Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Schimbare…

O postare foarte interesanta pe blogul Alinei Gorghiu:

De ce avem nevoie de schimbare

in care se arata urmatoarele:

„De câteva luni vă tot spun că guvernarea PSD şi Victor Ponta au devenit un pericol pentru România. Exemplele sunt multe şi concrete, am vorbit despre ele şi eu, şi colegii mei şi Klaus Iohannis, candidatul ACL. Azi aleg să vă expun o situaţie similară cu ceea ce avem astăzi chiar în curtea noastră.

Probabil mulţi dintre voi vă amintiţi de Italia anului 1993. În acel an a avut loc o reformă care a schimbat radical parcursul acestei ţări spre care noi ne uităm ca la unul dintre modelele europene de succes. Nu degeaba sute de mii de români au ales să emigreze în Italia.

Acum 21 de ani, în Italia a avut loc cea mai mare operaţiune împotriva corupţiei din Europa contemporană, numită simbolic „Mâini curate” (Mani Pullite). Totul a început cu arestarea unui senator care a fost prins în flagrant în timp ce lua mită pentru derularea unor contracte din bani publici.

Toată presa italiană a început să murmure. Au urmat alte interogări, audieri, percheziţii şi….sinucideri ale parlamentarilor implicați.

Încetul cu încetul, cele două partide de guvernământ intră în declin şi disperarea se instalează. Chiar Bettino Craxi, fost prim-ministru al Italiei şi secretar general al Partidului Socialist este anchetat pentru nu mai puţin de 40 de capete de acuzare. Urmează demisii la nivel înalt.

Procurorii care au condus cazul au devenit eroii italienilor, revoltaţi de o clasă politică profund coruptă. Consecinţele nu au întârziat să apară: procurorii au devenit ţinta unor atacuri media orchestrate politic. 1994, procurorul de caz este forţat să iasă din magistratură în urma unor acuze de șantaj faţă de un om de afaceri. Ulterior s-a constatat inexistenţa faptei.

Craxi a fugit în Tunisia pentru a scăpa de arestare.

Cum s-a terminat cazul? Aici poate veţi fi surprinşi, dar chiar aşa s-a întâmplat. Zeci de politicieni au fost arestaţi, însă pe de-o parte a intervenit prescrierea cazurilor din cauza tergiversărilor, iar de cealaltă parte Parlamentul a adoptat legi menite să reducă pedepsele sau să le facă mai blânde.


Ce s-a întâmplat cu politica în Italia?

Mulţi spun că anul 1993 a reprezentat o schimbare radicală a modului de a face politică în Italia. Oamenii au vrut asta şi politicienii au înţeles că este nevoie de aşa ceva. Astfel, prin consens totul a căpătat o nouă conotaţie valorică. Italienii au schimbat sistemul electoral şi astfel au ajuns la reforma partidelor politice pornită din exterior spre interior.

Urmarea a fost că în anul 1994 partidul de guvernământ a pierdut alegerile şi forţele de dreapta au câştigat majoritatea parlamentară, iar filosofia doctrinară de dreaptă a avut un rol determinant pentru tot ceea ce înseamnă Italia azi în economia europeană.

Italienii au putut vedea realitatea corupţiei după ce practic două partide au intrat în colaps și au murit oameni.

Schimbarea nu a fost bruscă. Nicio modificare radicală de asemenea anvergură nu se poate face de azi pe mâine şi nici de azi pentru mâine.

V-am relatat aceste lucruri pentru a vă arată că ceea ce se întâmplă în România anului 2014 pare să semene din ce în ce mai mult cu exemplificarea de mai sus, sigur la o scară cu mult mai mică.

Corupţia din partidele de guvernământ (vezi cazul retrocedării pădurilor, cazul Microsoft, cazul EADS etc.), presiuni asupra mass-media (vezi situația de la TVR), sinucideri ale celor implicaţi în anchete DNA (vezi cazul regretabil al avocatului lui Adamescu), toate sunt precedente existente în România.

De aceea, vă spun că avem nevoie de o schimbare profundă, de un om cu viziune care să fie deasupra tuturor partidelor politice, care să fie capabil să-şi asume reforme cu impact puternic fără teama că mâine i se va putea întâmpla ceva. Acest om trebuie să aibă încăpăţânare de fier şi o mare dorinţă de a readuce ţara pe direcţia bună pe care plecase la un moment dat în perioada interbelică, când eram cu adevărat un model estic de dezvoltare.

Acel om nu poate fi decât un om de dreapta, cu simţul dreptăţii şi care să afirme interesele naţionale mai presus de interesele partinice. În construcția instituțională actuală din România, acel om nu poate fi decât Președintele.

România are o singură soluție: ori își asumă schimbarea modului de a face politică, ori dispare de pe harta economică și geopolitică a lumii.” (subl. mea)

O postare care m-a frapat datorita frazei din final. Am facut acolo urmatorul comentariu (nu stiu daca nu cumva a ajuns in spam):

„@Alina Gorghiu
Si italienii s-au ales cu Berlusconi… Sa inteleg ca-l vedeti pe Iohannis un fel de Berlusconi al Romaniei? 🙂

Cu chestia asta nu sunt de acord:

„România are o singură soluție: ori își asumă schimbarea modului de a face politică, ori dispare de pe harta economică și geopolitică a lumii”

Mi se pare o amenintare nedreapta, daca se poate spune asa. Ce inseamna ca „Romania sa-si asume”? In definitiv alegerile prezidentiale sunt libere si democratice. Sunt de aceeasi parere cu Dvs. ca Iohannis ar fi cea mai buna varianta, dar daca Ponta va iesi Presedinte lucrul asta se va face democratic. Or, textul de mai sus pare sa treaca peste democratie si sa impuna, intr-un mod nedemocratic, contrar suveranitatii tarii noastre, un anumit lucru: schimbarea modului de a face politica. Nu mai vorbesc ca, pana la urma, si aceasta idee – schimbarea modului de a face politica – este destul de vaga, de imprecisa…”

Eu cred ca toata lumea ar trebui sa inteleaga urmatorul lucru: Romania are, indiferent de cine va fi Presedintele Romaniei, doua repere geopolitice foarte clare: in primul rand NATO, din care face parte, si Uniunea Europeana, din care de asemenea face parte. Or, politica externa a Romaniei e construita in jurul acestor doua repere, in care NATO si parteneriatul nostru strategic cu SUA e primordial! Or, eu nu am auzit reprosuri la adresa Romaniei fata de cum isi indeplineste obligatiile in cadrul Aliantei Nord-Atlantice, conform regulamentelor acesteia, dimpotriva! Din aceste puncte de vedere Romania nu are cum sa-si schimbe modul de a face politica. Dar, data fiind gravitatea afirmatiei din final, as ruga-o pe D-na. Gorghiu sa detalieze

Delimitare

Eu as dori insa o delimitare neta a liderilor si factorilor responsabili din PSD de iesirea, pe care as vrea s-o cred mai mult nervoasa decat rau voitoare, a Olgutei Vasilescu si de limbajul folosit de aceasta:

Mediafax

Vicepreşedinte PSD despre proteste: „Putem strânge şi noi 20.000. Facem război civil sau dezbatere?”

Se arata, printre altele, ca:

Vicepreşedintele PSD Lia Olguţa Vasilescu scrie pe Facebook despre „delirul televiziunilor că au ieşit 2000 de inşi în stradă”, într-o reacţie ironică faţă de protestele de sâmbătă, întrebându-se dacă este nevoie de „război civil” sau îl convinge „cineva pe mutu’ Iohannis „să iasă la dezbatere”.

„Toate televiziunile sunt în delir că au ieşit 2000 de inşi în stradă. Aşa şi? Mâine suntem capabili să strângem 20 000, fără probleme, doar la Craiova. O facem şi noi? Facem război civil sau îl convinge cineva pe mutu ăla să iasă la dezbatere, să îl vadă lumea ce are în cap?”, a scris Vasilescu într-o postare pe contul său de Facebook.

Miii de oameni de protestat sâmbătă, în Bucureşti şi în ţară faţă de organizarea defectuoasă a votului în străinătate la primul tur al al alegerilor prezidenţiale, protestele având şi un caracter anti-guvernamental.”

Lia Olguta Vasilescu nu face nimic altceva decat sa se inspire din fostul ei mentor, presedintele PRM, Dl. Corneliu Vadim Tudor. Actualul mentor al Olgutei nu poate fi altul decat presedintele PSD, Dl. Victor-Viorel Ponta. Si cum nostalgiilor cu greu le poti face fata cateodata, si Olguta Vasilescu vrea cu tot dinadinsul sa fie un tribun! 🙂

Dezbatere

In alta ordine de idei, eu cred ca este evidenta scaderea calitatii dezbaterilor publice de la noi si discursul suburban, explicabil din anumite puncte de vedere, practicat de unii lideri PSD. De unde se vede ca schimbul de generatii din PSD, schimba PSD in mai rau.

In ceea ce priveste dezbaterea televizata Ponta-Iohannis, eu cred ca n-ar trebui sa ne batem joc… Propunerea PSD, sa se mearga pe la toate televiziunile de stiri seamana a circ. Dupa parerea mea, o dezbatere serioasa ar trebui sa se faca in biblioteca unei mari universitati din Romania sau la Academia Romana, fara studenti sau nu in fata unei sali pline de studenti, ca iarasi se transforma in circ. Locatia trebuie sa dea importanta si sa impuna o anumita tinuta dezbaterii. Insa foarte important, poate cel mai important, e moderatorul, care trebuie sa fie un om serios, de cultura, care cunoaste bine Constitutia si, mai ales, politica din Romania, precum si politica internationala. Eu m-am gandit la Vartan Arachelian (de citit si acest articol din Adevarul). Repet, trebuie sa fie un om serios, care sa imprime dezbaterii dintre cei doi seriozitate si sa si puna intrebari interesante intr-un interval de 2-3 ore. Pentru ca o astfel de dezbatere e un lucru important:

– Oamenii au dreptul de a fi corect, exact informati despre viitorul lor Presedinte, despre cum vede chestiunile ce tin de atributiile sale.

– O astfel de dezbatere e preluata de presa scrisa si audiovizuala din toata lumea. Nu ne putem permite sa ne facem de ras pe tot mapamondul. Am reusit sa ne facem de ras prin felul in care Guvernul Ponta a organizat alegerile in strainatate, pentru diaspora. Sa ne facem de ras si a doua oara?

Va dati seama cum ar fi daca dezbaterea ar fi moderata, nu de Dan Diaconescu, ci de Olguta Vasilescu… 😆 De aceea si spun ca moderatorul trebuie sa fie un om cu experienta in ceea ce priveste politica romaneasca si un om de cultura. Singurul inconvenient ar fi ca Dl. Arachelian are, totusi, o anumita varsta. Dar daca ar dori si ar putea sa vina pentru a modera o dezbatere intre cei doi candidati ar fi foarte bine.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 9, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii