Iar dvs sustineti: „Nu stiam despre ce faceau…”

Elena Udrea: Categoric. Nu stiam ca dl. Popescu dadea pui in campanie. Dar puteam sa presupun ca da. Puteam. Ca dadeau toti candidatii.

Dan Tapalaga: Dl. Popescu este cel mai putin important in discutia asta. Eu ma refer la toti ceilalti nominalizati.

Elena Udrea: Si eu ma intreb de ce toti cei din jurul meu…, in conditiile in care sunt oameni politici importanti – nu numai in dosarul Microsoft – nominalizati cu subiect si predicat ca au primit bani in acest dosar si sunt bine-merci.

Dan Tapalaga: Nu sunt bine-merci. Sunt cu avize aprobate de fostul presedinte…

Elena Udrea: Domnul Ponta este?

Dan Tapalaga: Ce legatura are dl. Ponta cu asta?

Elena Udrea: Pai si dl. Ponta… Claudiu Florica a spus despre dansul, de exemplu, ca i-a dotat un sediu cu calculatoare, ca sa faca un control – cand era (Ponta – n.r.) seful Corpului de Control (al Guvernului – n.r.) – un control tematic impotriva unei firme concurente.

Cristian Pantazi: …sediul TSD. Ce explicatie aveti pentru absenta lui Ponta?

Elena Udrea: Nu. N-am nicio explicatie. Spun doar ca nu este asa de usor si de simplist sa ne uitam ca unii dintre cei din jurul Elenei Udrea sunt acuzati. In primul rand ca e un principiu: fiecare raspunde pentru ceea ce face. In al doilea rand, haideti sa ajungem putin la Alina Bica… V-am spus asa si reiau, cu toata responsabilitatea, nu am stiut pana aproape de incheierea activitatii ANRP ca Alina Bica facea parte dintr-o comisie la ANRP. Nu stiam ca exista acea comisie. Eu stiam ca acea comisie are un presedinte, care multa vreme s-a numit doamna Crinuta Dumitrean. Cand eu am aflat din piata – si asta e o discutie pe care am avut-i ieri cu procurorii – cand oamnii te identifica nu pe baza realitatii, ci pe baza a ceea ce spun cei din jurul tau, te identifica ca fiind un pol de putere, vin sa-ti spuna tot felul de lucruri: sa-ti spuna despre nedreptati, sa incerce sa intervina in favoarea lor, sa incerce sa faca denunturi pur si si mplu. deci oamenii tot timpul se indreapta catre aceasta cale prin care cred ei ca pot sa rezolve niste lucruri. La fel si in cazul acesta, au venit oameni sa-mi spuna: ca la ANRP  – auzeam peste tot, de la simpli cetateni care aveau de restituit proprietati, pana la mari afaceristi cu intermedieri imobiliare…

Dan Tapalaga: Printre care si sotul dvs…

Elena Udrea: Nu. Si am sa va spun de ce nu. …. ca l-a ANRP, doamna Crinuta Dumitrean nu si-ar exercita atribitiile conform legii. Si ce credeti ca am facut? M-am dus si i-am spus presedintelui. Am spus la partid, unde fusese numita politic – „am auzit ca nu este corect ce se intampla acolo” Si i-am spus presedintelui, care a a anuntat SRI-ul. Si, din cate stiu, au fost pusi atunci sub ascultare. Ma introrc: eu sunt cea care, auzind lucrurile acestea, am anuntat institutiile, neavand ceva concret.

Dan Tapalaga: Dar de ce nu ati facut o sesizare la Parchet? Cum adica i-ati sspus presedintelui?!

Elena Udrea: Pai, nu era ceva concret. I-am spus presedintelui, fiindca nu puteam sa anunt eu direct SRI-ul. I-am spus domnului presedinte ca trebuie verificat ce este acolo. Nu aveam altceva decat informatiile acestea.

Dan Tapalaga: Dar pe aomenii care se plangeau de abuzuri, de ce nu i-ati trimis la DNA?

Elena Udrea: I-am trimis la DNA. Pe aceia i-am trimis la DNA, dar cu informatia pe care eu o aveam si care incepea sa fie prea des vehiculata, am facut lucru acesta. Acuma nu stiu, nu e bine nici ca am facut asta (ironica – n.r.)…

Dan Tapalaga: Nu mi-e clar care era rolul dvs pe langa presedinte.

Elena Udrea: Pai, uitati, ii mai spuneam tot felul de lucruri pe care le afla, spre exemplu, din ceea ce se intampla prin institutii. Dar lucruri importante, nu ma duceam sa spun ca portarul nu stiu ce  a facut. Doi – la un moment dat, am auzit – nu mai stiu, sa fi fost in 2011 – am auzit ca exista acolo un domn pe nume Diacomatu, care, tot asa, strica imaginea partidului (PDL – n.r.) cu comportamentul pe care il avea.

Dan Tapalaga: Pe dl. Diacomatu l-ati luat in PMP.

Elena Udrea: Nu l-am luat, l-am gasit acolo. Cand eu am venit, el era in PMP. Si era finantatorul domnului Baconschi. Si a si plecat in vara trecta din PMP.

Dan Tapalaga: Dar n-ati avut o problema. Nu l-at dat afara, „domn’e, n-ai ce cauta in PMP, ca eu te stiu, stricai imaginea partidului”.

Elena Udrea: Eu am spus tuturor ca nu avea ce cauta. Dar finanta campania dlui Baconschi, finanta sectorul, lumea a zis ca e bine. Acum nu ca dau vina pe presedintele partidului, dar nimeni n-a avut nimic de comentat. Altii erau deontologii in partid si n-au avut nimic de comentat referitor la dl. Diacomatu. Cand am aflat de dl. Diacomatu, eu aveam o frustrare, fiindca tinta tuturor atacurilor (in PDL – n.r.) era Elena Udrea – ca purtam pantofi, ca aveam genti – dar niste politruci pusi in functii faceau tot felul de tampenii. Am intrebat cine l-a nominalizat acolo (la ANRP -n.r), pentru ca erau numiti cu sustinere politica si am aflat ca organizatia de Ilfov (a PDL – n.r.). La un moment dat, am vorbit cu dl. Cristache Radulescu pe alte subiecte, i-am atras atentia ca despre acest Diacomatu se aud tot felul de lucruri si ca ar fi bine sa si-l retraga de acolo fiinda strica imaginea partidului. Si dl. Cristache Radulescu l-a retras din functie. Vad declaratia domnului Diacomatu, care spune „Dorin Cocos mi-a promis sustinere politica”. Si eu zic asa, logic este ca lumea sa spuna „pai unde putea sa-i promita?”, pe logica aceasta ca sotii ce fac, discuta lucrurile astea intre ei. Unde putea sa-i promita sustinere politica? La Elena Udrea, nevasta-sa . Niciodata! Nu numai ca nu a intervenit niciodata pentru Diacomatu la mine, dar Diacomatu a fost scos din functia aceea pentru eu i-am spus lui Cristache Radulescu ca nu e potrivit. V-am dat cateva exemplue despre de ce nu poate functiona logica aceasta ce eu trebuia sa stiu sau ca eu as foi fost implicata.

Cristian Pantazi: Vorbeati de sustinere. Sa revenim la un alt dosar, dar care are legatura cu dvs. si cu doamna Alina Bica. Procurora Alina Stoica, cea care v-a exonerat de raspundere in dosarul „Gala Bute”, a plecat de la DNA la DIICOT, in urma unui scandal intern. Ati vorbit cu Alina Bica sau cu Alina Stoica despre acest transfer?

Elena Udrea: Niciodata.

Dan Tapalaga: Sunteti sigura?

Elena Udrea: Niciodata! 100%. Nici macar nu stiam ca se numea Alina Stoica. Nici-o-da-ta!.

Cristian Pantazi: Ce se mai intampla cu dosarele Gala Bute si dosarul Gheorghe Stefan „Pinalti” – bani pentru primari?

Elena Udrea: Am fost citata ca martor. Si asta a fost un lucru pe care eu l-am reprosat, ca am fost citata ca martor chiar in prima zi din campania electorala (pentru prezidentialele din 2014 -n.r.). Despre acest dosar este vorba. Gheorghe Stefan, la un moment dat, mi-a spus ca niste firme de acolo din dosarul acesta finantasera solicitarea aceea de finantare pentru sondaje de opinie faceute de Culita Tarata pentru SRI.

Dan Tapalaga: N-am inteles. Repetati un pic.

Elena Udrea: Deci, la un moment dat, de la Gheorghe Stefan am aflat ca din profitul sau din dividendele unor firme care erau nominalizate si in acest dosar se platise finantarea unor sondaje de opinie la solicitarea lui Culita Tarata facuta in numele SRI, asa cum spusese Culita Tarata. Intorcandu-ma la Gala Bute, nu exista, nu cred ca cineva va mai putea face un spectacol in conditiile in care s-a facut acel spectacol in Romania. Nu exista nimic penal savarsit de minister sau de angajatii ministerului (Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turnsimului – n.r.) sau de mine nici intr-un caz, in dosarul acela. Eu am considerat o mare realizare sa-l aduci pe Bute, in conditiile in care atunci toata lumea tipa ca Guvernul nu era in stare sa-l aduca pe Bute in Romania. Bute era un mare campion, nu vorbim de astazi. Faptul ca s-a reusit aducerea lui Bute, dupa mine, este lucru cu care eu ma mandresc si cred ca ar trebui sa ne mandrim cu totii. Daca cineva a savarsit vreo fapta penala in dosarul acela, ins peta cel care a organizat, sa raspunda pentru cee ace a savarsit.

Cristain Pantazi: Ati fost chemata la DNA in acel dosar? De curand, ati fost citata ca mator, suspect?

Elena Udrea: Nu. Nu am fost. Dar inca un lucru – eu un acel dosar nu am nicio calitate, nu am o semnatura in tot dosarul. De ce va spun lucru acesta? Pentru ca eu sunt om politic. Mi-am dat seama ce se va intampla daca se va schimba puterea si va veni dl. Victor Ponta la guvernare, de exemplu. Ceea ce s-a si intamplat. Mi-a facut plangeri penale pe aproape toate proiectele pe care le-a gasit in minister. Si am vazut ca nu a controlat la Ministerul de Interne, n-a controlat sa vada ce s-a mai intamplat cu EADS-ul,  n-a controlat Transporturile, a controlat fix ministerul meu.

Cristian Pantazi: Ati vorbit despre dl. Ponta… Ati lasat tot timpul sa se inteleaga ca stiti ceva despre proprietatile lui, pentru ca s-a tot discutat despre apartamentele luate, blocul facut de Nicu „Niro”, prietenul dvs. ce stiti despre aparatemnetele lui? Ne referim la aspecte ilegale, daca aveti cunostinta.

Elena Udrea: Stiu ca sta in blocul acela si cred ca si socurii lui stau. Nu, altceva nu stiu.

Dan Tapalaga: M-as intoarce la Alina Bica, e un episod nelamurit. Dvs. sustineti ca n-ati sustinut-o sa fie numita la DIICIOT.

Elena Udrea: Ca n-a fost nevoie sa o sustin, o sustinea oricum presedintele pentru asta. Lucrase…

Dan Tapalaga: Cum se face ca ati lucrat pentru doamna Kovesi, dar nu pentru prietena dvs. de coafor si de gimnastica?

Elena Udrea: Nu mergeam nici la coafor, nici la gimnastica impreuna. Asta va place dvs sa spuneti. Nu. … Nu era nevoie (sa o sustina pe Bica – n.r.) .

Dan Tapalaga: Dar prietena dvs. era, asta putem admite.

Elena Udrea: Da. Dar nu contest nici acum. Miza era numirea doameni Kovesi, acolo se blocase totul. Restul nu mai conta atat de mult.

Dan Tapalaga: Dar cum de n-ati sustinut-o pe doamna Bica?

Elena Udrea: Pai, n-a fost nevoie. A propus-o presedintele.

Dan Tapalaga: In virtutea…

Elena Udrea: …faptului ca lucrase la coduri, la Codul penal si cel de procedura penala, faptul ca lucrase la un dosar cu ANAF-ul, cu ceva cu datoria pe care o aveam de recuperat de la Rompetrol. Deci lucrase cateva cauze cu ea si chiar o considera bine pregatita din punct de vedere profesional. Faptul ca stia de foarte multe ori ca dl. Predoiu nu si-a asumat niciodata sa semneze hotararile de guvern. Spre exemplu, cele care erau cu deficit de imagine, vezi reducerea salariilor, alea niciodata nu erau semnate de dl. Predoiu, ci de doamna Bica. Ca profesionista, avea o parere foarte buna despre ea.

Dan Tapalaga: Filajul de la Paris cine l-a facut?

Elena Udrea: Este evident ca a fost facut profesionist si pentru Alina Bica. Ulterior, s-au cerut datele despre mine, cand eu am intrat in campanie, ca sie fie folosite la acel moment. Eu ma mir de un singur lucru, ca am vazut acum marea dezbatere le legile securitatii cibernetice, pai, daca noi, daca Serviciul Roman de Informatii n a putut sa afle cine a lansat pentru o ora sau cateva ore un site pe care a lansat niste fotografii si apoi a disparut…

Cristian Pantazi: dar de unde stiti ca nu au aflat. Stim ca raportul este strict secret, asa a spus dl. presedinte Basescu. Nu stim ce era in raport. Poate stiti dvs.

Elena Udrea: Fac si eu ca dl. Cristoiu: or fi fost serviciile secrete chineze? Cine o fi putut sa fie? Nu. Nu m-am lamurit. Si uitati, ca dovada, nu formulez acum acuzatii daca nu stiu. Nu m-am lamurit, am suspiciunile mele, dar nu am nicio dovada.

Cristian Pantazi: Ati vorbit mult despre bani negri, despre faptul ca Romania TV a fost finantata cu bani negri la cererea lui Coldea catre Dorin Cocos – intermediarul transportului banilor fiind Alin Cocos – ati vorbit de multe ori despre ziaristi platiti din bani negri. Cine sunt acestia, in afara de ceea ce ne-ati spus deja, de la Romania TV, daca o fi adevarat?

Elena Udrea: N-as face o lista. Ma uit la televizor.

Dan Tapalaga: La care posturi?

Elena Udrea: Pai, nu, peste tot, ca nu ma refer neaparat la moderatori, ci la cei care sunt invitati.

Cristian Pantazi: Dar mai stiti si alte comisioane facute de Dorin Cocos pentru SRI, in afara de acesta?

Elena Udrea: Nu. Acestea mi le-a spus el si pe acestea le-am spus mai departe atunci si, inca o data, le-am spus si celor de la SRI in fata.

Cristian Pantazi: Dar pe Sebastian Ghita l-ati intrebat daca e adevarat ca Dorin Cocos i-a adus 500.000, ca aveti discutii cu el?

Elena Udrea: A fost intrebat Sebastian Ghita de doua persoane  – si lucrul acesta mi l-a spus si mie in Parlament in alt context – de ce totusi ataca atat de fara probe si incontinuu si atat de lipsit de deontologie, ma ataca pe mine, pe Dorin Cocos, pe Traian Basescu si raspunsul lui Sebastian Ghita a fost ca nu mai controleaza acest post si ca ordinul l-a primit de la Florian Coldea.

Dan Tapalaga: Doamna Udrea, as dori sa lamurim un episod, un aspect din declaratia dvs de avere, unde gasim un numar impreionant de terenuri agricole cumparate in judetul Calarasi, dupa divort, in perioada 2013-2014 si mai ales v-ati creditat cu sume impresionante, de sute de mii de euro cateva firme unde sunteti actionar, tot in declaratia de avere vedem asta. Iarasi, de unde vin acei bani?

Elena Udrea: Erau in conturi banii aceia, din vanzari. Am avut o proprietate, un bloc in strada Chopin, pe care l-am vandut. Erau banii care erau in conturile mele, nu sunt din alta parte. Sunt banii care au plecat  – conturile s-au golit si au plecat creditare catre firme. Mi-am vandut toate casele: un apartament, o casa in Pipera si casa in care locuiam in strada Titeica.

Dan Tapalaga: In cel mai recent interviu dat pentru HotNews, referitor la partaj ati spus asa: „Bunurile pe care le-am obtinut la partaj sunt bunuri care erau dobandite fie inaintea casatoriei, fie in perioada 2005-2006, maxim 2007”. Ce ce ati partajat doar aceste bunuri, nu si cele obtinute intre decembrie 2003, cand v-ati casatorit, si 2005 sau si cele dupa 2007? De ce fix pe perioada aceasta ati partajat?

Elena Udrea: Pai nu, pentru ca 2007 era in timpul casatoriei, de exemplu. Bunurile si altele sunt pe firmele sotului.

Dan Tapalaga: Asa si…?

Elena Udrea: Pai, n-am impartit firmele, am convenit ca fiemele si cu bunurile lor – ce au ele, hoteluri, magazine – raman sotului, urmand ca el sa-mi dea mie o sulta.

Dan Tapalaga: O sulta, adica o diferenta de bani intre cat valoreza bunurile si valoarea averii?
Elena Udrea: Da, da.

Cristian Pantazi: Si ati trecut aceasta sulta in declaratia de avere, de 460.000 de euro. Mai aveti de incasat si alte sulte de la Dorin Cocos?
Elena Udrea: Da, mai sunt, dar trebuie sa verificam.

Dan Tapalaga: Cat de mari? Tot de sute de mii de euro?
Elena Udrea: Da, cred ca da. O sa verific si o sa va spun, pe masura ce o sa vad exact.

Dan Tapalaga: Cu aproximatie…

Elena Udrea: Probabil ca mai am de incasat de la sot pana intr-un milion de euro. De la fostul sot.

Dan Tapalaga: De unde rezulta diferenta asta de bani si de ce n-ato incasat-o din prima?

Elena Udrea: Pentru ca n-a avut de unde sa-mi dea. N-a avut de unde si am avut o intelegere in 5 ani de zile sa-mi dea…

Dan Tapalaga: Dar cum n-a avut de unde, pentru ca vedem totusi ca ati impartit multe hoteluri, afaceri?

Elena Udrea: Pai, da, dar n-a vandut nimeni. Banii astia sunt cash, sulta inseamna bani, nu inseamna proprietati. Si pentru ca nu a avut sa-mi dea, ne-am inteles in felul asta, ca in ani de zile, pe masura ce o avea, sa-mi dea, el ramanand totusi cu toate afacerile care erau ale lui, desigur, nu erau ale mele. Adica n-avea sens sa vreau sa imparta afacerile cu mine, plus ca eu nu sunt om de afaceri ca sa vreau sa imparta afacerile cu mine.

Dan Tapalaga: dar este destul de neobisnuit, sa stiti.

Elena Udrea: Ba este foarte obisnuit sa ramana cineva cu business-ul si cu proprietati si cu o parte din proprietati, iar altcineva sa ramana cu mai putin si pentru diferenta sa primeasca bani.

Cristian Pantazi: M-as intoarce un pic la cariera dvs. politica, care in momentul asta e pusa intre paranteze, mai ales ca ati anuntat ca va si retrageti. Dar tot timpul ati insistat ca rolul dvs pe langa Traian Basescu, ca ii dadeati informatii alternativ si ca de aici vi se trage acest tratament.

Elena Udrea: Asa mi-a spus dl. Sebastian Ghita si pare credibi, pare logic.

Cristian Pantazi: Bun. Ce se intampla cu Traian Basescu in conditiile astea?

Elena Udrea: Pai, eu nu stiu ce face presedintele. Daca va dori sa intre in politica, el n-are nicio legatura cu ce fac eu. Adica nu suntem legati ombilical.

Cristian Pantazi: Ne-ati dat atatea detalii despre cat de apropiata era relatia dvs cu dansul, faptul ca ati mers la dl. Voctor Ponta sa intermediati practic o intelegere esentiala pentru Romania…

Elena Udrea: Da, sa-i explic lui Victor Pota ca e bine sa accepte numirea…

Cristian Pantazi: De aceea v-am intrebat acum daca stiti ce face fostul presedinte. Ati mai vorbit cu el?

Elena Udrea: Am mai vorbit cu dl. presedinte cred ca ieri (joi, 29 ianuarie 2015 – n.r.).

Dan Tapalaga: Pe ce tema?

Elena Udrea: Pur si simplu, pe subiectul chemarii mele la DNA. O chestie de complezenta.

Dan Tapalaga: Pe Traian Basescu l-ati asteptat, doamna Udrea, cu covorul rosu, la propriu, in PMP, insa fostul sef al statului nu doar ca  nu a venit sa-si ia in primire biroul, dar nici macar nu v-a mai girat public, asa cum a facut-o in campanie. De ce?

Elena Udrea: Pai, sa-l intrebati pe dansul…

Dan Tapalaga: Dar dvs nu l-ati intrebat ieri, cand ati vorbit?

Elena Udrea: Pai, eu sunt de alta parere. De ani de zile, tot va aud, dl. Tapalaga, cum Traian Basescu o repudiaza pe Udrea, ba prea mult si-o apropie, ba prea mult renunta la ea. Ce rost are sa mai fac eu vreun comentariu? Presedintele Romaniei, cand vrea el, decide sa se intoarca in politica, l-ati auzit spunand ceva si n-a spus de PMP si de Elena Udrea?

Dan Tapalaga: Nu. Tocmai, ca n-a spus nimic, ne asteptam sa fie in PMP, asa cum ati anuntat dvs.

Elena Udrea: Dar de ce sa fie Traian Basescu in PMP?

Dan Tapalaga: Pentru ca asa ati anuntat dvs. Pentru ca i-ati pus covor rosu.

Elena Udrea: Bun. O sa stea acolo pana cand o sa ne viziteze. Stiti cand a fost aceasta singura declaratie ca  va veni? Cand, in campanie, sustinatorii doamnei Macovei au lansat ca dl. presedinte o sustine, de fapt, pe doamna Macovei. Daca in campanie Traian Basescu nu venea in fiecare zi sa spuna „eu o sustin pe Elena Udrea”, erau unii interesati sa spuna „nu o mai sustine pe Elena Udrea”. Ala a fost un moment in care am declarat ca Traian Basescu va veni la PMP. Parerea mea e ca nu poate presedintele Traian Basescu sa se inscrie intr-un partid politic, fie el si Partidul Miscarea Populara. Sa fie partener cu noi, OK, dar sa se inscrie in PMP parca e prea putin pentru el.

Cristian Pantazi: Tot despre Traian Basescu, a spus la finalul mandatului ca, daca ar fi chemat la Parchet – i se tot scot dosarele de la naftalina – abia asteapta sa discute cu procurorii pentru a clarifica problemele, a dat acest mesaj. Dvs. nu ati dat ieri nicio declaratie la DNA, dupa cum ati spus. De ce nu ati dat?

Elena Udrea: Cinstit, pentru ca asa a spus avocatul. Si eu am vrut sa dau, mai ales ca declaratiile mele le-am dat la dvs., le-am scris pe Facebook, adica n-am nimic in plus. Dar avocatul a spus ca vrea sa vada dosarul inainte.

Cristian Pantazi: Va asteptati la o cerere adresata Parlamentului Romaniei de arestare preventiva in dosarul pe care il aveti?

Elena Udrea: Nu. Nu cred ca asta este un motiv de arestare preventiva a unui parlamentar, faptul ca nu cunostea veniturile sotului.

Dan Tapalaga: V-ati gandit, ati luat in calcul in perioada asta o eventuala colaborare cu procurorii, eventual sa incheiati un acord de recunoastere a vinovatiei?

Elena Udrea: A vinovatie?! de ce, ca stiam lucrurile astea? Nu, nu le stiam. Exclus. Deci, nu stiam, nu mi-a spus. Simplu va spun, nu trebuie sa ma creada nimeni pe cuvant pe mine. Sa fie intrebat Dorin Cocos: „i-ai spus vreodata Elenei Udrea ca ai facut acel imprumut catre firmele tale – adica declari 500.000, imprumutul de la Pescariu, declari suta de mii dividende si nu declaram 140.000 de euro?! Evident ca o declaram, daca imi spunea cineva despre ea.

Dan Tapalaga: Stiti de ce va intreb? Pentru ca de la Nastase incoace – deci de 10 ani, de cand a inceput lupta impotriva coruptiei mari – nu prea stiu sa fi scapat nimeni impotriva caruia au fost aduse acuzatii forte grave – nici Vantu, nici Voiculescu, nimeni dintre cei care se credeau intangibili. De asta v-am intrebat daca luati in calcul varianta unei intelegeri cu procurorii.

Elena Udrea: Cand sunt, daca sunt lucruri pe care le pot lamuri cu proprcurorii in orice cauza, legat de oricine, uitati ca fac mai mult decat a facut oricine pana acum – deci n-am nicio problema sa spun o multime de lucruri.

Cristian Pantazi: Vi s-a inregistrat denuntul. Ati primit un numar de inregistrare?

Elena Udrea: Da. S-a inregistrat acest denunt. Dar si eu ma intreb oare ce se va putea intampla mai departe, pentru ca, spre exemplu, cel care ancheteaza activitatea generalilor – fie ei din servicii de informatii – este Parchetul Militar. Parchetul Militar este condus de dl. Alexandru, sotul fostei procuroare Alexandru, care a plecat din DNA dupa ce a fost prinsa de dna. Kovesi si de SRI ca dadea informatii secrete din dosare catre Hrebenciuc, parca.

Cristian Pantazi: Stati asa ca asta este o informatie noua. Public n-a aparut niciodata.
Elena Udrea: Eu am vazut-o la dl. Tolontan.

Cristian Pantazi: Nu cred ca a scris. Cred ca a pus-o ca ipoteza de lucru.
Elena Udrea: Inseamna ca am luat-o eu ca ipoteza de lucru. Dar probabil ca eu am si confirmarea de undeva. Deci, in conditiile in care dl. Alexandru este procurorul-sef al Parchetului Militar, evident ca astept cu interes sa vad ce se intampla cu acest denunt.

Dan Tapalaga: Nu inteleg ce ati vrut sa spuneti cu aceasta ultima observatie. Mai clar…
Elena Udrea: Pai, ma gandesc daca dl. Alexandru are curaj sa il cerceteze pe dl. Coldea.

Cristian Pantazi: Va ganditi sa faceti un demers similar – nu stiu care e procedura parlamentara – o interpelare in Parlament? Pentru ca exista o comisie.

Elena Udrea: Da, este o idee, dar o s-o fac doar pentru seriozitatea acestui demers care, eu cred, inseamna viitorul acestei tari. Altfel, nu am incredere ca parlamentarii, care in mod cert – ganditi-va ca in comisia asta e dl. Ghita, de exemplu…

Cristian Pantazi: Sunt mult mai multi decat dl. Ghita si increderea publica in ei e, intra-devar, spre zero…

Elena Udrea: A! Credeam ca souneti ca este mare. Deci, niste parlamentari care au propriiile lor schelete in dulap nu vad cum ar fi capabili sa faca un control  asupra activitatii SRI. De asta spuneam ca e periculos, cand oamenii sunt santajabili, e periculos sa-i pui in functii.

Dan Tapalaga: Mai e ceva care imi scapa, dna. Udrea: pe blog ati declarat ca regretati demisia lui George Maior de la sefia SRI, ca a fost cel mai bun sef de serviciu. Dar ce nu ingeleg eu este cum de se intamplau atatea nenorociri sub el, fara ca el sa fie informat?

Elena Udrea: Puteti sa-l intrebati. Tot timpul, dl. Maior, cand ii spuneam anumite lucruri, imi spunea ca analiza mea nu este corecta si il lasau asa…

Dan Tapalaga: Poate ca nu era corecta…

Elena Udrea: S-a dovedit ca era corecta. Din punctul meu de vedere, s-a dovedit ca era corecta.

Cristian Pantazi: Ne puteti da un exemplu?

Elena Udrea: Pai, spre exemplu, cand ii spuneam domnului Maior ca dl. Coldea conduce, de fapt, serviciul, in realitate, si tinta este sa aiba toata puterea, imi spunea ca nu este asa si mi-a garantat de foarte multe ori, ca argument, „o sa vezi, dl. Coldea isi va da demisia odata cu mine, va pleca odata cu mine din acest serviciu, fiindca noi am fost adusi de Traian Basescu si noi plecam odata cu el”. As fi curioasa acum daca domnul Maior mai sustine chestia asta. Mai era un aspect pe care probabil ca ar trebui sa-l confirme Victor Ponta – eu l-am auzit in foarte multe locuri si a contribuit in timpul campaniei la ideea ca se doreste a fi adus Klaus Iohannis, nu ca ar fi fost mai rau, evident ca intre Victor Ponta si Klaus Iohannis vedem inca o data ca este foarte bine ca este dl. Iohannis presedinte, chiar daca votul n-a fost neaparat pro-Iohannis, ci anti-Ponta – dar mai era un aspect… A spus ca undeva spre ziua lui Victor Ponta, undeva spre toamna, intr-o adunare din aceasta neoficiala, fiind de fata si dl. Ponta, si dl. Coldea – as mai dea si alte nume, dar nu mai sunt sigura si n-as vrea sa pun niste oameni sa dezminta eventual – domnul Ponta i-ar fi spus domnului Coldea: „Domnule general daca ajung presedinte, cautati-va de lucru!”. Si a continuat spunand „Si tineti cont ca am curaj sa spun lucrul acesta in conditiile in care inca nu am ajuns presedinte”.

Dan Tapalaga: Dar de unde stiti lucrurile acestea, cine v-a spus discutiile astea?
Elena Udrea: De la oameni care fie au fost acolo de fata, erau mai multi…

Dan Tapalaga: Domnul Ponta, eventual, oameni care au fost de fata….
Elena Udrea: Da, da, erau vreo cinci persoane.

Cristian Pantazi: Dati-ne un nume!
Elena Udrea: Nu o sa va dau acum un  nume, fiindca sunt foarte multe alte nume pe care le pot spune si pe care le voi spune procurorilor, pentru ca expun niste oameni care chiar nu au nicio…

Dan Tapalaga: Deci spuneti ca dl. Ponta l-a amenintat pe dl. Coldea cu concedierea, cum ar veni, daca va ajunge presedinte.

Elena Udrea: Da, dar asta trebuie sa confirme dl. Ponta, daca asa s-a intamplat.

Cristian Pantazi: Insinuati ca atunci ca dl. Florian Coldea a avut interesul ca Klaus Iohannis sa fie presedinte si a si actionat in consecinta? E o acuzatie extrem de grava.

Elena Udrea: Cred ca da.

Dan Tapalaga: Politie politica…
Elena Udrea: Este o analiza. Nu este o acuzatie ca ar fi ceva penal. Este o analiza a mea.

Dan Tapalaga: Atunci cand lucreaza pentru un politician, e politie politica in toata regula.
Elena Udrea: Deci eu va spun asa: ca in mod cert, in opinia mea, dl. Coldea l-a sustinut pe dl. Iohannis. In mod cert.

Cristian Pantazi: Atunci se bate cap in cap cu ideea pe care ati sustinut-o mai devereme, ca dl. Ponta este ocolit de dosarul Microsoft si de alte dosare. De ce, daca SRI-ul, dl. Coldea ar fi avut interesul…

Elena Udrea: Pai, haideti sa vedem acum, dupa ce a plecat dl. Maior, ce mai urmeaza.

Dan Tapalaga: Ce mai urmeaza in legatura cu ce?

Elena Udrea: In legatura cu dl. Ponta. Parerea mea este ca se va forma o alta majoritate in Parlament, pentru ca majoritatile in Parlament se pot forma si sub presiune. Daca un lider de partid are dosar penal sau poate avea dosar penal, atunci va lua ce decizie trebuie. Daca politicienii pot fi santajati cu dosare sau au spectrul unor dosare penale deasupra capului, evident ca pot lua decizia de a forma alta majoritate. Am auzit comentarii cum ca Victor Ponta mai avea un suport in Maior, logic. Acum, ca George Maior a plecat, ma astept ca partenerii domnului Ponta sa sustina alta majoritate, una formata in jurul PNL-ului, eventual.

Dan Tapalaga: Dar ce legatura are majoritatea cu dl. Maior, ca nu inteleg? Majoritatea politica cu plecarea domnului Maior?

Elena Udrea: Pai, v-am mai spus de unde vine puterea celor de la SRI, din faptul ca acolo sunt toate informatiile, mai ales cele care tin de scheletele din dulap.

Dan Tapalaga: Asa se intampla si pe vremea lui Traian Basescu, cat a condus serviciile?

Elena Udrea: Probabil ca da. Dar parerea mea este ca lucrurile acestea s-au vazut prea tarziu. A fost prea tarziu cand toata lumea s-a prins de ce se intampla in realitate.

Dan Tapalaga: Deci in 10 ani nu v-ati prins niciunul, dar v-ati prins la sfarsit?

Elena Udrea: Da. Deci puterea a crescut pe parcurs, evident. Si nu poti sa negi rolul SRI-ului in apararea statului de drept. Inca o data, sa nu se inteleaga… Institutia are toata admiratia, eu sunt dintre cei care au vorbit la superlativ despre SRI intotdeauna, aceasta institutie a intervenit pentru apararea statului de drept si in 2012, si in 2009, cand cei de la PSD puneau la cale fraudarea alegerilor si votul acela, decizia judecatorilor de a respinge rezultatul alegerilor. Dar institutiile sunt si ele conduse de oameni. Nu se poate spune ca oameni rai sunt numai in presa, in politica, in orice, dar fix nu in fruntea serviciilor.

Dan Tapalaga: Realizati ca sustineti doua teze care se bat cap incap? Odata ca SRI-ul a functionat bine, ani de zile si ca a avut performante pe care le-a recunoscut si presedintele, si dumneavoastra. Presedintele spus ca nu mai exista control politic pe servicii, ca actioneaza profesionist, ca actioneaza dupa reguli.

Elena Udrea: Exista invers – control politic al sefului serviciului asupra politicii.

Dan Tapalaga: Bun. Deci, pe de-o parte, si fostul presedinte Basescu, si dvs ati sustinut teza functionarii la performanta maxima a serviciilor si astazi sustineti o teza total opusa ca astazi s-au intamplat nenorociri mari.

Elena Udrea: Nu este adevarat. Nu amestecati ce fac niste oameni in fruntea serviciilor de informatii cu ce se intampla in institutii. Eu vorbesc acum doar de dorinta de a exercita puterea a unui om care conduce o nstitutie care produce secretele in aceasta tara sau aduna secretele tuturor in aceasta tara.

Dan Tapalaga: Nu va temeti de un nou dosar, doman aUdrea, pentru ca toate aceste acuzatii sunt extrem de grave si se bazeaza pana in acest moment pe zvonuri, pe ce au spus altii, pe declaratiile si povestile altora.

Elena Urea: In general, dosarele se bazeaza pe ce spun oamenii. Tocmai spuneam ca in dosarul Microsoft, Pescariu a spus niste lucruri, Gabi Sandu a spus, toata lumea a spus niste lucruri. dar intrand procurorii si analizan dce s-a spus, unele lucruri au inceput sa fie dovedite. Mai devreme imi spuneati ca eu am stiut de doua luni si nu am spus ce stia fostul sot. Daca eu am aflat toate aceste lucruri si nu le spuneam, ce mi-ati fi zis mie peste cativa ani? Daca veneam si spuneam „eu, in 2014, stiam lucrurile acestea”. Deci, eu spuna asta este treaba DNA-ului, acolo unde am facut denuntul sa cerceteze denuntul pe care l-am facut si sa ii cheme pe toti cei pe care i-am nominalizat pentru lucruri suplimentare, pentru a vedea care sunt faptele.”

Unele din afirmatiile tari din interviu:

VIDEO Elena Udrea sustine ca a „intervenit” la Victor Ponta pentru ca premierul sa accepte numirea Laurei Codruta Kovesi in functia de sef al DNA in 2013

Se arata, printre altele, ca:

„Elena Udrea a declarat intr-un interviu pentru HotNews.ro ca in 2013 „a intervenit” la premierul Victor Ponta pentru ca acesta sa accepte nominalizarea Laurei Codruta Kovesi in functia de sef al DNA. Udrea sustine ca a discutat cu Ponta in biroul acestuia din blocul in care locuieste premierul. Elena Udrea sustine ca Florian Coldea (la acel moment prim-adjunct al directorului SRI) a propus-o pe Laura Codruta Kovesi drept sefa a DNA: „a fost un nume pe care si-l dorea si presedintele foarte mult, dar ideea ca dansa sa se intoarca de acolo a venit de la Florin Coldea”.

• Pe de alta parte, Victor Ponta declarase in iulie 2014 la EvZ ca el a propus-o pe Kovesi la DNA, iar Traian Basescu „nu a vrut-o initial”
• DNA a inceput joi urmarirea penala in cazul Elenei Udrea pentru spalare de bani si fals in declaratii de avere, dosar desprins din dosarul Microsoft. DNA o acuza pe Elena Udrea ca a stiut ca sotul sau de la acel moment, Dorin Cocos, ar fi obtinut sume de bani din traficul de influenta realizat in dosarul Microsoft, bani de care ar fi beneficiat si fostul ministru al dezvoltarii.

 

• Nota Redactiei: Interviul a fost inregistrat vineri, 30 ianuarie, incepand cu ora 13.30

Cristian Pantazi: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e versiunea dvs?
Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet.

Dan Tapalaga: Mai clar, daca puteti. Ce sustineti?
Elena Udrea: Adica eu spun ca cel care detine secretele tuturor – si toti avem secrete, mai ales cei din presa, din politica. Ale noastre sunt interesante.

Cristian Pantazi: E SRI sau DNA?
Elena Udrea: si cel care are cheia asupra acuzarii cuiva este si cel care poate determina anumite comportamente la nivelul politicenilor, la nivelul presei sau chiar la nivelul magistratilor.

Cristian Pantazi: Dar despre cine e vorba?
Dan Tapalaga: Vorbiti in clar!
Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

Dan Tapalaga: In ce sens ati intervenit?
Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Cum adica a fost o propunere a domnului Coldea?
Elena Udrea: Adica dl Traian Basescu evident ca o sustinea pe Codruta Kovesi, dar ea era plecata intre timp din tara.

Cristian Pantazi: Era la Bruxelles, trimisa a Guvernului.
Elena Udrea: Da. Si cel care a propus revenirea dansei a fost dl Coldea.

Dan Tapalaga: De unde ati scos informatia asta, cine v-a spus asta?
Elena Udrea: La acel moment, aceasta discutie – dar, inca o data spun, a fost un nume pe care si-l dorea si presedintele foarte mult, dar ideea ca dansa sa se intoarca de acolo a venit de la Florin Coldea.

Dan Tapalaga: Pai adineauri ati spus ca dvs. ati sustinut-o.
Elena Udrea: Nu, eu am spus ca eu am fost cea care a discutat cu dl Victor Ponta numirea dnei Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Pai, stati putin. Ori Traian Basescu a sustinut-o, ori dvs, ori Florian Coldea, ca nu se mai intelege nimic in clipa asta?
Elena Udrea: Am spus ca propunerea ca dansa sa se intoarca de la Bruxelles a venit de la dl Coldea. Traian Basescu si-a dorit foarte mult ca Codruta Kovesi sa fie procuror DNA, dar Victor Ponta nu dorea acest lucru.

Dan Tapalaga: Dar cine v-a spus toate astea?
Elena Udrea: Pai, faptul ca Victor Ponta nu dorea era evident si stiam de la presedinte. Dar era evident, pentru ca spunea pe toate partile ca nu doreste. Iar eu am fost cea care a mers la Victor Ponta sa discut tocmai numirea Codrutei Kovesi in functie.

Dan Tapalaga: Cand?
Elena Udrea: Intr-o seara, in 2013, la biroul dlui Victor Ponta, pe care il are in blocul in care locuieste. Am discutat atunci cu dl. Ponta si unul din argumentele pe care le avea, obiectiile pe care le avea era tocmai faptul ca era extrem de apropiata sau ca ar fi fost extrem… ar fi ascultat foarte mult de SRI. Acesta era unul din argumentele pentru care Victor Ponta se opunea numirii. Unul din ele.

Dan Tapalaga: Dar ne puteti spune in calitate de ce ati facut aceasta interventie la dl. Ponta?
Elena Udrea: In calitate de persoana care, la momentul acela, putea sa discute cu el. Ceea ce n-ar fi facut, spre exemplu, nici presedintele.

Cristian Pantazi: V-a cerut presedintele, v-a rugat sa faceti aceste diligente, aceasta discutie cu Victor Ponta?
Elena Udrea: Nu.

Cristian Pantazi: A fost initiativa proprie?
Elena Udrea: A fost initiativa mea. A fost initiativa mea.

Cristian Pantazi: De unde stiati de discutiile de la Cotroceni?
Elena Udrea: Din discutiile presedintelui, din ce era public. Era un conflict, nu se mai numeau procurorii, iar Traian Basescu nu voia sa renunte la Codruta Kovesi sub nicio forma – aici era cuiul lui Pepelea, daca va amintiti – si in acest context mi-am asumat sa discut eu cu Victor Ponta deblocarea situatiei.

Cristian Pantazi: Ati discutat cu Victor Ponta si cu Traian Basescu, in acel context, si despre Alina Bica la DIICOT?
Elena Udrea: Nu. Propunerea Alina Bica nu era atat de importanta, era o propunere pe lista. Mai important era procurorul general, atunci. Insa, asa cum a spus si presedintele, fata de dorinta de a avea-o pe Codruta Kovesi la DNA, procurorul general a fost cel pe care l-a propus, pentru ca asta spune legea. Deci este printr-o negociere si o intelegere intre presedinte si prim-ministru. Si atunci procurorul general a fost numit domnul care este si astazi, nu ii retin numele.

…..

Dan Tapalaga: Revin putin la episodul intalnirii cu premierul Victor Ponta, daca el a avut loc, in 2013 ati spus.
Elena Udrea: Da. Cand s-a facut numirea.

Dan Tapalaga: Pai nu erati inamici, pe vremea aia, in opozitie? Ca am vazut niste schimburi de replici extrem de dure.
Elena Udrea: Eu sunt chiar cea care chiar a facut opozitie.

Dan Tapalaga: Cum? Intalnindu-va cu Victor Ponta?
Elena Udrea: Da’ n-are legatura. Faptul ca eu ma cunosc cu dvs, daca ies de aici si spun ceea ce cred despre dvs, si spun sincer, n-are legatura lucrul acesta. Adica eu pot sa cred niste lucruri despre un om si, in acelasi timp, legat de alt subiect sa stau de vorba cu el.

Dan Tapalaga: Dar ati spus ca erati printre putinii oameni care avea acces la Victor Ponta.
Elena Udrea: Din apropierea lui Traian Basescu.

Dan Tapalaga: In virtutea caror relatii?
Elena Udrea: Sunt vechi, de cand lumea…

Dan Tapalaga: Faptul ca a fost avocatul dvs la firme sau de cand?
Elena Udrea: Nu. El nu a fost avocatul meu, v-am mai spus si este minor subiectul fata de ce se intampla, credeti-ma. Avocatul meu nu a fost niciodata. Daca a fost avocatul lui Dorin Cocos, sigur, parerea mea v-am mai spus, cred ca si-a luat un avocat prost.

Dan Tapalaga: Victor Ponta, mi-aduc bine aminte, a declarat public ca numirea Laurei Codruta Kovesi a fost propunerea lui. Este o declaratie publica, data intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei, daca nu ma insel acum vreo jumatate de an.
Elena Udrea: Da. A fost propunerea lui, dupa ce a primit-o de la Traian Basescu. El si-a asumat toate propunerile. Eu va spun cum stau lucrurile si va spun care era argumentul principal pentru care nu voia numirea.

Dan Tapalaga: Ori de la Traian Basescu, ori de la Florian Coldea? Iarasi va trebui sa va hotarati.
Elena Udrea: Eu cred ca am lamurit-o.

Dan Tapalaga: Nu, deloc!
Elena Udrea: Oficial, propunerea a facut-o presedintele Romaniei, pentru ca in mod constitutional numirea procurorilor se face intre presedinte si premier – asta este legea, astazi. Ideea ca dna Kovesi sa se intoarca de la Bruxelles a fost ideea dlui Coldea.

Dan Tapalaga: Dar ce vreti sa spuneti cu asta, ca a fost ideea dlui Coldea?
Elena Udrea: Nimic. Decat sa arat faptul ca exista un parteneriat intre dl Coldea si dna Kovesi, care…

Dan Tapalaga: Institutional.
Elena Udrea: … la nivel institutional, de foarte multe ori l-am vazut materializandu-se in acele referiri: Caz rezolvat cu sprijinul SRI. Care nu mai apar de cand Traian Basescu a remarcat ca nu este normal sa apara permanent. „

si

VIDEO Elena Udrea anuntat ca a depus la DNA un denunt impotriva sefului SRI, Florian Coldea: Coldea i-a cerut lui Dorin Cocos sa-i dea 500.000 de euro lui Sebastian Ghita pentru RTV

Se arata, printre altele, ca:

„Elena Udrea a anuntat vineri, intr-un interviu pentru HotNews.ro, ca a depus un denunt la DNA impotriva lui Florian Coldea (director interimar SRI). Udrea il acuza pe Coldea ca ar fi instrumentat campania impotriva sa si il acuza ca i-ar fi cerut fostului sau sot, Dorin Cocos, sa ii dea 500.000 de euro lui Sebastian Ghita pentru a-i sustine televiziunea Romania TV. Udrea sustine ca banii au fost dati de Dorin Cocos prin intermediul fiului sau, Alin Cocos. (ERATA: In textul initial se arata ca Elena Udrea a depus denunt si pe numele Laurei Codruta Kovesi, dar informatia a fost imprecisa: denuntul e doar pe numele lui Florian Coldea, Udrea a spus ca a mentionat-o si pe Kovesi, fara a elabora in ce context a mentionat-o). A fost o eroare redactionala, a fost remediata – nred.)

• DNA a inceput joi urmarirea penala in cazul Elenei Udrea pentru spalare de bani si fals in declaratii de avere, dosar desprins din dosarul Microsoft. DNA o acuza pe Elena Udrea ca a stiut ca sotul sau de la acel moment, Dorin Cocos, ar fi obtinut sume de bani din traficul de influenta realizat in dosarul Microsoft, bani de care ar fi beneficiat si fostul ministru al dezvoltarii.

• In interviul HotNews.ro, Elena Udrea a facut acuzatii grave la adresa lui Florian Coldea si Sebastian Ghita. Udrea a mai  sustinut ca ar fi facut lobby la premierul Victor Ponta pentru numirea Laurei Codruta Kovesi Intrebata care sunt dovezile pe care isi bazeaza denuntul la DNA, Elena Udrea a spus ca e vorba despre declaratiile lui Dorin Cocos, Gheorghe Stefan (Pinalti) – ambii urmariti penal in dosarul Microsoft si aflati in arest preventiv, ale lui Culita Tarata (fostul sef al CJ Neamt, acum decedat) si pe informatii de la Sebastian Ghita.

• Elena Udrea a mai spus ca Tarata i-ar fi spus ca „duce bani la SRI” pentru plata catre o companie de realizare a sondajelor de opinie, fara sa spuna numele casei de sondaje.

• UPDATE 1: „Nu este prima data cand suspectii din dosare fac afirmatii denigratoare la adresa mea si nu le comentez”, a declarat Laura Codruta Kovesi pentru HotNews.ro
• UPDATE 2: Sebastian Ghita: Ma surprind acuzatiile Elenei Udrea / Realitatea TV si Romania TV nu au avut contracte cu Dorin Cocos sau firmele acestuia

• Nota Redactiei: Interviul a fost inregistrat vineri, 30 ianuarie, incepand cu ora 13.30

Rep: Care este versiunea dvs. despre dosarul  ceea ce se intampla azi?
Elena Udrea: Incep prin a spune un lucru pe care l-am tot spus in ultima vreme, si anume ca nici intr-un caz eu, care 10 ani de zile am luptat pentru justitie puternica, independenta, am fost in tabara celor care au sustinut justitia, nu o sa contest dreptul procurorilor, judecatorilor de a cerceta, de anacheta, de a aresta, nici intr-un caz. Problema este ca intr-o tara in care aproape oricine, aproape oricine poate fi gasit vinovat de ceva – de la seful statului, pana la cetateanul care a dat un borcan de miere si 100 de euro ca sa primeasca o pensionare anticipata parca, un caz real – puterea de a decide pe cine acuzi si cand acuzi, atunci cand este exercitata in scopul unor interese personale, private, oculte este un pericol pentru democratie si pentru statul de drept.

Dan Tapalaga: Fiti un pic mai explicita. La ce va referiti?
Elena Udrea: Dau un exemplu, acest dosar Microsoft, dar si multe alte dosare care apar in aceste zile si toate se concentreaza pe doar cateva persoane. Toate graviteaza in jurul meu si am spus lucrul acesta, ca cel putin din dezbaterea mediatica care se duce legat de cazurile anchetate de procurori rezulta ca o singura persoana este de interes sa fie dezbatuta, sa fie implicata: Elena Udrea.

Dan Tapalaga: Nu e adevarat asta. Acest dosar, cand a izbucnit in spatiul public, a izbucnit fiind mentionate o serie de nume ale unor lideri PSD in primul rand.
Elena Udrea: Care nu s-au mai auzit dupa aceea.

Dan Tapalaga: S-au auzit pe rand si de liderii PSD, si de liderii PDL, si astazi si de dvs.
Elena Udrea: Da.

Dan Tapalaga: Au fost pusi sub acuzare o multime de lideri PSD.
Elena Udrea: Dar ati mai auzit ceva de dl Nica, de dl Ponta?

Dan Tapalaga: Asta e problema presei cum trateaza aceste subiecte…
Elena Udrea: Da, asta spun si eu.

Dan Tapalaga: si la vremea respectiva ei au fost in prim-plan, asa cum dumneavoastra sunteti astazi in prim-plan.
Elena Udrea: Nu, nu, nu. Eu sunt in prim-plan de la inceputul-inceputului. De la momentul la care a aparut acest dosar si a aparut numele fostului meu sot, chiar daca pana ieri nu exista nicio acuzatie oficiala la adresa mea, subiectul a fost Elena Udrea. Toate documentele aparute pe surse se refereau la Elena Udrea. Toate dezbaterile, intr-o anumite parte a presei, erau despre Elena Udrea. De aceea am si iesit public sa spun ca nu mi se pare normal in momentul in care in acest dosar, spre exemplu, sunt numite, sunt pomenite de martori nume mari de lideri politici, cum ar fi Victor Ponta, dl Vasile Blaga, asta de catre martorul care l-a pomenit si pe Dorin Cocos. Tot acel martor a spus ca i-a dat bani lui Vasile Blaga.

Dan Tapalaga: Cine a spus asta?
Elena Udrea: Domnul Florin… sau… cel de la… partenerul lui Pescariu…

Cristian Pantazi: Florica de la Fujitsu Siemens?
Elena Udrea: Florica, da.

Dan Tapalaga: Ati vazut dumneavoastra aceasta declaratie in dosar?
Elena Udrea: Sigur ca da. Dar a aparut la televizor. In campanie a aparut pentru 2 ore, in scurt, la televiziunea domnului Ghita, a aparut acest document. Ulterior a fost retras. La intrebarea pe care am pus-o: De ce nu s-a dezbatut la fel de intens documentul in care a aparut numele dlui Vasile Blaga, asa cum s-a dezbatut in continuu in campania in care candidam la prezidentiale implicarea fostului meu sot in acest dosar? raspunsul lui Sebastian Ghita a fost: Pentru ca generalul Coldea, de la SRI, i-a cerut sa retraga acest document.

Dan Tapalaga: Aveti probe cand spuneti asta?
Elena Udrea: Va spun ce mi-a spus Sebastian Ghita. Intrebati-l sa vedem daca recunoaste sau nu.

Dan Tapalaga: Deci Sebastian Ghita v-a spus. Cand?
Elena Udrea: In timpul campaniei, candva, cand i-am reprosat faptul ca la televiziunea lui, la RTV – sigur, o televiziune facuta cu acordul SRI-ului.

Dan Tapalaga: De unde stiti asta?
Elena Udrea: De la momentul la care s-a intamplat, in 2011. Dar o sa ajungem acolo. La televiziunea lui, pret de 2 ore maxim a iesit acel document si s-a dezbatut implicarea dlui Vasile Blaga. Acolo se spunea ca a primit o suma de bani de la Claudiu Florica, lucru care s-a intamplat timp de 2 ore, dupa care a disparut cu totul din dezbaterea publica. Evident ca am tras atunci concluzia, si o sa vedeti pe parcursul interviului de ce, ca nu era niciun interes ca cei din tabara dlui Iohannis in vreo cauza penala. In schimb, am fost implicata eu, desi nu aveam o implicare oficiala in acest atac legat de aspecte penale si apoi, desigur, si celebrele fotografii si arestarea fostului sot cu 2 saptamani inainte de votul primului tur, samd. Ma intors si spun ca este firesc, este normala actiunea justitiei. Justitia trebuie sa functioneze. Insa justitia de asemenea trebuie sa se bazeze pe lege. O justitie care nu se face cu legea in fata poate sa fie la fel de periculoasa ca o lipsa de justitie.

Cristian Pantazi: Dar de ce spuneti ca ati fi tinta acestei vanatori, cand toata presa, toti constatam ca punerea dvs. sub acuzare s-a intamplat ieri, deci dupa ce s-a incheiat campania electorala, dupa ce Traian Basescu a plecat de la Cotroceni, Victor Ponta a pierdut alegerile, dvs. ati pierdut alegerile, PMP e in pragul dezintegrarii si ca o miza politica dvs nu mai reprezentati o miza ca anul trecut? Deci cine si de ce v-ar vana?
Elena Udrea: Dar eram asa o miza mare in campanie? Vi se parea ca eram pe cale sa castig alegerile? Acelasi lucru pe care il reprezentam in campanie. Punand niste lucruri cap la cap, am inteles de unde a venit parte din atacurile cel putin din ultimii ani la adresa mea, atacuri care sunau cam asa: Traian Basescu sa se lase de Elena Udrea, pentru ca ii face foarte mult rau. Si nu vorbesc de cei care poate chiar li s-a parut, cum ar fi dl. Tapalaga, reala aceasta teorie. Vorbesc de cei care au actionat in baza unei teorii a altcuiva. Sunt oameni pe care daca ii urmarim, si vorbesc aici de oameni din presa, pe care daca ii urmarim ce puncte de vedere au, constatam cu usurinta – si daca vedem cum sunt finantati – constatam cu usurinta ca ei de fapt sunt purtatorii de idei, de mesaje, ai unor institutii sau ai unor oameni din institutii. Spre exemplu, sunt purtatori de mesaje ai SRI-ului, asta este clar. Asa cum dna Sorina Matei, spre exemplu, este evident purtatoarea de cuvant a dnei Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Aici eu as spune ca e o sustinatoare a luptei anticoruptie, si nu o purtatoare de cuvant a dnei Kovesi. Sustine lupta anticoruptie dna Matei, ca multi alti ziaristi, inclusiv noi, inclusiv cei de la Revista 22 si multi altii.
Elena Udrea: Asta este. Dar dvs. nu cred ca sunteti platiti din banii lui Nicolae Dumtriu.

Cristian Pantazi: Cu siguranta nu suntem platiti.
Elena Udrea: Nu sunteti, in regula.

Dan Tapalaga: Dar ce vreti sa spuneti cu asta?
Elena Udrea: Pai, daca vrei intr-adevar sa spui ca slujesti un principiu pana la capat, atunci este foarte greu sa imi spui ca esti un om care slujeste justitia pana la capat, cata vreme primesti salariu de la un om care este cercetat intr-o cauza penala – eu n-am nimic, Doamne fereste, Nicolae Dumitru este si amicul meu, dar este un om care a fost arestat in cauza Microsoft si despre care, spre exemplu, la dna Sorina Matei nu am auzit un cuvant.

Cristian Pantazi: Mi-e greu sa inteleg tot rationamentul, avand in vedere ca dvs. ati facut chiar afaceri sau ati infiintat o firma cu dl Niro. V-as propune sa ne intoarcem la miza dosarului si care inteleg ca ar fi Traian Basescu, din ce spuneti dvs.
Elena Udrea: Acest dosar este un dosar foarte mare, foarte amplu.

Cristian Pantazi: Si care e miza? E vorba de Traian Basescu?
Elena Udrea: Pai el este un dosar real. Nu, nu spun asta, nu. Este vorba de un dosar foarte real. Adica acolo, intr-adevar, cand a pornit, acest dosar a pornit cu descrierea ca este cel mai mare dosar de coruptie in care sunt implicati 9 ministri, in care valoarea acestor contracte ar fi de 1 miliard de euro, in care spagile care s-ar fi dat ar fi intre 60 si 100 de milioane si in care mai sunt implicati zeci de oameni de afaceri. Am avut o singura arestare, atunci, in campanie, cei 4, printre care si fostul sot, dl Nicolae Dumitru, Pinalti si Gabriel Sandu. In rest, aproape toata lumea este ok. Adica dl Victor Ponta, despre care Claudiu Florica a spus ca a primit foloase pentru a interveni in acest dosar, este ok. Alte nume cele pomenite acolo, Tariceanu, Adrian Nastase, Tanasescu…

Cristian Pantazi: Dar el este urmarit penal, si fiul sau, din cate tin minte.
Dan Tapalaga: Da, sunt urmariti penal. Sunt o multime de lideri PSD urmariti penal acolo.
Elena Udrea: Dar nu sunt arestati. Deci toata lumea este libera.

Dan Tapalaga: Un dosar penal, cum bine stiti, individualizeaza situatii, fapte, samd. Adica nu pot fi toti arestati penal sau toti arestati preventiv. Si dosarul e cam la inceput, din cate stiti.
Elena Udrea: Cei care chiar presupunem noi ca au savarsit faptele, aceia sigur, sau cei care au venit, care au initiat tot aceste demers de afaceri, aceia sunt sigur liberi. Nu mai spun ca oameni politici importanti, care sunt…

Dan Tapalaga: Inca o data, dna Udrea, acest dosar, cum stiti, este intr-o faza incipienta, inca. Nu s-au terminat comisii rogatorii cu alte tari din UE samd. Adica trageti concluzii mult prea rapide intr-un dosar care este abia la inceput.
Elena Udrea: Bun, este la inceput, insa este o realitate ce va spun eu. Ca din zecile de persoane implicate, unii direct – cei care fie au facut contractele, fie sunt cei care au venit cu afacerea – la final mai sunt 2 asa-zisi intermediari arestati in aceasta cauza si eu, acuzata…

Dan Tapalaga: Tocmai va spuneam ca nu este niciun final in acest doar.
Elena Udrea: la final, astazi. Si eu, acuzata ca nu am stiut, ca trebuia sa stiu, sa presupun ca o parte din banii pe care sotul meu ii folosea in afaceri ar fi provenit din actiuni prin care a incalcat legea. Nici asta, deci Doamne fereste, procurorii au fost foarte ok, inteleg dreptul lor de a suspecta faptul ca eu as fi stiut, insa nici nu poate fi o certitudine ca orice nevasta stie cum isi face afacere sotul ei. Trec peste faptul ca intamplator eram o nevasta cu o ocupatie foarte precisa si foarte solicitanta.

Cristian Pantazi: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e adevarul dvs?
Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet.

Dan Tapalaga: Mai clar, daca puteti. Ce sustineti?
Elena Udrea: Adica eu spun ca cel care detine secretele tuturor – si toti avem secrete, mai ales cei din presa, din politica. Ale noastre sunt interesante.

Cristian Pantazi: E SRI sau DNA?
Elena Udrea: si cel care are cheia asupra acuzarii cuiva este si cel care poate determina anumite comportamente la nivelul politicenilor, la nivelul presei sau chiar la nivelul magistratilor.

Cristian Pantazi: Dar despre cine e vorba?
Dan Tapalaga: Vorbiti in clar!
Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

Dan Tapalaga: In ce sens ati intervenit?
Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Cum adica a fost o propunere a domnului Coldea?
Elena Udrea: Adica dl Traian Basescu evident ca o sustinea pe Codruta Kovesi, dar ea era plecata intre timp din tara.

Cristian Pantazi: Era la Bruxelles, trimisa a Guvernului.
Elena Udrea: Da. Si cel care a propus revenirea dansei a fost dl Coldea.

Dan Tapalaga: De unde ati scos informatia asta, cine v-a spus asta?
Elena Udrea: La acel moment, aceasta discutie – dar, inca o data spun, a fost un nume pe care si-l dorea si presedintele foarte mult, dar ideea ca dansa sa se intoarca de acolo a venit de la Florin Coldea.

Dan Tapalaga: Pai adineauri ati spus ca dvs. ati sustinut-o.
Elena Udrea: Nu, eu am spus ca eu am fost cea care a discutat cu dl Victor Ponta numirea dnei Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Pai, stati putin. Ori Traian Basescu a sustinut-o, ori dvs, ori Florian Coldea, ca nu se mai intelege nimic in clipa asta?
Elena Udrea: Am spus ca propunerea ca dansa sa se intoarca de la Bruxelles a venit de la dl Coldea. Traian Basescu si-a dorit foarte mult ca Codruta Kovesi sa fie procuror DNA, dar Victor Ponta nu dorea acest lucru.

Dan Tapalaga: Dar cine v-a spus toate astea?
Elena Udrea: Pai, faptul ca Victor Ponta nu dorea era evident si stiam de la presedinte. Dar era evident, pentru ca spunea pe toate partile ca nu doreste. Iar eu am fost cea care a mers la Victor Ponta sa discut tocmai numirea Codrutei Kovesi in functie.

Dan Tapalaga: Cand?
Elena Udrea: Intr-o seara, in 2013, la biroul dlui Victor Ponta, pe care il are in blocul in care locuieste. Am discutat atunci cu dl. Ponta si unul din argumentele pe care le avea, obiectiile pe care le avea era tocmai faptul ca era extrem de apropiata sau ca ar fi fost extrem… ar fi ascultat foarte mult de SRI. Acesta era unul din argumentele pentru care Victor Ponta se opunea numirii. Unul din ele.

Dan Tapalaga: Dar ne puteti spune in calitate de ce ati facut aceasta interventie la dl. Ponta?
Elena Udrea: In calitate de persoana care, la momentul acela, putea sa discute cu el. Ceea ce n-ar fi facut, spre exemplu, nici presedintele.

Cristian Pantazi: V-a cerut presedintele, v-a rugat sa faceti aceste diligente, aceasta discutie cu Victor Ponta?
Elena Udrea: Nu.

Cristian Pantazi: A fost initiativa proprie?
Elena Udrea: A fost initiativa mea. A fost initiativa mea.

Cristian Pantazi: De unde stiati de discutiile de la Cotroceni?
Elena Udrea: Din discutiile presedintelui, din ce era public. Era un conflict, nu se mai numeau procurorii, iar Traian Basescu nu voia sa renunte la Codruta Kovesi sub nicio forma – aici era cuiul lui Pepelea, daca va amintiti – si in acest context mi-am asumat sa discut eu cu Victor Ponta deblocarea situatiei.

Cristian Pantazi: Ati discutat cu Victor Ponta si cu Traian Basescu, in acel context, si despre Alina Bica la DIICOT?
Elena Udrea: Nu. Propunerea Alina Bica nu era atat de importanta, era o propunere pe lista. Mai important era procurorul general, atunci. Insa, asa cum a spus si presedintele, fata de dorinta de a avea-o pe Codruta Kovesi la DNA, procurorul general a fost cel pe care l-a propus, pentru ca asta spune legea. Deci este printr-o negociere si o intelegere intre presedinte si prim-ministru. Si atunci procurorul general a fost numit domnul care este si astazi, nu ii retin numele.

Cristian Pantazi: M-as intoarce la dl Coldea, despre care spuneati ca el controleaza toata situatia, ca el este cel care are interesul sa va puna in aceasta numire proasta. Aveti vreo proba?
Elena Udrea: Pai, o multime de lucruri pe care o sa vi le spun. Cumva o sa incep cu ceva ce pentru mine a reprezentat o luminare asupra a ceea ce mi se intampla. La o cafea cu dl Sebastian Ghita, undeva in vara trecuta, va spun si unde: la cafeneaua Sofa de pe Barbu Vacarescu, dl Sebastian Ghita – un apropiat al SRI-ului si o persoana care se vede des cu dl Florian Coldea – mi-a spus ca dl Coldea ma uraste. Am intrebat de ce, si mi-a spus un lucru pe care eu apoi l-am spus public – dar bineinteles nu am citat, la vremea aceea: pentru ca am fost permanent o sursa alternativa de informatii la presedinte. Presedintele Romaniei este nu cel mai informat om. De regula, este cel mai dezinformat om, pentru ca el primeste informatii pe niste cai simple. Bine, de pe internet daca sta sa le citeasca sau de la televizor sau informatii pe care le ia oficial de la institutii. Evident ca atunci cand cineva, care este relativ bine conectat la presa, la toata zona de presa, la zona politica, la tot mediul de afaceri, o astfel de persoana are acces la presedinte si poate sa ii spuna niste lucruri – si o sa va dau exemple in interviu – evident ca devine o persoana neplacuta sefilor de servicii. Asa mi-a explicat Sebastian Ghita faptul ca dl Coldea m-ar uri. Eu nu am urat niciodata pe nimeni. Pornind de la acest moment…

Dan Tapalaga: L-ati crezut pe cuvant pe Sebastian Ghita? Pentru ca relatia dvs mi-e putin neclara, si anume acum ii reprosati ca a facut un control de facto din pozitia de parlamentar si ca nu si-a facut treaba, pe de alta parte n-aveati o problema sa va intalniti cu el pe Barbu Vacarescu.
Elena Udrea: Nu. Dar n-are nicio legatura. Si dvs. ma criticati si nu am o problema sa va dau interviul aici. Deci nu are nicio legatura, lucrurile sunt adevarate si intr-un fel, si in alt fel.

Dan Tapalaga: Si cat de apropiata era relatia cu Ghita, astfel incat dl Ghita v-ar fi facut asemenea confidente – ce vorbea dansul cu domnul Coldea?
Elena Udrea: Mi-a facut multe alte confidente. Multe altele.

Dan Tapalaga: Ca de exemplu?
Elena Udrea: Nu stiu, spre exemplu l-am intrebat…

Dan Tapalaga: Dar in virtutea carei relatii, ca nu intelegem?
Elena Udrea: Pur si simplu. Nici nu stiu sa va spun. Nu am o relatie atat de apropiata cu dl Ghita, incat sa ne consideram prieteni. Ca dovada,  cred ca sunt cel mai atacat personaj, dupa Traian Basescu, la televiziunea lui, si am mai spus lucrul acesta. Nu stiu. Dl Ghita oscila, probabil, intre nevoia de a sta mai aproape, cateodata, de Basescu, altadata i se parea ca e mai rentabil sa stea aproape de Victor Ponta, habar n-am. Astea-s motivele lui. Eu va reproduc ce mi-a spus el.

Dan Tapalaga: Revin putin la episodul intalnirii cu premierul Victor Ponta, daca el a avut loc, in 2013 ati spus.
Elena Udrea: Da. Cand s-a facut numirea.

Dan Tapalaga: Pai nu erati inamici, pe vremea aia, in opozitie? Ca am vazut niste schimburi de replici extrem de dure.
Elena Udrea: Eu sunt chiar cea care chiar a facut opozitie.

Dan Tapalaga: Cum? Intalnindu-va cu Victor Ponta?
Elena Udrea: Da’ n-are legatura. Faptul ca eu ma cunosc cu dvs, daca ies de aici si spun ceea ce cred despre dvs, si spun sincer, n-are legatura lucrul acesta. Adica eu pot sa cred niste lucruri despre un om si, in acelasi timp, legat de alt subiect sa stau de vorba cu el.

Dan Tapalaga: Dar ati spus ca erati printre putinii oameni care avea acces la Victor Ponta.
Elena Udrea: Din apropierea lui Traian Basescu.

Dan Tapalaga: In virtutea caror relatii?
Elena Udrea: Sunt vechi, de cand lumea…

Dan Tapalaga: Faptul ca a fost avocatul dvs la firme sau de cand?
Elena Udrea: Nu. El nu a fost avocatul meu, v-am mai spus si este minor subiectul fata de ce se intampla, credeti-ma. Avocatul meu nu a fost niciodata. Daca a fost avocatul lui Dorin Cocos, sigur, parerea mea v-am mai spus, cred ca si-a luat un avocat prost.
Dan Tapalaga: Victor Ponta, mi-aduc bine aminte, a declarat public ca numirea Laurei Codruta Kovesi a fost propunerea lui. Este o declaratie publica, data intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei, daca nu ma insel acum vreo jumatate de an.
Elena Udrea: Da. A fost propunerea lui, dupa ce a primit-o de la Traian Basescu. El si-a asumat toate propunerile. Eu va spun cum stau lucrurile si va spun care era argumentul principal pentru care nu voia numirea.

Dan Tapalaga: Ori de la Traian Basescu, ori de la Florian Coldea? Iarasi va trebui sa va hotarati.
Elena Udrea: Eu cred ca am lamurit-o.

Dan Tapalaga: Nu, deloc!
Elena Udrea: Oficial, propunerea a facut-o presedintele Romaniei, pentru ca in mod constitutional numirea procurorilor se face intre presedinte si premier – asta este legea, astazi. Ideea ca dna Kovesi sa se intoarca de la Bruxelles a fost ideea dlui Coldea.

Dan Tapalaga: Dar ce vreti sa spuneti cu asta, ca a fost ideea dlui Coldea?
Elena Udrea: Nimic. Decat sa arat faptul ca exista un parteneriat intre dl Coldea si dna Kovesi, care…
Dan Tapalaga: Institutional.
Elena Udrea: … la nivel institutional, de foarte multe ori l-am vazut materializandu-se in acele referiri: Caz rezolvat cu sprijinul SRI. Care nu mai apar de cand Traian Basescu a remarcat ca nu este normal sa apara permanent.

Dan Tapalaga: Chiar in cazul dvs. a aparut aceasta mentiune.
Elena Udrea: Nu mai stiu.

Cristian Pantazi: Si la comunicatele de astazi.
Dan Tapalaga: Aceasta mentiune a aparut inclusiv in punerea sub acuzare in ce va priveste.
Elena Udrea: Aha. Bun. Deci, dupa ce a aparut presedintele la momentul acela si a spus ca nu este normal, pentru ca foarte multi oameni de afaceri au inteles mesajul ca cei care detin toate informatiile sunt cei de la SRI, avand in vedere ca DNA-ul lucreaza cu informatii de la SRI, si ca urmare au incercat – si asta va spun eu – au incercat sa isi gaseasca intrare la SRI, deci dupa ce a fost aceasta remarca a domnului presedinte, imi amintesc ca o vreme nu a mai aparut. Daca acum spuneti ca a aparut din nou, nu am remarcat. Daca aceasta colaborare este institutionala, este corecta. Numai ca daca si procurorii, si magistratii sunt oameni, si inca o data, va dau un exemplu celebru: dl judecator Grebla. Si va spun ca este evident ca atunci cand cei de la SRI detin informatii despre toti, inclusiv despre judecatori si procurori, daca relatia dintre SRI si procurori este una prin care, la o adica, SRI-ul poate face presiuni intr-un fel sau in altul asupra magistratilor, atunci iarasi avem de-a face cu un abuz.

Cristian Pantazi: Acuzatia pe care o faceti, fie si in subtext, este extrem de grava. Si anume: ca dosarul dvs…
Elena Udrea: Nu legat de dosarul meu. Nu. Aici era o discutie in general.

Cristian Pantazi: …bun. Ca dosare, in general, sunt facute de DNA la presiunea SRI, care are ceva impotriva dvs.
Elena Udrea: Nu, dar legati de mine. Era o discutie in general. Daca vreti sa ne intoarcem la cazul particular, Microsoft, ne intoarcem acolo.

Cristian Pantazi: Dar eu v-am cerut dvs. probe legate de relatia de adversitate pe care Coldea o are fata de dvs. si mi-ati spus ca acea proba suprema este marturisirea facuta la o cafea de dl Sebastian Ghita.
Elena Udrea: V-am spus ca incep de acolo.

Cristian Pantazi. Bun. Alte probe aveti pentru acest dinte pe care Coldea/SRI il are impotriva dvs?
Elena Udrea: Intrebarea ar fi de ce. Toata lumea s-a intrebat: dar ce sa aiba totusi cu Udrea? Nu era un pericol pentru alegerile de la presedintie, iar acum, asa cum spuneti, ma si retrag din fruntea partidului, nu tin sa reprezint neaparat acum o pozitie in politica romaneasca. Eu cred ca planul este acela de a avea puterea totala. Tot asa, ca sa-l citez pe dl Ghita, care mi-a spus la un moment dat din discutiile cu dl Coldea: putere egala cu a sefului statului. Astazi, dl Coldea a ajuns directorul SRI.

Dan Tapalaga: Interimar.
Elena Udrea: Interimar.

Dan Tapalaga: Trebuia, dupa demisia dlui Maior, sa fie numit un sef si, potrivit legii, prim-adjunctul se duce interimar.
Elena Udrea: Da. Deci cred ca toti cei care stiu anumite lucruri, si este o tactica – trebuie sa recunoasteti ca este un comportament des intalnit – toti cei care stiu anumite lucruri sau toti cei care pot fi o piedica trebuie eliminati. Si acum o sa ma intrebati: bine, si ce stiti? Pai, eu stiu foarte multe lucruri, pe care le-am aflat unele din discutiile directe, sa zicem, cu dl Coldea, altele pe care le-am aflat de la persoane care s-au intalnit sau au colaborat in anumite momente cu dl. Coldea.

Cristian Pantazi: Unu: Ce informatii? Doi: Ce faceti cu ele?
Elena Udrea: Pai vi le spun dumneavoastra. Doi: am facut un denunt.

Cristian Pantazi: Denunt la DNA?
Elena Udrea: Da, la DNA.

Dan Tapalaga: Impotriva cui?
Elena Udrea: Un denunt in care spun lucruri despre dl general SRI Florian Coldea si despre… o amintesc pe doamna procuror general DNA Codruta Kovesi.

Dan Tapalaga: Ce spuneti acolo?
Elena Udrea: Pai, va spuneam de ce cred eu ca se doreste si s-a dorit din campanie, cu toate armele, scoaterea din politica, de la nivelul care conteaza al politicii, in ceea ce ma priveste. Si, ma rog, este un lucru recurent, de foarte multe ori s-a tot incercat sa fie scoasa Elena Udrea.

Eu cred ca in prima parte, cat exista Traian Basescu, tocmai pentru a elimina, asa cum spunea dl Ghita, o sursa alternativa de informatii, in partea acum a doua cred ca pur si simplu pentru lucrurile pe care le stiu si pe care i le-am spus dlui Coldea in fata. Sau prin dl Maior i le-am transmis.

Dan Tapalaga: Ce anume?
Elena Udrea: Pai, spre exemplu, stiu, in momentul in care a aparut dosarul Microsoft si s-a vehiculat numele fostului sot, eram in plina campanie electorala. A venit, se spunea acolo, numele meu era evident legat de dosar si mai ales se spunea despre un credit pe care sotul – si care este si proba in dosar – fostul sot il luase de la Dinu Pescariu si pe care il declarasem in declaratia de avere. In contextul acesta complex, a venit la mine fostul sot sa ma roage sa ii fixez, sa intermediez o intalnire cu dl Coldea si dl Maior, spunandu-mi ca nu doreste sa ii apeleze direct in situatia data.

Dan Tapalaga: Cum adica sa ii apeleze direct?
Elena Udrea: Nu stiu.

Dan Tapalaga: Avea fostul sot apel direct la Maior si la Coldea?
Elena Udrea: Imediat o sa revin si o sa va spun. Ca nu doreste sa ii apeleze direct pentru ca, ma rog, asa era situatia, insa am intrebat de ce ar face asta, de ce sa vorbeasca, si a spus ca ar dori sa lamureasca acuzatiile din dosar, in conditiile in care mi-a spus ca a facut niste lucruri, la solicitarea dlui Coldea. Lucru care inseamna, si pentru asta sigur este foarte usor de intrebat fostul sot. Eu va declar exact ce mi-a spus.

Dan Tapalaga: Cand se intampla asta?
Elena Udrea: In toamna acestui an. Deci vorbesc de dupa ce a aparut scandalul, inainte sa fie retinut. Mi-a spus, spre exemplu, ca la solicitarea domnului Coldea a dus 500.000 de euro lui Sebastian Ghita, in cash, pentru a-si finanta televiziunea, RTV.

Cristian Pantazi: Cand?
Elena Udrea: Cred ca la inceputul… Ideea era ca mai la inceputul televiziunii, cand s-a rupt RTV-ul de Realitatea si cand dl Ghita inca nu era conectat cu toate cele 10 degete la bugetul de stat. Ulterior am aflat ca banii au fost remisi dlui Ghita de catre Alin Cocos. Mi-a mai spus ca, tot asa, la solicitare, a dus aproximativ la fel, 500.000 de euro, nu-mi mai aduc aminte exact, dar aproximativ la fel, unui institut de sondare a opiniei publice, care facea sondaje din acestea.

Cristian Pantazi: Ce institut, tineti mine?
Dan Tapalaga: Mai exact?
Elena Udrea: Nu, nu tin exact. Dar, daca va fi intrebat, cu siguranta ca-si aminteste el. Sau daca vor fi intrebati, va fi intrebat dl Coldea. Deci astea erau lucrurile pe care mi le-a spus la momentul acela si care, in contextul dat, mi-a explicat ca ar fi vrut sa le discute. Nu s-a intamplat, nici nu am procedat ca atare, ca n-aveam cum, dar in orice caz a si fost retinut preventiv.

INTERVIUL INTEGRAL:

• VIDEO Interviul integral (partea 1): Elena Udrea vorbeste despre dosarul de spalare de bani, imprumuturile luate de Dorin Cocos de la Dinu Pescariu si plimbarile de week-end ale lui Cocos la SRI

• VIDEO Interviul integral (partea 2): Elena Udrea spune ca mai are de primit de la Dorin Cocos alte cateva sute de mii de euro dupa partaj. Plus: Udrea pretinde ca Victor Ponta i-ar fi spus lui Florian Coldea inaintea alegerilor prezidentiale ca-l va da afara daca iese presedinte

–-

REACTIII

SRI, despre Udrea: Serviciul nu se pronunta referitor la declaratiile unor suspecti urmariti penal, cu atat mai putin la situatia unor dosare la care SRI a contribuit. Vom continua sa contribuim la lupta anticoruptieServiciul Roman de Informatii nu se pronunta referitor la declaratiile unor suspecti urmariti penal si cu atat mai putin in legatura cu situatia unor dosare penale la a caror initiere si instrumentare a contribuit SRI, a declarat, vineri, purtatorul de cuvant al acestei institutii, Sorin Sava, solicitat de HotNews.ro sa raspunda acuzatiilor aduse de deputatul Elena Udrea sefului  SRI, Florian Coldea.

„Referitor la alegatiile exprimate in spatiul public, cu privire la activitatea SRI si a reprezentantilor acestuia, consecvent principiilor si misiunii profesionale ale serviciului, in concordanta cu atitudinea publica exprimata in ultimii 10 ani, SRI nu se pronunta in legatura cu declaratiile unor suspecti aflati in faza de urmarire penala, cu atat mai putin in legatura cu situatia unor dosare penale la a caror initiere si instrumentare a contribuit”, a declarat, pentru HotNews, purtatorul de cuvant al Serviciului Roman de Informatii.

Sorin Sava subliniaza ca SRI „va desfasura in continuare, cu hotarare”, activitatea prin care contribuie la lupta anticoruptie.

„Nu pot sa nu remarc faptul ca aceste acuzatii defaimatoare la adresa SRI si a reprezentantilor acestuia apar in contextul intensificarii luptei anticoruptie, activitate la care SRI are o contributie majora si decisiva si pe care, alaturi de alte institutii abilitate, o va desfasura in continuare, in limitele si competentele legii, cu hotarare, in tot ceea ce va face”, a mai spus reprezentantul SRI.

Laura Codruta Kovesi pentru HotNews.ro: Nu este prima data cand suspectii din dosare fac afirmatii denigratoare la adresa mea si nu le comentez

Sebastian Ghita: Ma surprind acuzatiile Elenei Udrea / Realitatea TV si Romania TV nu au avut contracte cu Dorin Cocos sau firmele acestuia„

In primul rand, cred eu, trebuie remarcat ca afirmatiile Elenei Udrea vin dupa ce a fost „invitata” sa faca o „plimbare” pe la DNA, dar mai ales dupa ce Traian Basescu nu mai este in functia de Presedinte al Romaniei.

In al doilea rand, eu cred ca nu se poate sa nu te intrebi unele lucruri cu privire la Elena Udrea… Cine este Elena Udrea? Cum a devenit ea „permanent o sursa alternativa de informatii la presedinte”, daca asa i-a spus intr-adevar Sebastian Ghita si daca acesta are dreptate, daca chiar asa a fost? Elena Udrea a fost permanent conectata la cel mai inalt nivel in Stat si ai putea sa te intrebi de ce… Dar sa fie „permanent o sursa alternativa de informatii la presedinte”, lucrul asta e mult mai serios, foarte serios pentru ca vorbim de Presedintele Romaniei, cel care reprezinta Statul Roman. Nu se poate sa nu te intrebi daca migratia ei de la PSD spre PD, cand steaua lui Basescu incepuse sa rasara, nu s-a facut tocmai in acest scop: sa fie „permanent o sursa alternativa de informatii la presedinte”. Problema este extrem de serioasa si trebuie elucidata! Let’s talk like adults: ce grad are Elena Udrea in structurile informative ale Statului? Dupa umila mea parere, sunt mai multe femei frumoase in politica romaneasca, foarte atragatoare, care au cel putin gradul de maior (poate capitan). In asemenea conditii si vazut in lumina celor spuse de Elena Udrea, lucrul amuzant e ca SRI ridica de pe strada SRI-ul… 😆 . Totusi, nu poti sa fii „permanent o sursa alternativa de informatii la presedinte” fara sa faci parte din structurile informative ale Statului. Cum ai putea oare altfel sa fii conectat la cel mai inalt nivel in Stat? Si cum am exclus – sper sa nu gresesc – faptul ca Elena Udrea ar fi un spion al unei Puteri straine, atunci ramane cealalta posibilitate: ca face parte din structurile informative ale Statului.

Un lucru care m-a intristat: amestecul SRI in mediul de afaceri – in special media din Romania (vezi povestea cu cei 500.000 de euro pe care Dorin Cocos ii dadea lui Ghita), dar si faptul ca Dorin Cocos era un obisnuit la SRI: „Stiam ca mergea sambata, duminica, mergea la SRI.” – sambata si duminica mergea regulat acolo… Observati suma: 500.000 de euro!! Or, lucrul asta arata ca SRI poate face din oricine, pe care il considera ca are aptitudinile necesare pentru o astfel de misiune, un prosper om de afaceri. Il poate introduce in marea politica, il poate face, de ce nu, o permanenta”sursa alternativa de informatii la presedinte”… Cine e Dorin Cocos? In Romania sunt multi oameni de afaceri bogati. Cati dintre ei merg sambata si duminica la SRI…

„DT: Stiti ce nedumerire am? In toate declaratiile publice, ati spus ca nu stiti, nu cunoasteti detalii legate de afacerile fostului sot, Dorin Cocos. Ori, ce constat acum e ca discutati in mare detaliu despre ce afaceri facea, cui ducea 500.000 de euro.

Elena Udrea: Nu. V-am spus cand s-a intamplat lucrul acesta: in aceasta toamna, inainte sa fie retinut preventiv, cand a venit special sa imi spuna lucrurile acestea. Ma rog, special sa imi spuna de intalnire. In discutie a fost si povestea cu banii. Deci nu am stiut. Asta se intamplase, probabil, in 2011, cand a fost cu RTV-ul, probabil in alt an, si nu am stiut asa ceva. Acum a venit si mi-a spus. Eu stiam ca merge la SRI. Stiam ca mergea sambata, duminica, mergea la SRI.

DT: Fostul dvs. sot.
Elena Udrea: Fostul sot, da, da.

DT: Dar ce cauta el acolo?
Elena Udrea: Pai, nu l-am intrebat niciodata ce cauta. Ca mi-am imaginat ca cauta lucruri secrete, din moment ce se duce acolo.

DT: Adica stiati si nu-l intrebati: Domne’, ce cauti la SRI?
Elena Udrea: Nu.

DT: De ce te duci sambata si duminica la SRI?

Elena Udrea: Nu, nu-l intrebam. Pentru ca imi imaginam ca daca se duce sa vorbeasca, clar cu oamenii de acolo. Adica nu cred ca se ducea sa tunda iarba din curtea SRI-ului. Deci se ducea sa se intalneasca…

CP: O familie functioneaza in felul asta, al onestitatii. Nu se poate sa nu existe.
DT: Si mai e ceva. La randul dvs. spuneati ca erati invitata la SRI. Nu discutati?

Elena Udrea: Asta este altceva. Erau evenimente oficiale. Ce sa intreb: da’ ce vorbiti cu Dorin Cocos? Acuma, numai ideea ca vorbesti cu sefii SRI, vorbesti, nu stiu, cu generalul Coldea sau cu Maior, si nu-mi spui. Evident ca vorbesti niste lucruri care tin de voi, de barbati, de business, de ce vorbiti voi acolo.”

Evident, avem multi oameni de afaceri casatoriti. Cate dintre nevestele lor ajung sa fie „permanent o sursa alternativa de informatii la presedinte”…? La Presedinte, sa retinem aspectul asta… Si sa ne gandim la cat stie Elena Udrea despre aceasta clasa politica romaneasca, pe care a cunoscut-o indeaproape. Elena Udrea spune: „Nu, eu am spus ca eu am fost cea care a discutat cu dl Victor Ponta numirea dnei Codruta Kovesi.”. Dar cu ce argumente la convins pe Ponta sa accepte numirea Laurei Codruta Kovesi ca sef al DNA in 2013? Sa nu uitam despre ce si despre cine vorbim aici: Laura Codruta Kovesi… De unde puterea asta de convingere la Elena Udrea de l-a facut pe Ponta sa ia pozitia de drepti si sa pocneasca din calcaie, si cu mana la chipiu sa spuna: „Am inteles, doamna (gradul)!!”. Mai, sa fie!

„Tovarasa” Elena Udrea!

In ceea ce priveste afirmatiile Elenei Udrea sunt doua posibilitati: ori si-a pierdut mintile, ori nu si-a pierdut mintile… Iar daca nu si-a pierdut mintile atunci… atunci poate ca spune adevarul, nu? Insa poate cea mai grava afirmatie pe care a facut-o Elena Udrea este aceasta:

„Problema este ca intr-o tara in care aproape oricine, aproape oricine poate fi gasit vinovat de ceva – de la seful statului, pana la cetateanul care a dat un borcan de miere si 100 de euro ca sa primeasca o pensionare anticipata parca, un caz real – puterea de a decide pe cine acuzi si cand acuzi, atunci cand este exercitata in scopul unor interese personale, private, oculte este un pericol pentru democratie si pentru statul de drept. […]

Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet.„

Iar aceste afirmatii gravissima nu se refera doar la generalul Florian Coldea… Nici macar la SRI. Ci la Sistemul de Putere din Romania, inca nereformat, care face din Romania o tara in care Libertatea sa poata fi grav lezata. Va amintiti, desigur, ce accent punea Basescu pe procurori… Parerea mea este ca Elena Udrea a fost pusa la dispozitia lui Traian Basescu, la ordin, din partea structurilor de informatii ale Statului. Rolul ei era sa-i furnizeze Presedintelui informatii cu privire la clasa politica si nu numai… Lucrul asta nu se spune, si, probabil, nu se va spune niciodata. Elena Udrea era doar o diva, metresa Presedintelui in ochii celor mai multi dintre romani, o curva de lux. Cati dintre romani s-ar fi gandit, de pilda, zic si eu asa, la colonelul Elena Udrea…?  😉  Fire sociabila, placuta, o femeie frumoasa, inteligenta (cu o inteligenta pe care nu i-o banuim…) si-a facut repede cunostinte in tot spectrul politic – ii stia pe toti –  si a putut sa patrunda in miezul acestei clase politice, s-o cunoasca in profunzime. Iar ceea ce e de-a dreptul halucinant este ca nici acum, cand, iata, vorbeste liber, n-o credem!! Observati ce raspuns sec, intr-o veritabila limba de lemn, a dat SRI la declaratiile Elenei Udrea. Exact la fel si Laura Codruta Kovesi. De ce SRI spune ca „nu se pronunta” cu privire la aceste declaratii? Iar daca sunt „denigratoare” nu inseamna ca n-ar fi si adevarate… De ce SRI nu spune: „infirmam astfel de declaratii mincinoase!”? Serios acuma, uitati-va despre ce vorbim: SRI, DNA, Presedintele Romaniei. Nu vi se par lucruri serioase?  Ma uitam si la unii oameni din presa, problema care-i macina era de ce a dat Elena Udrea un astfel de interviu si astfel de declaratii. Problema maestrului Cristoiu, bunaoara, era daca Elena Udrea s-a sfatuit cu Traian Basescu. Altul se intreba daca e inteligent ce a facut Elena Udrea (in conditiile in care Elena Udrea pare a fi cu mult mai inteligenta decat cred multi…). Insa nimeni nu a infirmat ce a spus Elena Udrea. Nici macar Traian Basescu…

Un alt aspect straniu este cel legat de Filajul de la Paris:

„DT: Si in ce priveste filajul de la Paris, acolo v-ati lamurit? Tot serviciile secrete au fost?

Elena Udrea: Nu m-am lamurit.

DT: Pentru ca, intre timp, presedintele a primit un raport.

Elena Udrea: Eu zic sa-l intrebati pe presedinte ce crede despre acel raport.

CP: A spus ca e strict secret.

Elena Udrea: Eu zic sa-l mai intrebati o data. A, ca e strict secret. Asta este altceva. Eu n-am acuzat si nu acuz SRI-ul de implicare. Insa Alina Bica a fost de la inceput nedorita si de asta a si fost pusa pe seama mea, nedorita in fruntea DIICOT-ului. De ce? Unul din motive? Or fi fost si altele, nu spun acum ca numai asta, dar e clar ca unul din motive tocmai acela ca nu era din apropierea serviciului de informatii, in asa fel incat sa-i spui: actioneaza intr-un fel, fa aici asa, fa aici asa. […]

Dan Tapalaga: Filajul de la Paris cine l-a facut?

Elena Udrea: Este evident ca a fost facut profesionist si pentru Alina Bica. Ulterior, s-au cerut datele despre mine, cand eu am intrat in campanie, ca sie fie folosite la acel moment. Eu ma mir de un singur lucru, ca am vazut acum marea dezbatere le legile securitatii cibernetice, pai, daca noi, daca Serviciul Roman de Informatii n a putut sa afle cine a lansat pentru o ora sau cateva ore un site pe care a lansat niste fotografii si apoi a disparut…

Cristian Pantazi: dar de unde stiti ca nu au aflat. Stim ca raportul este strict secret, asa a spus dl. presedinte Basescu. Nu stim ce era in raport. Poate stiti dvs.

Elena Udrea: Fac si eu ca dl. Cristoiu: or fi fost serviciile secrete chineze? Cine o fi putut sa fie? Nu. Nu m-am lamurit. Si uitati, ca dovada, nu formulez acum acuzatii daca nu stiu. Nu m-am lamurit, am suspiciunile mele, dar nu am nicio dovada.”

Intr-adevar, l-am auzit si eu pe Basescu atunci cand a spus ca raportul e strict secret. Dar de ce oare? Daca e strict secret, si nu stie nici macar Elena Udrea despre cine a facut filajul, inseamna ca Elena Udrea e un personaj foarte important… Insa Elena Udrea are dreptate ca se teme… Pentru ca putea fi luneta unei pusti PSL… Lucrul asta iarasi nu se spune si nu prea ai dovezi ca sa-l poti demonstra, si anume faptul ca Filajul de la Paris ar fi putut fi un atentat la viata ei si a Alinei Bica…

Pentru ca sunt multi care se tem ca ea si cu Bica ar putea sa nu se dovedeasca „educate” (asta e, din cate inteleg, termenul care se foloseste in astfel de situatii) si ar putea sa „ciripeasca” ceea ce nu trebuie. Ca sunt multi nu numai de la PSD, dar si din interiorul PDL, care se tem, lucrul asta mi se pare clar. Dar sunt multi si din Servicii… E foarte posibil sa fie vorba si de aliatii nostri, de exemplu CIA, scenariul nu e chiar fantast, pentru ca Udrea detine informatii cu caracter strict secret din cercul cel mai inalt al Puterii din Romania. Basescu i-a luat de multe ori apararea… La vremea respectiva parea ciudat… Insa e justificat pentru ca baietii astia, de la servicii, cateodata nu stiu multe, si apasa pe tragaci in vederea eliminarii cuiva ce pare a fi incomod prin ceea ce stie… Iar CIA si FBI nu fac exceptie de la regula asta… Daca scapa cu o hartuire politica, scapa ieftin… Retragerea Elenei Udrea , atat in plan informativ cat si in plan politic, este dificila pentru ca e o persoana foarte cunoscuta nu numai in Romania. Ea a anuntat ca doreste sa se retraga, problema unora este sa nu vorbeasca si daca e indeajuns de „educata” sa nu spuna anumite lucruri… Daca sunt indeplinite cele doua conditii, atunci e ok. Insa Elena Udrea s-ar putea sa nu se retraga! Si atunci trebuie indeplinite cele doua conditii. Faptul ca ea a ales sa vorbeasca pare a fi un act de mare curaj! Si eu zic ca daca s-a hotarat sa vorbeasca, si nu numai ea, atunci s-o faca! Sa vedem si noi in ce lume traim, cine sunt cei care ne conduc si sa intelegem de ce se petrec anumite lucruri. Ca tot votam! De asta avem dreptul sa stim, mai ales ca de ani de zile ne balacim in minciuna pusa la cale de factorii interesati! Poporul roman se afla intr-o situatie tragica, nu cred ca gresesc daca spun asa. Multi dintre noi, imensa majoritate, nu stim adevarul despre ce s-a intamplat la Revolutie, si pe urma cum de a disparut industria romaneasca, cum si de ce, nu stim de ce au trebuit sa fie puse „pariuri cu agricultura”, care au naruit agricultura tarii, lucruri care au determinat exodul a milioane de romani peste hotare. Nu stim nimic despre istoria noastra recenta si nu intelegem ce se petrece, ce s-a petrecut, nu stim nimic despre clasa noastra politica, desi incercam sa pricepem. Traim intr-o minciuna de ani de zile si vorbim despre „luminita de la capatul tunelului”, nu stim de ce traim mai rau si de ce lucrurile merg din mai rau in mai rau!

Retragerea Elenei Udrea este dificila pentru ca misiunea ei a fost pe langa Presedintele Romaniei. S-a incheiat misiunea ei…? Elena Udrea e creatia serviciilor secrete. Ei te pot inalta in sensul ca poti sa duci o viata pe picior mare, sa fii bogat, un om politic important, o persoana publica de mare succes, sa pozezi in cele mai renumite reviste! Si uite asa poti sa duci o viata invidiata de multi, poti sa cunosti persoane importante, atat din Romania cat si de peste hotare. Insa cand ti se incheie aceasta misiune, e greu. Atunci e greu…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.