Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Complexurile energetice Rovinari si Turceni…

… apartin de Complexul Energetic Oltenia SA, despre care cine vrea sa stie mai multe n-are decat sa acceseze link-ul, noi vom spune doar ca aceasta societate este una cu capital majoritar de stat. In continuare va propun sa vedem ce a rezultat din interactiunea, concretizata prin contracte, dintre aceasta societate de stat si o firma privata a unui influent om politic… 🙂

Gandul

Dan Şova, urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu: „Victor Ponta nu m-a ajutat să iau acele contracte cu Turceni şi Rovinari”

Se arata, printre altele, ca:

Fostul ministrul Dan Şova este urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu şi a fost audiat astăzi la DNA. Şova a condus Ministerul Transporturilor până în urmă cu două luni. Procurorii DNA spun că el a beneficiat de contracte acordate ilegal în valoare totală de 800.000 euro. Concret, Dan Şova este suspectat că a insistat pe lângă directorul CET Rovinari să îi acorde contractele cu complexurile energetice Rovinari şi Turceni şi că astfel l-a determinat să comită infracţiunea de abuz în serviciu. Prejudiciul total calculat în acest dosar este de 71 de milioane lei, adică peste 15 milioan euro.

Fostul ministru al Transporturilor şi purtătorul de cuvânt al prezidenţiabilului Victor Ponta, Dan Şova, a venit astăzi la DNA pentru audieri într-un dosar de corupţie. Şova este urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu. Dosarul vizează contracte ale firmei de avocatură „Şova şi asociaţii” cu complexurile energetice Rovinari şi Turcen. Procurorii DNA spun că Şova a beneficiat de contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 800.000 euro, care au fost atribuite cu încălcarea legii. Şova este acuzat că a insistat pe lângă directorul CET, Dumitru Cristea, pentru a obţine contractele de asistenţă juridică. Iată ce se precizează în comunicatul DNA:

„În perioada ianuarie – 13 februarie 2008, cu ştiinţă, în contextul litigiului dintre CET şi ICM – SC pentru Închiderea – Conservarea Minelor SA, a insistat pe lângă Cristea Dumitru să încheie un contract distinct de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia acestuia de a încheia nelegal, la data de 13 februarie 2008, contractul de asistenţă juridică între CET şi SCA „Şova şi Asociaţii”; de asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului contract, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, obţinând folos necuvenit pentru societate de 1.242.018 lei (inclusiv onorariul de succes).

În perioada  2 octombrie – 1 noiembrie 2007, cu ştiinţă, în contextul litigiului dintre CET şi Electrica, a insistat pe lângă Cristea Dumitru să încheie un contract distinct de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia acestuia de a încheia nelegal un  act adiţional la contractul de asistenţă juridică; de asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului act adiţional, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, obţinând folos necuvenit pentru societate de 1.142.400 lei (inclusiv onorariul de succes).

În perioada ianuarie – 14 februarie 2008, cu ştiinţă, în contextul unui alt  litigiu,  dintre Complexul Energetic Rovinari (CER) şi ICM – SC pentru Închiderea – Conservarea Minelor SA, a insistat pe lângă  directorul general al CER, să încheie un contract de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia directorului de a încheia nelegal contractul de asistenţă juridică, la data de 14 februarie 2008, între Complexul Energetic Rovinari CER şi SCA „Şova şi Asociaţii”.  De asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului contract, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, contract în urma căruia societatea de avocaţi a obţinut suma de 1.071.336,80 lei (inclusiv onorariul de succes).

Suma totală reprezentând folos necuvenit în favoarea  SCA „Şova şi Asociaţii”, ca urmare a contractelor de asistenţă juridică încheiate cu cele două complexe energetice, Turceni şi Rovinari,  este estimată la valoarea de 3.455.754  lei.

Persoanelor sus menţionate li s-au adus la cunoştinţă calitatea de suspect şi acuzaţiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală.

În cauză se efectuează acte de urmărire penală şi faţă de alte persoane.

Facem precizarea că efectuarea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie”. (Sursa: Comunicat DNA)

Dumitru Cristea, director CET Rovoinari, este acuzat de cinci infracţiuni de abuz în serviciu. În sarcina sa, procurorii au reţinut încheierea mai multor contracte cu încălcarea legii contracte care au prejudiciat bugetul de stat cu 71 de milioane de lei. 

La ieşirea de la DNA, Şova a spus că are calitatea de suspect în dosar. „E vorba de trei contracte cu Rovinari şi Turceni”, a precizat fostul ministru. „A fost un onorariu proporţional, onorariu de succes, de 1, 2 la sută din cât am obţinut”, a explicat Şova în legătură cu banii obţinuţi din aceste contracte.

Întrebat dacă Victor Ponta l-a ajutat să ia acele contracte, Şova a răspuns: „Nici nu s-a pus o asemenea problemă, nici procurorii n-au întrebat”. Şova a spus că niciun ban nu a ajuns la Victor Ponta. „Nu s-a pomenit numele lui Victor Ponta absolut deloc”, a spus Şova imediat după audieri.

Consultanţa pe care „Şova şi asociaţii” au dat-o la Turceni şi Rovinari

Dan Şova declara, în iulie 2011, că fosta sa firmă „Şova şi asociaţii” a adus beneficii de câteva zeci de milioane de euro societăţilor Rovinari şi Turceni, el nefiind însă angrenat în serviciile juridice respective.

Şova afirma că a fost parte din „Şova şi asociaţii” până la mijlocul lui 2009. Contractele pe care firma respectivă le-a încheiat pentru servicii juridice au fost semnate în martie 2007 cu complexul Rovinari şi în iulie 2007 cu Turceni. El a precizat că nu a lucrat în cadrul acestor contracte decât în două ocazii, o întâlnire la AVAS şi una prin care s-a făcut o tranzacţie între Turceni şi ICM (Societatea Comercială pentru Închiderea-Conservarea Minelor).

El preciza că între 2006 şi 2007 a fost plecat din ţară, fiind masterand la London School of Economics. În plus, din această cauză, Adunarea Generală a firmei „Şova şi asociaţii” a stabilit, la 15 ianuarie 2007, că Şova, singurul care putea până atunci angaja societatea în contracte şi singurul cu drept de semnătură şi ştampilă, îl împuternicea pe unul dintre acţionari, Radu Cernov, să negocieze şi să reprezinte societatea. Şova mai spunea că între „Şova şi asociaţii” şi complexul Rovinari a fost încheiat în 21 martie 2007 un contract-cadru de asistenţă juridică, semnat de directorul general de atunci, Ion Dordera.

Potrivit acestuia, firma „Şova şi asociaţii” a reuşit reducerea cu şase milioane de euro a unei datorii de 821 miliarde lei pe care Rovinari o avea la ICM, beneficiul total, prin eşalonarea pe cinci ani şi neplata de dobânzi şi penalităţi, fiind de 8 milioane euro.

În cazul Turceni, contractul a fost semnat pe 23 iulie 2007, când societatea era deţinută de AVAS, al cărui director era pe atunci liberalul Teodor Atanasiu.

În urma activităţii firmei „Şova şi asociaţii”, complexul Turceni a obţinut un beneficiu de cinci milioane euro, prin negocierea unei creanţe, precum şi recuperarea unei datorii de 12 milioane de euro de la Termoelectrica, mai spunea Şova.

El afirma că onorariul perceput în cele două contracte era de 40 euro pe oră, în timp ce, potrivit unui raport al Curţii de Conturi, Rovinari şi Turceni au încheiat în 2009 şi 2010 contracte de asistenţă juridică la 180 euro/oră, una dintre firmele respective aparţinând fostului preşedinte PNL Valeriu Stoica.

Şova declara că toate contractele în cauză ale firmei „Şova şi asociaţii” şi plăţile au fost certificate atât printr-un control financiar intern preventiv, cât şi de un auditor independent extern. În plus, el a menţionat că un control al DFP Gorj, la data de 23 martie 2011, atestă legalitatea contractelor respective şi a delurării lor.

El preciza că a solicitat celor două complexuri să îi precizeze dacă au existat controale financiare ANAF, răspunsul fiind negativ.

Victor Ponta, „senior partner” la firma condusă de Dan Şova

În 22 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, a primit o invitaţie de la ANAF, în care era solicitat să se prezinte pe 24 iunie la sediul ANAF, cu declaraţiile de venit pe 2007 şi 2008 şi cu registrul jurnal de încasări şi plăţi. Adresa aparţinea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice.

Invitaţia primită de Ponta era datată 20 iunie 2011, zi în care două cotidiene centrale relatau că un control făcut de ANAF la complexurile energetice Turceni şi Rovinari ar fi demonstrat că firma de avocatură condusă de senatorul Dan Şova, din care a făcut parte şi Victor Ponta ca „senior partner”, a încasat ilegal 4,4 milioane de lei. Potrivit relatărilor presei, în raportul făcut de ANAF se concluzionează că mai mult de jumătate din banii încasaţi de SCA „Şova & Asociaţii” de la Turceni şi Rovinari – 4,4 milioane de lei din 7,1 milioane, au fost plătiţi necuvenit în baza unor contracte întocmite defectuos, prin încălcarea prevederilor OUG 34/2006, privind achiziţiile publice.

În 24 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, şi-a trimis contabila la sediul ANAF Sector 1, cu declaraţiile de venit pe anii 2007 şi 2008, răspunsul inspectorilor fiscali fiind, potrivit liderului social-democrat, că nu s-au constatat nereguli.

Tot atunci, presa relata că ANAF a trimis o sesizare Direcţiei Naţionale Anticorupţie în legătură cu contracte încheiate cu complexurile Rovinari şi Turceni.

Sesizarea ANAF trimisă Direcţiei Naţionale Anticorupţie, privind un prejudiciu de 67 milioane de lei constatat la complexurile energetice Rovinari şi Turceni, a fost făcută ca urmare a unui control financiar la cele două companii şi este îndreptată împotriva întregului proces, spunea şeful de atunci al ANAF, Sorin Blejnar.

Acesta preciza că în perioada 2007-2009, cele două companii au denaturat veniturile, în sensul că au diminuat nejustificat veniturile şi au majorat cheltuielile, care au condus astfel la un prejudiciu de 67 milioane de lei, adică 16-17 milioane de euro.”

Am scris mai demult doua articole care merita, cred, sa fie incluse in aceasta postare:

Proprietatea…Dialectica Stat-Privat

si

Contradictia Stat – Privat: managementul privat la companiile de stat

Stateam si ma uitam pe comunicatul DNA. E acolo o exprimare ciudata, spre exemplu ce inseamna: „a insistat pe lângă  directorul general al CER…”? Caci daca asa stau lucrurile, daca doar a insistat, nu prea vad unde ar fi infractiunea. Ca doar a insistat?? Pe de alta parte cum e posibil ca, de pilda, DFP Gorj sa spuna ca nu e vorba de ceva ilegal deoarece „la data de 23 martie 2011, atestă legalitatea contractelor respective şi a delurării lor.”. Apoi „În 24 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, şi-a trimis contabila la sediul ANAF Sector 1, cu declaraţiile de venit pe anii 2007 şi 2008, răspunsul inspectorilor fiscali fiind, potrivit liderului social-democrat, că nu s-au constatat nereguli.”… Ca sa vina dupa aceea ANAF ca sa spuna ca sunt nereguli… Ar trebui mentionat si faptul ca in perioada respectiva, mentionata in comunicatul DNA, Dan Sova (v. si aici) nu era nici macar parlamentar.

Insa toata chestiunea aceasta ne face sa ne amintim de urmatorul lucru, si anume: ce mare diferenta este intre un contract intre doua entitati private, adica unde statul nu are ce cauta si un contract intre o entitate privata si una de stat, supusa mereu influentelor politice. Economia romaneasca este un hibrid intre stat si privat, macinat de contradictii. Daca vrem un astfel de hibrid sau el este (inca) necesar atunci trebuie sa ni-l asumam si sa intelegem ca astfel de lucruri, precum cel descris de articolul de mai sus din Gandul, se intampla intotdeauna intr-o astfel de economie. Si din aceasta cauza trebuie sa-l acceptam. Daca totusi nu dorim acceptarea unei asemenea situatii, atunci trebuie sa privatizam companiile de stat.

Aici se manifesta un caz foarte interesant al acestei dialectici stat-privat. Intr-o economie de piata libera, pretul se formeaza la intersectarea cererii cu oferta. Asta inseamna un pret care se formeaza liber, accentuez pe cuvantul liber. Spre exemplu, realizez la firma mea, deci privata, un produs si am si niste costuri de atat pe care trebuie sa mi le acopar, de asemenea trebuie sa am si profit. Pun produsul meu pe piata, evident e un joc concurential pe aceasta piata, si spun ca produsul meu are pretul de sa zicem 2500 de lei. Insa asta nu inseamna ca oamenii sunt obligati sa mi-l cumpere la pretul asta. De aceea intr-o economie de piata libera, unde pretul se formeaza in mod liber, el se negociazaCu alte cuvinte, oamenii se tocmesc la pret – asta inseamna piata libera in care statul nu se amesteca si nu impune limite preturilor.

Companiilor de stat le sunt caracteristice ceea ce se cheama preturile administrative, adica stabilite de stat. Spre exemplu, pentru Complexurile Energetice Rovinari si Turceni lucrurile ar fi trebuit sa stea cam asa (ca sa vedeti unde e contradictia): statul sa stabileasca un tarif pentru consultanta juridica la Complexul Energetic Oltenia SA, si acela sa fie fix. Cu alte cuvinte, o firma privata ar trebui sa accepte intr-o negociere pretul fix impus de stat, ceea ce este absurd. In asemenea conditii nu mai poate avea loc negocierea. De aici se vede ce distorsiuni creeaza amestecul statului in economie! Pe de alta parte, oricine poate, oricand, sa conteste si sa spuna ca se putea un pret mai bun si ca, pe cale de consecinta, s-a adus un prejudiciu statului. Intre doua entitati private lucrurile nu pot sta asa. Adica cum? Adica mergi pe o terasa, vezi ca o bere costa 5 lei si iei o bere, dupa care platesti. Si apoi ce faci? Dai in judecata localul (pentru ca acolo ai baut-o) ca berea costa 5 lei si in felul asta te-a pagubit? Evident ca e absurd din moment ce tu ai acceptat cumparand-o. Pe de alta parte, faptul ca Sova a insistat e ceea ce face orice negustor: insista. Asta nu inseamna ca trebuie sa cumperi de la el. Dar din moment ce cumperi, consimti la pret, esti de acord cu acel pret. Ca Sova s-a comportat negustoreste, din moment ce are firma, este de inteles… De asta si spun ca, din moment ce avem o economie hibrida, si consimtim la asta, atunci ar trebui sa acceptam si distorsiunile pe care le introduce statul pe piata. Asa mi se pare logic. Pentru ca statul in mod obligatoriu distorsioneaza piata. Daca nu vrei treaba asta, nu poate urma decat privatizarea entitatii de stat. Asta si pentru ca managementul privat la companiile de stat are destule insuficiente. Dar poate ca se considera ca nu e bine sa se privatizeze inca. Atunci e clar ca trebuie acceptate distorsiunile pe care le induce pe piata. Iar depolitizarea acestor companii de stat e cam tot una cu privatizarea lor. Ce inseamna depolitizare cand statul insusi nu poate fi separat de politic. Aratati-mi pe lumea asta unde exista un stat apolitic. Pe cand o firma privata poate fi in afara politicii, adica a statului, in sensul ca statul nu mai are nicio participatie de capital acolo si nu influenteaza activitatea economica a firmei. Totusi, ar putea s-o influenteze intr-un mod indirect, dar nu discutam acum acest aspect.

Totusi, este ciudat sa spui ca cineva s-a imbogatit prin contracte cu statul, dar mentii in continuare intreprinderi de stat, iar statul are in continuare aceasta functie prin care se finanteaza anumite lucruri si lucrari. Trebuie spus ca in orice parte a lumii, inclusiv in SUA, sunt astfel de oameni care se imbogatesc din asa numitele „contracte cu statul”, numind, sa zicem asa, statul ca fiind o entitate non-privata . Lucru nu ne e numai noua caracteristic. Insa numai la noi are un sens, o nuanta peiorativa. Eu cred ca ar trebui sa ne lamurim: intr-o economie hibrida, ca a noastra, e imposibil ca intreprinderile de stat sa nu interactioneze cu entitati private. Eu am impresia ca noi vrem acum sa fim mai catolici decat Papa sau au loc razbunari politice din cauza ca altii nu s-au putut infrupta din aceste „contracte cu statul”, cum li se zice. Insa eu cred ca trebuie sa tinem cont ca asta este situatia pe care nu dorim s-o schimbam…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 14, 2014 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

9 comentarii »

  1. […] de putini oameni pun sub semnul intrebarii acest model, iar cei care o fac sint priviti ca niste eretici periculosi, demonstreaza eficacitatea […]

    Pingback de Invatam oamenii ca sa fie liberi sau formam iobagi prusaci? | Enjoying homeschooling's Weblog | august 15, 2014 | Răspunde

  2. Reblogged this on Motanul Incaltat and commented:

    Care e pozitia PNL cu privire la privatizari?

    Comentariu de Motanul Incaltat | iunie 11, 2015 | Răspunde

  3. Bun, este acuzat. M-as mira sa fie si gasit vinovat, avand in vedere toate ramificatiile acestui ABUZ. Cum naiba, dintre toate firmele de avocatura, s-a semnat tocmai cu asta? In zona unde sunt aceste institutii ale statului, nu sunt firme de avocatura? Nu au si altii avocati buni? Hai sa fim seriosi, ca adevarul e asa de vizibil, dar si-au dat legi atat de interpretstive, ca pentru aceeasi fapta, pot exista doua verdicte, functie de avocatul, procurorul sau judecatorul cazului respectiv, sau „in speta”, ca sa fiu in domeniu.
    Totusi nu inteleg cum e la „stat”. Acolo directorii sunt Dumnezei? Ei nu raspund macar o data pe an in fata cuiva? Nu dau socoteala ptr alegerile facute? Ca in privat dau explicatii „en detail” macar o data la cateva luni, si nu iau nicio decizie fara sa ma consult cu altii. Fiecare decizie a mea e luata in concordanta cu toate departamentele implicate. Nu ca „asa am hotarat IO”.

    Comentariu de Rica Venturiano | iunie 11, 2015 | Răspunde

    • E o forma a ceea ce se cheama amestecul statului in economie

      Comentariu de Motanul Incaltat | iunie 11, 2015 | Răspunde

    • Cand vorbim de un privat, vorbim de afacerea lui, de intrepriderea lui, din care traieste. Spune-mi si mie, daca un privat da faliment, intereseaza pe
      cineva (in afara de el insusi, desigur)? Bineinteles ca nu, pe Stat cu atat mai putin. Sa luam acum intreprinderile de stat, care produc de ani si ani de zile pierderi imense si sunt tinute in brate de stat ca sa nu dea faliment…Un
      director de la stat? Acela e pus politic. Nu e nici intreprinderea lui, nici afacerea lui… Interesul lui e sa ia cati mai multi bani si sa traga niste sume si spre partidul care l-a pus in acea functie. Ei isi tin acolo clientela politica, in rest tu, daca n-ai relatii, te descurci cum stii…

      Ma gandeam sa-ti recomand ceva sa citesti… De exemplu:

      Despre Oltchim…

      dar iata si un articol ceva mai vechi din Ziarul Financiar semnat de Ionel Blanculescu:

      Managementul privat la stat sau chelului tichie de mărgăritar îi lipseşte!

      Se arata ca:

      „La dezbaterea organizată de Ziarul Financiar, la 2.09.2011, pe tema managementului privat la companiile de stat, am declarat tranşant şi categoric că acesta este un proiect supus eşecului, mai mult de imagine, electorală desigur, ceea ce astăzi începe să se întrevadă, bineînţeles la 1 an şi 2 luni distanţă. Şi nu am fost singurul, în acelaşi sens s-a exprimat şi o mare personalitate a României din domeniul HR, dl. Radu Furnică.
      Am fost întrebat pe ce raţionamente îmi fundamentez opinia. Răspunsul ar fi: viziune, înţelegerea fenomenului şi experienţa, având privilegiul să gestionez mai mulţi ani, în calitate de creditor principal, pentru 4 miliarde USD, ca şi preşedinte al Autorităţii de Valorificare a Activelor Bancare, 4.000 de companii, de stat şi private, însă cele de stat, reprezentative pentru economia României. Mai mult, ca ministru al controlului în 2003 şi 2004, am radiografiat cât se poate de bine situaţia companiilor de stat din România, exemplul jafului de la Aro Câmpulung Muscel, devoalat de mine în acea perioadă, prezentat în recenta emisiune „România te iubesc!”, de la Pro tv, ca şi multe altele, de altfel, fiind o dovadă clară.

      Managementul privat la companii de stat este imposibil, sunt două lumi, două civilizaţii complet diferite, care atunci când interferează se ciocnesc violent, generând mutanţii care apar, iată astăzi, încă din faza preliminară de introducere a acestui tip de management, i-aş spune mai degrabă profesionist decât privat, cred că este mai corect.

      Închipuiţi-vă ce înseamnă pentru un manager profesionist contactul cu o companie de stat. Vă propun să lucrăm pe un caz concret, cum ar fi Oltchim, pentru o mai bună înţelegere.

      Managerul profesionist, să spunem că-l cheamă Heinrich Vystupil, orice asemănare de nume cu alte personaje din domeniu fiind total întâmplătoare, îşi intră în rol.

      Intră pe poarta combinatului şi în următoarele 2 ore, cunoscută fiind eficienţa unui astfel de manager profesionist, solicită trei situaţii:

      a. Situaţia financiară a companiei;

      b. Organigrama şi ponderea ierarhică la nivelul acesteia;

      c. Valoarea de capitalizare pe bursă.

      Constată că această companie are o datorie de 700 milioane euro, este închisă, ieşită deja din lumea de business a petrochimiei, atât în avalul, cât şi în amontele acesteia, fără sursă de materii prime şi capital de lucru, cu 3.300 de angajaţi, sindicat puternic, racordat extrem de sănătos la reţeaua naţională sindicală, cu o cifră de afaceri medie, anuală, în ultimii

      11 ani, de 300 milioane euro, la care se raportează o pierdere medie anuală de 10%, adică de 30 milioane euro, generând pe lângă cele 700 milioane de euro datorii şi 300 de milioane de euro pierderi.

      Constată că pe lângă miliardul de euro care îi va atârna de gât ca un jug, valoarea de capitalizare a companiei este în jur de 50 de milioane de euro astăzi datorită ideii de privatizare, de care între timp s-a ales praful, revenind probabil pe la clasica valoare din perioada trecută, de 30 milioane euro, cam o nimica toată faţă de cifrele din situaţiile financiare primite.

      Din punct de vedere al ponderei ierarhice, primeşte un număr de rămâne năucit: 7, CEO, adică el, CD, CA, AGA, OPSPI, MECMA, Guvernul României. Toate super politizate, cu puteri capitale de decizie. Organigrama nu o mai analizează, a decis deja. Vystupil, managerul nostru profesionist, pune mâna pe telefon şi sună la MECMA: Să ştiţi că nu sunt de acord cu pachetul salarial oferit, aşa că vă notific asupra demisiei mele din funcţia de CEO al Oltchim.

      Acum probabil că înţelegeţi de ce eu sunt convins că managementul profesionist nu poate fi aplicat la companiile noastre de stat. Nu am spaţiul necesar să vă prezint ce-ar fi făcut Vystupil al nostru, dacă ar fi acceptat funcţia şi ar fi început activitatea şi nici nu vreau să vă indispun, prezentându-vă ciocnirile dintre acesta şi „chelnerii” de prin CA şi AGA sau DJ de pe la OPSPI, foşti lipitori de afişe în campanii electorale, reprezentanţi de bază ai clientelei politice, în acelaşi timp deţinători ai puterii absolute în ceea ce priveşte soarta Oltchim şi a CEO-ului acestuia.

      Ce trebuie însă făcut, pentru că nu stă lumea companiilor de stat din România pe loc de managementul privat?

      De sus, de tot, adică de la Guvern, o campanie intransigentă de curăţire a companiilor de stat, de uscăturile generatoare de neperformanţă financiară şi corupţie, mână în mână cu Curtea de Conturi, care se vede treaba că şi-a cam făcut datoria şi, de ce nu, cu Parchetul. După această etapă, statul are capacitatea, dacă vrea, pentru că dacă nu vrea, atâtea piedici pune managementului privat, încât îl compromite şi pe acesta, fie să continue să gestioneze respectivele companii, fie să le privatizeze. Aş prefera ca statul să-şi întărească să-şi consolideze sectorul de stat, pe model polonez şi ceh. Luaţi CEZ-ul drept referinţă, multiplicaţi-l la cele vreo 100 de companii de stat care contează şi vedeţi ce iese. Toate ingredientele sunt la dispoziţia statului.

      Concluzia mea este să terminăm cu ifosele managementului privat la companiile de stat, sunt două noţiuni care se exclud, ca şi două săbii în aceeaşi teacă, iar statul, care are capacitate deplină, însă numai şi numai dacă vrea, să-şi rezolve problemele din curtea proprie.

      Dan Ionel Blănculescu este fost ministru şi actualmente proprietarul companiei Consultanţă şi Investigaţii Financiare

      Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 29.10.2012″

      Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

      Comentariu de Motanul Incaltat | iunie 11, 2015 | Răspunde

    • Dar, Rica… Sper ca ai observat ca e si un reblogged al articolului…

      Comentariu de Motanul Incaltat | iunie 11, 2015 | Răspunde

  4. Motane, eu asa cum am mai spus, la baza sunt un amarat de inginer mecanic, un d’ala de-i gasesti si ceva ulei amestecat cu motorina prin sange, asa ca sunt „mai novice” in d’ale management-ului. Ce mai stiu despre asa ceva este legat strict de PRIVAT, de „nemernicii” astia de capitalisti, sugatori de sudoare proletara si profitori, 🙂 🙂 🙂
    Asa ca rogu-te explica-mi si mie cum adica „management privat la companiile de stat”??? Uite, ca sa-ti dau de inteles ce nu pricep eu, am sa ma explic, asa cum stiu eu, mai „babeste”.
    Eu, lucrez la o companie privata. Scopul acestei companii este SA ADUCA PROFIT. Nu-i a mea, deci sunt la randul meu angajat, pe un salariu FIX (pe an) la care se adauga un procent din profit. Am si eu niste sefi, concretizati in acel „CONSILIU DE CONDUCERE” (boarding director) care ala hotareste directiile si in care se decide tot ce tine de investitii, cheltuieli si directii de actiune. Scopul PRINCIPAL este ca sa facem profit. Cu cat mai mare profitul, cu atat mai bine. Toti factorii de conducere TREBUIE sa actioneze si sa ia decizii in acest sens. Pentru orrice ESEC, cei raspunzatori dau socoteala in fata acestui consiliu, si nu dupa ani de esecuri consecutive, ci imemdiat. Cum s-a inregistrat un asemenea esec (cheltuieli iresponsabile, investitii proaste, sau orice altfel de belele care implica pierderi de BANI SAU CLIENTI) cum se intruneste acest consiliu si se analizeaza atat cauza cat si efectul. Si se iau masuri ca sa nu se mai repete.
    In cazul asta, cu management privat la companiile de stat, cum se procedeaza, de ajungem sa avem UN CUMUL DE ESCURI SI DECIZII PROSTE, pe parcursul a multor ani de activitate, si curios, tiparul se repeta chiar daca se schimba persoana de la conducerea privata, 🙂 🙂 🙂
    Acele „companii de stat” ale cui sunt? Cine este forul care decide? Cine este ‘BOARDING DIRECTOR”???? Ce folos sa schimbi „directorii” daca consiliul este acelasi?
    Da, amestecul statului in prea multe „afaceri” duce la esec.

    Comentariu de Rica Venturiano | iunie 12, 2015 | Răspunde

    • Rica, citeste ce spune Ionel Blanculescu. Eu n-am prea vazut comentarii (avizate, de specialitate, ale unor experti in domeniu, asta vreau sa zic) asupra acestui articol, asupra a ceea ce a explicat in articol… Ceea ce descrii tu se intampla in sectorul privat (intr-unul serios). Sigur, aici avem o problema complicata, cea a unor complexuri energetice… In postarea republicata eu am pus o intrebare (n-am dat cu parul!): „Care e pozitia PNL cu privire la privatizari?”. E bine sa fie privatizate? Nu e bine? Poate nu ar fi asa de bine… sau poate ca ar fi bine! Ca eu n-am inteles cum ar fi bine… Insa de vorbit se tot vorbeste!! Se vorbeste si parca nimeni nu spune nimic concret. Evident, eu as dori sa aud explicatii de la clasa politica, de la expertii in domeniu, pe care partidele noastre ar trebui sa-i aiba. Nu ca sa se faca un lucru si pe urma sa vorbim de oligarhi, criticandu-i. Este clar ca oamenii nu au incredere in privatizari din moment ce, la noi, 80% din privatizari au fost ratate (N. Vacaroiu). Pe de alta parte, daca se privatizeaza si incep sa creasca aberant preturile la energie, pe care populatia, firmele (gandeste-te ca inclusiv firma la care lucrezi!) ar trebui sa le plateasca, evident ca induce, inevitabil, o stare de nemultumire si mai mult de saracire si e clar ca neincrederea ar incepe sa creasca.

      M-ai facut sa zambesc… Uite-te, de exemplu, la Televiziunea Romana : „Cine este ‘BOARDING DIRECTOR”????” 😆 Si se tot plang ca acumuleaza datorii … Si asta in conditiile in care pe piata media sunt si alte televiziuni si poate ca unii nici nu se uita la TVR…

      Eu cred ca sunt probleme care ar trebui dezbatute si analizate. Gandeste-te ca sute de mii de firme, din cate inteleg, au dat faliment. Ar trebui ca partidele sa se gandeasca la ce e de facut, cum se poate rezolva situatia…

      Comentariu de Motanul Incaltat | iunie 13, 2015 | Răspunde

  5. […] Victor Ponta este trimis in judecata in dosarul Complexurilor Energetice Rovinari si Turceni (v. si aici). Presedintele Iohannis a iesit public si a evidentiat faptul ca in aceasta situatie imaginea […]

    Pingback de Va demisiona Victor Ponta? « Motanul Incaltat | septembrie 18, 2015 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: