Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Dughin…

Se spune ca Alexandr Dughin (v. si aici) ar fi ideologul lui Putin…

In Linie Dreapta

Hai că Dughin întregește marea familie rusă

Aflăm din Hotnews că Dughin a vizitat România între 22-25 iunie.

În vizita anterioară, din toamna anului trecut, s-a văzut cu Adrian Năstase, Ilie Bădescu și colonelul Dogaru – reprezentant al milițienilor și securiștilor „trecuți în rezervă”, puși la dispoziția diverșilor oligarhi și capi ai lumii interlope, mici și mari.

La vizita asta, Dughin a jucat cartea pravoslavnică. Un vechi și de nădejde tovarăș al Maicii Ruse, Mircea Popa, a confirmat pentru Hotnews vizita lui Dughin, întâlnirea acestuia cu câțiva preoți ai BOR (Patriarhia spune că nu are nicio legătură) și vizitarea unor mănăstiri.

Deocamdată nu știm ce fețe bisericești a întâlnit Dughin. Informația cu IPS Teodosie Snagoveanu a fost puternic dezmințită, și putem presupune că a fost prin Moldova, pe la noi mănăstiri care-l au pe căpitan în icoană alături de icoana Mântuitorului și a Maicii Domnului, pe acolo pe unde mișună călugări despre care nu se știe de ce patriarhie ascultă, de cea de la București ori de cea de la Moscova.

Robert Turcescu publică și o fotografie a lui Dughin de la ultima vizită în România, în care apare la masă alături Eugen Mihăescu, vechi și de nădejde colaborator al Antenei 3.

Putem, așadar, întregi poza de familie și, bineînțeles, mulțumi contributorilor.

Să revenim la Dughin, care și-a pierdut recent contul de Facebook din pricina îndemnurilor la uciderea câtor mai mulți ucraineni.

În 1998, un interviu-fluviu intitulat „Îl aștept pe Ivan cel Groaznic” acordat de Dughin unui cunoscut jurnalist polonez, Grzegorz Górny, de la ziarul Fronda, a produs vâlvă în Polonia.

Dar de atunci si pâna acum vreun an, un singur gânditor occidental – filosoful brazilian Olavo de Carvalho – a avertizat constant asupra acestui nocivitatii extreme a gândirii și influenței acestui individ.

 „Ţineţi minte acest nume, Alexandr Dughin, veţi mai auzi de el, spunea Olavo de Carvalho acum cinci ani, in 2009.Eu deja de ani de zile vorbesc de Aleksandr Dughin. Aleksandr Dughin este omul cel mai important din lume! Nimeni n-are habar. Nu veţi citi niciodata numele individului în New York Times şi n-o să-l vedeţi la CNN! Fiţi atenti. Este omul cel mai important din lume! E un filosof rus nebun. Nebun şi dement, gnostic. Ar vrea să facă, spune el, Uniunea celor Trei. Cei Trei sunt: A Treia Romă (Biserica Ortodoxă Rusă), al Treilea Reich şi Internaţionala a Treia. Deci, alăturarea tradiţionalismului rus, în plus nazi-fascismul şi comunismul, totul pentru ca să lovească Occidentul.”

Între timp, un soi de „Ivan cel Groaznic”, căruia îi place să pozeze la bustul gol în prezența unor animale sălbatice a sosit la Kremlin și i-a dat lui Dughin posibilitatea să-și pună nebunia la lucru.

Și acum, două fragmente din interviul lui Dughin din 1998, traduse din polonă de Anca Cernea.

„Îl aștept pe Ivan cel Groaznic”

– Se spune adesea despre cercul dumneavoastră că este echivalentul rus al Noii Drepte Vest-europene. Această orientare, ce porneşte de la premiza că bătălia pentru soarta omenirii nu se poartă pe teren politic, ci cultural, deci şi-a declarat un Kulturkampf specific…

– Nu îmi place să fiu comparat cu ei pentru că este în fond o comparaţie cu perdanţii. De-a lungul anilor de opoziţie în Rusia am făcut lucruri la care ei nici nu au visat. Nu m-am ocupat de Kulturkampf, ci de inseminarea ideologică a forţelor politice serioase. Am lucrat cu istoria vie, nu cu arheologia. Singurul om din Vest, ale cărui idei mă frapează prin dimensiunea lor a fost Jean Thiriart – autorul ideii unui imperiu euro-sovietic. Înainte să moară a venit la Moscova, l-am găzduit aici, l-am prezentat lui Igor Ligaciov, lui Ziuganov, Baburin, …

Europa azi are de ales: eurasianism sau atlantism. Fie merge cu Rusia, fie cu America.

Dacă Noua Dreaptă europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi deci trebuie să adopte metodele noastre de acţiune. Trebuie să organizeze atacuri, să se ocupe de sabotaje, incendieri, să arunce în aer poduri. Anti-globalismul adevărat este distrugere şi teroare.

Şi ce face Noua Dreaptă? S-a transformat într-o sectă intelectuală. De treizeci de ani se adună şi bat câmpii la seminare domni supraponderali cu părul cărunt şi cu aer de bunici. Sigur că trebuie să citeşti cărţi, însă nu e suficient. Trebuie să creezi gherilă. Dacă eşti împotriva Noii Ordini Mondiale, atunci ia un cuţit şi pune-ţi o mască, ieșidin casă în fiecare noapte şi omoară măcar un iancheu.

De aceea sunt apropiat de Noua Stângă, de Brigăzile Roşii, de Rote Armee Fraktion. Sarcina noastră nu se limitează la cultură, sarcina noastră este să facem o revoluţie reală. Pentru aceasta avem nevoie de ideologie şi pregătire intelectuală, dar fără participare concretă la acţiune, fără experienţa de front, fără botezul luptei – ne va rămâne inaccesibilă.

Nu ştiu dacă vreunul din activiştii Noii Drepte a fost vreodată sub tir de artilerie, însă oamenii noștri nu merg numai la mitinguri, sau luptă pe baricade, ci merg și la războaie adevărate, de ex. în Transnistria sau Iugoslavia.

Noua Dreaptă este doar un proiect, dar noi suntem și proiectanţi şi realizatori, arhitecţi şi contructori. Viitorul e al nostru.

(…)

– Există elemente în tradiţia poloneză, care să vi se pară atrăgătoare?

– Îmi sunt în mod constant mai apropiate izvoarele slavo-eurasiatice ale polonității, elementul lor etnic, și chiar păgân. Mă atrag unele elemente estice, chiar orientale. De fapt, mă interesează în Polonia tot ceea ce a fost anticatolic: francmasoneria poloneză şi ocultiştii, Jan Potocki, şi Hoene- Wroński, Mienżyński şi Dzierżyński… Toţi aceştia au ales calea eurasiatică.

– Feliks Koneczny credea chiar că Prusia, ca și Rusia, aparține civilizației bizantine, și nu latine.
– Koneczny avea dreptate. Germania este divizată pe dinăuntru. Bavaria înclină către Apus, Prusia către Răsărit. Prusia este un fel de mică Rusie în interiorul Germaniei.

– Noi întotdeauna am văzut în aceasta cel mai mare pericol pentru noi: o alianţă prietenească a Germaniei și Rusiei.

– Aceasta este sarcina noastră. Să ne unim cu Germania şi să facem un bloc continental puternic.

– Şi atunci cum rămâne cu Polonia?

– Noi, ruşii şi nemţii, gândim în conceptele expansiunii şi niciodată nu vom gândi altfel. Nu suntem interesaţi doar să ne prezervăm statul sau naţiunea. Suntem interesaţi să înghițim, cu ajutorul presiunii exercitate de noi, numărul maxim de categorii complementare nouă. Nu suntem interesaţi de o colonizare ca cea a englezilor, ci de demarcarea graniţelor noastre strategice geopolitice, chiar fără o rusificare deosebită, deşi, o oarecare rusificare trebuie să existe.

Rusia, în dezvoltarea sa, atât geopolitică, cât şi sacral-geografică nu este interesată sub nicio formă de existenţa unui Stat polonez independent. Nu este interesată nici de existenţa Ucrainei. Nu pentru că nu ne plac polonezii sau ucrainienii, ci pentru că aşa sunt legile geografiei sacre şi geopoliticii.

Polonia trebuie să aleagă: ori identitatea slavă, ori cea catolică. Înţeleg că e greu să o rupi pe una de cealaltă, însă este inevitabil. Nici Hitler nu putea lupta pe două fronturi, trebuia să aleagă: ori cu Anglia împotriva Rusiei, ori cu Rusia împotriva Angliei, așa cum l-a sfătuit Haushofer. Însă Hitler nu a vrut să aleagă. „Nu vreau să mă rup. Vreau să rămân eu însumi.” – a spus el, şi a început războiul pe două fronturi. Şi aşa i-a înfundat pe nemţi, 20 milioane de ruşi şi o bucată frumuşică din lume. Şi pentru ce? Pentru ca McDonald să îşi deschidă acum barurile la Berlin, ca să se prăbușească Uniunea Sovietică, și pentru ca ca trupele NATO să fie staţionate peste tot. Identitatea germană a fost atât de importantă atunci pentru Hitler, încât nu a vrut să aleagă. Tot aşa, Polonia trebuie să aleagă, identitatea nu e importantă. Dacă Polonia se va încăpăţâna să-şi păstreze identitatea, o să și-i facă dușmani pe toți şi o să devină din nou zonă de conflict.

Există naţiuni care ştiu să se lărgească la dimensiunile unei civilizaţiei. Atunci ele îşi pierd identitatea, rasa, uneori chiar limba, dar acesta este riscul ce trebuie asumat dacă vrei să fii un impreiu. Aşa sunt Statele Unite, aşa este Rusia. Polonia nu a ştiut să-şi creeze propria civilizaţie şi de aceea trebuie să facă o alegere. Cred că există însă posibilitatea să faceţi alegerea normală, adică cea bizantină. Aceasta cere mult curaj, non-conformism, forme de acţiune atipice, ceva skinheads, anarhişti, mistici. Haosul polonez împotriva ordinii poloneze.

– Într-un cuvânt, din punctul dumneavoastră de vedere, orice activitate anticatolică în Polonia este utilă?

– Exact. Trebuie să descompunem catolicismul dinăuntru, să întărim francmasoneria poloneză, să sprijinim mişcările seculare dizolvante, şi să promovăm un creştinism heterodox şi antipapist. Catolicismul nu poate fi absorbit de tradiţia noastră, în afară de cazul în care este profund reorientat într-o direcţie naţionalistă şi antipapistă.

Daca în Polonia ar acţiona o lojă, precum Zorile Aurite din Irlanda, ai cărei lideri, ca William Butler Yeats şi Maud Gonne, ar fi catolici pe de o parte şi, pe de altă parte, ocultişti fanatici, inspiraţi de cultura celtă, ai putea avea o oarecare nădejde. Astfel de oameni pot descompune catolicismul dinăuntru şi să-l reorienteze către o direcţie mai heterodoxă şi chiar ezoterică. Prietenii mei din Polonia îmi spun dealtfel că aveţi astfel de grupuri care au legătură cu telemismul sau cu moștenirea lui Alistair Crowley.

– Ca să spunem drept, este mai răspândită la noi opinia potrivit căreia, dacă sunt forţe în Polonia care descompun catolicismul, acestea sunt mai apropiate de Vest decât de Est.

– Cum spuneam, vă aflați între două blocuri în fricțiune, între două concepte civilizaţionale: eurasianismul şi altantismul, care vrea să creeze o Nouă Ordine Mondială, adică o civilizaţia golită de tradiţie, sacru şi metafizică.

– Atunci când în Polonia Noua Ordine Mondială este prezentată astfel, aproape de fiecare dată se adaugă că salvarea de secularizarea totală nu poate fi decât catolicismul.

– De ce să mă ascund… Eu nu sunt ca Ziuganov, care promite ceva drăguț fiecărei fete orfane şi şchioape întâlnite pe drum.

Polonia se află într-o situaţie geopolitică tragică. Atât ei (adică Noua Ordine Mondială), cât şi noi (Eurasiaticii) vrem să vă luăm catolicismul.

Oferta noastră este totuşi mai bună, pentru că la noi cel puţin veţi putea să vă dezvoltaţi și să vă realizați identitatea slavă. Cu cât sunt deci mai puţin influente forţele pro-Estice în lobby-ul anticatolic, cu atât devine mai tragică situaţia voastră. Sper totuși că vor apărea la voi forţe care să încline către eurasianism, poate se va produce vreo fuziune între extrema dreaptă şi extrema stângă. Păcat că în Polonia, comunismul nu a avut un curent esoteric, aşa cum a avut în Rusia…

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

E foarte interesant ca o anumita parte a clasei politice din Romania se intalneste cu acest personaj… Ma rog, fiecare e liber sa se intalneasca cu cine-i place… Sunt insa stupefiat ca, de pilda, Dl. Adrian Nastase, i-a facut onoarea lui Dughin de a se intalni cu el…

M-am gandit la inceput sa fac unele comentarii la ideile lui Dughin exprimate in acest interviu, dar si in general… Insa nu poti face totusi un comentariu la niste elucubratii care, voi face un pleonasm acum, n-au niciun sens rational, logic!! Eu, zau, nu inteleg regimul Putin… Cum poate avea neobrazarea sa promoveze si sa trimita astfel de oameni peste hotare, care nu fac cinste Rusiei!! Pentru mine e… ceva ce nu pot intelege si chiar ma deranjeaza lucrul asta. Un minim de decenta, de rusine iti spune ca astfel de oameni nu trebuie promovati si trimisi sa discute cu personalitati politice din alte tari. El a venit intr-un fel in calitate de reprezentant al regimului Putin… Intr-un fel e vorba de prestigiul Rusiei, calcat grosolan in picioare in felul acesta tocmai de catre cei care conduc Rusia! E incredibil!

Mai bine, de un milion de ori mai bine, ar fi venit Maria Sharapova, Anatoli Karpov, Garry Kasparov (chiar daca din partea Opozitiei)!! Daca as fi rus si as merge in Polonia si mi-ar spune acolo cineva ca a venit Dughin pe la ei cred ca as rosi pana-n albul ochilor de rusine!!!

iunie 29, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 108 comentarii

A fost „cumplit de greu”…

… cu ghilimelele de rigoare, bineinteles! Cu totul intamplator m-am uitat pe subiectele de la matematica date la Evaluarea Nationala 2014. Insa e totusi o problema si cu ghilimelele astea: daca ne uitam la cati au reusit sa ia note peste 5 la simulare trebuie sa le mai punem?

DCNews

SUBIECTE MATEMATICĂ EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. BAREM, după orele 15,00

Se arata, printre altele, ca:

SUBIECTE MATEMATICA EVALUARE NATIONALA 2014: Absolvenţii claselor a VIII-a au  susţinut  miercuri ultimul test al evaluării naţionale, proba scrisă la Matematică. DC News va prezenta în timp util varianta de SUBIECTE. BAREMELE de rezolvare, după orele 15,00, iar vineri, pe site-ul DC News veți găsi rezultatele de la EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 de la fiecare Inspectorat Școlar Județean.

Potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei Naţionale afişarea rezultatelor se va face pe data de 27 iunie, până la ora 16,00, după care vor putea fi depuse contestaţiile, până la ora 20,00. Rezultatele finale vor fi făcute publice în data de 1 iulie.

Vezi AICI Barem MATEMATICĂ EVALUARE NATIONALA 2014

SUBIECTE MATEMATICA EVALUARE NAŢIONALĂ 2014. Ministerul Educaţiei a publicat cinci teste suplimentare de pregătire la Matematică pentru elevi, după ce doar 30,4% dintre elevii de clasa a VIII-a, care au susţinut simularea Evaluării Naţionale 2014, au luat note peste 5 la Matematică.

Citește și: SUBIECTE și BAREME MATEMATICĂ, EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Teste suplimentare propuse de EDU.ro

Testul pentru proba scrisă la disciplina MATEMATICĂ este format din trei subiecte, cu mai multe subpuncte. Teoretic, primul subiect nu ar trebui să pună niciun fel de problemă niciunui absolvent al clasei a VIII-a.  Acesta conține itemi de completare, subiectul al doilea şi subiectul al treilea conțin itemi de tip rezolvare de probleme şi itemi de tip întrebare structurată. Testul conține şi itemi care au un caracter aplicativ şi care solicită mai mult argumentarea bazată pe raționament deductiv.

Citește și: BAREM Limba română de la EVALUARE NAȚIONALĂ 2014

BAREM MATEMATICĂ, EVALUARE NAȚIONALĂ 2014

Se arata ca:

EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Cei 167.000 de absolvenți ai claselor a VIII-a au terminat, miercuri, cu proba de la MATEMATICĂ,  primul examen major al vieții.  EDU.ro a dat publicității BAREMELE de la Varianta cu numărul 3 de la la MATEMATICĂ.

EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Pentru proba de la MATEMATICĂ, absolvenții au avut de rezolvat Varianta cu numărul 3. Durata examenului a fost de două ore.

Vezi AICI BAREMUL de la MATEMATICĂ

Vezi AICI Varianta numărul 3 de la MATEMATICĂ

În cadrul examenului de Evaluare Naţională 2014, proba la MATEMATICĂ a  cuprins trei subiecte, cu mai multe subpuncte. Teoretic, primul subiect nu ar trebui să pună niciun fel de problemă niciunui absolvent al clasei a VIII-a.

Citește și: EVALUARE NAŢIONALĂ 2014. SUBIECTE și BAREME la limba maternă

Citește și: BAREM Limba română de la EVALUARE NAȚIONALĂ 2014

Varianta 3 a presupus subiecte relativ simple. Partea I presupunea calcule ușoare, iar subiectele de geometrie au fost și ele destul se accesibile. De exemplu, elevii trebuiau  să afle volumul unei cutii. In general, subiectele au avut  nivel acceptabil, iar elevii pot obține ușor nota 8.

La primul subiect, elevii au  realizat calcule matematice, procente, suma de laturi a unei figuri geometrice, de conceput și rezolvat o problemă pe baza unei diagrame. La subiectul al doilea au avut de rezolvat o funcție, o problemă algebrică, o ecuație și de la un desen să calculeze o medie.

Subiectul al treilea a fost cel mai dificil, au avut de rezolvat două probleme, una de geometrie plană și una de geometrie în spațiu.”

SUBIECTE și BAREME MATEMATICĂ, EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Teste suplimentare propuse de EDU.ro. Vezi subiectele la matematică

Se arata ca:

EVALUARE NAŢIONALĂ 2014. Ministerul Educaţiei vine în sprijinul celor 167.000 de absolvenți ai  claselor a VIII-a care vor susţine, miercuri, proba la MATEMATICĂ de la  Evaluarea Naţională 2014. Pe lângă modelele de subiecte la toate disciplinele de examen, publicate deja, elevii au la dispoziţie cinci teste suplimentare de pregătire la Matematică. Rămâi pe De Ce News penntru a afla  varianta  de subiecte de la EVALUARE NAŢIONALĂ 2014. Baremele vor fi publicate după orele 15,00.

SUBIECTE și BAREME MATEMATICĂ,  EVALUARE NAŢIONALĂ 2014. Ministerul Educaţiei a publicat cinci teste suplimentare de pregătire la Matematică pentru elevi, după ce doar 30,4% dintre elevii de clasa a VIII-a, care au susţinut simularea Evaluării Naţionale 2014, au luat note peste 5 la Matematică.

TEST 1 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014

TEST 1 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014 – BAREM DE CORECTARE

TEST 2 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014

TEST 2 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014 – BAREM DE CORECTARE

TEST 3 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014

TEST 3 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014 – BAREM DE CORECTARE

TEST 4 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014

TEST 4 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014 – BAREM DE CORECTARE

TEST 5 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014

TEST 5 de pregatire la Matematică pentru Evaluarea Naţională 2014 – BAREM DE CORECTARE

SUBIECTE și BAREME MATEMATICĂ, EVALUARE NAŢIONALĂ 2014. Începând din acest an, la admiterea la liceu, media de la Evaluarea Naţională va avea o pondere de 75% (faţă de 50% cât a fost până acum), iar media generală de absolvire a gimnaziului va fi în proporţie de 25%. Ministerul Educaţiei a anunţat că a luat această decizie în urma rezultatelor de la Evaluarea Naţională 2013, care „au relevat diferenţe notabile între mediile mai mari, obţinute de elevi în şcoală, pe parcursul gimnaziului, şi mediile mai mici, obţinute la Evaluarea Naţională”.

Citește și: BAREM Limba română de la EVALUARE NAȚIONALĂ 2014

De asemenea titreaza si Gandul:

EDU.RO – Subiecte Evaluare Naţională 2014 Matematică

Se arata, printre altele, ca:

EDU.RO – Subiecte Evaluare Naţională 2014 Matematică. Absolvenţii de clasa a VIII-a primesc la matematică trei subiecte, cu mai multe cerinţe fiecare. Proba de matemtatică este cea mea grea, rezultatele de matematică sunt de obicei mai mici decât cele de la limba română. Acest lucru s-a observat înainte de susţinerea evaluării naţionale elevii de clasa a VIII-a, atunci când elevii  au fost testaţi în privinţa cunoştinţelor pe care le au la limba română şi matematică în cadrul unei simulări naţionale. Rezultatele de la această simulare la Evaluare Naţională 2014  arată că 48,8% dintre elevii prezenţi au obţinut medii peste 5. De asemenea, 66,95% dintre elevi au luat peste 5  la Limba română şi doar 30,4% la Matematică.  Rezultatele pe judeţe arată că cel mai ridicat procent la Limba română a fost  Bucureştiului, unde 81,23% dintre elevi au obţinut note peste 5, iar cel mai mic procent s-a înregistrat în judeţul Harghita – 38,72%. La Matematică, primul loc a fost ocupat tot de Bucureşti, cu 46,38%, iar cel mai scăzut procent a fost în judeţul Caraş-Severin- 19,33%.”

Ceea ce m-a frapat a fost: „[…] după ce doar 30,4% dintre elevii de clasa a VIII-a, care au susţinut simularea Evaluării Naţionale 2014, au luat note peste 5 la Matematică„.

La aceasta Evaluare Nationala subiectele au fost jenant de simple!! S-a dat mai mult decat elementar: subiectele pot fi facute in minte, daca esti putin atent si te concentrezi bine. Cu toate acestea, la simulare, doar 30,4% au reusit sa ia note peste 5!! Si asta in conditiile unor subiecte foarte usoare (v. aici, aici si aici).

Da… Voi incerca sa va descriu starea mea acum, cand scriu aceste randuri… As fi dorit sa fiu inflacarat, sa ma transform in para de foc, precum odinioara Bolintineanu si sa spun impreuna cu dansul:

Viitor de aur tara noastra are
Si prevaz prin secoli a ei înaltare.

Partea proasta este ca, privind la subiectele acestea si la cati au reusit sa ia note peste 5, nu prea pot spune asa… Cand privesti la o asemenea, nu mediocritate, mai bine zis decadere, mai poate sa-ti fie sufletul ca „focul soarelui de vara”? Am asa o stare de pleostire… Dintre copiii acestia vor fi oamenii politici de maine, va dati seama… Ma intreb si eu cu spaima: cine ne va mai plati pensiile!!! Eu ma intreb daca intelegem ce nenorocire e asta… Si spre ce se indreapta tara asta…

As dori un remember… Iata o problema de geometrie in spatiu de odinioara:

„Intr-un cerc de raza R se inscrie un triunghi dreptunghic ABC (unghiul A=90), arcele AC si AB fiind invers proportionale cu numerele 1,(3) si 0,(6). Pe perpendiculara ridicata in A pe planul triunghiului ABC se ia un segment AV=3R/2. Sa se afle:

a). masura arcelor AC si AB;

b). aria triunghiului VBC;

c). unghiul plan al diedrului format de planele (VBC) si (ABC).”

(Probe de verificarea cunostintelor pentru inscrierea in treapta I de liceu, jud. Prahova, 1976)

Ar fi interesant de vazut urmatorul lucru: daca la Evaluarea Nationala s-ar da subiectele de atunci (sau foarte asemanatoare cu cele de atunci) cati dintre elevii de azi ar putea sa ia note peste 5… Sa comparam: elevii de atunci, din anii ’70, si cei de acum: cine e mai tare? 🙂 Mi-e teama ca aceasta competitie ar fi castigata detasat de elevii de atunci… Ce parere aveti? Atunci ne indoctrina statul comunist, dar elevii mai invatau cate ceva. Acum nu ne mai indoctrineaza nimeni si e dezastru!

Uitati-va la urmatorul exemplu de chestiune de examen:

Se considera functia f : RR, f(x) = x-2

a). Calculati f(2);

b). Reprezentati grafic functia f intr-un sistem de coordonate xOy.

„Cumplit de greu”! Sa pun sau sa nu pun ghilimelele? 😀 Transpiri din greu, asuzi la un astfel de subiect! Baremul la punctul a). este asa: daca scrii „f(2) = 2-2 =” primesti 3 puncte, daca adaugi „= 0”, primesti 2 puncte!! Asta e cireasa de pe tort! 😀

Update

Gandul

Rezultate Evaluare Naţională 2014, pe Edu.ro. Notele din toate JUDEŢELE şi lista celor mai bune LICEE din ţară

Se arata, printre altele, ca:

Rezultate Evaluare Naţională 2014, pe Edu.ro. Cei care au susţinut examenul au aflat vineri, 27 iunie, rezultatele. Rezultatele la Evaluare Naţională 2014 s-au afişat la şcolile unde elevii au susţinut examenul până cel târziu la ora 16:00. Notele la Evaluare Naţională nu vor fi publicate pe Edu.ro. La nivel naţional, aproximativ 73% au obţinut note peste 5 la română şi matematică.

Rezultate evaluare naţională 2014, pe Edu.ro. Elevii de clasa a VIII-a care au susţinut examenul de Evaluare Naţională 2014 au aflat vineri, 27 iunie, notele obţinute la cele două, respectiv trei probe date. Rezultate Evaluare Naţională 2014 au fost afişate la şcolile unde elevii au susţinut examenul până cel târziu vineri la ora 16:00. Rezultate Evaluare Naţională 2014 nu vor fi publicate pe Edu.ro. Ierarhia mediilor de admitere la liceu va fi făcută publică pe 4 iulie, pe site-ul Edu.ro. Din cei aproximativ 167.000 de absolvenţi ai claselor a VIII-a care au susţinut examenul de Evaluare Naţionala 2014, 70,8% au obţinut note peste 5, potrivit datelor prezentate în premieră de fostul ministru al Educaţiei Ecaterina Andronescu la Gândul LIVE. Rezultatele la Evaluare Naţională 2014 sunt mai slabe decât cele din 2013, când, înainte de contestaţii, 76% dintre elevi obţinuseră note peste 5.

La nivel naţional sunt 583 de note de 10 la română, 4.235 la matematică şi 219 medii de 10. Peste 46.600 de elevi, aproximativ 30% au obţinut note sub 5, a mai spus Andronescu.

Cele mai bune rezultate la Evaluare Naţională 2014 s-au înregistrat în Bucureşti, Brăila, Prahova şi Gorj, iar cele mai slabe în Caraş-Severin, Călăraşi, Vaslui, Giurgiu şi Timiş.

Gândul vă oferă toate notele şi Rezultate Evaluare Naţională 2014, precum şi harta celor mai bune licee din Bucureşti şi din fiecare judeţ din ţară.

[…]

Rezultate evaluare naţională 2014 – Edu.ro. Cum se calculează media pentru admiterea la liceu

Rezultatele la Evaluarea Naţională 2014 sunt foarte importante pentru admiterea la liceu în condiţiile în care, de anul acesta, notele obţinute reprezintă 75% din media de intrare la liceu, iar media ciclului V-VIII are o pondere de 25%. Până în 2013, media de admitere la liceu era compusă în proporţii egale din media claselor V-VIII şi media obţinută la examenul de Evaluare Naţională 2014.

Calculul mediei de admitere se face astfel: MA= (ABS+3 EN):4 (media de admitere este egală cu media generală de absolvire de la gimnaziu plus de trei ori media generală de la evaluarea naţională, totul împărţit la patru). Unde:  MA = media de admitere;  ABS = media generală de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a; EN = media generală obţinută la evaluarea naţională susţinută de absolvenţii clasei a VIII-a.

Rezultate Evaluare Naţională 2013, înainte de contestaţii

Anul trecut, aproape 76% dintre elevii care au susţinut examenul de Evaluare Naţională  au obţinut medii peste 5, cu aproape 10 puncte procentuale mai mulţi decât în 2012. Cea mai bună performanţă s-a înregistrat în judeţul Brăila, unde aproape 90% dintre elevi au obţinut medii peste 5, la polul opus aflându-se judeţul Olt, unde doar 61% dintre absolvenţii claselor a VIII-a care au susţinut examenul de Evaluare Naţională au obţinut medii peste 5.

Ponderea elevilor care au reuşit să obţină o medie peste 5 a scăzut în ultimii ani. Astfel, în 2011 aproape 82% dintre elevi au luat peste 5, în 2010 – 85,97%, în 2009 – 88,90%, în 2008 – 89,93%.

Gândul vă oferă în timp real toate informaţiile despre Rezultate Evaluare Naţională 2014, soluţionarea contestaţiilor şi Rezultate Finale Evaluare Naţională 2014, precum şi rezultatele repartizării computerizate pentru admiterea în liceu, care vor fi publicate şi pe Edu.ro.”

Asa, DA! 🙂

Totul e bine cand se termina cu bine! Ce happy end!! 🙂

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 26, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Justitia dependenta…

Citeam editorialul lui Cristian Tudor Popescu din Gandul, unde domnia sa pune o intrebare simpla, dar interesanta!!

Cine răspunde? Institutul de Folclor?

Se arata ca:

Traian Băsescu a fost informat în legătură cu acţiunile de crimă organizată, interne şi transfrontaliere ale clanului Bercea încă din 2009, înainte ca M. Băsescu să-l încuscrească cu Bercea Mondial – spune directorul SRI, dl. George Maior. Traian Băsescu cunoştea, potrivit propriei declaraţii, de cel puţin un an, relaţia strânsă şi periculoasă dintre fratele său şi clanul criminal Bercea. Totuşi, preşedintele nu a întreprins nimic pentru a preveni explozia acestei afaceri sinistre, cu consecinţe grave pentru prestigiul României.

Din 2001, de când spune dl. Maior că SRI a început monitorizarea subiectului, niciun organ al statului, Procuratură, Poliţie, Fisc, n-a deranjat clanul Bercea, care acumula milioane de euro din afaceri ilegale şi evaziune fiscală. Bercea nu se află la puşcărie pentru nenumăratele lui infracţiuni, ci pentru înjunghierea la supărare a unui nepot. Afacerea M. Băsescu – Florin Anghel nu a ajuns la cunoştinţa publicului prin acţiunea procuraturii sau  poliţiei, ci mulţumită ţiganilor lui Bercea.

Întrebarea la care au a răspunde Parchetul, Internele, ANAF, SRI, SPP şi preşedintele Băsescu rămâne: cine este răspunzător şi sancţionabil pentru nestoparea la timp a acestui atac la siguranţa naţională, cu consecinţe incalculabile pentru imaginea României?” (subl. mea)

Dar sa vedem ce spune si Dl. Maior:

DCNews

George Maior, SRI: Traian Băsescu a fost INFORMAT despre cazul BERCEA. Nu am mai trimis informări din 2011, decât la Parchete

Se arata ca:

Dosarul BERCEA-BĂSESCU. Șeful SRI, George Maior, spune că președintele Traian Băsescu a fost informat despre clanul Bercea Mondial, dar că nu i  s-a înaintat șefului statului niciun raport distinct despre legătura între fratele președintelui, Mircea Băsescu, și Sandu Anghel. 

De altfel, în declarația de presă de luni, susținută la Cotroceni, președintele Băsescu a nuanțat că nu a primit informări despre „afacerea Mircea Băsescu – Sandu Anghel”, nu despre activitatea infracțională a clanului Bercea.

Șeful SRI, George Maior a fost audiat în Parlament pentru a se vedea dacă președintele Traian Băsescu a fost informat de SRI despre clanul Bercea.

VEZI și: TRAIAN BĂSESCU, primele declarații după cererea de DEMISIE: Îmi voi duce mandatul până în ultima zi 

Șeful SRI a declarat despre informarea președintelui Traian Băsescu cu privire la cazul Bercea-Băsescu: „Într-o singură zi am făcut această evaluare complexă și subliniez caracterul ei preliminar, pentru că atâtea informări, atâtea sesizări către Parchete, peste 400 de pagini de informări ca să fiu precis, evident evaluare și analiza ar mai putea continua și cu alte detalii. Aș vrea să dezvolt câteva dintre aspectele menționate de domnul președinte. Evaluările de la nivelul SRI au relevat că activitățile infracționale ale lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, ale grupării infracționale pe care o coordonează, sunt în atenția SRI din anul 2001. Date fiind consistența informațiilor obținute de SRI, notorietatea acțiunilor ilegale în lumea interlopă și la nivel transfrontalier, SRI a acționat consecvent pentru informarea în funcție de competențe a beneficiarilor din plan central și local a organelor de cercetare și urmărire penală. Între 2001-2012, la nivelul SRI au fost derulate opt acțiuni informativ-operative, pe profil de apărare a Constituției, securitate economică și amenințări transfrontaliere, referitor la activitățile de criminalitate organizată ale grupării Bercea. Acestea au fost finalizate prin informarea beneficiarilor legali. Beneficiar de la nivel central președinți ai României. O informare transmisă președintelui Traian Băsescu la 29 octombrie 2009 cu probleme ce țin de securitatea națională vizavi de acest clan. Nu a conținut acea informare aspecte referitoare la relațiile lui Bercea cu fratele domniei sale, președintele a avut dreptate ieri când a spus că Serviciul de Informații nu a abordat acea chestiune într-o informare separată. Aceasta este informarea transmisă președintelui României la acea dată”.

VEZI și: Traian Băsescu ȘTIA? Dezvăluirea făcută de SRI în CSAT

Șeful SRI a precizat că în momentul în care s-a început urmărirea penale în dosarul lui Bercea Mondial, SRI nu a mai trimis informări despre acest clan.

„În momentul în care SRI a trecut la faza de sesizare a organelor de urmărire penale și de cooperare cu acestea, în limitele competențelor sale, el nu poate transmite beneficiarilor legali, informații legate de aspecte ce țin de aceste dosare. Este un lucru elementar într-un stat de drept”, a precizat George Maior.”

Rezulta ca SRI a informat Parchetul, deci Justitia! Si atunci cum se explica oare ca: „niciun organ al statului, Procuratură, Poliţie, Fisc, n-a deranjat clanul Bercea, care acumula milioane de euro din afaceri ilegale şi evaziune fiscală.”? Eu cred ca este foarte clar faptul ca nu Presedintele Basescu trebuie sa dea ordin sa-l aresteze pe Bercea, ca doar nu traim intr-o dictatura! „Totuşi, preşedintele nu a întreprins nimic pentru a preveni explozia acestei afaceri sinistre, cu consecinţe grave pentru prestigiul României.” – dar e oare admisibil faptul ca Presedintele sa se amestece in treburile Justitiei intr-un fel sau altul? S-ar incalca principiul separatiei Puterilor in Stat. Pentru ca aici e vorba de nenumaratele infractiuni ale lui Bercea, concretizate in 120 de dosare penale… Si atunci, revenind la intrebarea lui Cristian Tudor Popescu, cine oare e raspunzator? Nu cumva Justitia? Nu cumva o Justitie dependenta de politic si corupta pana in maduva oaselor? Pentru ca Justitia ar trebui sa-si faca datoria fara sa poata fi influentata intr-un fel sau altul de catre cineva. Dar daca sistemul judiciar e in cea mai mare parte a sa  corupt sau defect, atunci nici nu ar trebui sa ne mire ca se intampla astfel de lucruri. A pune in carca lui Traian Basescu intreaga responsabilitate – ceea ce a facut azi Parlamentul cerandu-i demisia – inseamna sa abati in mod deliberat atentia de la realele probleme pe care le are Justitia, creand o imagine deformata prin implicarea Presedintelui intr-o chestiune in care Presedintele nu are ce cauta. De ce? Lucru s-ar explica foarte simplu tocmai prin faptul ca avem o Justitie dependenta si majoritatea clasei politice doreste ca aceasta sa ramana asa…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 25, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Nu sunt de acord…

… cu vreo „actiune parlamentara” care sa ceara demisia lui Traian Basescu!!

HotNews

Victor Ponta: Coalitia de guvernare discuta luni daca exista posibilitatea unei actiuni parlamentare in cazul lui Traian Basescu

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta a anuntat, duminica seara, ca in sedinta de luni a coalitiei de guvernare se va discuta „daca exista sau nu posibilitatea unei actiuni parlamentare” in legatura cu o declaratie prin care Legislativul sa ceara demisia presedintelui Traian Basescu, in contextul scandalului in care este implicat fratele acestuia, Mircea Basescu.

Intrebat la Antena 3 daca majoritatea parlamentara vrea sa adopte o declaratie a Parlamentului Romaniei pentru demisia presedintelui, Ponta a replicat: „Eu ma feresc sa discut despre cazul concret.(…) Evident ca oriunde in Europa un presedinte cu o…, ma rog, ca nu e implicat direct, dar al carui membru de familie e implicat in asa ceva are la dispozitie o decizie politica corecta, si anume demisia. In ceea ce priveste modul in care majoritatea parlamentara va actiona sau reactiona in continuare, nu vreau sa v-o spun eu asta seara, nu pot sa decid singur, insa cu siguranta maine (…) avem sedinta de coalitie de guvernare si vom discuta inclusiv daca exista sau nu posibilitatea unei actiuni parlamentare, dar nu, nu va pot da niciun fel de detaliu, pentru ca nu m-am vazut cu colegii mei si de-abia m-am intors acum din Delta, dar maine, cu siguranta, nu o sa ne facem ca nu exista subiectul”, potrivit Agerpres.

Tribunalul Bucuresti a decis vineri arestarea preventiva pentru 30 de zile a lui Mircea Basescu, cercetat de DNA pentru trafic de influenta. „

Am vazut ca si Cristian Preda scrie:

A treia suspendare

Se arata ca:

„Mai sunt fix 180 de zile până la încheierea celui de-al doilea mandat al președintelui Băsescu și Victor Ponta nu mai are răbdare.
Premierul a anunțat că astăzi coaliția guvernamentală va discuta despre o “acțiune parlamentară” îndreptată împotriva șefului statului.
Singura acțiune pe care o permite Constituția e suspendarea.
Ar fi a treia.
În Parlamentul României, există o consistentă majoritate care detestă statul de drept.
Au dovedit-o voturile care au împiedicat ridicarea imunității deputaților din toate partidele.
T. Băsescu a fost adversarul ireductibil al acestei majorități.
Dacă vrea, gruparea parlamentară controlată de Ponta se poate răzbuna suspendându-l din nou pe Traian Băsescu.
În cazul în care a treia suspendare ar reuși, alegerile prezidențiale nu s-ar mai ține pe 2 noiembrie, ci cu vreo două luni mai devreme.
Având în față o opoziție dezbinată și în mare măsură adversară și ea a președintelui, nu e clar de ce și-ar dori PSD și aliații săi o “acțiune parlamentară”?”

Eu cred ca trebuie aratate doua lucruri.

In primul rand, demisia Presedintelui e aplicabila doar daca acesta ar fi implicat in cazul fratelui sau. Daca se dovedeste de catre Justitie acest lucru, de acord cu demisia. Dar o „actiune parlamentara” care sa forteze demisia Presedintelui, in ideea ca „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii” (Constitutia Romaniei, art. 61, al. 1) nu numai ca seamana, dar chiar reprezinta cel putin o tentativa de lovitura de stat!

De asemenea trebuie spus ca afirmatia D-lui. Ponta – „Evident ca oriunde in Europa un presedinte cu o…, ma rog, ca nu e implicat direct, dar al carui membru de familie e implicat in asa ceva are la dispozitie o decizie politica corecta, si anume demisia.” – induce un lucru extrem de periculos: pacatele lui Mircea Basescu se transfera si asupra fratelui sau. Cu alte cuvinte, daca ai un frate si acesta e un mare pacatos, atunci si tu esti un mare pacatos. Ca domnul Ponta a plagiat, asta o stie toata lumea. Eu ma intreb cum a terminat Facultatea de Drept, caci am inteles ca e procuror de profesie…

In al doilea rand, o noua suspendare a Presedintelui ar pune tara noastra intr-o situatie deosebit de delicata in plan extern: ar demonstra ca suntem neseriosi si ca nu putem fi niste parteneri de incredere. Raul pe care l-ar face Romaniei aceasta noua suspendare a Presedintelui ar fi imens! Mai ales ca nu se vad motivele foarte clare ale initierii unei noi suspendari… Inca as mai intelege daca ar exista astfel de motive…

Si ar mai fi si o a treia chestiune… Cel care ar fi trebuit sa-si dea demisia este premierul Victor Ponta. Oamenii au votat USL. USL nu mai exista, cu toate minciunile disperate ale PSD din campanie cum ca „USL traieste”. Or, USL s-a destramat din februarie 2014, iar noua majoritate creata ad hoc nu mai reflecta votul dat de catre cetateni la alegerile legislative din 2012, care, repet, au votat USL!! De aceea inca din februarie 2014 intregul Guvern trebuia sa-si dea demisia si ar fi trebuit sa fie declansate alegeri anticipate pentru crearea unei majoritati legitime, pe cale democratica: asa ar fi fost corect si democratic.

Pe de alta parte, Dl. Ponta ar fi trebuit sa stie ca „oriunde in Europa” (civilizata, nu in alta Europa) in momentul cand esti dovedit plagiator nu incerci sa musamalizezi lucrurile ci, in secunda doi, iti dai demisia!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 23, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Traian Basescu: „De dusmani te poti apara, dar este extrem de greu sa te aperi de propriul frate”

Gandul

MIRCEA BĂSESCU, REŢINUT DE DNA PENTRU TRAFIC DE INFLUENŢĂ. Cristian Tudor Popescu: Mircea Băsescu este un împărat al cretinilor, preşedintele – un interlop politic

Se arata, printre altele, ca:

Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Traian Băsescu, a fost reţinut de DNA în această seară pentru 24 de ore pentru trafic de influenţă, în urma plângerii penale depuse pe numele său de „rubedeniile” din clanul lui Bercea Mondial. El fusese citat în această seară, la DNA, în calitate de suspect. Mircea Băsescu a fost reclamat pentru infracţiunea de trafic de influenţă. În acelaşi dosar a fost reţinut şi Marian Căpăţână, presupusul intermediar al banilor de la Bercea Mondial. Înregistrările prezentate public de avocatul clanului Bercea par să indice că fratele preşedintelui a promis că îşi foloseşte influenţa pentru a influenţa sentinţa în dosarul în care Bercea Mondial a fost condamnat la 8 ani şi 9 luni de închisoare. Procurorii şi judecătorii vor evalua dacă Mircea Băsescu este pericol public, dacă ancheta se poate derula cu el în libertate şi dacă lăsarea lui în libertate ar induce o stare de temere în rândul populaţiei.

Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Traian Băsescu, a fost reţinut de DNA în această seară pentru 24 de ore pentru trafic de influenţă.

Editorialistul Gândul, Cristian Tudor Popescu a susţinut la GÂNDUL LIVE că ceea ce se întâmplă astăzi în cazul fratelui preşedintelui se datorează faptului că „domnul Mircea Băsescu nu a căzut la pace cu membrii clanului Bercea”. ”Mircea Băsescu este un împărat al cretinilor”, a mai comentat Cristian Tudor Popescu.

Fratele preşedintelui fusese citat în calitate de suspect în dosarul în care Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, l-a reclamat pentru trafic de influenţă. ”Eu acuma mă duc în calitate de suspect. Nu de martor, de suspect”, a spus Mircea Băsescu, la plecarea către DNA. Întrebat dacă se aşteaptă să fie reţinut de către procurorii DNA, fratele preşedintelui a răspuns: ”Nu pot să mă aştept la nimic. Nu am niciun fel de experienţă cu aşa ceva”.

Gândul vă prezintă într-un material sintetic elementele heie ale dosarului în care fratele preşedintelui riscă să îşi piardă libertate.

CITEŞTE MAI JOS:

– Profilul complet al lui Bercea Mondial
– Averea şi colecţia de doare penale ale clanului Berecea
– Cum a intrat Bercea în familia Băsescu
– Care sunt şansele ca Mircea Băsescu să fie arestat preventiv

Cronologia cazului Bercea – Băsescu

12 iunie DNA îl pune sub urmărire penală pe Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, după ce acesta a fost reclamat de Mircea Băsescu că l-ar fi şantajat. În aceeaşi cauză ginerele lui Bercea Mondial, Marius Constantin, a fost aresatat preventiv tot pentru şantajarea lui Mircea Băsescu.

Judecătorii care au dispus arestarea ginerelui lui Bercea Mondial au constat că începând cu anul 2013, ulterior încarcerării lui Sandu Anghel, membrii familiei acestuia au început să exercite presiuni asupra lui Mircea Băsescu, afirmând că Marian Căpăţână a primit de la ei importante sume de bani, ce urmau să-i fie remise fratelui preşedintelui Traian Băsescu pentru ca acesta să uzeze de relaţiile avute, cu scopul de a obţine liberarea lui Bercea Mondial.

Ameninţările au fost făcute telefonic, încă din anul 2013, de către fiul lui Sandu Anghel, Florin, discuţiile fiind înregistrate de fratele preşedintelui cu telefonul mobil, transcrierile convorbirilor aflându-se la dosar, a relatat Mediafax.

Acesta este primul dosar în care clanul Bercea l-a ameninţat pe Mircea Băsescu că va da presei informaţii compromiţătoare.
În aceeaşi dimineaţă la Antena 3 au apărut primele informaţii că familia lui Bercea Mondial i-ar fi dat 600.000 euro pentru a-i rezolva favorabil dosarele penale. Adica în sensul că Mircea Băsescu să intervină pe lângă judecători ca să obţină eliberarea lui Bercea Mondialu.

17 iunie Structura centrală a DNA preia dosarul în care familia lui Bercea Mondial l-a reclamat pe Mircea Băsescu pentru trafic de influenţă şi înşelăciune. Fiul lui Bercea a depus vineri la DNA o plângere în care susţine că ar fi plătit 600.000 euro ca să scape de dosarele penale pe care le are, susţin sursele gândul.info. Bercea Mondial ar fi reclamat prin fiul său şi faptul că 250.000 de euro din această sumă au ajuns la Mircea Băsescu fratele preşedintelui Traian Băsescu. Plângerea a fost înregistrată la Constanţa, iar acum dosarul este preluat de structura centrală a DNA.

18 iunie Antena 3 publică o serie de înregistrări din care rezultă că Mircea Băsescu şi fiul lui Bercea Mondialu discutau despre dosarele penale ale acestuia. Din înregistrări reiese că Mircea Băsescu recunoaşte că suma de 250.000 euro au ajuns la el.
„La mine au ajuns 250.000…”

În primul filmuleţ difuzat, fratele preşedintelui confirmă că i „s-a pus mormanul ăla de dolari în braţe” şi că la el ar fi ajuns „250.000”.

Florin Anghel: Voiam să te întreb ceva, te rog eu, tu ştii ce mi-a zis el? Prima dată, atunci când i-a luat pe ăia 350.000 de euro…Te-ai dus matale cu el în maşină şi i-aţi dus la Bucureşti? Aşa-i?

Mircea Băsescu: Nu.
F.A.: Dar ţi i-a adus.
M.B.: Măi, să ştii că mi-a dat.
F.A.: Ţi-a dat… dar o parte din ei… unde e, mă, mânca-ţi-aş?
M.B.: Dar să ştii că la mine a ajuns…
F.A.: Toţi?
M.B.: La mine au ajuns 250.000
F.A.: Atâta?
M.B.: Da
F.A.: Şi la el restul?
M.B.: Eu de aia eram curios atuncea, când mi s-a pus mormanul ăla de dolari în braţe. Deci la mine atât a ajuns, să ştii.

Ce urmează să se întămple în acest caz

În dosar DNA a început audierile. Astfel că primii audiaţi au fost Bercea Mondial şi fiul său. De menţionat este că deşi plângerea a fost depusă pe 12 iunie, avocatul lui Bercea Mondial, Pavel Abraham nu a permis clientului său să fie adus la DNA până joi 19 iunie, susţin surse judiciare.

În acelaşi timp DNA a dispus încă de joi dimineaţă citarea lui Mircea Băsescu pentru a fi audiat la DNA şi pentru a-şi prezenta apărarea.

Ce şanse sunt ca în acest moment Mircea Băsescu să fie reţinut şi arestat

În acest moment în spaţiul public au apărut doar înregistrările discuţiilor dintre Mircea Băsescu şi Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondialu. Florin Anghel l-a reclamat pe Mircea Băsescu la DNA pentru trafic de influenţă şi înselăciune.

Traficul de influenţă fiind argumentat cu înregistrăle video în care Mircea Băsescu spune că ar fi dorit ca Bercea să fie condamnat la o pedeapsă mai mică. Relevantă este următoarea stenogramă:
F.A.: Şi ia uite la cât l-au condamnat.
M.B.: Păi aşa era tot mersul făcut: să-l condamne cât a stat până acum şi gata. Era toată lumea mulţumită. Şi presa, şi politicienii.
F.A.: Păi ai văzut că şi presa a sărit şi a zis că prea mult i-a dat lu Bercea… Dar stai puţin. Matale când te duci acuma ultima oară la Traian, când pleci la Traian?
M.B.:Sper să mă duc sâmbătă, duminică.
În esenţă Mircea Băsescu a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra sistemului judiciar şi că ar putea influenţa sentinţa unui judecător. Acestă situaţie este reglemntată de Codul Penal astfel:

ART. 291  Traficul de influenţă

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

În cazul nostru, din datele prezentate de denunţător, adică de fiul lui Bercea Mondial, suntem în situaţia în care Mircea Băsescu este acuzat că ar fi primit bani de la clanul Mondial şi a „lasat să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act”

În continuare, datele din denunţul lui Florin Anghel vor fi coroborate cu declaraţiile tuturor părţilor implicate adică cu declaraţia lui Bercea Mondial, Mircea Băsescu şi ale persoane care pot oferi informaţii relevante. În plus, nu este clar dacă, spre exemplu, membrii claunului Bercea erau sub monitorizare şi aveau telefoanele interceptate. Acesta ar fi un alt element de probatoriu în cauză.

După încheierea audierilor de astăzi procurorii ar putea decide şi ce măsuri vor lua în continuare. Asta înseamnă că vor analiza dacă în cazul lui Mircea Băsescu este necesară reţinerea pentru 24 de ore şi apoi prezentarea sa în faţa unui judecător cu propunerea de arestare preventivă. Anchetatorii trebuie să analizeze dacă Mircea Băsescu este un pericol public şi dacă investigaţia poate fi derulată cu el în libertate fără a exista pericolul ca el să se sustragă cercetărilor sau să influenţeze martori.

Având în vedere că principalii martori din dosar, Bercea Mondial şi fiul său, sunt încarceraţi pericolul de influenţare a lor de către Mircea Băsescu este minimal. În schimb, un factor important este acela că vorbim de un dosar cu impact mare în opinia publică. Deseori judecătorii au motivat arestarea preventivă a unui suspect tocmai invocând faptul că o lipsă de fermitate a Justiţiei în cazurile de mare corupţie ar induce o stare de temere în rândul cetăţenilor.

Cazul lui Bercea Mondial poate fi comparat cu dosarele de trafic de influenţă în care sunt implicaţi spre exemplu avocaţii. De regulă, aceştiai promit clienţilor că vor interveni pe lângă magistraţi pentru a obţine o achitare sau o eliberare condiţionată din penitenciar.

Este şi cazul avocatului Aurică Cocaină din Argeş. Acesta a pretins de la familia unui inculpat recidivist suma de 50.000 euro pentru a-l scăpa de închisoare. Avocatul a susţinut că va interveni pe lângă judecători pentru a obţine eliberarea inculpatului recidivist. În final, inculpatul a fost condamnat la 14 ani de închisoare. În acest caz avocatul a fost arestat pentru că a pretins că are influenţă asupra judecătorilor.

Descrierea cazului pe scurt: „În prima jumătate a anului 2010, inculpatul Cocaină Aurică, avocat în cadrul Baroului Argeş i-a pretins unei persoane, direct sau prin intermediar, în repetate rânduri, suma de 50.000 euro, lăsând să se înţeleagă că va interveni pe lângă unii magistraţi judecători, astfel încât persoana respectivă, judecată în stare de arest preventiv pentru furt calificat şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (în stare de recidivă postcondamnatorie) să fie pusă în libertate. La data de 24.10.2010, inculpatul Cocaină Aurică a primit, prin intermediul inculpatului Popescu Constantin, de la o rudă a persoanei aflate în stare de arest preventiv, suma de 50.000 euro, pentru a interveni pe lângă judecătorii din cadrul Tribunalului Argeş, în vederea punerii în libertate a persoanei respective.”(Sursa: Comunicat DNA)

Profilul lui Bercea Mondial

Sandu Anghel, cunoscut sub numele de Bercea Mondial, este şeful clanului Mondial din Olt. Presa locală şi centrală au relatat că, după Revoluţie, Bercea Mondial şi familia sa s-au ocupat de colectarea fierului vechi şi de cămătărie. La începutul anilor `90 familia lui Sandu Anghel nu era una înstărită, ci dimpotrivă, relatările cunoscuţilor preluate de presă spun că Bercea Mondialu locuia într-o casă sărăcăcioasă.

În 2012 averea lui Bercea Mondial a fost estimată la aproape 4 milioane de euro. Gândul scria în 2011 că Mondial a construit în Slatina opt palate, toate identice, dar niciunul cu autorizaţie de construcţie. Pentru patru dintre case, cu sprijinul justiţiei oltene şi al primăriei Slatina, Mondial a câştigat procesele cu municipalitatea. 

100 de dosare penale

Pe numele lui Bercea Mondial presa a contabilizat peste 100 de dosare penale pentru infracţiuni de evaziune fiscală, dar şi pentru diverse altercaţii ale clanului interlop pe care îl conduce. Membri ai familiei lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, au fost cercetaţi de Poliţia Olt iar majoritatea anchetelor fiind constituite în urma unor plângeri făcute între ei. În 2012, erau în lucru şase dosare penale pe numele lui Bercea Mondial.

Declinul pe plan penal al lui Bercea Mondial a intervenit în februarie 2011 când a fost arestat pentru că şi-a înjunghiat propriul nepot pe Ionuţ Anghel zis Mercedes. În acest dosar au fost anchetat şi fiul său şi soţia sa. Pe 20 mai Curtea Supremă l-a condamnat pe Bercea Mondialu la 8 ani şi 9 luni de închisoare pentru tentativă de omor. Fiul său Florin Anghel a fost condamnat la cinci ani şi trei luni iar soţia sa la un an de închisoare cu executare.

Tot anul acesta Bercea Mondial a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru evaziune fiscală. Ancheta a stabilit că, în perioada 2001-2005, Bercea Mondial a acordat, sub formă de avans, marfă şi împrumuturi financiare în sumă de 50.803.591.400 de lei vechi (peste 1.000.000 de euro), în condiţiile în care între societăţile administrate de acesta şi firmele beneficiare nu s-au derulat tranzacţii comerciale. Totodată, a ridicat din conturile societăţilor administrate în baza unor documente fictive suma de 1.840.000,40 lei, reprezentând salarii.

Se lăuda cu rude din spectrul politic şi Justiţie

Bercea Mondial s-a lăudat în permanenţă cu rudele sale din zona politică. Astfel că la un moment dat acesta a declarat că unul din copiii săi a fost năşit de fostul premier Teodor Stolojan. Liderul PDL a negat acest fapt şi a declarat că a fost în campanie electorală în Olt în momentul în care Bercea Mondial l-a botezat pe fiul său Patronaş. Clanul Bercea s-a mai lăudat şi cu faptul că fiul lor Judecător ar fi fost botezat de Maria Huza, judecătoare şi fostă membră în CSM. Magistratul a negat înformaţia. 

Relaţia cu Mircea Băsescu

Oficial relaţia dintre Mircea Băsescu şi Bercea Mondial a început în 2010 când fratele preşedintelui i-a botezat unul dintre copii. Bercea Mondial a declarat în 2010 că l-a cunoscut pe Mircea Băsescu într-o benzinărie şi că ulterior i-ar fi cerut să îi boteze unul dintre copii. Mircea Băsescu a povestit puţin diferit episodul botezului: „Vinerea trecută (22 ianuarie – n.r) a venit, la mine la birou, la o cafea, un prieten însoţit de o persoană pe care mia prezentat-o ca Bercea Mondialu’. Am discutat diverse şi, la un moment dat, omul m-a întrebat: «Şefu’, nu vrei să-mi botezi nepoata? ». Iniţial, am ezitat puţin. Mi-a spus că probabil nu aş vrea pentru că e ţigan şi alte argumente de felul ăsta.Eu nu am nimic cu ţiganii, aşa că i-am zis: «Nicio problemă dom’le, o botez!». Şi aşa a rămas”, susţine Mircea Băsescu citat de Evenimentul Zilei.

Băsescu şi salba de aur de la clanul Mondialu

Preşedintele Traian Băsescu şi soţia acestuia, Maria Băsescu, au participat, în septembrie 2009, la Festivalul romilor de la Costeşti. Băsescu a asistat la un spectacol de dansuri şi muzică ţigănească, fiind luat la un moment dat de câţiva tineri şi dus pe scenă, unde a dansat alături de ei. Preşedintelui i-a fost reproşat ulterior faptul că s-a întâlnit, acolo cu Bercea Mondialu’, cu care, împreună cu soţia, a dansat.

Traian Băsescu despre Bercea Mondialu

În februarie 2011 când Bercea Mondialu a fost arestat preventiv preşedintele Traian Băsescu a fost chestionat despre legăturile fratelui său liderul interlop. .”Fratele meu e un om neimplicat politic. I-a botezat, dar asta nu i-a folosit lui Bercea Mondialu la nimic, după cum vedeţi. I-a folosit la ceva? Chiar dumneavoastră spuneaţi că a fost arestat 29 de zile. La ce credeţi că i-a folosit? Legea trebuie aplicată oricărui om, indiferent cine este el şi cine i-a botezat copiii. Nu cred că a avut vreun folos de pe urma botezului de anul trecut sau eu cel puţin nu-l constat, poate-l constataţi dumneavoastră”, a declarat Băsescu la acel moment

În martie 2011 la bilanţul Parchetului General, preşedintele Băsescu a declarat că destructurararea clanurilor interlope era o prioritate. În acest context s-a referit din nou la Bercea Mondialu. „Este un obiectiv pe care trebuie să-l preluăm noi toţi, toate instituţiile statului: În doi – trei ani să nu mai avem niciun … cum îl cheama pe ăsta cu frate-miu … pe cumătru (rade) … Bercea Mondialu … aşa. Să nu mai auzim de niciun cap de ăsta care le rezolvă el pe toate, care are influenţă de nu i se intamplă nimic, deşi are zeci de dosare”, a spus Băsescu.”

DOSARUL Băsescu-Mondial ne face celebri pe plan internaţional. Cum este văzută reţinerea fratelui preşedintelui în Washington Post, Deutsche Welle şi France Presse

Se arata, printre altele, ca:

Presa internaţională, de la Reuters şi France Presse la Washington Post sau Deutsche Welle, a preluat scandalul creat de reţinerea lui Mircea Băsescu, fratele preşedintelui României, pentru acuzaţia de trafic de influenţă. Titlurile ziariştilor străini se centrează pe preşedintele Traian Băsescu, care a negat orice implicare în scandalul de corupţie a fratelui său, însă acum se confruntă cu cereri de demisie. România este prezentată însă ca printre cele mai corupte ţări din Europa, în care justiţia a început să îşi facă treaba în ultimii ani, ”într-o mişcare fără precedent”, după cum notează Reuters.

Presa internaţională a relatat despre scandalul de corupţie în care Mircea Băsescu a fost reţinut de procurorii DNA, fiind acuzat de un trafic de influenţă pentru care a primit o mită de 250.000 de euro, pentru a influenţa dosarul interlopului Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. Jurnaliştii străini îşi centrează ştirile pe reacţia preşedintelui României, Traian Băsescu, care a negat ieri orice implicare în acest scandal şi a îndemnat justiţia să îşi facă treaba, prezentând în acelaşi timp România ca pe o ţară foarte coruptă, în care însă justiţia, monitorizată atent de la Bruxelles, a început să îşi facă treaba în ultimii ani.

Sistemul judiciar din România este prezentat ca unul care în ultimii ani a început să îşi facă treaba cu tărie, pedepsind corupţia la nivel înalt.

”Sistemul judiciar din România este atent monitorizat de Uniunea Europeană, în care ţara a intrat în 2007. Un fost prim ministru şi alţi câţiva miniştri au fost condamnaţi la închisoare pentru corupţie, în ultimii ani, într-o mişcare fără precedent în fosta ţară comunistă”, scrie France Presse.

Reuters scrie că ”România este depăşită doar de Grecia şi de Bulgaria în ce priveşte corupţia, dintre cele 28 de state membre ale UE, conform Transparency International, iar Comisia Europeană a pus sistemul de justiţie sub monitorizare specială. Mai mult de 1.000 de persoane au fost condamnate pentru corupţie anul trecut, în întreaga ţară. Cei trimişi în faţa judecătorilor au inclus şase miniştri şi parlamentari, cinci şefi de consilii judeţene, 34 de primari şi viceprimari, judecători, avocaţi şi manageri de companii de stat”.

”Fratele preşedintelui României a fost reţinut pentru acuzaţia de luare de mită”, titrează sec agenţia Reuters, în timp ce agenţia France Presse a ales să titreze ştirea cu accent pe reacţia lui Traian Băsescu: ”Preşedintele României spune că nu este implicat în cazul de trafic de influenţă al fratelui său”.

Americanii îşi titrează şi ei ştirile cu accent pe reacţia preşedintelui României, preluând ştirea agenţiei Associated Press: Washington Post scrie că ”Preşedintele României neagă implicarea în mituire”, în timp ce televiziunea Fox News arată că ”Preşedintele României îşi neagă vina după ce fratele a fost filmat în timpul unei discuţii aparent despre mită”.

Germanii de la Deutsche Welle titrează: ”Preşedintele României se confruntă cu cereri de demisie, din cauza scandalului de corupţie a fratelui său”.

Ştirile străine prezintă pe scurt acuzaţia care i se aduce lui Mircea Băsescu şi reacţia fratelui său, preşedintele României Traian Băsescu. „Preşedintele român Traian Băsescu s-a apărat joi de orice implicare într-un caz de presupus trafic de influenţă atribuit fratelui său, cerând justiţiei să facă lumină în acest caz”, scrie France Presse, citată de Mediafax.

”Preşedintele României Traian Băsescu se confruntă cu cereri de demisie în timpul acuzaţiilor aduse fratelui său, care ar fi acceptat mită de la crima organizată. Băsescu şi-a făcut din lupta anticorupţie o piesă de rezistenţă a preşedinţiei sale”, scrie Deutsche Welle.

”Preşedintele Traian Băsescu a spus că nu a interferat cu sistemul de justiţie şi a căutat să se distanţeze de fratele său, Mircea Băsescu”, notează şi Washington Post.

Mircea Băsescu a fost reţinut joi seară de procurorii DNA, fiind acuzat de trafic de influenţă, existând suspiciunea rezonabilă că a primit 250.000 de euro, prin intermediar, de la fiul interlopului Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, pentru a influenţa procesul în care acesta a fost condamnat la închisoare şi a-i obţine o pedeapsă redusă. Acest lucru nu s-a întâmplat, Bercea Mondial fiind condamnat la peste 8 ani de închisoare. Procurorii DNA cer vineri judecătorilor arestarea preventivă pentru 30 de zile a lui Mircea Băsescu. Alături de fratele preşedintelui României a mai fost reţinut şi presupusul intermediar al şpăgii, Marian Căpăţână, lider PDL local.”

MIRCEA BĂSESCU A FOST ARESTAT PREVENTIV. Dosarul complet al scandalului care îl trimite pe fratele preşedintelui DUPĂ GRATII pentru 30 de zile

Se arata, printre altele, ca:

Mircea Băsescu a fost arestat preventiv 30 de zile în dosarul în care este acuzat că ar fi primit 250.000 de euro de la Florin Anghel pentru ca, în urma intervenţiei sale la judecători, Bercea Mondial să scape de închisoare. Decizia instanţei nu este definitivă şi a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti, însă ea este excutorie, astfel că Mircea Băsescu va fi încarcerat. În referatul cu propunerea de arestare procurori susţin că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea sa de frate al preşedintelui pentru a face trafic de influenţă.

Mircea Băsescu a fost arestat preventiv pentru 30 de zile în dosarul în care este acuzat că ar fi primit 250.000 de euro de la Florin Anghel pentru ca, în urma intervenţiei sale la judecători, Bercea Mondial să scape de închisoare. În referatul cu propunerea de arestare procurorii susţin că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea sa de frate al preşedintelui pentru a face trafic de influenţă. Alături de el a fos arestat şi Marian Căpăţână, cel care a intermediat transferul banilor de la clanul Mondial la Mircea Băsescu.

Acest dosar a început în urmă cu o sătămână când un membru al familiei lui Bercea Mondial a depus la DNA Constanţa o plângere prin care reclama faptul că Mircea Băsescu a luat bani pentru a interveni în Justiţie pentru a obţine eliberarea lui Anghel Sandum zis şi Bercea Mondial. DNA a început cercetările, iar dosarul a fost preluat la structura centrală. Încă de vinerea trecută se vorbea de existenţa unor înregistrări cu Mircea Băsescu.

Aceste înregistrări care au fost utilizate în acuzarea lui Mircea Băsescu au fost date publicităţii de avocatul clanului Pavel Abraham la postul de televizune Antena 3. Joi 19 iunie de dimineaţă DNA a dispus citarea lui Mircea Băsescu ca suspect în acest caz. Se contura o infracţiune de trafic de influenţă.

În aceeaşi zi preşedintele Traian Băsescu a făcut o declaraţie publică prin s-a distanţat de fratele său. „Faptul că eşti fratele preşedintelui nu te scuteşte de plata în faţa legii. Sper ca varianta spusă de fratele meu să fie cea reală, dar cea în care voi crede este cea a justiţiei. Regret că s-a implicat într-un astfel de anturaj, cu consecinţele pe care le vedem”, a declarat Băsesc

Joi seară Mircea Băsescu este reţinut de DNA pentru 24 de ore şi procurorii cer arestarea preventivă pentru infracţiunea de trafic de influenţă. Vineri la ora 14:30 Tribunalul Bucureşti a început judecarea cererii de arestare. La ora 21:50 Tribunalul a anunţat că a decis arestarea preventivă. Avocatul lui Mircea Băsescu a contestat decizia la Curtea de Apel.

CITEŞTE REFERATUL INTEGRAL

Banii pentru traficul de influenţă verificaţi cu lampa

În referatul procurorilor Mircea Băsescu este acuzat de trafic de influenţă. Procurorii DNA susţin că banii care au ajuns la Mircea Băsescu au fost verificaţi iniţial de intermediarul Marian Căpăţână cu o lampă specială.

► A. F. a revenit în câteva zile la Constanţa având asupra sa suma de 250.000 de euro pe care i-a remis-o lui Căpăţînă Marian într-un apartament din Municipiul Constanţa, după ce bancnotele au fost verificate şi numărate cu ajutorul unui aparat pus la dispoziţie de o persoană cunoscută de către inculpatul Căpăţînă Marian Adrian. Ulterior, Căpăţînă Marian s-a deplasat la biroul lui Mircea Băsescu pentru a-i remite suma de 250.000 de euro, asigurându-l pe A. F. că inculpatul Băsescu Mircea a primit această sumă. (Sursa Referat DNA)

Referatul procurorilor DNA susţine că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea sa de frate al preşedintelui Băsescu.

►Perseverenţa inculpatului Băsescu Mircea, care, luând în calcul posibilitatea de a nu putea obţine rezultatul dorit la o instanţă care încă nu s-a pronunţat, era hotărât să obţină o soluţie favorabilă la instanţa superioară în grad, relevă un alt element de gravitate a infracţiunii pentru care este cercetat. Ambii inculpaţi s-au folosit de calitatea de membru al familiei Preşedintelui României pe care o deţine inculpatul Băsescu Mircea, pentru a da credibilitate afirmaţiilor referitoare la influenţa sau pretinsa influenţă pe care Băsescu Mircea ar putea să o aibă asupra magistraţilor şi, de asemenea, pentru a da credibilitate promisiunilor referitoare la obţinerea unor hotărâri favorabile. Inculpatul Băsescu Mircea, deşi cunoaşte obligaţiile fratelui său şi îi comunică denunţătorului într-una din discuţiile înregistrate că „el nu poate”, nu descurajează comentariile referitoare la persoana preşedintelui, ba, mai mult, le alimentează pentru a nu pierde aparenţa că ar avea influenţă asupra magistraţilor. (referatul procurorilor DNA)

Cine este judecătoare care a deliberat

Cererea de arestare a lui Mircea Băsescu este judecată de judecătoarea Brânduşa Gheorghe. Procurorul de caz de la DNA a fost Iulian Păncescu. Judecătoarea Gheorghe a decis şi arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu, a decis şi aresstarea Andreei Marta într-un dosar de proxenetism. A mai făcut parte din completul care a decis cercetarea în libertate a lui Sorin Alexandrescu, directorul Antena Tv Group, din complet făcea parte si Elena Burlan.

CSM cere apărarea independenţei justiţiei, după atacul lui Bercea la Kovesi şi Stanciu

Consiliul Superior al Magistraturii cere Inspecţiei Judiciare să facă verificări în vederea apărării independenţei justiţiei, după ce au fost făcute declaraţii referitoare la presupuse fapte de corupţie care ar fi fost săvârşite de preşedintele ICCJ, Livia Stanciu, şi şeful DNA, Codruţa Kovesi.

Anunţul CSM vine la o zi după ce, direct din duba car îl dicea la DNA, Bercea Mondial, a susţinut că o parte din banii pe care i-ar dat pentru a scăpa de închisoare ar fi ajuns la şefa DNA, Laura Codruta Kovesi, şi la preşedintele ICCJ, Livia Stanciu.

Bercea Mondial a mai spus că nu speră să mai primească înapoi aceşti bani şi că se aşteaptă ca în acest caz să fie condamnat.

Întrebat de ce nu a făcut denunţul până acum el a spus: „Pentru ca doamna Kovesi nu mi-a restituit banii până acum prin şofer”.

De asemenea, întrebat ce i-a promis Mircea Băsescu, Bercea a răspuns: „Mi-a promis Livia Stanciu. Avem date despre Livia Stanciu”.

Fratele preşedintelui a fost reţinut joi seară de procurorii DNA pentru trafic de influenţă. Mircea Băsescu va fi prezentat astăzi instanţei cu propunerea de arestare preventivă. El fusese citat, la DNA, în calitate de suspect. Mircea Băsescu a fost reclamat pentru infracţiunea de trafic de influenţă. În acelaşi dosar a fost reţinut şi Marian Căpăţână, presupusul intermediar al banilor de la Bercea Mondial. Înregistrările prezentate public de avocatul clanului Bercea par să indice că fratele preşedintelui a promis că îşi foloseşte influenţa pentru a influenţa sentinţa în dosarul în care Bercea Mondial a fost condamnat la 8 ani şi 9 luni de închisoare. Procurorii şi judecătorii vor evalua dacă Mircea Băsescu este pericol public, dacă ancheta se poate derula cu el în libertate şi dacă lăsarea lui în libertate ar induce o stare de temere în rândul populaţiei.

Cronologia cazului Bercea – Băsescu

12 iunie DNA îl pune sub urmărire penală pe Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, după ce acesta a fost reclamat de Mircea Băsescu că l-ar fi şantajat. În aceeaşi cauză ginerele lui Bercea Mondial, Marius Constantin, a fost aresatat preventiv tot pentru şantajarea lui Mircea Băsescu.

Judecătorii care au dispus arestarea ginerelui lui Bercea Mondial au constat că începând cu anul 2013, ulterior încarcerării lui Sandu Anghel, membrii familiei acestuia au început să exercite presiuni asupra lui Mircea Băsescu, afirmând că Marian Căpăţână a primit de la ei importante sume de bani, ce urmau să-i fie remise fratelui preşedintelui Traian Băsescu pentru ca acesta să uzeze de relaţiile avute, cu scopul de a obţine liberarea lui Bercea Mondial.

Ameninţările au fost făcute telefonic, încă din anul 2013, de către fiul lui Sandu Anghel, Florin, discuţiile fiind înregistrate de fratele preşedintelui cu telefonul mobil, transcrierile convorbirilor aflându-se la dosar, a relatat Mediafax.

Acesta este primul dosar în care clanul Bercea l-a ameninţat pe Mircea Băsescu că va da presei informaţii compromiţătoare.

În aceeaşi dimineaţă la Antena 3 au apărut primele informaţii că familia lui Bercea Mondial i-ar fi dat 600.000 euro pentru a-i rezolva favorabil dosarele penale. Adica în sensul că Mircea Băsescu să intervină pe lângă judecători ca să obţină eliberarea lui Bercea Mondial.

17 iunie Structura centrală a DNA preia dosarul în care familia lui Bercea Mondial l-a reclamat pe Mircea Băsescu pentru trafic de influenţă şi înşelăciune. Fiul lui Bercea a depus vineri la DNA o plângere în care susţine că ar fi plătit 600.000 euro ca să scape de dosarele penale pe care le are, susţin sursele gândul.info. Bercea Mondial ar fi reclamat prin fiul său şi faptul că 250.000 de euro din această sumă au ajuns la Mircea Băsescu fratele preşedintelui Traian Băsescu. Plângerea a fost înregistrată la Constanţa, iar acum dosarul este preluat de structura centrală a DNA.

18 iunie Antena 3 publică o serie de înregistrări din care rezultă că Mircea Băsescu şi fiul lui Bercea Mondialu discutau despre dosarele penale ale acestuia. Din înregistrări reiese că Mircea Băsescu recunoaşte că suma de 250.000 euro au ajuns la el.
„La mine au ajuns 250.000…”

În primul filmuleţ difuzat, fratele preşedintelui confirmă că i „s-a pus mormanul ăla de dolari în braţe” şi că la el ar fi ajuns „250.000”.

Florin Anghel: Voiam să te întreb ceva, te rog eu, tu ştii ce mi-a zis el? Prima dată, atunci când i-a luat pe ăia 350.000 de euro…Te-ai dus matale cu el în maşină şi i-aţi dus la Bucureşti? Aşa-i?

Mircea Băsescu: Nu.
F.A.: Dar ţi i-a adus.
M.B.: Măi, să ştii că mi-a dat.
F.A.: Ţi-a dat… dar o parte din ei… unde e, mă, mânca-ţi-aş?
M.B.: Dar să ştii că la mine a ajuns…
F.A.: Toţi?
M.B.: La mine au ajuns 250.000
F.A.: Atâta?
M.B.: Da
F.A.: Şi la el restul?
M.B.: Eu de aia eram curios atuncea, când mi s-a pus mormanul ăla de dolari în braţe. Deci la mine atât a ajuns, să ştii.”

MIRCEA BĂSESCU – VIAŢA ŞI OPERA. De la comandant de navă în arestul Poliţiei Capitalei. Cristian Tudor Popescu: „Toată afacerea nu ar fi ieşit la suprafaţă dacă s-ar fi căzut la pace cu clanul Bercea”

Se arata, printre altele, ca:

Cumetria cu familia lui Bercea Mondial l-a dus pe Mircea Băsescu direct în arestul Poliţiei Capitalei. Fratele preşedintelui a fost reţinut, joi seară, de procurorii DNA pentru trafic de influenţă, pentru a fi prezentat vineri judecătorilor cu propunerea de arestare preventivă. Cu câteva ore înainte, şeful statului s-a dezis, pentru a doua oară în viaţa sa, de fratele său, reproşându-i „anturajul” care l-a adus în această situaţie. Cu doi ani mai mic decât preşedintele, Mircea Băsescu a fost, şi el, înainte de 1989, comandantul navei „Ploieşti”. Revoluţia l-a prins, potrivit declaraţiilor sale, cu un apartament, o maşină Lada şi 600.000 de dolari. A renunţat la cariera în marină şi s-a apucat de afaceri – în armanent energie, imobiliare, creşterea puilor – în jurul cărora au izbucnit şi scandaluri. Pe Mircea Băsescu l-au deranjat, însă, momentele în care trebuia să dea şi explicaţii. În 2009, când a fost întrebat de Gândul despre acuzaţiile privind afacerile sale imobiliare, el a avut o reacţie nervoasă: „Ori îţi faci meseria, ori eşti un găozar ca alţii, cum bine v-a zis frate-miu”. Editorialistul Gândul Cristian Tudor Popescu a susţinut, la GÂNDUL LIVE, că situaţia în care a ajuns Mircea Băsescu se datorează faptului că nu s-a „căzut la pace” cu membrii clanului Bercea Mondial. „Toată afacerea nu ar fi ieşit la suprafaţă dacă s-ar fi căzut la pace între cele două părţi”, a spus el. Gândul vă prezintă mai jos un inventar al afacerilor şi scandalurilor în care a fost implicat Mircea Băsescu.

Mircea Băsescu, fratele mai mic al lui Traian Băsescu şi fost ofiţer la marina comercială, este un personaj care nu a stat departe de ochii presei, fiind implicat într-o serie de scandaluri.

După ce de multe ori l-a apărat public, Traian Băsescu s-a delimitat, joi, pentru a doua oară în viaţa lui de fratele său mai mic. „Nu mă voi transforma în avocatul fratelui meu…  Singurul lucru de care-l acuz deocamdată este anturajul„, a fost prima reacţie a preşedintelui Traian Băsescu după înregistrările cu Mircea Băsescu şi fiul lui Bercea Mondial, în care se face referire la sume de bani pentru o intervenţie în cazul eliberării interlopului. De altfel, mezinul Băsescu a declarat în cursul dimineţii de joi că a vorbit cu fratele lui de când a început scandalul de şantaj cu familia lui Bercea Mondial, iar şeful statului este „ foarte supărat” şi ştia despre cazul acesta „aşa cum ştia toată ţara”.

Mircea Băsescu a fost reţinut, joi seară, de procurorii DNA pentru Trafic de influenţă. Editorialistul Gândul Cristian Tudor Popescu a susţinut, la GÂNDUL LIVE, că situaţia în care a ajuns Mircea Băsescu este o consecinţă a faptului că acesta nu a căzut la pace cu membrii clanului Bercea. „Supăraţi, ăia au venit cu înregistrările la Parchet… Nu au fost interceptări, nu au fost ofiţeri acoperiţi  implicaţi”, a afirmat editorialistul, precizând că „toată afacerea nu ar fi ieşit la suprafaţă dacă s-ar fi căzut la pace între cele două părţi”.

„Să ne înţelegem, domnul Mircea Băsescu nu este un nevinovat abia intrat în viaţă care este prizonierul unui clan interlop. Domnul Mircea Băsescu este el însuşi un interlop, nu e de mirare că s-a înhăitat cu ei”, a mai spus editorialistul Gândul.

De pe navă, în afaceri

După Revoluţie, fratele mai mic al lui Traian Băsescu a renunţat la marina comercială şi a intrat în afaceri. Primele au fost cu iaurt şi îngheţată. Cum afacerile nu i-au mai mers a închis ambele fabrici în 2002. Au urmat afaceri cu pui, energie şi arme.

În februarie 2007, fostul lider PRM, Corneliu Vadim Tudor, a declarat, în Plenul Senatului, că fratele preşedintelui Traian Băsescu face afaceri cu ţigări în zona liberă a portului Constanţa, Mircea Băsescu a anunţat că îl va da în judecată. Motivul era că putea fi dat afară de la firma olandeză de procesat carne de pasăre, cu sediul în Portul Constanţa Sud – Agigea, la care era director.

O lună mai târziu, Gândul a dezvăluit că intermediarul de electricitate Energy Holding – incriminat dur de preşedintele Traian Băsescu şi folosit ca argument forte în acuzele de corupţie la adresa premierului de atunci Călin Popescu Tăriceanu – era partener de afaceri al firmei Plusfood SRL, administrată de Mircea Băsescu. Reacţia de atunci a şefului statului a fost că fratele lui nu îi raportează ce face.

Firma sa de păsări, Plusfood SRL, i-a adus lui Mircea Băsescu şi proteste din partea muncitorilor care l-au acuzat că îi plăteşte la negru.

Acuzaţii nedovedite de trafic cu arme

De la păsări, Mircea Băsescu a trecut la armament, astfel că la jumătatea anului 2009 s-a asociat cu şefii industriei de apărare într-o firmă de tehnică militară. Asociaţii săi au recunoscut atunci că aşteaptă sprijin de la Cotroceni pentru mari contracte. Cu o cotă de 30% Mircea Băsescu a devenit, în iunie 2009, acţionar al firmei Defence Security and Intelligence Co, alături de generalul (r) Ion Eftimie Sandu (5%), fost locţiitor al Departamentului Arme din Ministerul Apărării, de Maria Cazacu (5%), fiica lui Aurel Cazacu, directorul Direcţiei de Apărare din Ministerul Economiei şi Romeo Oiţă şi Grigore Geamănu, cu câteva 30 la sută. Acesta a fost şi primul moment în care Traian Băsescu s-a disociat de fratele său, căruia îi luase mereu apărarea până atunci. Două luni mai târziu, Mircea Băsescu a ieşit din afacere, după ce preşedintele ţării i-a cerut public asta

La scurt timp, Sorin Roşca Stănescu, jurnalist pe atunci, l-a acuzat pe fratele preşedintelui că ar fi fost implicat prin intermediul firmei sale, Romagro, în livrări ilegale de arme către organizaţii teroriste din Africa. Într-un intreviu dat ulterior, pentru gândul, Mircea Băsescu a declarat că nu îşi găseşte nicio vină legală sau morală legată de afacerea Romagro. Acuzaţiile aduse de Sorin Roşca Stănescu nu au putut fi dovedite.

„De duşmani te poti apăra, dar este extrem de greu să te aperi de propriul frate”, a spus, la vremea respectivă, Traian Băsescu, precizând că s-ar putea să nu mai intre în cursa pentru al doilea mandat la Cotroceni din acest motiv. „Dacă fratele meu se mai bagă într-o firmă din asta dubioasă s-ar putea să nu mai candidez”, a spus el.

De la naş, la şantaj şi mită

2010 este anul în care Mircea Băsescu s-a „înrudit” cu Bercea Mondial, după ce i-a botezat nepoata interlopului, ceremonia având loc la o biserică de cartier din Constanţa. Fratele preşedintelui Traian Băsescu a susţinut atunci că l-a întâlnit pe Anghel Sandu, cunoscut drept Bercea Mondial, cu numai opt zile înainte de a-i boteza nepoata, că nu l-a interesat faptul că acesta este „ţigan” şi că Traian Băsescu nu are de ce să se supere.

Un an mai târziu, după arestarea lui Sandu Anghel, a apărut informaţia că interlopul ar fi declarat că l-a mituit cu 300.000 de euro pe fratele preşedintelui, pentru ca acesta să intervină în dosarele sale. Informaţia a fost negată de Mircea Băsescu şi de procurorul de caz. Fostul avocat al lui Sandu Anghel, Sorin Calafus, a declarat, însă, că a decis să-l reprezinte pe Bercea Mondial la solicitarea lui Mircea Băsescu întrucât acesta era „îngrijorat de soarta finului”. Şi acest lucru a fost negat de fratele preşedintelui României.

În urmă cu două săptămâni, ginerele lui Bercea Mondial a fost arestat după ce l-ar fi şantajat pe Mircea Băsescu, căruia i-ar fi cerut 280.000 de euro, ameninţându-l că va face publice informaţii compromiţătoare. Fiica lui Bercea Mondial, Izaura Anghel, a susţinut însă că banii – 10.000 de euro, pe care i-a luat de la Mircea Băsescu şi pentru care s-a făcut flagrant, reprezintă o parte dintr-o datorie mai veche, de 600.000 de euro, pe care fratele preşedintelui Traian Băsescu i-a primit de la Sandu Anghel, pentru a-l ajuta pe acesta să scape de închisoare.

Situaţia s-a schimbat după ce, miercuri noaptea, Antena 3 a publicat o înregistrare în care Mircea Băsescu vorbeşte cu fiul interlopului, din care reiese că ar fi luat 250.000 de euro de la familia lui Bercea.

Un jurnalist Gândul, făcut găozar de Mircea Băsescu

Mircea Băsescu a ieşit în atenţie şi prin limbajul licenţios, după ce l-a făcut găozar pe un jurnalist Gândul care l-a contactat pentru a face precizări după ce  Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice (GIP), l-a acuzat, în 2009, că a pus pe roate la Constanţa o afacere tip Băneasa – Puiu Popoviciu. Mai precis, a fost acuzat că vrea să folosească terenuri agricole aparţinând statului pentru a dezvolta o afacere imobiliară.  „Chiar dacă am fost marinar, ştiu toate şmecheriile astea. Dacă vrei, vii aicea şi te învăţ eu cum se fac. Ori îţi faci meseria, ori eşti un găozar ca alţii, cum bine v-a zis frate-miu”, a fost răspunsul fratelui preşedintelui României.

Mircea Băsescu şi prieteniile

În 2010, mezinul Băsescu a fost acuzat de o femeie că, după un incident în trafic, a pălmuit-o cu exteriorul mânii, după ce a înjurat-o, în timp ce se afla la volanul maşinii sale. Mircea Băsescu a replicat foarte scurt: „Nu e niciun adevăr în povestea asta”. În lipsă de probe, dosarul a fost închis.

Fratele mai mic al lui Traian Băsescu a ieşit în evidenţă şi prin prieteniile sale. Una dintre acestea fiind cu Iulian Teşeleanu, fostul şef al al vămii Constanţa Sud Agigea, milionar în euro, al cărui nume a apărut în dosarul celor trei traficanţi care au încercat să asigure tranzitul a 1.203,9 kilograme de cocaină, valorând 100 de milioane de euro, dinspre Brazilia, prin România. Prietenia dintre cei doi era atât de strânsă, încât au petrecut împreună, cu familiile, Revelionul 2009 – 2010 la New York, lucru recunoscut de Mircea Băsescu într-un interviu gândul.

O altă cunoştinţă de a sa este şi fostul secretar general al MAI Laurenţiu Mironescu, trimis în judecată de procurorii DNA în dosarul Portul Constanţa, alături de senatorul Mircea Banias, Eugen Bogatu, fost director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa şi  alte 36 de persoane, inspectori vamali, intermediari şi reprezentanţi ai unor firme. În dosarul Portul Constanţa, procurorii au inserat şi o stenogramă în care fratele preşedintelui Băsescu, Mircea Băsescu, vorbeşte cu fostul secretar general al MAI, Laurenţiu Mironescu. În finalul discuţiei, Laurenţiu Mironescu se plânge că în România nu se mai poate fura.”

PRIMA REACŢIE a preşedintelui Traian Băsescu după arestarea fratelui său

Se arata, printre altele, ca:

Preşedintele Traian Băsescu susţine că nu a luat bani sau alte bunuri de la sau în numele lui Bercea Mondial pentru a interveni pentru reducerea pedepsei acestuia sau pentru graţiere. Mai mult, şeful statului nu crede că fratele său ar fi spus că i-ar fi dat bani.

La o zi de la arestarea preventivă a fratelui său, preşedintele Traian Băsescu a precizat că nu a primit bani pentru a interveni în instanţă în favoarea lui Bercea Mondial sau pentru graţiere.

„Nu cred că fratele meu ar putea să facă o astfel de afirmaţie( că i-a dat bani -n.n.) pentru că nu este adevărat. Nu am primit niciun ban şi niciun bun de la sau în numele lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, nici pentru  vreo intervenţie de reducere a pedepsei în instanţă şi nici pentru vreo graţiere. Întocmai cum nu am primit niciodată niciun ban şi niciun bun de la nimeni pentru a interveni în vreun fel în dosare sau pentru vreo graţiere”, a precizat Băsescu, pentru Realitatea TV.

În privinţa „înrudirii” fratelui său cu familia lui Bercea Mondial, căruia i-a botezat o nepoată, şeful statului spune că, dacă ar fi aflat dinainte, i-ar fi spus „să nu intre în acest anturaj”.

„ Am aflat din presă că fratele meu, Mircea Băsescu, a botezat o nepoată a lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. Ce mai era să fac
după botez? Este major. Dacă ştiam dinainte, i-aş fi spus să nu intre în acest anturaj”, a spus preşedintele. El adaugă că, imediat ce Mircea Băsescu i-a spus că e şantajat, i-a cerut să reclame acest lucru instituţiilor statului.  „Eu nu puteam să merg să fac un denunţ de şantaj în numele lui, dar, repet, i-am cerut să meargă imediat să informeze instituţiile statului”, precizează Băsescu, întrebat de ce nu a făcut el însuşi publică această situaţie atunci când a aflat de ea.

Mircea Băsescu a fost arestat preventiv 30 de zile în dosarul în care este acuzat că ar fi primit 250.000 de euro de la Florin Anghel pentru ca, în urma intervenţiei sale la judecători, Bercea Mondial să scape de închisoare. Decizia instanţei luată vineri seară nu este definitivă şi a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti, însă ea este excutorie, astfel că Mircea Băsescu va fi încarcerat. În referatul cu propunerea de arestare procurori susţin că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea sa de frate al preşedintelui pentru a face trafic de influenţă.”

Gandindu-ma la „cele doua Romanii” ale lui Adrian Nastase, chiar ma intrebam daca Mircea Basescu face parte din Romania lui Traian Basescu. Ar fi demn de toata atentia sa stim daca Bercea Mondial a contribuit sau nu la campania electorala a lui Traian Basescu sau macar a PDL-lui. „Este extrem de greu sa te aperi de propriul frate”, spune Basescu. Pentru Adrian Nastase a fost „extrem de greu” sa se apere de propriul partid sau macar de unii colegi „binevoitori”. Morala acestei povestiri interesante nu e daca Traian Basescu va demisiona sau nu va demisiona, daca trebuie sau nu s-o faca. Ci e cu totul alta, si anume ca, dupa ce nu va mai fi Presedinte, Traian Basescu nu va mai avea nici imunitatea aferenta…

Eu ma intreb altceva: cum sa renunte partidele si clasa politica la „dragii” interlopi? De unde ar mai „curge” fondurile pentru campanie, „banii pentru partid”? Numai de la niste amarate de intreprinderi de stat de unde oricum se suge puternic, conform algoritmului politic, desigur, de au ramas costelive saracele? N-ar trebui sa ne mire ca „În finalul discuţiei, Laurenţiu Mironescu se plânge că în România nu se mai poate fura.”… Pentru ca altfel, din pacate, la noi nu se poate castiga serios. As dori sa redau aici raspunsul pe care i l-am dat lui Marian, la postarea precedenta:

„[…] Pe mine nu ma intereseaza o persoana, o anumita persoana, fie ea si fratele Presedintelui. Pe mine ma intereseaza fenomenul in ansamblul sau. Economic vorbind, Romania lucreaza cu mult sub capacitatile sale reale. Distrugerile din industrie si agricultura petrecute in perioada anilor ’90 (dar si dupa) au determinat acest lucru.Gandeste-te ca au fost lasati, in urma acestor distrugeri facute cu aprobare de la cel mai inalt nivel (altfel cum?), milioane de oameni pe drumuri. Multi au emigrat. Ma uitam, spre exemplu, la industria textila – noi aveam o industrie textila foarte buna, eu asa stiam – care se zbate in dificultati mari… Or, dupa parerea mea, aceasta situatie economica generala determina fenomenul coruptiei. Si n-ar trebui sa fie de prea mare mirare legaturile intregii clase politice cu lumea interlopa (MRU chiar a evidentiat acest lucru). De ce? Pentru ca sa castigi bani cinstit trebuie sa produci ceva, sa-l pui pe piata, sa vinzi si, in felul acesta sa obtii profit. Daca se reduc capacitatile de productie, fara sa creasca productivitatea muncii, e clar ca vinzi mai putin, dar si castigi mai putin. Cresterile de PIB sunt modeste la noi (asa au fost si in perioada 1990-2000, foarte modest; cresteri semnificative s-au inregistrat, prima oara, in perioada 2000-2004 si pe urma in perioada 2004-2008, dupa care a venit criza si se resimte si astazi, cu cresteri economice foarte mici, datorate mai mult, de pilda, “unui an agricol bun”, iti dai seama…). Si atunci e clar ca nevoia de bani incepe sa se simta in societate, practic esti, cum se spune in popor, strans cu usa. Daca nu obtii bani dintr-o activitate productiva, atunci de unde oare ii poti obtine? Aici e nenorocirea…
Deci este o stransa legtura intre activitatea economica si coruptie, in sensul ca slabirea activitatii economice determina cresterea coruptiei. De aceea, pentru a combate eficient coruptia, trebuie intarita activitatea economica. Lucru asta se poate proba si in cazul Greciei si Bulgariei care ne-ar depasi, dupa cum remarca presa straina, la capitolul coruptie. Cel putin in cazul Greciei e extrem de clar: o tara care a beneficiat de fluxuri mari de capital, foarte mari, din exterior, desigur, dar cu o activitate economica slaba. Cazul Bulgariei asemanator cu al nostru, dar retinem ca Bulgaria are un PIB mai scazut decat al nostru. PIB-ul Greciei e ridicat dar e bazat in exclusivitate pe consum, deoarece fluxurile de capital care au venit in Grecia n-au facut-o mai performanta, ci doar au ridicat costurile si preturile. Eu iti spun un lucru: asa, in felul asta, la felul in care merg treburile – treburile economice, desigur – nu vad cum putem scapa de coruptie, in ciuda tuturor masurilor care se iau (DNA, Parchet etc), in ciuda faptului ca americanii ne cer sa reducem fenomenul si McCain o eroizeaza pe Kovesi, in ciuda faptului ca suntem atent monitorizati de UE. Pentru ca la orice victorie, ca sa zicem asa, impotriva coruptiei, nu se vede si o victorie in ceea ce priveste realizarile economice, cresterile economice sanatoase, cresterea nivelului de trai al populatiei. Cu alte cuvinte, climatul, mediul economic, modelul economic care a generat coruptia ramane intact. Si atunci cum sa vezi “avantajele virtutii”, vorba lui Holbach? „

si adaugam ca:

Sa ne gandim: daca ar veni investitii serioase la noi in tara s-ar schimba mediul economic sau nu? Observa ca vorbesc de investitii, nu de indatorarea masiva a tarii! Ele nu “curg” (vezi ce spuneau cei trei senatori americani care au venit la Bucuresti) datorita coruptiei existente aici. Or, dupa cum se poate constata, se lupta impotriva coruptiei, sunt si succese in acest domeniu, evidentiate chiar de partenerii nostri americani, dar lucrurile nu se schimba. Asta cum se explica?Cum se poate explica daca nu prin faptul ca, de fapt, nu se schimba mediul economic, care a generat coruptia?”

In rest, toata povestea asta cu Mircea Basescu si Bercea Mondial (Clanul Mondial – auziti ce nume, cu conotatie planetara: Mondial!! 🙂 ) este istoria unei naivitati de la un capat la celalalt. Mircea Basescu a avut naivitatea (ca sa nu zic prostia) sa se „inrudeasca” cu Bercea, botezandu-i nepoata interlopului. Interesul lui Bercea era sa aiba o piesa tare in sistem, care sa-l poata ajuta la nevoie. Or, in acest caz era vorba de fratele Presedintelui. Ceea ce a si facut, de aici si acest caz. Adica sa-i dea vreo cateva sute de mii de euro ca sa-l elibereze. Or, asta e o alta naivitate, poate chiar mai mare decat cea a lui Mircea Basescu. Dar Mircea a facut marea greseala ca nu l-a trimis la plimbare pe omul care a venit cu banii!!!! El a si recunoscut ca 250.000 de euro, luati de la familia lui Bercea, ar fi la el!!

Eu stateam si ma intrebam: oamenii astia, Mircea Basescu, cei din familia Bercea implicati in acest caz, pe ce lume se afla? Cum e posibil sa nu vezi ce se intampla? Cum e posibil sa nu intelegi nimic din tot aspectul politic al chestiunii?  Spre exemplu, cum e posibil sa-i dea fratelui Presedintelui bani ca sa intervina in sistem, sa influenteze Justitia?

Alt caz…

As dori sa va prezint si un alt caz, emblematic, as spune eu, pentru coruptia din Romania si pentru felul in care merg treburile aici:

Evenimentul Zilei

Culmea culmilor la REGIA PĂDURILOR Cluj. A fost condamnat pentru mită şi s-a întors şef la REÎMPĂDURIRI

Se arata ca:

Fostul şef al Direcţiei Silvice Cluj, inginerul silvic Traian Mariaş a fost condamnat, definitiv, în această săptămână de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la închisoare cu suspendare. Mariş a fost acuzat de luare de mită.

Traian Mariş a fost comndamnat la trei ani şi zece luni de închisoare, cu suspendare. A stat la închisoare exact o lună, mai exact primele 30 de zile după ce a fost prins în flagrant luând mită de la doi pădurari suma de 10.000 de lei, o parte din „taxa pe scaun” percepută de la fiecare angajat silvic angajat la Direcţia Silvică Cluj. 

După ce a fost eliberat, Mariş a recunoscut totul şi a beneficiat de blândeţea justiţiei, fiind condamnat de Tribunalul Cluj la trei ani şi zece luni de închisoare cu suspendare. Culmea este că după ce a fost eliberat, Mariş s-a întors la serviciu, fiind angajat la Ocolul Silvic Gilău, ca şef al serviciului care se ocupă cu reîmpădurirea pădurilor defrişate legal sau ilegal.

Pedeapsa aplicată lui Mariş a rămas valabilă şi la instanţa de recurs, astfel că acesta îşi poate vedea liniştit de împăduriri la cel mai mare şi mai „bogat” ocol silvic, din judeţul Cluj.

 

„Taxa pe scaun” era percepută de directorul Mariş

Subordonaţii lui Mariş susţin că acesta, de la momentul în care a fost numit în funcţie, pe linie politică, a fost pus numai pe căpătuială. Cei care l-au denunţat au fost pădurarii Voicu Tomoş şi Călin Bâlc. În anul care a trecut de la scandal, cei doi denunţători au fost daţi afară de la Direcţia Silvică Cluj. Cei doi au declarat la momentul respectiv că pentru a putea plăti taxa anuală de 20.000 de euro, impusă de Mariş, au fost nevoiţi la rândul lor să lase oamenii la furat în pădure. Dezastrul ecologic din pădurile din judeţul Cluj se poate observa şi din satelit.

Prima măsură luată de Mariş, fost şef la Ocolul Silvic Gilău, a fost de a schimba organigrama, mai ales la Ocoalele Silvice Mărişel şi Beliş, unde lucrează 40 de pădurari. La aceste două ocoale jaful a fost total. Versanţi întregi, care în 2010 erau împăduriţi, au fost defrişaţi în mod barbar. „A început cu schimbarea organigramei, muta pădurarii de la un canton la altul. Manevra a fost aceea de a-i face pe oameni să înţeleagă că trebuie să cotizeze pentru a rămâne pe funcţii. Unii au cotizat, cei mai mulţi, dar trei au mers la DNA şi au reclamat ce face domnul director. Dacă taxa era mare, fiecare a început să se descurce pe cont propriu să facă rost de bani pentru a plăti taxa pe scaun, cum se spune”, a declarat unul dintre pădurarii Ocolului Silvic Beliş.

Prefectul a reclamat degeaba

Înainte ca Mariş să fie arestat, prefectul de Cluj, Gheorghe Vuşcan a reclamat faptul că la un control efectuat la Ocolul Silvic Mărişel, aflat în subordinea lui Mariş, s-a descoperit o pagubă estimată la 20 de milioane de lei, fiind lipsă 61.000 de metri cubi de lemne. „Acolo este un jaf la drumul mare. Paguba este de cinci milioane de euro. Eu i-am cerut domnului director Mariş să ia măsuri şi să scape de pădurarii care au pus umărul la această situaţie. Am un raport în care se arată că în perioada 2010-2012, s-a tăiat ilegal lemn în valoare de 20 de milioane de lei. Treaba domnului Mariş era să facă ordine”, a spus prefectul.

Între timp, niciuna dintre instituţiile abilitate să afle adevărul nu a ajuns la vreo conclkuzie şi nu a găsit niciun vinovat pentru paguba imensă.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 22, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Când retorica agresivă naşte violenţă fizică

„Fa-te de temut. Sunt de acord. Dar teroarea pe care mi-o inspiri sa fie temperata de o mare idee morala.” – Denis Diderot

Nenorocirea este ca in ceea ce se intampla in zilele noastre in Europa nu exista nicio idee morala, cu atat mai putin „o mare idee morala”!

Gandul

Un adolescent român de etnie romă A FOST LINŞAT în Franţa. Preşedintele francez: ESTE INCALIFICABIL! Cum reacţionează România

Un adolescent de etnie romă provenind din România a fost găsit, vinerea trecută, inconştient, la Pierrefitte-sur-Seine, în nordul Parisului. El a fost sechestrat de un grup de persoane, care l-au bătut până l-au lăsat inconştient, după care l-au abandonat într-un cărucior de supermarket. Motivul: îl bănuiau de furt. La momentul transmiterii acestei ştiri, Darius, care are 16 ani, se află între viaţă şi moarte. După un weekend de tăcere şi confruntată cu tot mai multă acoperire mediatică a acestui subiect, societatea franceză condamnă cu fermitate, cu preşedintele şi premierul în frunte, actele „incalificabile şi nejustificate” reprezentate de agresarea băiatului.

Preşedintele Francois Hollande a denunţat, marţi, actele „incalificabile şi nejustificate”, care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez, după agresarea unui adolescent rom în regiunea pariziană, relatează AFP, potrivit Mediafax. Palatul Elysee a anunţat că Hollande „cere angajarea tuturor mijloacelor pentru găsirea autorilor acestei agresiuni”. La rândul lui, premierul francez Manuel Valls a condamnat marţi „cu mare fermitate agresarea acestui tânăr”, Darius, scrie Le Monde, care l-a cotactat pe Valls pentru a veni cu o reacţie la această agresiune. Valls a cerut ca „cei responsabili de acest act inacceptabil să fie găsiţi cât mairapid, pentru a răspunde de acţiunile lor în faţa justiţiei”, adaugă publicaţia.

Tânărul rom în vârstă de 16 ani se afla marţi în comă după ce a fost lovit de circa 12 persoane care îl suspectau de furt, potrivit poliţiei.

Adolescentul locuia împreună cu familia şi alţi romi într-o casă părăsită din cartierul Pierrefitte-sur-Seine, din nordul Parisului. El a fost găsit vineri seara de nişte trecători, în stare de inconştienţă, într-un cărucior de supermarket, abandonat în apropiere de cartierul La Cité des Poètes, a declarat o sursă din poliţie.

Potrivit primelor informaţii din cadrul anchetei, tânărul a fost bătut de persoanele respective care îl bănuiau că a jefuit cu câteva ore mai devreme apartamentul unei femei din cartier.

Totuşi, după patru zile de la linşarea minorului şi după dezvăluirea cazului de către presă, puţini oficiali politici au reacţionat, scrie Le Monde.

UPDATE 21:00 Premierul Victor Ponta: „Categoric, asemenea fapte trebuie pedepsite cu cea mai mare duritate”. Şeful executivului a lăudat reacţia rapidă şi fermă a autorităţilor franceze în acest caz.

UPDATE 20:40 Agresarea adolescentului român de etnie romă la Paris este „un act de barbarie” legat de o „răzbunare”, incidentul „neputând fi redus la antagonismului între două comunităţi”, a declarat procurorul responsabil de dosar, Sylvie Moisson. „Este vorba de un act de barbarie, de un linşare, atribuibile unui grup de indivizi. Mobilul este răzbunarea privată”, a declarat, potrivit AFP, procurorul Sylvie Moisson într-o conferinţă de presă.

UPDATE 19:43 gândul a solicitat o reacţie din partea Administraţiei Prezidenţiale la acest caz dramatic. Purtătorul de cuvânt de la Cotroceni, Bogdan Oprea, a declarat: „Când o să avem o poziţie, o să o comunicăm către toată presa”.

UPDATE 19:15 „Violenţele comise asupra unui tânăr adolescent român, vineri în localitatea Pierrefitte-sur-Seine din Franţa, sunt condamnate cu cea mai mare fermitate de către autorităţile franceze de la cel mai înalt nivel”, transmite şi Ambasada Franţei la Bucureşti.

UPDATE 16:35 Reacţia transmisă de Ministerul Afacerilor Externe din România ziarului gândul: „Ministerul Afacerilor Externe consideră cu totul incalificabil actul căruia i-a căzut victimă minorul agresat în localitatea franceză Pierrefitte-sur-Seine. Un asemenea act nu îşi găseşte absolut nicio justificare. Autorităţile române apreciază luările publice de poziţie la cel mai înalt nivel ale autorităţilor franceze (Preşedinte, prim-ministru, ministru de interne), cu privire la acest caz. Totodată, MAE constată cu maximă preocupare faptul că asemenea acte incalificabile, de o violenţă extremă, cărora le cad victime cetăţeni europeni, inclusiv români, sunt, într-o anume măsură, şi rezultatul manifestării publice de  atitudini  xenofobe şi, adesea, rasiste, din ce în ce mai prezente în abordările unora dintre politicienii din spaţiul european”.

L-au abandonat într-un cărucior de supermarket

Ministrul de Interne Bernard Cazeneuve a condamnat marţi dimineaţa, citat într-un comunicat, „cu cea mai mare fermitate violenţele la care a fost supus adolescentul”. El a subliniat că le „revine exclusiv forţelor de securitate să impună respectarea ordinii publice”. „Poliţia Judiciară este total mobilizată pentru a face rapid lumină în acest caz, să aresteze autorii faptelor şi să-i aducă în faţa justiţiei”, se mai arată în comunicat.

În această fază a investigaţiei, încredinţate Poliţiei Judiciare din departamentul Seine-Saint-Denis, Parchetul de la Bobigny rămâne prudent în legătură cu faptele şi mobilul autrilor. Se ştie, pentru moment, că un grup de persoane s-a dus în tabăra în care locuia Darius împreună cu familia sa, vineri după-amiaza. Potrivit declaraţiilor unor martori, membrii grupului erau înarmaţi cu „arme lungi” şi ar fi deschis focul fără să rănească pe cineva, după care l-au urcat pe minor la bordul unui automobil Renault Clio, către ora locală 17.30 (18.30, ora României).

Darius se afla marţi între viaţă şi moarte, după ce a fost linşat vineri, la Pierrefitte-sur-Seine, în departamentul Seine-Saint-Denis. Minorul, originar din România, a fost găsit inconştient către ora locală 23.30 (sâmbătă, 1.30, ora României), de către trecători, într-un cărucior de la un supermarket, abandonat la marginea drumului naţional numărul 1, la nivelul cartierului Cité des Poètes.

După ce l-au întins pe asfalt şi au încercat să-l resusciteze, martorii au chemat salvarea. Minorul, care prezenta fracturi multiple la nivelul capului, a fost condus la Spitalul Delafontaine, la Saint-Denis, de unde a fost transferat la Spitalul Lariboisière de la Paris. I-a fost indusă o stare de comă artificială, iar prognosticul său vital este angajat. Niciun suspect nu a fost arestat până marţi, însă au fost audiaţi numeroşi martori începând din weekend şi sunt analizate înregistrări ale camerelor de supraveghere din zonă.

Au venit cu cagule

Potrivit unor surse judiciare citate de Le Monde, este vorba despre patru răpitori. Vardu, proprietarul român al unui garaj situat lângă tabără, a declarat pentru publicaţie că soţia sa l-a chemat atunci când s-au produs faptele, avertizându-l că un grup de aproximativ zece tineri care purtau cagule creau probleme în apropierea taberei.

După câteva ore de la venirea tinerilor, mama lui Darius a primit un apel de pe telefonul fiului ei. Ea a chemat poliţia către ora locală 22.30 (23.30, ora României), afirmând că interlocutorul i-a cerut o răscumpărare în valoare de 15.000 de euro în schimbul eliberării minorului. O oră mai târziu, Darius era găsit între viaţă şi moarte la marginea drumului. Urme de funingine prezente pe corpul victimei îi determină pe anchetatori să credă că tânărul a fost dus într-o pivniţă, unde a fost bătut.

Una dintre „ipotezele serioase” explorate de către Poliţia Judiciară vizează represalii după o tentativă de furt prin efracţie în cartierul Cité des Poètes. Autorul acestei spargeri, a cărui descriere ar putea corespunde celei a lui Darius, a fost pus pe fugă de către proprietarul apartamentului, tot un minor. A fost depusă o plângere în acest sens, potrivit Le Monde.

Minorul rom nu a fost condamnat niciodată, potrivit unor surse judiciare citate de publicaţie. Însă el este cunoscut de către serviciile de poliţie, între altele pentru furturi şi o spargere. Potrivit primarului din Pierrefitte-sur-Seine Michel Fourcade, minorul ar fi fost arestat în mai multe rânduri. Potrivit lui Vardu, care se află în Franţa de trei ani, Darius ar fi comis mai multe furturi – „ceasuri, bijuterii şi argint” – în cartier.”

Si Romania Libera titreaza:

Rom de origine română, linșat în Franța

„Un minor rom român se află între viaţă şi moarte după ce a fost bătut de aproximativ 12 persoane care-l suspectau de comiterea unor infracțiuni. Președintele și premierul Franței au dezaprobat acest incident.

Citește și: UPDATE. Procuror: Agresarea minorului rom, o răzbunare. MAE consideră ”incalificabil” atacul și cere măsuri

Potrivit primelor elemente ale anchetei, minorul, în vârstă de 16 ani, ar fi fost bătut crunt de persoane care-l suspectau că a spart anterior apartamentul unei femei din localitate. “Un grup de persoane a venit să-l caute în această tabără şi l-a luat cu forţa”, a declarat o sursă din cadrul poliţiei. Minorul a fost sechestrat într-o pivniţă, unde agresorii l-au bătut cu brutalitate. Nefericitul eveniment a avut loc într-o localitate din departamentul Seine-Saint-Denis, în zona central-nordică a Franţei, relatează site-ul revistei franceze Le Nouvel Observateur.

Abandonat la supermarket

Incidentul apare în contextul în care la alegerile europarlamentare din 25 mai Frontul Național (de extremă dreapta) a câștigat alegerile europene cu un rezultat istoric de aproape 25%, depășind de departe opoziția de centru-dreapta UMP, dar și pe socialiști.

Revenind, la această linșare au participat aproximativ 12 persoane”, potrivit unei surse apropiate cazului. Mama minorului este cea care a sesizat poliţia. Tânărul a fost găsit vineri seară, inconştient, abandonat într-un cărucior de la un supermarket. Nicio persoană nu era arestată până luni seară în acest caz. Grav rănit, minorul a fost internat la Spitalul Lariboisière de la Paris, unde se află în stare critică. “Prognosticul său vital este angajat. Este în comă”, a precizat o sursă judiciară citată de Mediafax. Tânărul, în vârstă de 16 ani, trăia împreună cu familia şi alţi romi într-o casă părăsită, la marginea drumului naţional nr. 1, în dreptul cartierului Cité des Poètes, la Pierrefitte-sur-Seine. Potrivit unei surse judiciare, tânărul era cunoscut pentru comiterea unor furturi. El a fost arestat în mai multe rânduri, începând din iunie, a declarat primarul Pierrefitte-sur-Seine, Michel Fourcade. Primarul socialist a declarat că mai multe maşini au fost sparte în ultimele săptămâni în Cité des Poètes, alimentând resentimentele locuitorilor faţă de romi, pe care-i acuză că sunt autorii acestor furturi.

Romii, ținte obișnuite

Violenţele care-i vizează pe romi sunt în creştere, potrivit unor asociaţii pentru apărarea acestei minorităţi. În octombrie 2012, la Marsilia, romii au fost goniţi din tabere sub presiunea unor locuitori ostili, care au incendiat ceea ce a mai rămas din tabără. În mai 2013, familii de romi au fost agresate într-o zonă de găzduire de la Hellemmes (nord). La Paris, justiţia a eliberat, în mai, un bărbat suspectat că a aruncat cu un produs coroziv pe saltelele pe care romii le-au instalat în apropiere de domiciliul său. În unele cazuri, victime ale unor furturi ripostează cu violenţă, însă represalii asupra unor minori sunt rare şi sunt pedepsite dur de către justiţia franceză. Preşedintele François Hollande a denunţat, marţi, actele “incalificabile şi nejustificate”, care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez, după agresarea unui adolescent rom în regiunea pariziană. La rândul său, premierul Manuel Valls a condamnat cu mare fermitate agresarea tânărului. Valls a cerut ca “cei responsabili de acest act inacceptabil să fie găsiţi cât mai rapid, pentru a răspunde de acţiunile lor în faţa justiţiei”, adaugă publicaţia.”

Auzim si de masinile unor romani incendiate in Italia, langa Roma

Sunt de acord cu D-na. Cretu, dar as spune ceva mai clar: sunt lansate campanii ample de dezinformare, precum cea lansata de Daily Mail, pentru a se crea o psihoza in masa, plina de teama, la adresa emigrantilor in vederea respingerii acestora! Pe de alta parte, forte politice interesate, precum UKIP sau Frontul National, sau chiar Partidul Socialist Francez, care nu a avut pozitii clar, net diferite, disjuncte fata de UMP in privinta emigratiei, sau chiar conservatorii britanici, preseaza in plan politic cu aceleasi atitudini anti-imigratie!! Nu este vorba numai de fortele extremiste, ci, din pacate, de o cedare a fortelor democratice in fata celor extremiste. Pare a fi un fel de compromis care mie nu-mi place.  In orice caz, fata de asemenea fapte contrare Uniunii Europene ar trebui sa se aplice legea! Daca nu, formele de extremism vor evolua, vor creste atat in intensitate cat si ca arie de raspandire geografica. Adevarul este ca acest extremism nu a fost impiedicat de nimic pentru a se dezvolta, de a ajuns acum in Parlamentul European. Iar starea de criza economica, inca prezenta in Europa, e clar ca nu face altceva decat sa dea apa la moara fortelor extremiste. Austeritatea, ca doctrina economica dominanta in Europa zilelor noastre, a facilitat dezvoltarea extremismului pe continent, ducand multi oameni pe culmile disperarii. Frantei, Marii Britanii, si nu numai, ar trebui sa le reamintim ca au ratificat un tratat – Tratatul de la Lisabona (v. si aici)… Daca Uniunea Europeana si principiile sale au ajuns sa fie atat de deranjante atunci de ce l-au mai ratificat? Pentru ca dupa 6 ani de la ratificare sa asistam la astfel de fenomene sociale deplorabile! Este inadmisibil! Ar trebui cercetat ce anume facea UE, in urma cu numai cativa ani, sa fie atat de atragatoare pentru toti si sa promita fericire tarilor membre (prin ” unirea intereselor, strangerea legaturilor sociale dintre oameni si invitarea de a se stradui sa faca binele si sa se abtina de la rau” – Henri Holbach), ca acum sa devina un loc mai degraba inspaimantator… Si cine are interesul ca UE sa fie ceva de nedorit, inspaimantator chiar?   Ar trebui cercetat daca nu cumva chiar mari oficiali de la Bruxelles sunt implicati in aceasta actiune extremista de amploare, coordonand activitatile extremiste pe tot continentul. Ca sa nu ne trezim maine cu un val de atentate si asasinate in toate tarile europene! Chestiunea este deosebit de importanta si trebuie cercetat si actionat pe cale legala – prin arestarea celor care coordoneaza astfel de actiuni. Si spun asta pentru ca mie mi se pare ca se incearca invierea unui trecut sangeros din Istoria Europei, cel fascist si nazist! Or, experienta fascisto-nazista trebuie pusa sub ochii cetatenilor europeni, pentru a le arata efectele primejdioase ale acestui viciu! Este foarte interesant ce spunea Henri Holbach in Sistemul social (1773):

„Pentru a-i face pe oameni mai buni, trebuie sa-i duci pe calea cercetarii adevarului, sa-i faci sa-si cultive ratiunea, sa le pui sub ochi experientele, sa le arati efectele primejdioase ale viciului, sa-i faci sa simta avantajele virtutii. Acesta este scopul moralei. Pentru a-i face pe oameni mai fericiti trebuie sa-i faci sa-si uneasca interesele, sa strangi legaturile sociale dintre ei, sa-i inviti sa se straduiasca a face binele si sa se abtina de la rau. Iata scopul oricarui guvernamant, care nu este decat puterea societatii pusa in mainile unuia sau mai multor cetateni, pentru a-i obliga pe toti membri sai sa practice regulile moralei.

Morala este arta de a trai bine cu oamenii. Virtutea consta in a te face fericit prin fericirea pe care le-o procuri altora.”

Or, la ora actuala, in Europa, sunt forte politice care lucreaza nu la unirea intereselor, ci la dezbinarea intereselor! De aici si aparitia fenomenului extremist care are la baza un euroscepticism agresiv, ca sa zic asa.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

CORINA CRETU

Constat cu îngrijorare că, la aproape o lună de la alegerile europarlamentare,pericolul extremist creşte în intensitate în state membre ale Uniunii Europene precum Marea Britanie sau Franţa. Nu ne mai referim exclusiv la o escaladare a tensiunilor din spaţiul public generate de o retorică electorală.

Pericolul extremist a trecut la un alt nivel, care nu mai are nicio legătură cu alegerile naţionale sau europene.

La nivelul populaţiei britanice, aşa cum arată studiul anual al Atitudinilor Sociale ale Britanicilor, există un «efect UKIP» care constă în stimularea unor atitudini anti-imigraţie. Informaţiile şi statisticile oficiale ale autorităţilor britanice, cele care arată că, în realitate, imigranţii nu vin în Marea Britanie pentru beneficii, imigraţia fiind bună pentru economia britanică, nu ajung la cetăţeni. Chiar dacă realitatea contrazice minciunile celor din UKIP, un sfert dintre britanici cred în prezent că imigranţii vin în ţara lor pentru beneficii, iar 77% dintre aceştia vor reducerea imigraţiei…

Vezi articolul original 120 de cuvinte mai mult

iunie 19, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Declin…

Trebuie sa va spun ca m-am gandit foarte mult la acest subiect si e unul din motivele pentru care nici n-am mai scris pe blog in ultimile zile… Dar sa aratam despre ce este vorba:

Monitorul de Cluj

Cum îşi bate joc de Transilvania un scriitor din Caracal. A publicat o scrisoare instigatoare la ură

Liviu Andrei, un scriitor din Bucureşti, originar din Caracal a publicat pe pagina sa de Facebook o scrisoare plină de ură la adresa Transilvaniei şi Clujului. Printre altele, ardelenilor le doreşte să moară în saivane, violaţi de batali.

În scrisoarea publicată pe Facebook, scriitorul Liviu Andrei scrie că s-a săturat de Transilvania despre care spune că ar vrea să o mănânce dracii şi demonii. Iată conţinutul integral al scrisorii:

“Vreau ca România să devină principat! Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară! Nu mai vreau țiganii lu’ șasăcai, bozgorimea clujeană hrănită din ieslea magazinului Sora, ardelencele urâte, bărbătoase la chip și curve-n copite și oamenii ăia ba uriași și molâi, ba salcoți la Emil Boc, de nu știe nici dreacu ce rasă sunt! Numai rău ne-a adus Transilvania asta! Ducă-se, mânca-o-ar dracii și toți demonii lui Sabin Gherman, că până ș-ala și-a făcut școala securistă la Craiova! S-o ia ungurii și le dăm și Oltenia țigănească, că doar nu-i lăsăm fără grâu! Nu mai vreau să ne hrăniți cu produsele voastre ungurești! Nu mai vreau UDMR la mine-n Principat! Duceți-vă la mare la Balaton, no hai! Transilvania are literatură proastă, scriitori de cazan din căscaturi de castel, pișat de rastel de baroni și grofoi cu scrot de tablă! Eu nu mă simt bine acolo! Nu e România! Să muriți în saivane violați de batali! Transilvănenii ne-au scris toate manuelele alternative de până acum. De la Cluj, Sibiu și Brașov s-a început modificarea istoriei și inversarea valorilor… Îmi bag p…-n Ardeal și-n istoria voastră ungurească, masonică și de altă sorginte ghiavolească! Nu vă mai vreau! Îmi e scârbă! Să vă luați Harghita și Covasna și să vi le băgați în c…! Viză, tată! Luați-vă munții scârboși că oricum vă iau ungurii pădurile și resursele! Nu mai vreau Calul Troian la mine-n țară! Să actualizăm Trianonul ca să putem respira și noi că ne-ați călcat pe cap! Vreți ungurieni? Luați-vă și alipiți-vă de ei! Oricum, toate râurile din Ardeal se varsă-n Tisza… Reflectați la asta! ROG RECENSĂMÂNT !!!!!”

Subiectul a aparut si in Ziua de Cluj:

”Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară!” Scrisoare din Caracal

„Un scriitor din Caracal a publicat pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă, profund jignitoare la adresa Transilvaniei. Cere realizarea unui referendum privind dezlipirea acestei regiuni de restul României. Aflaţi ce a zis despre ardeleni.

Liviu Andrei, scriitorul care a publicat mesajul plin de venin este originar de unde ”s-a răsturnat carul cu proști”, adică din Caracal, dar s-a stabilit în Bucureşti. În scrisoarea publicată aduce grave injurii atât la adresa locuitorilor din Transilvania, cât şi legate de istoria şi cultura acestei regiuni. Principala sa doleanţă este realizarea unui referendum privind dezlipirea acestei regiuni de restul României.

”Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară! Nu mai vreau țiganii lu’ șasăcai, bozgorimea clujeană hrănită din ieslea magazinului Sora, ardelencele urâte, bărbătoase la chip și curve-n copite și oamenii ăia ba uriași și molâi, ba salcoți la Emil Boc, de nu știe nici dreacu ce rasă sunt! Numai rău ne-a adus Transilvania asta!”, scrie caracaleanul, care nu se oprește aici.

„Duceți-vă la mare la Balaton, no hai! Transilvania are literatură proastă, scriitori de cazan din căscaturi de castel, pișat de rastel de baroni și grofoi cu scrot de tablă! Eu nu mă simt bine acolo! Nu e România! Să muriți în saivane, violați de batali! Transilvănenii ne-au scris toate manualele alternative de până acum. De la Cluj, Sibiu și Brașov s-a început modificarea istoriei și inversarea valorilor… Îmi bag p…-n Ardeal și-n istoria voastră ungurească, masonică și de altă sorginte ghiavolească!„, mai scrie acesta.

Vezi aici scrisoarea.

Acesta nu ar fi primul mesaj veninos scris de Liviu Andrei. Blogul său este de altfel plin de postări jignitoare, pe diverse subiecte.

Citește și declarația făcută pentru ZIUA de CLUJ de către Liviu Andrei.

Sigur, s-ar putea pune problema daca nu cumva e vorba de un aspect ce tine de siguranta nationala, daca nu cumva aceasta „scrisoare” are scopul de a submina, cu buna stiinta, Romania. Acest subiect a aparut si in Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de la Realitatea, care a si spus ca planuieste sa-l dea in judecata pe Liviu Andrei.

Eu m-as intreba insa si altfel: nu e cumva un fenomen romanesc ceea ce se intampla…? Deoarece eu cred ca e mult mai ingrijorator daca ar fi asa, mai ingrijorator decat daca ar fi mana unor servicii secrete din exteriorul tarii!! Daca niste straini incep sa faca astfel de lucruri, nu sunt decat niste straini. Mai rau e cand cineva de-al tau incepe sa gandeasca asa cu adevarat.

Desigur, s-ar putea aduce drept argument ca derapajele unui Laszlo Tokes, ca sa luam acest exemplu, n-au fost niciodata sanctionate din punct de vedere legal, decat de media independenta (trebuie sau nu sa pun ghilimelele de rigoare?),  de ceea ce, generic, se numeste societatea civila si de unii politicieni. Unii ar putea spune ca fenomenul are radacini ceva mai vechi, incepand de la Sabin Gherman care se saturase, recent, de Romania. In acest caz ceea ce scrie Liviu Andrei e un fel de antiteza la ceea ce a spus Sabin Gherman.  Insa mai e ceva, pe care mai toti analistii, chiar si cei de talent, chiar si cei de prestigiu, ignora sau, poate mai bine zis, nu vor sa vada… In acest sens iata ce am gasit:

Observator Cultural

Declinul României

Autor: Mihai GHEORGHIU

România e un loc viran.

Petre Țuțea

Criza societății românești este ceva mai mult decît pare, este criza civilizației românești. Crizele politice, sociale și economice, toate prelungite pînă la a fi un mod de viață, au ca efect decăderea societății românești, înscrierea pe o orbită a statelor de  mîna a doua și poziționarea României ca o colonie, ca periferie a centrului occidental. Rezultatul dramatic este acela că România nu poate ieși structural din starea de criză endemică și de deficit major în toate domeniile. Ceea ce conduce la un statut de societate a penuriei generalizate, adică o societate a sărăciei, a corupției și a subdezvoltării. Elita politică postcomunistă, aproape în întregime de extracție comunistă și securistică, a înlocuit politica de dezvoltare economică și socială cu politica de aderare la UE. Dar aceasta este chiar rețeta falimentului unei societăți și al unei țări. Occidentul a cîștigat Războiul Rece și a impus condițiile păcii pentru viitorul previzibil, asigurîndu-și o piață de desfacere importantă prin unificarea europeană. Este problema fiecărei țări din Centrul și din Estul european ce face cu sine însăși în acest proces istoric fără precedent. Statele și societățile care nu pot ieși din degringoladă nu vor putea emite nici o pretenție la suveranitate sau măcar la participarea la luarea unor decizii în concertul european. România, după douăzeci de ani de tranziție spre capitalism, dovedește că nu se poate susține, intrînd în rolul ingrat al asistatului perpetuu. Statul român nu își poate plăti funcționarii, profesorii, medicii etc. la un nivel decent, nu poate pune în practică politici de dezvoltare și de creștere economică. Societatea românească, la rîndul ei, este o societate anomică și slab dezvoltată, care preferă ea însăși să joace rolul de asistat. Mentalitatea românului mediu este refractară respectului legii, moralității personale și sociale, este extrem individualistă și totuși gregară, nu susține competiția deschisă, supusă normelor, nu susține dialogul și cooperarea, ceea ce este efectul de lungă durată al anomiei comuniste, al obișnuinței cu asimilarea falsului și al promovării minciunii sociale.

Incapacitatea de a găsi un remediu intern pentru problemele noastre

România postcomunistă este o țară a deficitelor majore, a crizelor structurale, o țară monopolizată de o elită politică ce practică continuu jaful resurselor publice în cooperare cu elitele economice și birocratice. Dezvoltarea economică a României este deosebit de fragilă, ceea ce duce la fragilitatea sporită a țării înseși, a stabilității sale economice și sociale. Orice politică de dezvoltare este aproape imposibil de urmărit, într-un mediu atît de ostil coerenței și continuității, efortului susținut pentru perioade mai lungi. Puterea economică a țării este la limita sa inferioară, la limita de subzistență, limita de la care trebuie să intervină distincția între state funcționale și state eșuate. La ora actuală, România este o colonie economică europeană, una săracă, cu o suveranitate extrem de limitată, incapabilă, chiar în aceste condiții, de a-și juca onorabil rolul de colonie, din cauza jocului politic intern, care blochează orice politică coerentă de dezvoltare pe termen mediu și lung.

Cei zece ani de creștere economică neîntreruptă ar putea fi un argument solid împotriva acestui bilanț negativ. Din păcate, creșterea economică nu s-a capitalizat decît în forme minore în dezvoltarea economică, în dezvoltarea societății și a bunurilor de utilitate publică.

Esența problemei României nu este stagnarea economică și nici măcar deriva clasei politice, ci fenomenul de declin istoric al poporului român, declin ale cărui efecte sînt vizibile și evidente. Incapacitatea patentă,  în șaizeci de ani de istorie contemporană, de a găsi un singur remediu intern pentru propriile noastre probleme este o dovadă peremptorie că ceva mult mai grav se întîmplă cu comunitatea poporului român.

Ceea ce ni se întîmplă, fără să știm sau fără să vrem să știm, ceea ce deja s-a instaurat în micul nostru destin balcanic pigmentat cu iluzii bizantine sau romane este chiar declinul nostru istoric. Această lungă și teribilă neputință, această incapacitate de a evolua sau măcar de a ieși din paranteza imobilismului, din captivitatea insalubră a permanentului provizorat nu este decît evidența declinului. Declinul este o cădere, o decădere, o coborîre pe panta destinului într-o zonă în care survine ireparabilul neputinței de a te mai ridica. Ocuparea României de către armata rusă, urmată de ocuparea internă de către comuniștii locali, a însemnat instaurarea deplină și, posibil, definitivă a decadenței, a întreruperii energiilor active la nivel istoric ale poporului român. Incapacitatea majorității românilor de a se opune acestei ocupații a dus la instaurarea unei puteri comuniste locale de un primitivism și de o violență unice în context est-european. Această cădere masivă a întregii societăți sub dictatul represiv al regimului comunist a făcut ca orice opoziție, orice rezistență să fie anihilată, iar internalizarea dictatului comunist să fie masivă și profundă. Societatea românească a intrat în malaxorul bolșevic complet nepregătită. Eroica rezistență armată anticomunistă a unor grupuri rebele din munții României nu poate modifica bilanțul de ansamblu al căderii României. În luptă cu regimul comunist, poporul român a pierdut bătălia. După cincizeci de ani de inginerie socială comunistă, de represiune, de colaborare cu regimul, românii ies adînc loviți și modificați în resorturile lor umane intime. Uriașa maree de minciună și de perversitate duplicitară cotidiană a lăsat urme adînci în societatea românească. Aici bătălia este pierdută, în această intimitate a umanității noastre pervertite.

Supraviețuirea în marginea istoriei

Încremenirea noastră în neputință, în incapacitatea de a ne elibera din minoratul unei condiții de iobag fericit de ignoranța și de haosul în care trăiește devine o evidență sociologic probată. Condiția minoră a cetățeanului român este dată de instinctul aproape biologic de predare a oricărei responsabilități și a oricărei decizii unui stat, în care, de fapt, nu are încredere, pe care nu-l respectă și pe care nu-l acceptă decît din neputința de a face altcumva. Cu toate acestea, statul este învestit cu capacitatea magică de salvare și de întreținere a vieții cetățeanului român. Statul devine intermediarul unic între cetățeni, între persoane, înlocuind responsabilitatea acțiunii și a deciziei personale. Au loc aici o predare în fața impersonalului și un refuz al examenului interior al propriei responsabilități. Din această relație falsă derivă și raportul falsificat al oricărui român cu elita politică. Vidul prezenței personale în arena publică, în cauzele sociale și politice este umplut de falsul activism al unei clase politice care nu poate decît să falsifice, mimînd orice proces politic de normalizare. Oriunde îți îndrepți privirea poți vedea acest proces generalizat al vidului prezenței umane personale în orice proces public; ceea ce apare în acest loc, eliberat astfel de prezența umană a subiecților direct interesați, este gonflarea unui mecanism al minciunii generalizate. Societatea este părăsită de către actorii ei principali, cetățenii, pentru a fi ocupată de fantomele unei politici care nu poate depăși nicicum condiția unei mafii primitive. Poporul întreg dispare din interiorul societății, din sine însuși, pentru a se instaura într-un loc vid, al absenței oricărei reguli, responsabilități și decizii pentru sine. Ceea ce predomină aici, ceea ce face posibilă mereu această golire a oricărei prezențe umane responsabile este indiferența, o imensă indiferență față de celălalt, față de semen, în ultimă instanță, față se sine însuși. Mecanismul acestei indiferențe construiește cotidian neputința oricărei schimbări politice sau sociale, incapacitatea oricărui efort coordonat de a accede la o altă condiție istorică. În acest continuu derapaj, instiuțiile se consumă și mor în disprețul întregii comunități. Românul speră, în ultimă instanță, la o soluție ex nihilo, ceva care trebuie mereu să se întîmple pozitiv, din neantul absenței responsabilității sale. Nimic nu pare destul de important pentru o mobilizare interioară, nici măcar propria libertate sau propria salvare, totul poate curge în insignifiantul unei treceri anodine a unui timp înstrăinat. Acest animus agonic, al unei prezențe muribunde în istorie și pentru istorie, nu poate fi decît semnul unei decadențe deja instalate. A te lăsa permanent deposedat de libertate, de suveranitate, de independență nu poate fi decît marca unei regresiuni iremediabile.

Criza destinului național este un moment sau un eveniment tragic, o relativ scurtă durată a unei suferințe majore, a unui dezechilibru care este resimțit ca atare și pentru care sînt căutate deja remedii sau soluții. Declinul nu este o criză, nu este un dezechilibru, o debalansare, o cădere temporară, declinul este instaurarea echilibrului agonic al definitivului, al rămînerii definitive în golul căderii, al prăpastiei. Declinul este tocmai această perfectă acomodare la dezastru. În declinul instaurat nu mai ai putința întoarcerii la palierul ascensional al ființei naționale, totul se reduce acum la supraviețuirea în marginea istoriei și în epicentrul dezastrului interior al comunității istorice.

Perfecta instaurare în degringoladă, acordul fericit dat dezordinii, sute de mii de oameni care acceptă să fie cumpărați în alegeri cu un kilogram de zahăr și un litru de ulei, plăcerea abisală a exercițiului continuu al lipsei oricărei demnități, permanenta complicitate cu o clasă politică ce spoliază necontenit chiar viitorul națiunii, toate acestea demonstrează instalarea definitivă în declinul permanent.

Modernitatea sfîrşeşte în faliment

Secolul de aur al modernităţii româneşti, 1848-1948, se încheie într-un dezastru absolut, cu instaurarea comunismului, ceea ce însemna practic ştergerea realităţii politice, culturale şi etnice a statului român, care devenea o gubernie rusească, ceea ce se încercase de mai multe ori de-a lungul istoriei. În urmă cu peste o sută de ani, la 1831, tot o ocupaţie rusească încerca, pe lîngă spoliere, prin Kisseleff (care va primi indigenatul la 1842), o palidă modernizare birocratică, incipit al unui minim aggiornamento al unei feudalităţi care încetase totuşi, prin fanarioţi, să mai fie patriarhală. Fanarioţii înşişi, în fond, fuseseră agenţii unei modernizări incipiente, dar sfîrşiseră prin a fi urîţi de boieri şi de popor, soarta lor ca agenţi ai Porţii fiind pecetluită odată cu slăbirea poziţiilor Porţii şi cu intervenţia masivă a Rusiei în afacerile otomane. Plecarea fanarioţilor, domniile pămîntene, revoluţia mai apoi, constituie începutul unei mişcări de renaştere naţională, care a putut să fie spijinită de anumite puteri europene, astfel încît să devină o realitate politică odată cu Unirea şi instalarea lui Cuza. Crearea Principatelor Unite este o operaţiune de politică europeană, în care Franţa a avut un rol covîrşitor, deci însăşi crearea statului român modern este funcţie a politicii şi echilibrului europene, fără de care este foarte probabil că România nu ar fi fost o realitate politică pe harta Europei. Ulterior, elita ţării se va încrîncena în a crea realmente un stat naţional, o naţiune modernă în adevăratul sens al cuvîntului, încercînd să ofere toate instituţiile europene moderne noului stat creat la gurile Dunării. Procesul acesta dificil de aculturaţie, de preluare a habitusurilor unei civilizaţii occidentale care a construit un model societal, politic şi economic, va fi unul foarte dificil, dar nu lipsit de un relativ succes. România va reuşi totuşi să fie un stat european relativ funcţional, o societate cu deficite majore, dar cu o tendinţă continuă de dezvoltare. Falimentul României în ajunul războiului al doilea mondial, totuşi nu singular, să ne gîndim la Franţa, era mai degrabă un faliment politic, legat de procesele turbionare care se desfăşurau în întreaga Europă, decît un faliment intern legat de neputinţa de a internaliza valorile societăţii moderne europene, care prevedea respectarea unui set de valori minimale.

Secolul construcţiei României moderne, al fondării naţiunii române moderne, sfîrşeşte în falimentul democraţiei, în pierderea războiului şi în instaurarea la Bucureşti a unei puteri străine. După un veac fast totuşi, România sucombă în braţele Uniunii Sovietice. Abdicarea forţată a Regelui reprezintă începutul noului regim, marcarea ca definitivă a cuceririi politice de către elementele puterii bolşevice. Ceea ce este foarte important de remarcat aici este reacţia elitelor rămase încă libere, a armatei şi a poporului, capacitatea lor de opunere la un astfel de dictat care viza în fond însăşi existenţa fizică, viitorul lor imediat. Trebuie să recunoaştem cu sinceritate şi tărie că reacţia a fost nulă, România a intrat în dictatura comunistă fără nici o revoltă, fără nici un foc tras de nimeni pentru a apăra măcar o singură emblemă a ceea ce fusese pînă mai ieri o ţară, şi devenea acum o colonie bolşevică. Această incapacitate de opunere la servitute, această neputinţă de a apăra libertatea şi moştenirea unei stat construit de generaţii succesive de înaintaşi, demonstrează decăderea poporului român, situarea sa pe o orbită a unei crize istorice permanente. Comunismul care se va instaura la Bucureşti ia şi el chipul acesta al unui popor care merge în sclavie fără a se opune, fără a jertfi nimic, aşteptînd numai îmblînzirea de la sine a tiranului, plictisul cinic al ocupantului şi tranzacţia şmecheră cu puternicii zilei.  Desigur, închisorile erau pline, munţii erau ocupaţi de noii haiduci anticomunişti, dar nimic din toate acestea nu schimbă datele majore ale tranziţiei la comunism al unei societăţii secătuite de resurse, ale unui popor obosit de independenţă şi suveranitate. Nici unul dintre comunismele lagărului bolşevic nu va arăta atăt de primitiv, de haotic, de mîrşav, de penibil. Nici unul nu va fi atît de distrugător pentru propria naţiune, nici unul nu va fi atăt de suveran în a face tabula rasa. Nicăieri societatea nu va fi atît de absentă, de lipsită de reacţie, de partizană a supunerii. Tirania lui Ceauşescu, care a fost creaţia exclusivă a Securităţii române, a desăvîrşit această supunere în mocirlă a unui întreg popor de către elementele lui cele mai mîrşave. Realitatea acestei supuneri, imensitatea ei, pasivitatea cu care a fost acceptat jugul domestic al dictaturii şi minciunii, atestă gradul de decadenţă al fiinţei naţionale, caracterul irecuperabil al disoluţiei. Un popor umilit în sclavie timp de jumătate de veac nu va putea redeveni suveran şi liber, pur şi simplu este o misiune peste putinţele sale.

Nimic nu mai pare apt să îl ajute pe drumul unei reveniri la sine însuşi, nici Biserica sa, nici cultura sa, nici politica sa internă. Totul nu este decît un joc al unei simple supravieţuiri, România, deşi mai are o existenţă nominală, nu mai are una reală. Ţara este lipsită de orice putere de susţinere autonomă a unei economii care să îi dea măcar şansa unei existenţe normale. De aici şi incapacitatea de a avea o minimă politică externă, un minim profil internaţional care să o propulseze spre un statut deasupra insignifianţei. În tot acest timp pegra internă a corupţiei domină suveran o ţară care este lipsită de minime resurse, care cheltuie puţinul pe care îl are gonflînd o clasă politică complet parazitară.

Din păcate, în acest peisaj apocaliptic al unei societăţi care a fost şi este captivă unei elite care sabotează orice efort al propriului popor de a se ridica, anul 1989 nu mai înseamnă nimic. Statul român rămîne la fel de ineficient, de incapabil să-şi protejeze cetăţenii, să creeze politici de dezvoltare, chiar dacă, desigur, nu mai este atît de represiv şi de ideologizat. Statul român este la fel de captiv unei elite politice şi economice ale cărei obiective sînt doar posesia infinită a puterii de a decide accesul la resurse al propriilor membri, autoreproducerea ca elită conducătoare şi controlul politic al statului şi al societăţii. Exodul a peste două milioane de români peste hotare pentru a munci demonstrează cu tărie succesul tranziţiei româneşti, succesul elitei politice postcomuniste de a reconstrui societatea şi economia. Nu capacitatea de a munci a poporului român este în discuţie, ci capacitatea de a fructifica aceste rezultate da către o elită politică care nu are nici o apetenţă pentru un proiect naţional. Din acest punct de vedere, poziţia cetăţeanului român este aceeaşi, şi anume, captivitatea în faţa unei oligarhii, care acum nu mai este comunistă, dar păstrează puterea de a corupe suveran toate regulile şi instituţiile societăţii în folosul propriei înavuţiri, al propriei puteri.

Între 1948 şi 2011 sînt peste şaizeci de ani de decadenţă accentuată, ani de falsificare a unei întregi istorii naţionale într-un efort continuu de disoluţie a construcţiei societale româneşti. Valorile etice şi politice atîta timp falsificate nu pot fi revigorate într-o singură generaţie; nu ne poate rămîne decît speranţa că, după cei patruzeci de ani de rătăcire în pustiu, vor mai fi cîţiva prezenţi la intrarea în pămîntul făgăduinţei, care pentru noi românii, nu poate fi decît simpla accedere la normalitate, la buna rînduială şi la buna-cuviinţă.

Monarhia constituţională

Procesul istoric în care sîntem prinşi, captivi prin slăbiciune, este acela al unei instalări în disoluţie. Avem toate mărcile instituţionale ale unui stat suveran, dar nu mai avem, cu certitudine, tensiunea şi puterea necesară de a da realitate efectivă acestori mărci instituţionale, împrumutate după revoluţie, într-un efort disperat de reconstrucţie mimetică. Efectul major al decadenţei instalate este disperarea generaţiilor tinere şi educate pentru orice înseamnă rămînerea în ţară. Orice carieră este gîndită ca o posibilitate de realizare în afara ţării. De asemenea, din ce în ce mai mulţi români îşi doresc pur şi simplu ca ţara să fie guvernată, fie de străini, fie din afara ţării, aceasta fiind singura modalitate în care jaful resurselor interne ar putea fi stopat. Nu lipsesc, de altfel, propunerile serioase din afara ţării pentru administrarea unor întregi segmente instituţionale de către funcţionari străini, ca unică garanţie a instaurării ordinii. Or, aceasta revine la a spune că statul român a eşuat în a-şi exercita funcţiile, iar poporul român a eşuat în a crea o elită capabilă să conducă decent şi eficace  ţara. Aducerea lui Carol I a însemnat, la momentul respectiv, încercarea reuşită de a pune capăt crizei politice interne, de a stopa luptele intestine ale aristocraţiei româneşti şi de a conferi stabilitate şi credibilitate unui stat fragil, supus oricînd tentaţiei sau posibilităţii dezagregării. Este deci un fenomen recurent al elitelor româneşti, o boală seculară a politicii interne care se manifestă ciclic. Atunci actul revoluţionar de a aduce pe tronul României un prinţ străin, ca garant al continuităţii şi stabilităţii fragilului stat român, a avut cele mai bune rezultate.  Astăzi, poate numai revenirea la monarhia constituţională ar putea să mai salveze ceva din consensul naţional şi din capacitatea de a dialoga între noi pentru a nu ne prăbuşi cu totul şi iremediabil. Modelul spaniol nu a putut fi urmat în România din cauza opoziţiei absolute a securităţii şi armatei, urmate de oligarhia comunistă, care nu putea concepe o ţară care să fie reunită în jurul unui simbol atît de puternic ca monarhia. România trebuia jefuită şi controlată total, ceea ce nu se putea face cu un monarh constituţional în fruntea statului român. Ca şi în 1947, comuniştii revoluţionari au preferat lipsirea Românei de demnitate şi de unitate pentru a putea să-şi asigure accederea la putere fără obstacole inutile. Mitul regelui trebuia boicotat pentru crearea mitului Iliescu, tătucul bun şi apropiat poporului muncitor. Dar poporul muncitor a fost spoliat, cum nici măcar comuniştii nu o făcuseră, şi a încetat să mai ducă dorul activistului cu zîmbet larg.

Poporul român suferă astăzi consecinţele dureroase ale propriului comportament duplicitar faţă de putere, ale indiferenţei absolute pe care o are faţă de morala publică, ale încurajării  elementelor celor mai jalnice în a perpetua atitudini şi acţiuni publice de cea mai joasă speţă. Corneliu Coposu nu a putut reprezenta ceva pentru o majoritate a românilor decît după moarte, cînd era prea tîrziu. Declinul accentuat în care ne aflăm este dat tocmai de această incapacitate de a sparge cercul vicios al neputinţei generalizate la nivel public de a găsi puterea de a crea elite politice capabile de responsabilitate, de decenţă. Sîntem propriile noastre victime, lăsăm desfăşurarea răului pînă dincolo de limita admisibilului, după care nu mai  putem opri caruselul consecinţelor dezastruoase.

Disoluţia naţională

Tranziţia României de la comunism la democraţie nu este decît realitatea crudă a disoluţiei naţionale, un proces toxic, manipulat politic şi economic de oligarhia mafiotizată a fostului partid comunist şi a securităţii. Nu există nici un singur proces de reformă structurală care să fi fost dus pînă la capăt şi care să fi produs efecte benefice la scara întregii societăţi. Totul a fost manipulat, întîrziat, deviat, pierdut. Învăţămînt, sănătate, apărare naţională, asigurări sociale, totul este în derapaj, totul este în dezordine. Nu au fost finalizate decît procesele în care condiţionările externe au fost drastice şi imperative. Or, aceasta este formula abandonului, formula în care societatea refuză reforma statului, refuză reforma clasei politice, renunţă la presiunea pentru schimbare şi pentru progres politic şi moral. Formula în care poporul renunţă la a mai forma o societate, devenind populaţie, acceptă reţeta propusă, a statului oligarhic şi autoritar, incapabil să contribuie la dezvoltarea şi bunăstarea poporului, capabil doar să susţină o birocraţie coruptă cu care trebuie permanent negociat pentru siguranţa minimă a persoanei şi a bunurilor. Dacă vom fi destul de tenace în acest abandon, vom putea culege roadele falimentului total, al deşertificării ţării, al emigraţiei masive dincolo de graniţe, şi, în ultimă instanţă, a disoluţiei politice a statului român. Jefuirea continuă şi integrală a patrimoniului public, a resurselor publice, este un proces extrem de periculos, cu consecinţe foarte grave, care devin vizibile la nivelul vieţii cotidiene pentru milioane de români. Criza economică adînceşte polarizarea socială şi face mai dramatice şi mai rapide efectele pauperizării populaţiei şi ale disoluţiei ţesutului social. Cetăţenii acestei ţări trebuie să înţeleagă că acolo unde birocraţia şi oligarhia de partid eşuează în a gestiona bunurile de utilitate publică, reacţia de opoziţie şi de condamnare activă trebuie să intervină, fiind singura şansă pentru prezervarea dreptului la viitor, chiar instalaţi într-un declin istoric, aşa cum sîntem.

Decadenţa României este un proces istoric care nu cred că poate fi negat, iar gravele sale consecinţe constituie de multe decenii substanţa însăşi a vieţii noastre de cetăţeni mereu sacrificaţi, aflaţi în permanenţă în postura de cobai ai unui experiment continuu care vizează probabil aflarea limitei de la care realitatea noastră subumană va deveni natură. Prost educat, prost hrănit, prost plătit, nerespectat, permanent umilit, mereu jefuit, cetăţeanul român rezistă tuturor acestor atacuri cu indiferenţa şi răbdarea caracteristică fiinţei naţionale. Nimic nu îl mişcă pentru o acţiune fermă de opoziţie, de spargere a cercului vicios: un popor absent, o guvernare frauduloasă. Secretăm cotidian propria noastră condiţie insalubră, invităm de decenii pe toţi faliţii să ia frîiele ţării (cu excepţiile de rigoare), să conducă pentru a jefui şi să jefuiască pentru a conduce. Şi nu ne oprim niciodată din tărguiala cu proprii noştri călăi, cu cei care ne obturează cotidian viitorul nostru şi al copiilor noştri. În loc să îi urîm şi să îi îngrădim, îi încurajăm la exerciţiul de a continua să conducă ţara pe care ne-o fură de mai bine de o jumătate de veac. Disoluţia poporului român de aici porneşte şi în acest lucru se manifestă plenar: în capacitatea de a secreta permanent o clasă de indivizi căreia i se supune pînă la anihilare, pînă la pierderea oricărei speranţe de viaţă. În comunism a existat scuza terorii pentru lipsa de opoziţie la distrugerea ţării, astăzi vedem că nu ameninţarea era marele impediment, ci incapacitatea de a regăsi resorturile interioare pentru orice opoziţie, pentru orice acţiune fermă, pentru orice încercare de reinstaurare a valorilor şi a normalităţii. Jaful pe care îl practică clasa politică nu se poate desăvîrşi în lipsa complicităţii birocraţiei, poliţiei, justiţiei, securităţii şi a noastră înşine, a cetăţeanului care devine, prin indiferenţă, complicele acestui proces. Ştim cu toţii cum în toate instituţiile bugetare există conspiraţia tăcerii cu privire la cheltuirea bugetelor, cum indiferenţa şi privirea piezişă ţin loc de orice interogaţie responsabilă. Onestitatea, dacă există, este totdeauna laşă la români.

Războiul civil între oligarhie şi populaţie

Corupţia endemică a oligarhiei româneşti, clasă parazitară prin excelenţă, dar care îşi însuşeşte programatic toate instrumentele statului de drept, pe care le anihilează pentru a putea guverna în mod fraudulos, crează o întreagă realitate politică şi socială la nivelul întregii societăţi româneşti. Această realitate înseamnă milioane de vieţi care sînt jefuite de un prezent şi de un viitor în limitele decenţei şi normalităţii. Generaţii întregi se succed supuse aceluiaşi calvar al sărăciei, haosului şi degringoladei, minciunii, mecanismelor de falsificare şi de contraselecţie a valorilor în societatea românească. Furtul este o realitate suverană în România, administraţia publică, care este destinată prin chiar natura ei servirii interesului public, este permanent lovită de anularea funcţiei sale, prin ineficienţă şi corupţie generală. În fond, în România are loc un război civil rece permanent între oligarhie şi marea masă a populaţiei, care trebuie să smulgă exercitarea normală a drepturilor sale politicii parazitare a oligarhiei politice. Sentimentul cel mai răspîndit este acela că statul este ocupat de o prezenţă străină, care aserveşte constant resursele de dezvoltare ale a majorităţii populaţiei. Cum poate rezista acest mecanism decenii la rînd, cum se poate perpetua şi rafina, devenind imbatabil, irezistibil?! Prin continua cucerire a statului de către mafie şi prin pasivitatea fără margini a poporului care este dispus să dizolve aservirea numai prin răbdare, ceea ce pare a fi un atavism din epoca în care ţara era ocupată de armatele străine, care, după jaful tuturor resurselor publice şi private, se retrăgeau într-un final, lasînd libere pămînturile ocupate. Atitudinea noastră trădează această „lege a firii“, pentru că respingem orice acţiune de opoziţie care ne-ar putea duce la conflict deschis cu spoliatorii patrimoniului public. Ştim că sîntem furaţi, spoliaţi, ştim că ni se fură viitorul, ştim că am putea trăi mai bine şi mai uşor, dacă jaful ar înceta, dar nu ne putem opune în mod ferm, nu putem ameninţa impunitatea oligarhiei care ne aserveşte continuu.

Este aici doar o pulsiune stihială a ethosului românesc sau este vorba şi de ceva exterior acestui ethos, de o forţă care atacă, presează, dizlocă? În mod cert această forţă există, se exercită, dar aceasta este însăşi istoria, devenirea istorică. Forţa unui popor este aceea de a se opune, de a contrazice impulsul forţei care tinde să-l anihileze. Se mai opune poporul român propriei sale anihilări? Nu sînt semne. De aici şi diagnosticul decadenţei sale. La ora actuală poporul român este un popor abolit, dar nu de inamicii săi, ci de propria sa abdicare de la sine însuşi. Această constatare, deşi dramatică şi dureroasă, nu trebuie să revolte pe nimeni.

Realitatea acestei absenţe a puterii de a rezista în mod activ acţiunii negative şi distructive a unei minorităţi care falsifică permanent destinul acestei ţări, realitate pe care o moştenim deja de peste o jumătate de veac, a devenit natură, s-a transformat în istorie, este istorie. Această realitate este declinul României, decadenţa poporului român care nu mai poate elimina dăunătorii. Declinul României este un proces istoric solid instaurat, şi nu putem spera decît că nu va fi ireversibil. Secolul al XVIII+lea, secolul fanarioţilor, a fost de asemenea un secol al unui declin accentuat, un veac de disoluţie şi de aservire fără precedent. A fost urmat de un secol de construcţie şi dezvoltare naţională; pentru noi ce va urma?”

Un articol foarte bine scris si, mai ales, bine gandit, as zice eu. Am dorit sa-l am pe blog! Un articol care ne indeamna spre reflectie si de la care am putea porni in explicarea fenomenelor evidentiate mai sus. Pentru ca nu e suficient sa condamnam astfel de fenomene, trebuie sa le si explicam. Am citit si un alt articol, pe aceeasi tema, dar scris intr-un alt registru, dupa cum usor se poate constata:

Revista 22

Declinul României

de Cristian Campeanu

Cu 20 de ani în urmă, totul „era de făcut” în România, aşa cum spunea odinioară Andrei Pleşu. Refacerea organismului naţional – de la substanţa lui biologică, degradată de anii de pauperizare forţată, până la cea economică socială sau politică, de la ţesutul lui cultural, până la (în)toarcerea fibrei lui morale şi spirituale – era o operă care stătea întotdeauna înaintea noastră, în viitor. A venit însă timpul să gândim posibilitatea ca cele mai bune momente ale României să fie deja în urma ei, în trecut, cu toate consecinţele care decurg din acest gând.

Puţine episoade mai dezolante decât cel consumat miercuri în hemiciclul Parlamentului European de la Strasbourg, cu un prim act – lansarea proiectului federalist european -, încărcată de povara grea a semnificaţiei şi consecinţelor sale istorice şi animată de prezenţa vie şi dezbaterile aprinse adecvate momentului, aflat într-un contrastat atât de dramatic cu cel imediat următor, în care tăcerea tristă a aceluiaşi amfiteatru părăsit era spartă găunos de mojiciile europarlamentarului pesedist Cătălin Ivan adresate comisarului Viviane Reding, de stridenţele de precupeaţă ale Noricăi Nicolai, de zgomotul degradării morale în direct oferit de Renate Weber sau de discursul colcăitor al lui Graham Watson, totul asezonat cu delirul prăfuit al bufonului expirat Corneliu Vadim Tudor. Încă şi mai dezolantă, descrierea evenimentului în presa şi la televiziunile de la Bucureşti, de la care am aflat ce prestaţii odioase şi lamentabile au avut doamnele Reding şi Monica Macovei şi ce figură luminoasă au făcut Creţu şi Graham Watson (politician amoral de un oportunism perfect, detestabil şi detestat în cercuri europene dar devenit far călăuzitor la Antena 3), semn de netăgăduit al degradării dincolo de orice posibilitate de a fi reparată a calităţii profesionale şi etice a jurnalismului românesc.

Declinul ireversibl al presei noastre însoţeşte, din nefericire, declinul general şi galopant al societăţii româneşti. Faptul că spaţiul politic a fost populat cu figuri bidimensionale din punct de vedere moral, groteşti prin ignoranţă, proastă creştere şi agresivitate a golit de conţinut viaţa politică românească într-o asemenea măsură încât nu ne mai putem aştepta în mod raţional la o ieşire din această mlaştină. În 1990 era încă totul de făcut în pofida speranţelor strivite de bâtele minereşti. În 2012, Piaţa Universităţii a ajuns scena contrarevoluţiei concoctate în studiourile lui Voiculescu şi propagate de figuri sulfuroase ca Dogaru, Ciutacu, Badea sau Ciuvică. În 2000, aderarea la NATO şi Uniunea Europeană oferea încă perspective astfel că în pofida tentaculelor pe care le întindea peste ţară mafia lui Iliescu, Năstase, Stănoiu, DIP, Micky Şpagă sau Cozmâncă, încă mai erau multe, dacă nu totul de făcut. Chiar şi în 2007, imediat după aderare, întrebarea despre calea cea mai bună pe care ar trebui să apuce România era de actualitate pentru că integrarea ne oferea încă o mulţime de lucruri de făcut. În 2012, ne aflăm în deplină blazare naţională. Nimeni nu mai este capabil nici politic, nici intelectual să ofere un proiect sau o viziune cât de modestă pentru România şi nici măcar nu mai are vreun interes să o facă. În 2012, o dezbatere despre viitorul Europei nu are nicio relevanţă în spaţiul politic românesc pentru că nu mai există suficienţi oameni politici care să perceapă Europa ca parte din viitorul României. În 2012, nu mai discutăm încotro se îndreaptă România, care dintre căile alternative sunt mai eficiente, mai bune ori mai drepte pentru că nici măcar nu mai are cine purta această conversaţie. Când intelectuali şi jurnalişti care odinioară se luptau cu naţionalismul securisto-vadimist au ajuns astăzi să denunţe grotesc „Înalta Poartă” europeană de la Bruxelles şi imperialismul american care vor să ne secătuiască biata ţărişoară de bogăţii cu mâna lui Băsescu, realizezi că dezbaterea naţională nu mai poate fi recuperată. Când figuri politice altădată onorabile ca Emil Constantinescu sau Zoe Petre se comportă ca agenţi de influenţă ai lui Voiculescu, abisul moral în care a coborât România devine înspăimântător. Nici populaţia, nici actorii politici care o reprezintă, nici vocile care ar trebui să conducă dezbaterea nu mai sunt capabile să găsească resurse de speranţă pe care să le proiecteze asupra viitorului colectiv. România a devenit, dacă nu o ţară fără viitor, atunci o ţară fără orizont, semn al unui declin accelarat.

În economie, semnele declinului sunt peste tot şi nu se datorează întotdeauna crizei. Nimeni nu mai pare înclinat să investească bani şi încredere în viitorul României, în dezvoltarea şi în prosperitatea ei. Cele mai îndrăzneţe idei vehiculate în ultimul timp se învârt în jurul modalităţilor de găsi suficiente venituri la buget pentru acoperirea pensiilor şi salariilor bugetarilor şi unei asistenţe medicale mizerabile dar minimale. Pe nimeni nu mai interesează investiţiile române sau străine, infrastructura şi creşterea durabilă, de aceea se taie banii de la investiţii. Nimeni nu-şi bate serios capul cu fondurile europene pentru că o ţară în declin nu are nevoie cu adevărat să se dezvolte, ci doar să supravieţuiască. În varianta bucureşteană, dezbaterea despre Europa se reduce la cât de mult din economia românească poate fi adusă sub controlul statului şi cât de repede înainte ca blitz-ul german să lovească cu toată forţa. O ţară în care două milioane de oameni ţin în spate întreaga economie, întregul aparat administrativ şi întregul sistem social este o ţară care se stinge şi dacă singurele soluţii cu care operează experţii sunt cele centralist-etatiste, atunci suntem condamnaţi la o agonie îndelungată. Când intelectuali de prim rang sunt dispuşi să cauţioneze guvernul Ponta numai pentru că visează în secret că acesta va transforma România în paradisul redistributiv al tehnocraţilor, atunci orice speranţă în bun simţ şi raţiune a murit.

Când orizonturile culturale ale Românie sunt închise prin ordonanţe de urgenţă, când educaţia este maculată iar integritatea academică este insultată de refuzul statului de a permite celei mai prestigiose universităţi a ţării de a numi „plagiat evident” un plagiat evident, când puţinele personaje luminoase precum Monica Macovei ajung la stâlpul infamiei iar puţinele instituţii onorabile precum ICR sau DNA ajung ţinta oprobriului naţional, atunci a venit timpul să admitem că cele mai bune vremuri ale istoriei României sunt în urma noastră şi că am intrat pe panta declinului naţional.”

Sa privim lucrurile si dintr-un alt punct de vedere si vom vedea ca avem la ce medita (si inca foarte serios!!):

Obiectiv.info

Părintele Arsenie Boca, cugetare tristă despre VIITORUL ROMÂNIEI

Părintele Arsenia Boca este considerat cel mai mare duhovnic pe care l-au avut românii vreodată. Cunoaştem multe învăţături ale „Sfântului din Ardeal” dar există şi unele mărturii ale oamenilor care au stat de vorbă cu preotul şi care ne pot „lumina” în multe privinţe. Astăzi, despre viitorul României văzut de Arsenie Boca.

Din marturia Protos. Ghelasie Tepes (Sighisoara) despre Parintele Arsenie Boca:

“[…] – Despre viitor Parintele Arsenie a zis ceva?

– Despre viitor mi-a zis atunci cand m-a intrebat cata scoala am facut si i-am zis ca liceul. Mi-a zis:

“Ma, du-te la scoala si fa scoala, ca o sa vina vremea cand cu 2-3 facultati nu ai unde sa te angajezi”.

Si a mai zis:

“Vezi ca eu nu mai prind vremea aceea, dar voi o prindeti”.

Si uitati ca am prins-o! Exact cum a zis parintele: cu 2-3 facultati nu avem unde sa ne mai angajam.

Cand mergeam la dansul, mai mergeam cate 2-3 parinti de la Sambata. Stiu ca, odata, parintele Ieronim de la Sambata l-a intrebat despre comunism. Atunci comunistii persecutau credinta si au fost multi care au suferit. Greco-catolicii se lauda ca numai ei au suferit atunci. Comunistii nu se uitau ca esti Greco-catolic sau ortodox etc. Daca auzeau ca crezi in Dumnezeu, te-au persecutat si te-au batut si te-au nenorocit. Parintele Ieronim a intrebat: “Parinte, ce ne facem, ca uite, comunistii ne strica bisericile si distrug credinta, ortodoxia?” Atunci tocmai distrugeau biserica Sfanta Vineri la Bucuresti. Si a zis Parintele:

“Nu, ma, nici acestia, nici ailalti (nici cei care vin dupa ei), ci ceilalti. Atunci sa va temeti, ca va fi greu de credinta”.

Cine poate intelege ce a zis Parintele…

Alt parinte a intrebat: “Parinte, am auzit ca Romania e Gradina Maicii Domnului si o iubeste Dumnezeu…”. Parintele Arsenie statea si se uita la noi:

“O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie, ca Dumnezeu pe cine iubeste, bate. Sa stii ca va veni bataie. Toti vor fi zguduiti si batuti, dar vai unde va ajunge pleasna”.

Este vorba despre pleasna lui Dumnezeu. Pleasna e pedeapsa cea mai puternica. Toate tarile vor fi pedepsite; uitati-va ca toate au cate o bataie, toate au cate o mustrare. Noi ne laudam ca suntem ortodocsi, dar cate avorturi avem? Suntem aproape prima tara de pe Glob cu avorturile. Mie mi-e rusine sa zic ca sunt tara ortodoxa si sunt prima cu avorturi. Sau ti-e rusine sa zici ca suntem tara ortodoxa si cand auzi cate crime si cate omoruri se fac. Ar trebui mai multa credinta ortodoxa si traire reala. Si daca suntem plini de pacate si de patimi, sa ne punem la picioarele Mantuitorului, ca El ne ridica, ne scoate. Dar pana nu ne punem sincer acolo, slaba nadejde ca Romania e Gradina Maicii Domnului.

[…] Omul nu mai stie acum nici sa ceara, nici sa multumeasca, nici sa se roage, dar multi se duc la biserica si se imbulzesc acolo ca oile. Nu asa! Ne ducem cu un scop: sa ne mantuim, de asta ne ducem la biserica, de asta credem in Dumnezeu. Daca mergi la biserica si nu ceri mantuire, nu ceri inima buna, nu ceri sa te impaci cu dusmanul tau, ce cauti acolo? Nu vedeti ca cel care vine la biserica si e dusmanit, tot asa ramane dusmanit; cel care injura, tot asa injura. Si atunci, ce transformare s-a facut acolo? E greu pana patrunzi in sufletul omului…”

(din: Parintele Arsenie Boca, Un om mai presus de oameni. Marturii, volumul 4, Editura Agaton, 2011) (subl. mea)

In ceea ce priveste comunismul, ma gandesc cateodata la Pitirim Sorokin, sociolog american de origine rusa, care a emigrat in US in anul 1923, profesor de sociologie la Universitatile din Minnesota (1924–30) si Harvard (1930–59). El considera comunismul drept „pesta omului”. Are lucrari in ceea ce privste diferentierea sociala, stratificatia sociala, conflictul social, mentalitatea culturala. Or, comunismul a urmarit eliminarea fizica a unui strat social si amestecarea claselor sociale, cu consecinte dintre cele mai nefaste pentru intreaga societate. Noi traim azi efectul a ceea ce a facut comunismul in Romania: amestecarea ceausista a acestor straturi sociale, determinata in principal de industrializarea fortata din anii ’70. In analiza trebuie tinut cont de aceasta particularitate care nu e numai a Romaniei, ci a intregii Europe de Est, fosta comunista. In comunism nu trebuia sa fie decat un singur strat social, o singura clasa sociala, cea numita generic „muncitoare” si o singura valoare, cea comunista, desigur. Legat de patriotism sa nu uitam cum dupa perioada Dej, in care aceasta valoare – patriotismul – a fost estompata voit, ca sa nu-i supere pe rusi, in perioada Ceausescu ea a fost pur si simplu confiscata de comunisti, mai ales sau mai exact spus de catre dictator care era in rand cu marile figuri istorice ale neamului: Mihai Viteazul, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare s.a., precursori ai comunismului si ai lui Ceausescu. Asta era doctrina ceausista in ceea ce priveste patriotismul. Or, o astfel de doctrina a dus la degradarea acestei valori – patriotismul – care, din pacate, in zilele noastre a decazut mult, a ajuns desueta, mai ales in randul tinerei generatii si nici nu a mai fost cultivata cum trebuie dupa Revolutie. Si mai trebuie evidentiata diseminarea neincrederii intre oameni in intreaga societate, lucru pe care comunistii l-au facut cu ajutorul Securitatii, cu efecte sociale catastrofale si foarte greu de indreptat…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 16, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 24 comentarii

Trei senatori americani la Bucuresti

Gandul

Senatorii americani John McCain, Ron Johnson şi Christopher Murphy, la INTERVIURILE GÂNDUL: „Dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să restricţioneze lupta anticorupţie, asta ne afectează relaţiile cu România”

Se arata, printre altele, ca:

Trei dintre cei mai influenţi senatori americani au venit în România pentru a transmite mesajul SUA de susţinere faţă de progresele înregistrate aici în domeniul militar şi al indepedenţei energetice, dar mai ales faţă de lupta anticorupţie. Republicanul John McCain a spus că restricţionarea de către Parlament a anchetelor de corupţie „afectează relaţia României cu SUA”, democratul Christopher Murphy a arătat că un Parlament care îşi protejează membrii de anchetele procurorilor este de neconceput în SUA şi ar fi „luat în râs” la Washington, iar republicanul Ron Johnson a spus că un sistem corupt împiedică investiţiile şi nu permite independenţa energetică faţă de Rusia.

Sosiţi sâmbătă în România, trei dintre cei mai influenţi senatori americani au avut întâlniri cu preşedintele Traian Băsescu, cu şefa DNA Laura Codruţa Kovesi, şi cu ministrul de Externe Titus Corlăţean, cu care au discutat probleme privind securitatea în Europa de Est şi la Marea Neagră, parteneriatul strategic SUA-România şi relocarea resurselor NATO către Est. Duminică, republicanii John McCain, Ron Johnson şi democratul Christopher Murphy au venit la gândul, pentru un interviu în exclusivitate în România, realizat de Florin Negruţiu, redactor şef gândul.

Principalul mesaj pentru Româniaeste importanţa continuării luptei anticorupţie. Republicanul John McCain a spus că restricţionarea de către Parlament a anchetelor de corupţie afectează relaţia României cu SUA, democratul Christopher Murphy a arătat că un Parlament care îşi protejează membrii de anchetele procurorilor este de neconceput în SUA şi ar fi luat în râs la Washington, iar republicanul Ron Johnson a spus că un sistem corupt împiedică investiţiile şi nu permite independenţa energetică faţă de Rusia.

„Respectăm enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie (Laura Codruţa Kovesi – n.r), cred că este un adevărat erou şi evident, dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să-i restricţioneze activitatea şi să o dea înapoi, asta ne afectează relaţiile”, a spus John McCain, pentru gândul.

„Singura cale prin care un om de afaceri, străin sau de aici, îşi va asuma riscul să investească un capital este dacă va realiza că aveţi legi care se aplică tuturor în mod corect şi că există un sistem necorupt”, a declarat la rândul senatorul Ron Johnson.

„Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi, în SUA.Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA”, a adăugat senatorul democrat Christopher Murphy.

Cei trei senatori au misiunea de a-şi convinge colegii din Congres să susţină angajamentul financiar al SUA faţă de întărirea apărării în cadrul NATO şi al relocării unor capabilităţi militare aflate în prezent mai ales în Vest, către centrul şi Estul Europei, inclusiv în România. În interviul pentru Gândul, senatorii americani au criticat dur reacţia prea slabă a puterilor europene în faţa agresiunii Rusiei în Ucraina, reproşând Franţei că a livrat nave de război Rusiei sau Germaniei că nu a reacţionat, pentru a-şi proteja interesele economice. Republicanii au criticat şi administraţia Obama pentru aceeaşi slăbiciune în faţa lui Putin. Cei trei au vorbit despre necesitatea de a reinvesti în puterea militară a NATO şi de a aloca inteligent resursele Alianţei în raport cu mişcările Rusiei.

De asemenea, senatorii au arătat că Rusia nu poate fi combătută eficient dacă statele europene nu îşi recâştigă independenţa energetică, iar subiectul exploatării propriilor resurse naturale, inclusiv a gazelor de şist, chiar dacă este delicat, trebuie dezbătut şi pus în balanţa geopolitică. McCain a numit Rusia „o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”. Totodată, americanii au arătat că întărirea NATO pe flancul estic nu presupune crearea de noi baze militare, ci exploatarea mai puternică a celor existente. Nu în ultimul rând, senatorii au vorbit despre lupta anticorupţie ca fiind esenţială pentru investiţiile necesare atingerii independenţei faţă de Rusia, ei spunând printre altele că ideea unui Parlament care să îşi protejeze propriii membri în faţa unor anchete ale procurorilor ar fi luată în râs în SUA, unde nu există niciun fel de imunitate în faţa legii.

Cei trei oficiali au vorbit la gândul despre cinci mari probleme:

agresiunea Rusiei, care cu Vladimir Putin la cârmă încearcă să restabilească influenţa Imperiului Rus şi a URSS în străinătatea apropiată şi să destabilizeze Estul Europei şi reacţia dezamăgitor de slabă a puterilor europene şi a administraţiei Obama faţă de această agresiune.

necesitatea ca SUA, dar mai ales Europa să reinvestească fonduri în puterea militară a NATO şi să relocheze inteligent resursele şi capabilităţile militare ale Alianţei din Vest către centrul şi Estul Europei, pentru a contracara agresiunile Rusiei. Dacă fiecare stat NATO şi-ar atinge cota de 2% din PIB pentru apărare, ar însemna un plus anual de 82 de miliarde de dolari pentru apărarea NATO, a spus senatorul Ron Johnson. Acest lucru nu implică stabilirea de noi baze militare în ţări ca România, ci folosirea mult mai accentuată a celor deja existente, prin exerciţii comune şi rotaţii permanente de trupe, aşa cum se întâmplă deja în România.

necesitatea de a atinge independenţa energetică a Europei faţă de gazul şi petrolul Rusiei, acest lucru implicând cel puţin dezbaterea privind cum ar trebui exploatate, respectând normele de mediu, propriile resurse naturale, inclusiv gazele de şist. McCain a numit Rusia „o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”.

lupta anticorupţie care trebuie susţinută în România şi în Europa, pentru a permite astfel investitorilor să vină aici şi astfel să spargă monopolul energetic rusesc, lucru care ar contracara agresiunile Rusiei. John McCain s-a referit la şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, ca la „un veritabil erou”, iar senatorul Murphy a spus că ideea ca Parlamentul să poată să-şi protejeze membrii în faţa anchetelor procurorilor, votând asupra imunităţii lor, ar fi „de tot râsul” în SUA.

eliminarea vizelor SUA pentru români şi trimiterea unui ambasador cu puteri depline la Bucureşti au fost de asemenea subiecte abordate de senatorii americani. Cei trei au promovat la Washington legislaţia nouă privind imigraţia, incluzând şi posibilitatea ca România să intre în Visa Waiver, însă acum legea se află în Camerea Reprezentanţilor. În ce priveşte faptul că administraţia Obama întârzie de un an şi jumătate să nominalizeze un ambasador deplin la Bucureşti, McCain a fost tranşant: „Ne este jenă!”.

Iată cele mai importante declaraţii ale senatorilor americani:

John McCain (republican):

John McCain, 77 de ani, este senator de Arizona şi o legendă vie a politicii americane, aflat la al cincilea mandat în Congres. Erou de război, după ce a fost prizonier în lagărele din Vietnam timp de 6 ani, căpitanul de puşcaşi marini McCain a intrat în politică în urmă cu peste 30 de ani. În 2008, a fost contracandidatul lui Barack Obama, rămânând una dintre cele mai critice voci la adresa politicilor sale.

„Văd posibilitatea unei destabilizări, de exemplu în Moldova, Transnistria, la Odessa, ştim că Vladimir Putin continuă să trimită agenţi FSB şi alte trupe ruseşti în Ucraina, în ciuda declaraţiilor sale care spun că nu. Cred că există ameninţarea unei destabilizări mai ales în Moldova, care ar putea să urmeze, şi de aceea este extrem de important să arătăm solidaritatea noastră şi dorinţa de a sprijini şi coopera”.

„Nu cred că e nevoie să îi spun preşedintelui Obama cât de serioasă este situaţia, dar i-aş spune că, în opinia mea şi a prietenilor noştri europeni, ar trebui să fie mult mai ferm decât a fost faţă de acţiunile lui Vladimir Putin”.

„Nu am fost surprins, dar am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin. (…) De ce? Din cauza dependenţei europene de energia rusească. Cheia pentru asta este să facem toate eforturile pentru a câştiga independenţa energetică a acestor ţări şi cred că România este pe primele locuri în atingerea acestor obiective, inclusiv prin proiectul conductei către Moldova. Acesta este singurul mod prin care putem vedea o reacţie mult mai puternică, mai viguroasă la agresiunea lui Vladimir Putin”.

„NATO este probabil cea mai de succes alianţă din istorie (…). Trebuie doar să avem curajul să reacţionăm în faţa lui Vladimir Putin şi să luăm nişte măsuri care pot avea un impact economic pe termen scurt asupra unor prieteni europeni, şi aici mă refer în mod special la Germania”.

„(Rusia este) o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”.

„Respectăm enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie (Laura Codruţa Kovesi – n.r), cred că este un adevărat erou şi evident, dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să-i restricţioneze activitatea şi să o dea înapoi, asta ne afectează relaţiile”.

Ron Johnson (republican):

Ron Johnson, 59 de ani, este senator de Wisconsin, aflat la primul său mandat. Înainte să intre în politică, Johnson a fost un important om de afaceri. Iniţial, a fost apropiat de Tea Party, însă a candidat din partea republicanilor, autofinanţându-şi campania electorală.

„Vorbim de un plus de 1 miliard din partea SUA, dar ţările europene chiar trebuie să vină şi ele cu o contribuţie şi să onoreze cei 2%. Asta cheltuim pe apărare. Cealaltă componentă foarte importantă este că, dacă vrem să facem Europa sigură, liberă şi prosperă, trebuie să privim la ce îi dă cu adevărat putere lui Vladimir Putin. Sunt rezervele sale de petrol şi gaz şi dependenţa Europei de ele. Ce trebuie făcut în Europa este ruperea acestui monopol, atragerea de investiţii pentru a profita de resursele voastre naturale de energie, şi ca să faci asta e nevoie să scapi de corupţie”.

„Ar fi util dacă SUA ar anunţa că aprobă legislaţia pentru a permite exportul de gaz natural lichefiat, noi irosim o mare parte din gaz în America, pentru că nu avem pieţe de vânzare. Cred că un semnal pe termen scurt, care să arate că vom sparge acest monopol energetic al lui Vladimir Putin ar fi important”.

Despre protestatarii împotriva fracturării hidraulice: „Le-aş spune să se uite la ce face Vladimir Putin în Crimeea, ce face pentru a destabiliza estul Ucrainei, ameninţarea cu Transnistria. Să se uite la problema geopolitică de a nu fi independent din punct de vedere energetic. Şi apoi să măsoare asta cu ce se poate face într-un mod prietenos cu mediul, pentru a utiliza propriile resurse energetice. Trebuie să pui în balanţă aceste obiective”.

„Singura cale prin care un om de afaceri, străin sau de aici, îşi va asuma riscul să investească un capital este dacă va realiza că aveţi legi care se aplică tuturor în mod corect şi că există un sistem necorupt”.

Christopher Murphy (democrat):

Christopher Murphy, 40 de ani, este cel mai tânăr senator american şi reprezintă Connecticut, din partea Partidului Democrat. Este un personaj cheie în legislaţia privind imigraţia şi deci are un cuvânt de spus în ce priveşte programul Visa Waiver.

„În mod clar ne-a fost reamintită importanţa NATO, după ani şi ani de neglijare, ca să fiu sincer. În ce priveşte alianţa transatlantică, recunoaştem acum că este important să reinvestim în NATO, iar asta înseamnă că SUA trebuie să îşi asume noi angajamente, pe care preşedintele le-a anunţat, o nouă iniţiativă majoră de a investi un miliard de dolari în relaţia de securitate, iar asta înseamnă că Europa trebuie să facă acelaşi lucru. Suntem încurajaţi de faptul că aici, în România, există un plan pentru următorii ani de a creşte cheltuielile militare interne până la acel standard de 2% din PIB. Dar alte ţări din Europa procedează invers, refuză să facă aceste investiţii”.

„Avem unele ţări în Europa care nu stau nemişcate în faţa agresiunii Rusiei, ci chiar fac pasul înapoi. Franţa trimite două nave de război Rusiei, care sunt exact acelaşi model folosit pentru preluarea Crimeei”.

„Cred că este un argument foarte clar, susţinut de ţările baltice, de Polonia, de România, că ar trebui să discutăm despre mutarea puterii din vestul Europei în centrul şi estul Europei, având în vedere noul interes al lui Vladimir Putin de a reinstaura controlul asupra străinătăţii apropiate. Asta nu înseamnă să schimbi structura NATO, ci doar să realoci resursele în interiorul NATO”.

„Există o dezbatere în SUA despre cum să facem fracturarea şi cred că este foarte potrivit să limităm tehnicile şi chimicalele folosite, să sugerăm că există zone din apropierea resurselor de apă sau a aglomerărilor de populaţie, care ar trebui protejate, există o dezbatere foarte raţională pe care o poţi avea despre această nouă tehnologie”.

„Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi, în SUA. Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA”.

CITIŢI MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL CU CEI TREI SENATORI AMERICANI, REALIZAT DE FLORIN NEGRUŢIU, REDACTOR ŞEF GÂNDUL:

Florin Negruţiu: Domnilor senatori McCain, Murphy, Johnson, bine aţi venit în România, bine aţi venit la Gândul Live. Vă mulţumesc pentru acest interviu exclusiv. Domnule senator McCain, preşedintele Obama a spus, miercuri, că România nu este singură, că Polonia nu este singură, că ţările baltice nu sunt singure. Oficialii americani, din ramurile legislative sau executive, vizitează această parte a Europei, pentru a-i reasigura pe aliaţi că nu sunt singuri, că nu sunt lăsaţi în urmă. Vi se pare că există o ameninţare reală faţă de aceste ţări, din partea Rusiei, o ameninţare directă pentru o ţară ca România, care este membră UE şi NATO? Care este cel mai rău scenariu pentru România?

John McCain: Nu văd o ameninţare directă în sensul convenţional, un motiv fiind Articolul 5 al Tratatului NATO. Dar văd posibilitatea unei destabilizări, de exemplu în Moldova, Transnistria, la Odessa, ştim că Vladimir Putin continuă să trimită agenţi FSB şi alte trupe ruseşti în Ucraina, în ciuda declaraţiilor sale care spun că nu. Cred că există ameninţarea unei destabilizări mai ales în Moldova, care ar putea să urmeze, şi de aceea este extrem de important să arătăm solidaritatea noastră şi dorinţa de a sprijini şi coopera, iar asta include exerciţii militare extinse – România este locul ideal, pentru că are infrastructura ca noi să venim să facem exerciţii cu armata română şi alţi aliaţi. Deci, cât priveşte o ameninţare directă de tipul războiului convenţional, nu. Cât priveşte destabilizarea, cred că este o provocare serioasă.

Florin Negruţiu: Aţi declarat cu mai multe ocazii că acesta nu este un Război Rece, evitaţi să folosiţi termenul de Război Rece, deşi domnul Putin joacă pe tabla de şah a Războiului Rece. Dacă aţi vorbi cu preşedintele Obama, ce i-aţi spune despre cât de serioasă este această criză, cum i-aţi descrie această criză, cum aţi numi-o?

John McCain: În primul rând, cred că preşedintele Obama este conştient de cât de serioasă este această situaţie, este unul dintre motivele pentru care a dat asigurări privind sprijinul financiar şi alte domenii de cooperare. Ce trebuie noi să facem, una dintre provocările noastre, este să mergem înapoi la colegii noştri din Congres şi să le explicăm cât de important este acest tip de sprijin şi cum ar putea să implice folosirea banilor de la contribuabili, trimiterea de trupe cel puţin pe termen scurt. Deci nu cred că e nevoie să îi spun preşedintelui Obama cât de serioasă este situaţia, dar i-aş spune că, în opinia mea şi a prietenilor noştri europeni, ar trebui să fie mult mai ferm decât a fost faţă de acţiunile lui Vladimir Putin.

Florin Negruţiu: Dar dacă nu este un război rece, cum l-aţi numi?

John McCain: Aş spune că este vorba de ambiţiile lui Vladimir Putin de a reinstaura vechiul Imperiu Rus, despre credinţa sa că Ucraina este perla coroanei Imperiului Rus. Henry Kissinger spunea că Rusia cu Ucraina este un imperiu, iar fără ea este o ţară. Deci cred că este o perioadă în care Vladimir Putin încearcă să folosească diverse instrumente pe care le are la dispoziţie, inclusiv energia, pentru a creşte influenţa rusească mai ales în estul Europei.

Florin Negruţiu: Domnilor senatori Johnson, Murphy, vă adresez această întrebare amândurora. Aţi lucrat împreună la legea privind alianţa bipartizană cu NATO, care promovează întărirea alianţei cu NATO. Încearcă Statele Unite să construiască o strategie de izolare, care a funcţionat în timpul Războiului Rece, pe care europenii nu sunt capabili să o implementeze singuri?

Christopher Murphy: În mod clar ne-a fost reamintită importanţa NATO, după ani şi ani de neglijare, ca să fiu sincer. În ce priveşte alianţa transatlantică, recunoaştem acum că este important să reinvestim în NATO, iar asta înseamnă că SUA trebuie să îşi asume noi angajamente, pe care preşedintele le-a anunţat, o nouă iniţiativă majoră de a investi un miliard de dolari în relaţia de securitate, iar asta înseamnă că Europa trebuie să facă acelaşi lucru. Suntem încurajaţi de faptul că aici, în România, există un plan pentru următorii ani de a creşte cheltuielile militare interne până la acel standard de 2% din PIB. Dar alte ţări din Europa procedează invers, refuză să facă aceste investiţii. Noi credem că putem susţine acest caz în faţa Congresului SUA, că ar trebui să investim în parteneriatul cu NATO, dar trebuie să vedem că aceleaşi investiţii vin şi din Europa. În acelaşi timp, trebuie să regândim ce înseamnă Articolul 5. El a fost creat să oprească o incursiune militară tradiţională într-o ţară aliată NATO, dar vedem că Rusia şi Putin pun la punct un nou tip de război, în care nu trimite trupe dincolo de graniţe, fie că e vorba de Transnistria, Abhazia şi acum estul Ucrainei, ci folosesc provocări şi intimidări, mită şi sprijin pentru grupările separatiste să preia controlul unei regiuni, fără trimiterea de trupe militare. Deci trebuie să regândim ce înseamnă această protecţie în NATO, pentru că dacă scapă cu aceste activităţi din estul Ucrainei, am putea vedea în viitor activităţi similare în ţările baltice. Trebuie să fim foarte clari ce fel de protecţie oferă NATO.

Ron Johnson: Eu cred că trebuie să recunoaştem că SUA cheltuiesc deja în jur de 600 de miliarde de dolari pe an pentru apărare, aproape 4% din economia noastră. Dacă fiecare ţară NATO ar atinge acea ţintă de 2%, ar însemna un plus de 82 de miliarde de dolari pe an pentru apărare. Vorbim de un plus de 1 miliard din partea SUA, dar ţările europene chiar trebuie să vină şi ele cu o contribuţie şi să onoreze cei 2%. Asta cheltuim pe apărare. Cealaltă componentă foarte importantă este că, dacă vrem să facem Europa sigură, liberă şi prosperă, trebuie să privim la ce îi dă cu adevărat putere lui Vladimir Putin. Sunt rezervele sale de petrol şi gaz şi dependenţa Europei de ele. Ce trebuie făcut în Europa este ruperea acestui monopol, atragerea de investiţii pentru a profita de resursele voastre naturale de energie, şi ca să faci asta e nevoie să scapi de corupţie. Suntem foarte mulţumiţi de România, suntem impresionaţi de un procuror special anticorupţie pe care l-am întâlnit aseară, vrem să facem tot ce putem pentru a-i sprijini eforturile aici, pentru că asta e cu adevărat necesar, trebuie stârpită corupţia din toate ţările europene, pentru a putea atrage genul de investiţii care să te facă mai independent de rezervele ruseşti de gaz şi petrol.

Florin Negruţiu: Este încă NATO o alianţă funcţională? Pentru că există ţări europene care privesc diferit Rusia, care au perspective diferite. Aţi putea construi o altă alianţă cu ţările est-europene, un fel de urmaş al NATO? Au existat dezbateri despre asta.

Ron Johnson: Este absolut funcţională şi este important să înţelegem că NATO este o alianţă defensivă. NATO nu ameninţă pe nimeni. Este un argument foarte important. Vladimir Putin nu trebuie să se simtă ameninţat de NATO, dar trebuie să ne asigurăm că este o alianţă puternică, ce poate fi mereu îmbunătăţită. Dar eu sunt mai preocupat de activitatea economică pe care Vladimir Putin o foloseşte…

„Am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin”

Florin Negruţiu: Nu credeţi că liniile NATO sunt prea departe în Vest, faţă de linia actuală de conflict?

John McCain: Trebuie să fiu foarte direct. Nu am fost surprins, dar am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin. A existat un acord la Budapesta, când Ucraina a renunţat la arsenalul nuclear, care spunea că integritatea teritorială a Ucrainei va fi respectată, iar Crimeea făcea parte din el. Dar nu am fost surprins. De ce? Din cauza dependenţei europene de energia rusească. Cheia pentru asta, după cum a spus senatorul Johnson, este să facem toate eforturile pentru a câştiga independenţa energetică a acestor ţări şi cred că România este pe primele locuri în atingerea acestor obiective, inclusiv prin proiectul conductei către Moldova. Acesta este singurul mod prin care putem vedea o reacţie mult mai puternică, mai viguroasă la agresiunea lui Vladimir Putin. Este un fapt.

Christopher Murphy: Avem unele ţări în Europa care nu stau nemişcate în faţa agresiunii Rusiei, ci chiar fac pasul înapoi. Franţa trimite două nave de război Rusiei, care sunt exact acelaşi model folosit pentru preluarea Crimeei. Deci cred că aveţi dreptate când sugeraţi că sunt tensiuni şi întrebări în Alianţă, dar din crize se naşte oportunitatea, iar oportunitatea este să-i convingem pe europeni că aceasta este o alianţă în care merită să investească.

Florin Negruţiu: Dar revenind la întrebare, vedeţi o nouă structură care să organizeze această regiune?

John McCain: Nu, structura NATO este bună, NATO este probabil cea mai de succes alianţă din istorie, dacă te uiţi de când a fost creată, până la prăbuşirea Uniunii Sovietice, la cooperarea transatlantică şi din interiorul comunităţii europene. Trebuie doar să ai curajul să reacţionezi în faţa lui Vladimir Putin şi să iei nişte măsuri care pot avea un impact economic pe termen scurt asupra unor prieteni europeni, şi aici mă refer în mod special la Germania. Este doar un fapt fundamental.

Ron Johnson: Ce s-a întâmplat în Ucraina a fost un semnal de alarmă, nu doar pentru America, ci pentru toată Europa. Acum trebuie să răspundem acestui semnal şi să reinvestim în NATO, să întărim această structură şi să facem activitatea economică să avanseze, pentru a-l slăbi pe Vladimir Putin. Acesta este răspunsul cel mai bun.

Christopher Murphy: Şi să aloci resursele cum se cuvine, adică este o întrebare legitimă unde ar trebui să se afle grosul trupelor în interiorul NATO. Şi cred că este un argument foarte clar, susţinut de ţările baltice, de Polonia, de România, că ar trebui să discutăm despre mutarea puterii din vestul Europei în centrul şi estul Europei, având în vedere noul interes al lui Vladimir Putin de a reinstaura controlul asupra străinătăţii apropiate. Asta nu înseamnă să schimbi structura NATO, ci doar să realoci resursele în interiorul NATO.

John McCain: Vreau să adaug că asta nu înseamnă o nouă bază militară aici, ci doar, de exemplu în România, să folosim facilităţil existente, să facem exerciţii comune în mod regulat şi trupele să se ruleze aici. Dar nu există îndoială că evenimentele din ultimul an au subliniat nevoia de a pune un accent mult mai mare pe capabilităţile NATO din această parte a Alianţei.

Florin Negruţiu: Prin baze regulate înţelegeţi baze permanente NATO-SUA în ţări ca România?

John McCain: Nu, sunt baze de aici, baze din regiune pe care le putem folosi pentru operaţiuni comune, putem activa, antrena apoi rula trupele. Nu vom cheltui bani pentru a construi şcoli, spitale în baze tradiţionale, pe care le ştim din Războiul Rece, pentru că nici nu este nevoie, aşa cum a arătat senatorul Murphy, asta nu e o confruntare în care ruşii să intre printr-o breşă, este vorba de un nou război de tip neregulat cu care ne confruntăm.

Florin Negruţiu: Deci nu sprijiniţi ideea unor baze NATO permanente în ţările din estul Europei?

John McCain: Sprijin ideea bazelor existente deja şi extinderea capabilităţilor din bazele existente, în care putem avea exerciţii comune nu doar cu ţara gazdă, ci şi cu alte state NATO. Şi asta în baza unui program regulat şi continuu.

„Rusia este o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”

Florin Negruţiu: Aţi numit Rusia o benzinărie care se dă drept ţară…

John McCain: Da, şi apoi m-am corectat, am spus o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară.

Florin Negruţiu: Ştim cu toţii că multe ţări europene sunt dependente de energia rusească. Vedeţi vreo soluţie pe termen scurt pentru a depăşi această dependenţă?

Ron Johnson: Ar fi util dacă SUA ar anunţa că aprobă legislaţia pentru a permite exportul de gaz natural lichefiat, noi irosim o mare parte din gaz în America, pentru că nu avem pieţe de vânzare. Cred că un semnal pe termen scurt, care să arate că vom sparge acest monopol energetic al lui Vladimir Putin ar fi important. Dar dacă am reduce corupţia…

Florin Negruţiu: Ar fi vorba de o investiţie din ambele părţi.

„Dacă am începe să atacăm corupţia din estul Europei, investiţiile ar curge în Europa”

Ron Johnson: Dacă am începe să atacăm corupţia din estul Europei, investiţiile ar curge în Europa, aţi putea începe să folosiţi propriile resurse naturale. Ştiu că există clar îngrijorări de mediu, dar noi avem o imensă revoluţie energetică în America, din cauza fracturării hidraulice. Voi aveţi aici în Europa resurse de energie şi ar fi de ajutor dacă aţi începe să le exploataţi. Orice se poate face pe termen scurt, pentru a-i semnala lui Putin că zilele sale de monopol s-au terminat, cred că va duce la detensionare şi va mişca lucrurile în direcţia cea bună.

Christopher Murphy: Există semnale pe termen scurt, dar nu există soluţii pe termen scurt. Va fi un angajament pe termen lung în problema independenţie energetice, iar în SUA avem o dezbatere dacă are sens să exportăm GNL. Opinia mea este că dacă eu sprijin asta, vreau să fiu sigur că Europa este gata să-şi creeze propriile rezerve de energie, iar România este un exemplu de ţară care s-a dedicat explorării acestui potenţial, dar Germania îşi închide centralele nucleare, alte ţări din Europa refuză chiar să aibă o discuţie despre fracturarea hidraulică. Deci acesta trebuie să fie un parteneriat, iar sugestia lui Tusk pentru o cooperare colectivă pe energie în Europa este foarte importantă.

Florin Negruţiu: În România au fost proteste de stradă împotriva fracturării hidraulice.

Christopher Murphy: Şi în America au fost.

Florin Negruţiu: Cum le explicaţi acestor oameni beneficiile fracturării hidraulice şi ale gazelor de şist, pentru că resursele aici în România aparţin statului, nu oamenilor care deţin pământul.

Ron Johnson: Le-aş spune să se uite la ce face Vladimir Putin în Crimeea, ce face pentru a destabiliza estul Ucrainei, ameninţarea cu Transnistria. Să se uite la problema geopolitică de a nu fi independent din punct de vedere energetic. Şi apoi să măsoare asta cu ce se poate face într-un mod prietenos cu mediul, pentru a utiliza propriile resurse energetice. Trebuie să pui în balanţă aceste obiective.

Christopher Murphy: Nu este totul sau nimic. Există o dezbatere în SUA despre cum să facem fracturarea şi cred că este foarte potrivit să limităm tehnicile şi chimicalele folosite, să sugerăm că există zone din apropierea resurselor de apă sau a aglomerărilor de populaţie, care ar trebui protejate, există o dezbatere foarte raţională pe care o poţi avea despre această nouă tehnologie.

„Mesajul nostru este că respectăm enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie, cred că este un adevărat erou”

Florin Negruţiu: Întărirea armatei este strâns legată de lupta anticorupţie şi aţi menţionat acest lucru. Vicepreşedintele Biden a vorbit despre corupţie când a venit la Bucureşti. Care este mesajul dumneavoastră pentru Parlamentul României, având în vedere că majoritatea membrilor au votat să nu ridice imunitatea unor politicieni acuzaţi de corupţie?

John McCain: Mesajul nostru este că respectăm enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie, cred că este un adevărat erou şi evident, dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să-i restricţioneze activitatea şi să o dea înapoi, asta ne afectează relaţiile. Nu încercăm să le spunem oamenilor de aici ce ar trebui să facă, dar avem anumite standarde universale pe care ne aşteptăm ca toată lumea să le respecte cât mai mult posibil. Ţara noastră nu este lipsită de corupţie, se întâmplă tot timpul, dar ne luptăm cu ea. Deci vrem să vedem progres în acest domeniu. Şi din nou, nu încercăm să interferăm, doar încercăm să spunem clar că ne afectează relaţiile cu România, dar şi cu alte ţări.

„Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi”

Christopher Murphy: Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi, în SUA. Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA.

Ron Johnson: Singura cale prin care un om de afaceri, străin sau de aici, îşi va asuma riscul să investească un capital este dacă va realiza că aveţi legi care se aplică tuturor în mod corect şi că există un sistem necorupt. Semnele încurajatoare pe care le-am văzut, fie că e vorba de ce s-a întâmplat pe Maidan în Ucraina, oameni tineri ieşind în faţă şi cerând un guvern mai puţin corupt, fie ce auzim aici în România – tineri care cer acest lucru, sunt semne care ne dau speranţă.

„Sprijin cu tărie un nou set de reguli care ar permite României să intre în Visa Waiver Program”

Florin Negruţiu: Două întrebări scurte, la final. Una este pentru dumneavoastră, domnule senator Murphy. Programul Visa Waiver pentru România.

Christopher Murphy: Sprijin cu tărie un nou set de reguli care ar permite României să intre în acest program, senatorul McCain a fost responsabil cu adoptarea în Senat a unei reforme a legislaţiei privind imigrarea, care ar fi rezolvat această problemă, sperăm ca şi Casa Reprezentanţilor să o susţină.

Florin Negruţiu: Când putem vedea rezolvată această problemă?

Christopher Murphy: Noi am trecut-o prin Senat, deci când membrii Casei Reprezentanţilor vor veni în vizită, îi puteţi întreba pe ei.

John McCain: Continuăm cu toţii să avem acest lucru ca prioritate, nu doar din acest motiv, ci din mai multe motive.

„Sincer, ne este jenă”

Florin Negruţiu: Ultima întrebare, despre ambasadorul SUA la Bucureşti.

John McCain: Cunoaştem problema şi vrem să o rezolvăm, credem că actualul şef al misiunii face o treabă extraordinară, suntem mândri de munca sa şi a echipei lui, dar vom aborda problema şi vom stabili care este cea mai bună opţiune. Sincer, ne este jenă.

Ron Johnson: Motivul pentru care am venit aici este că vrem să sprijinim cât mai mult ce aţi reuşit aici în România şi parte a acestei relaţii este să avem o prezenţă diplomatică puternică aici, deci vom sprijini şi acest lucru cât mai mult.

Florin Negruţiu: Domnilor senatori, vă mulţumesc foarte mult.”

Publika.MD

McCain l-a luat peste picior pe Putin! IATĂ cele mai tari declaraţii făcute pe seama liderului de la Kremlin

Se arata, printre altele, ca:

„Şoimul politicii externe americane” a rămas fidel convingerilor sale şi la Chişinău. Senatorul republican John McCain nu a ezitat să-l ia peste picior pe liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, dar şi întreaga Rusie, în legătură cu recentele evenimente din Ucraina.

În cadrul unei întâlniri cu studenţii, senatorul american John McCain nu a ezitat să facă glume şi să ironizeze pe seama acţiunilor lui Vladimir Putin. Astfel, când s-a referit la sancţiunile impuse de Rusia şi care l-au vizat şi pe el, McCain a spus că regretă că nu a ajuns în Siberia în acest an: „Nu ştiu dacă sunteţi la curent că am fost sancţionat de Vladimir Putin. Din această cauză nu mi-am petrecut vacanţa de primăvară în Siberia, anul acesta”.

De asemenea, oficialul de la Washington a lansat un atac dur la adresa Rusiei, pe care a numit-o „staţie de alimentare cu gaze, care pretinde a fi ţară„.

„Rusia este o staţie de alimentare cu gaze, deghizată sub formă de ţară. De fapt, este vorba despre o mafie care administrează această staţie de alimentare cu gaze, deghizată sub formă de ţară”, a spus McCain.

John McCain a reiterat o declaraţie mai veche, prin care a comparat scenariul lui Vladimir Putin în Ucraina cu cel folosit de Hitler în cel de-al Doilea Război Mondial.

„Rusia vrea să meargă şi să ia o parte din altă ţară pentru că acolo sunt vorbitori de limbă rusă. Acest scenariu a fost început de Hitler, care a mers în ţări din afara Germaniei cu argumente că acolo ar fi fost vorbitori de limbă germană, care aveau nevoie de protecţie”, a spus oficialul american.

Senatorul a ţinut să menţioneze că nu prezice un al treilea război mondial pentru că acţiunile lui Putin vor fi pedepsite de comunitatea internaţională.”

Deosebit de interesant!

In general sunt de acord cu cele afirmate de cei trei senatori, dar as avea cateva remarci de facut…

– Spre exemplu, de ce trebuie eroizata Laura Codruta Kovesi? E un om care-si face datoria. De ce un om care isi face datoria trebuie, in Romania, privit ca un erou? Eu cred ca daca la sefia DNA ar veni cineva de la PSD, atunci si acesta si-ar face datoria cat se poate de bine, poate chiar mai bine, de ce nu?, decat Laura Codruta Kovesi! Poti s-o feliciti pe D-na Kovesi pentru activitatea depusa, poate primi si o decoratie, dar a spune ca e o „eroina”… eu cred ca e prea mult… Pe de alta parte, nu sunt de acord cu ideologizarea luptei impotriva coruptiei. O astfel de activitate este de competenta organelor judiciare, care, intr-adevar, trebuie sa-si faca datoria. Dar asta e una. Insa a transforma totul intr-o ideologie e cu totul altceva, lucru cu care nu sunt de acord.

– Mai trebuie spus ceva legat de afirmatia D-lui. Christopher Murphy:

„Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi, în SUA.Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA

In primul rand, vorbim de doua tari diferite, cu Constitutii diferite, cu economii diferite si productivitati, si performante economice diferite. Eu as considera ca dimensionarea justa a statului este esentiala pentru a neutraliza si combate coruptia in Romania. In general vorbind, libertatea economica e mai mare cu cat statul se retrage din economie. Un stat mare (vorbim de stat, nu de tara!!), desi corupt, nu presupune o mare libertate economica. Pe de alta parte, un stat mare este mult mai vulnerabil la fenomenul coruptiei, de aceea unui astfel de stat i se potriveste o conducere autoritara, dictatoriala, pentru a se putea mentine ordinea. In Romania nu numai ca avem un stat mare si ineficient, dar sa ne gandim ca in perioada 2004-2009 au fost angajati 500.000 de oameni la stat, ca functionari de stat, numarul lor total ajungand in 2009 la 1.400.000 de persoane. Cresterea birocratiei la stat presupune predispunerea statului la fenomenul coruptiei. Mai mult, numarul de functionari publici sustenabili de catre stat ar trebui sa fie intre 800.000 de persoane (cati erau la sfarsitul perioadei comuniste) si 900.000 de persoane (sfarsitul guvernarii Nastase). Cresterea abnorma a functionarimii, la stat, determina o foarte buna predispozitie pentru coruptie!

Mai trebuie sa spunem ca la noi statul este si producator de bunuri si servicii, ceea ce in America nu se intampla. Intr-un astfel de stat, precum la noi, atat de diferit de cel american, sa nu ne mire ca exista o coruptie care este, ca sa zic asa, date fiind aceste conditii ale statului de la noi, in firea lucrurilor. Dar trebuie aratat ca si sectorul privat, in general vorbind, e foarte slab la noi, atat din punctul de vedere al productivitatii, al specializarii pe anumite tipuri de produse, cat si din punctul de vedere al competitivitatii, lucru ce nu se poate spune despre US.

Am facut acest mic expozeu deoarece eu cred ca trebuie sa intelegem bine cum stau lucrurile aici, printr-o comparatie cu America, daca tot facem comparatii!

– Reducerea dependentei energetice fata de Rusia. Da, e adevarat, resurse proprii… Dar cat sunt de mari aceste resurse? Ajung? Ideea proiectului Nabucco era foarte buna! Ar fi, iata, mai multe posibilitati, inclusiv importul de gaz lichefiat din SUA. Eu cred ca e destul de clar ca in aceasta ecuatie „energetica” este prezent interesul unor companii americane. Care vor sa patrunda pe piata europeana. Aici UE are un cuvant de spus. Cum se pozitioneaza Romania? Deocamdata, in Romania, nu prea mi se pare ca exista un mare entuziasm in privinta exploatarii gazelor de sist… Totusi, Romania, din cate inteleg, sta bine la capitolul acesta: reducerea dependentei fata de energia ruseasca. Dar ce sa mai vorbim de Germania, si ma refer, desigur, la Nord Stream!!!! Pentru ca, prin acest proiect, Germania s-a legat practic de Rusia si e greu de tot de dezlegat!! Mai ales daca Rusia va furniza gaze Germaniei la preturi mici, foarte competitive. Bulgaria, o alta tara foarte dependenta de gazul rusesc si cred ca suspendarea proiectului South Stream o afecteaza destul de tare!

Lovitură grea pentru Rusia: Bulgaria suspendă conducta South Stream. Cum arată tabla de şah a dependenţei europene de gazele ruseşti

„În aceeaşi zi în care trei dintre cei mai influenţi senatori americani au ajuns la Sofia, via Bucureşti, premierul Bulgariei a anunţat că ţara sa suspendă construcţia conductei de gaz rusesc South Stream, ca răspuns la solicitările Uniunii Europene şi ale SUA. În contextul unei crize care tinde să se detensioneze, cu Ucraina, Rusia deţine încă un control relativ asupra pieţelor europene de energie, ţinând practic captive câteva ţări şi făcând Europa să depindă de exporturile sale de gaz. Senatorii americani au vorbit la Gândul despre necesitatea Europei de a sparge monopolul energetic rusesc şi de a reduce dependenţa de gazul rusesc, pentru a putea astfel să existe o reacţie unitară de securitate la agresiunile Rusiei. „Rusia este o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”, a spus republicanul John McCain. Reacţia Europei nu este atât de palidă pe cât pare, fiind pierdută în birocraţia de la Bruxelles: UE a accelerat recent cursa pentru scăderea acestei dependenţe, iar gestul Bulgariei, ţară care importă aproape 90% gaz rusesc, dă o gură de aer Europei şi o lovitură dură proiectului-fanion al Gazprom.

Bulgaria a anunţat duminică după-amiază că suspendă pe termen nedefinit lucrările la conducta de gaz South Stream, controlată de Rusia şi care ar urma să aducă gazul rusesc către pieţele europene, ocolind Ucraina. Decizia vecinilor noştri vine ca urmare a cererii Comisiei Europene de a investiga dacă acest contract respectă reglementările privind concurenţa şi monopolul energetic. UE este îngrijorată că acest contract a fost acordat ruşilor fără să existe o licitaţie publică, iar proiectul conductei South Stream pare să contravină directivelor europene, care spun că o conductă trebuie să fie deschisă mai multor furnizori, pentru a exista concurenţă şi diversitate a resurselor.

Totodată, SUA şi-a exprimat nemulţumirile legate de faptul că firma care urmează să construiască tronsonul South Stream în Bulgaria – Stroytransgaz –, este o subsidiară Gazprom, deţinută de oligarhul rus Ghenadi Timcenko, un apropiat al lui Vladimir Putin şi care se află pe lista de sancţiuni a Washingtonului, deschisă ca urmare a anexării Crimeei de către Rusia şi a destabilizării estului Ucrainei.

“Am decis oprirea construcţiei. În funcţie de consultările cu Burxelles-ul, vom decide cum va evolua lucrarea”, a declarat premierul Bulgariei, Plamen Oreşarski.

Declaraţia sa a venit la scurt timp după ce trei dintre cei mai influenţi senatori americani – John McCain, Ron Johnson şi Christopher Murphy – au sosit la Sofia, de la Bucureşti, unde au vorbit în exclusivitate la Interviurile gânduldespre necesitatea Europei de a sparge monopolul energetic rusesc asupra unor pieţe de energie şi de a reduce dependenţa de gazul rusesc, pentru a putea astfel să existe o reacţie unitară de securitate la agresiunile Rusiei, similare cu cele din Ucraina.

South Stream este un proiect-fanion al politicii de energie a Rusiei, care are ca scop nedeclarat folosirea resurselor naturale, precum gazul şi petrolul, pentru a exercita influenţa şi controlul Moscovei asupra clienţilor săi. South Stream a apărut ca răspuns la proiectul conductei de gaz Nabucco, susţinută de mai mulţi parteneri europeni, printre care România, dar şi de SUA. Nabucco a fost abandonat în 2013, ca urmare a faptului că finanţatorii săi nu au reuşit să securizeze furnizori de gaz din zona Mării Caspice – Azerbaidjan, Turkmenistan, aceştia orientându-se către alte pieţe sau proiecte (în 2013, Azerbaidjan a ales să livreze gazele de la Şah Deniz către Europa prin conducta trans-adriatică TAP). Proiectul rusesc South Stream a rămas însă în picioare, urmând să demareze în 2018 pe traseul Rusia – Marea Neagră – Bulgaria, de aici urmând să se ramifice către Grecia şi Italia, pe de o parte, iar pe de altă parte spre Serbia, Macedonia, Slovenia, Ungaria şi Austria. România a fost abordată de Rusia pentru a face parte din proiect, în detrimentul Bulgariei, însă Bucureştiul a refuzat oferta.

Americanii la Bucureşti: de la „Rusia este o benzinărie mafiotă”, la „ruperea monopolului rusesc”

Înainte de a ajunge la Sofia, senatorii americani John McCain, Ron Johnson şi Christopher Murphy au trecut prin Bucureşti, unde s-au întâlnit cu preşedintele Traian Băsescu, cu ministrul de Externe Titus Corlăţean, dar şi cu şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi. Într-un interviu exclusiv acordat gândul, oficialii americani au vorbit printre altele şi despre necesitatea Europei de a contracara această politică agresivă a gazului, promovată de Rusia, pentru a-şi exercita influenţa în străinătatea apropiată şi în Europa.

„Rusia este o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”, a spus tranşant senatorul republican John McCain, iar reacţia slabă a europenilor în criza din Ucraina a fost pusă exact pe seama clientelismului unor puteri europene faţă de această “benzinărie”.

„Nu am fost surprins, dar am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin. (…) De ce? Din cauza dependenţei europene de energia rusească. Cheia pentru asta este să facem toate eforturile pentru a câştiga independenţa energetică a acestor ţări şi cred că România este pe primele locuri în atingerea acestor obiective, inclusiv prin proiectul conductei către Moldova. Acesta este singurul mod prin care putem vedea o reacţie mult mai puternică, mai viguroasă la agresiunea lui Vladimir Putin”, a spus McCain.

La rândul său, republicanul Ron Johnson a vorbit despre găsirea unuia dintre punctele sensibile ale lui Putin – rezervele de gaz şi de petrol – şi de spargerea monopolului rusesc pe pieţele europene de energie.

“Dacă vrem să facem Europa sigură, liberă şi prosperă, trebuie să privim la ce îi dă cu adevărat putere lui Vladimir Putin. Sunt rezervele sale de petrol şi gaz şi dependenţa Europei de ele. Ce trebuie făcut în Europa este ruperea acestui monopol, atragerea de investiţii pentru a profita de resursele voastre naturale de energie”, a spus Ron Johnson.

Printre soluţiile propuse de senatorii americani în acest sens s-au numărat exploatarea gazelor de şist, cu asigurarea protecţiei mediului şi a impunerii unor restricţii exploatărilor de acest fel (distanţa faţă de sursele de apă sau de aglomerările de populaţie), precum şi achiziţia de gaz natural lichefiat, pe care SUA se pregăteşte să îl exporte, având surplus de pe urma revoluţiei energetice declanşate de exploatarea gazelor de şist.

„Ar fi util dacă SUA ar anunţa că aprobă legislaţia pentru a permite exportul de gaz natural lichefiat, noi irosim o mare parte din gaz în America, pentru că nu avem pieţe de vânzare. Cred că un semnal pe termen scurt, care să arate că vom sparge acest monopol energetic al lui Vladimir Putin ar fi important”, a spus Ron Johnson.

Dependenţa Europei de gazul rusesc: media importurilor de 25%, ţări dependente 100%

Procentul importurilor de gaz rusesc, pe ţări. Sursa: The Economist.

Mult temuta dependenţă a Europei de gazul rusesc nu este atât de covârşitoare pe cât sună, însă reprezintă o ameninţare reală, pentru că unele ţări depind 100% sau în proporţii mari de importurile de gaz din Rusia. Media importurilor ruseşti în UE era însă de doar 24% în 2012, conform The Economist. În 2013, acestea au crescut la 39%, conform Comisiei Europene.

Ţările absolut captive în monopolul energetic al Moscovei sunt Lituania, Estonia, Letonia şi Finlanda, care importau 100% din necesarul de gaz din Rusia, în 2012. Le urmează îndeaproape Bulgaria (89%), Slovacia (83%) şi Ungaria (80%). Slovenia, Austria, Polonia, Cehia sau Grecia importă şi ele mai mult de jumătate din necesarul intern de gaz din Rusia.

România stă bine din acest punct de vedere, nebazându-se pe importurile de gaz din Rusia decât în proporţie de 24% în 2012, în ultimii ani această cifră nedepăşind 30%, în funcţie de duritatea iernilor.

Principala problemă este însă că aproximativ jumătate din exporturile de gaz ale Rusiei către Europa trec prin Ucraina, iar dată fiind criza dintre cele două ţări, există riscul să asistăm din nou la o „închidere a robinetului”, similară cu crizele din 2009 sau din 2006, când Europa a rămas fără gaze în plină iarnă, din cauza disputelor Kiev-Moscova. Deja Gazprom a anunţat că tarifele la gaz pentru Ucraina vor creşte cu 44%, la 385 de dolari pe mia de metri cubi, ca urmare a răsturnării regimului Ianukovici şi a orientării Ucrainei către asocierea cu UE.

O criză a gazelor provocată pe relaţia Ucraina-Rusia nu ar mai fi însă atât de serioasă ca în trecut, pentru că Europa a început să lucreze deja la diversificarea resurselor de gaz şi la interconectarea reţelelor interne de furnizori.

Totuşi, influenţa politică pe care Rusia o exercită prin intermediul exporturilor sale de gaze nu trebuie văzută ca o stradă cu sens unic. Politica de închidere a robinetului nu funcţionează aşa de uşor pe cât este percepută de public, pentru că, în primul rând, Rusia este interesată să îşi valorifice financiar resursele. Exporturile de gaz şi de petrol ale Rusiei constituie aproximativ 70% din exporturile anuale ale Rusiei, aducând venituri de peste 500 de miliarde de dolari, adică mai mult de jumătate din bugetul Federaţiei Ruse. Piaţa europeană joacă un rol important în această schemă de business, pe care Rusia nu îl poate sacrifica prea uşor.

Reţelele de gaz ale Rusiei în Europa

Conductele de gaz ale Rusiei şi ieşirile spre Europa.

În ultimii ani, chiar Rusia a lucrat la o diversificare a căilor de transport al gazului către Europa, pentru a nu mai depinde de ţări de tranzit ca Ucraina sau Belarus, principalele căi de acces ale gazului rusesc către Europa. Astfel, o criză ruso-ucraineană cu efecte de tip „închiderea robinetului” nu este de dorit nici de către ruşi, care pun mai presus interesul de business, decât cel politic, în zona occidentală, pe scurt vor să-şi vândă gazele la un preţ cât mai bun.

Gazul rusesc intră în Europa prin conducta Yamal, care trece prin Belarus către Polonia şi Germania, prin conducta Blue Stream, care duce gazul rusesc către Turcia, prin conducta Nord Stream, care duce gazul rusesc direct în Germania, prin Marea Baltică, evitând ruta Belarus-Polonia. Principalul proiect la care visează Rusia pentru a-şi acoperi reţeaua de distribuţie a gazului în Europa este South Stream, care ar urma să treacă prin Marea Neagră şi Bulgaria, către sudul şi centrul Europei. Proiectul evită Ucraina, scăpând astfel de efectele unei crize politice cum este cea actuală.

Gazul rusesc, o armă cu două tăişuri, care a ajuns să rănească Moscova. Reacţia UE, după criza ucraineană

Politica Rusiei de a folosi petrolul şi gazele drept arme de exercitare a influenţei şi controlului asupra clienţilor ţinuţi captivi energetic s-a întors în ultimii ani împotriva Rusiei. În 2009, analistul rus Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie Moscova, arăta că Rusia şi-a comparat resursele de gaz şi petrol cu arsenalul nuclear din timpul Războiului Rece, însă folosirea acestei arme s-a dovedit un dezastru. Rusia a pierdut încrederea clienţilor săi europeni, după crizele gazului cu Ucraina din 2006 şi 2009, şi a pierdut alianţe energetice cruciale în Asia Centrală, în Azerbaidjan şi Turkmenistan, care s-au orientat către China sau către Occident cu exportul de gaze.

„Spaima că Rusia va crea un califat al gazelor în Asia Centrală s-a dovedit a fi nefondată”, spunea Trenin.

Acum, după criza cu Ucraina din 2014, Rusia se află în faţa unui nou moment de răscruce în ce priveşte exporturile de energie către Europa. „Ucraina ar putea fi paiul care a rupt spinarea cămilei”, spune profesorul Ariel Cohen, de la The Heritage Foundation. Şi asta pentru că Europa nu mai este dispusă, ca în 2009, să stea cu mâinile în sân privind cum Rusia se joacă cu robinetul de gaz după bunul plac.
Europa a început să lucreze activ la căutarea de metode de a contracara această dependenţă de gazul rusesc.

Mai mult, ca urmare a crizei din Ucraina, Comisia Europeană a anunţat la sfârşitul lunii mai că accelerează politica de reducere a dependenţei energetice a UE, printr-o nouă strategie europeană de securitate energetică. La sfârşitul lunii iunie, Comisia urmează să prezinte primele măsuri concrete în acest sens şi să anunţe care sunt cele 33 de proiecte considerate esenţiale pentru securitatea energetică a UE.

„Ca răspuns la situaţia geopolitică actuală şi la dependenţa UE în materie de importuri, Comisia pledează pentru o nouă strategie europeană de securitate energetică. Diversificarea surselor de aprovizionare externe, modernizarea infrastructurii energetice, finalizarea pieţei interne de energie a UE şi realizarea de economii de energie sunt printre principalele sale puncte”, arăta Comisia Europeană în luna mai.

Pe termen scurt, UE vrea să efectueze teste de stres care să simuleze o tăiere a gazelor ruseşti pe timpul iernii, via Ucraina, precum şi să crească stocurile de gaze, să dezvolte infrastructura care să permită fluxurile inverse de gaz, să reducă nevoia europeană de gaz pe termen scurt şi să folosească mai mulţi combustibili alternativi.

De altfel, Comisia Europeană lucrează mai demult la această strategie. În octombrie 2013, Comisia a anunţat că a adoptat o listă cu 248 de proiecte de infrastructură energetică, în cadrul programului TEN-E (Trans European Network – Energy), numite “proiecte de interes comun” (PCI). Banii puşi la bătaie pentru aceste proiecte se ridică la 5,85 miliarde de euro, pentru perioada 2014-2020.

Câteva dintre cele mai importante proiecte de conducte de gaz alternative la cele ale Rusiei, sprijinite de UE, sunt TAP (Trans Adriatic Pipeline, care aduce gazul din Azerbaidjan prin Turcia, către Grecia, Albania, Marea Adriatică şi Italia) şi interconectarea mai multor conducte care să aducă gazul din Turkmenistan şi Azerbaidjan, prin Turcia şi Georgia, către Europa –  TCP (Trans Caspian Pipeline), TANAP (Trans Anatolia Pipeline) şi extinderea Conductei sud-caucaziene Baku-Tbilisi-Erzurum (Azerbaidjan-Georgia-Turcia).

Alternativele Europei la gazul rusesc: GNL, gazele de şist şi interconectorii

Europa foloseşte deja alternative la gazul natural clasic, unde Rusia deţine un control semnificativ asupra exporturilor.

În contextul în care SUA a atins surplusul de gaze, din cauza revoluţiei gazelor de şist, şi caută să adopte legislaţia care să-i permită să exporte gazul sub formă lichefiată către Europa şi alte pieţe de desfacere, bătrânul continent foloseşte deja într-o măsură considerabilă această formă de energie importată. Europa importa în 2012 gaz natural lichefiat (GNL) din Qatar (31%), Nigeria (14%) şi Algeria (11%), conform The Economist. Totuşi, importurile de GNL au variat mult – dacă în 2011 se ridicau la 86,5 miliarde de metri cubi, în 2013 au fost doar de 45,7 miliarde.

Există însă deja proiecte care să aducă GNL în Europa, prin crearea de terminale pe coastele maritime, care să convertească gazul lichid transportat pe mări în forma sa naturală: România dezvoltă un terminal de GNL la Constanţa, Polonia şi Lituania construiesc terminale la Marea Baltică, iar Croaţia vrea şi ea unul la Adriatică.

Un impediment în calea acestei alternative este că ţările exportatoare investesc enorm în tehnologia de lichefiere a gazului şi caută clienţi stabili, bogaţi şi de volum – China, Japonia, astfel că preţurile pentru GNL nu concurează cu cele la gazul clasic. Dacă SUA ar începe să exporte GNL către Europa, preţurile ar scădea şi această alternativă ar deveni viabilă.

Interconectorii sunt mici conducte de legătură între cele deja existente, care permit accesul la mai multe reţele de transport de gaz, ceea ce permite concurenţa la preţ şi scăderea dependenţei de un singur furnizor – recte Rusia. UE lucrează deja din greu la această strategie de contracarare a influenţei ruseşti, pe reţeaua de conducte Nord-Sud, în special în Ungaria, Slovacia şi Cehia, care îşi pot astfel lua astfel gazul din reţeaua baltică şi de la Marea Nordului.

Sursa: Comisia Europeană.

Nu în ultimul rând, gazele de şist sunt luate în calcul, în ciuda suspiciunilor privind problemele de mediu pe care le creează exploatarea lor prin tehnologia fracturării hidraulice. Polonia este singurul stat european care a început exploatarea gazelor de şist, însă europenii nu sunt unitari în politica faţă de această formă de energie alternativă, pe care SUA o promovează puternic în Europa, dat fiind succesul enorm de care s-a bucurat acasă la americani.

Stadiul exploatării gazelor de şist în Europa. Sursa: The Economist.

Deocamdată, conform estimărilor europene, rezervele de gaze de şist se ridică la aproximativ un sfert din cele ale SUA, adică în jur de 11.700 de miliarde de metri cubi. Exploatarea lor este însă problematică, pentru că legile, lipsa tehnologiei şi provocările de mediu sunt abordate diferit în fiecare stat european. Dacă România a permis explorarea pentru a permite companiilor să verifice dacă aceste resurse merită exploatate, Franţa, Cehia, Olanda sau Bulgaria au interzis orice activitate în domeniu. Exploatarea gazelor de şist se va ridica la doar 4 miliarde de metri cubi pe an în Europa, în 2020, conform The Economist, o proporţie infimă din necesarul de consum european.

Ce face România, în cadrul securităţii energetice UE, pentru contracararea Rusiei

România dezvoltă mai multe proiecte care întăresc securitatea energetică a UE şi sunt menite să îi reducă dependenţa de importuri. Acestea sunt incluse în lista proiectelor de interes comun, adoptată de Comisia Europeană.

Printre proiecte se numără integrarea sistemului de tranzit şi de flux invers al gazului, la Isaccea şi Siliştea, către Bulgaria; creşterea capacităţii de stocare de gaz la Depomureş; integrarea în conducta AGRI (Azerbaidjan-Georgia-România), care să ducă gazul mai departe în Ungaria, pe la Arad, dar şi extinderea către Constanţa, la terminalul de GNL; interconectarea pe ruta Bulgaria-România-Ungaria-Austria, a unei conducte care să fie legată la TANAP, TCP şi TAP; conducta submarină White Stream, care să lege Georgia de România, prin Marea Neagră, fiind conectată la TCP – TransCaspian Pipeline, proiect care să aducă gaz din Azerbaidjan şi Turkmenistan.”

De aceea era bun gazoductul Nabucco, pentru ca era asiguratoriu iar securitatea sa ar fi trebuit sa fie aparata cu ajutorul fortelor armate, cu ajutorul NATO! Bineinteles, daca ideea este ca sa se importe gaz lichefiat din America, putem lucra impreuna la un astfel de proiect. Ar fi o chestie foarte interesanta: preturile ar scadea! 🙂 In orice caz, ce e important de retinut este ca exista solutii pentru reducerea dependentei si chiar castigarea independentei fata de gazul rusesc!! Un lucru deosebit de important, cu consecinte geopolitice majore!

McCain despre Rusia: „Benzinaria mafiota care se da drept tara”

Ca aceasta caracterizare facuta Rusiei va ramane celebra, nu ma indoiesc. Insa e ceva care nu-mi place in aceasta caracterizare, si o spun cu tot respectul fata de Dl. McCain! Daca e asa cum spune, atunci americanii par niste copii care se joaca cu focul in jurul benzinariei… Lucrul asta m-a speriat cel mai tare, pentru ca daca zisa benzinarie, fie ea si mafiota, va face explozie, va dati seama ce ar insemna asta? Si gandul te duce la scutul antiracheta, insa iata ce afirma fondatorul Stratfor, Dl. George Friedman:

HotNews

George Friedman/Stratfor, dupa vizita la Bucuresti: Daca scutul antiracheta inlocuieste, in loc sa completeze alte chestiuni de baza pentru interesul national, atunci trebuie cu totii sa citim povestea Liniei Maginot

Se arata, printre altele, ca:

Relatiile economice cu SUA si rezolvarea spectrului larg de probleme de securitate nationala sunt mult mai importante pentru Romania decat scutul antiracheta, apreciaza George Friedman, fondatorul si presedintele grupului de consultanta strategica Stratfor, intr-o ampla analiza realizata dupa recenta sa vizita la Bucuresti. El scrie ca pentru a intari o relatie multidimensionala necesara cu SUA, Romania trebuie sa-si rezolve problema „paralizanta” a birocratiei. Daca un sistem antiracheta e dezvoltat in paralel cu solutii de baza pentru interesele nationale, „nu am nicio obiectie. Daca, in schimb, este cladit in locul acestor lucruri, atunci trebuie cu totii sa citim povestea Liniei Maginot”, scrie Friedman.

[…]

Perceptii diferite

Perspectiva mea asupra locului Romaniei in lume nu pare pe gustul Secretarului General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, sau al Presedintelui Romaniei Traian Basescu. Discutiile mele cu acesti lideri sunt o poveste ce merita istorisita, deoarece m-au purtat intr-o veritabila calatorie geopolitica.

In timpul vizitei mele in Romania, m-am intalnit cu Basescu, cu Premierul Victor Ponta si cu alte autoritati. Am purtat si o discutie la Banca Nationala a Romaniei. In timpul acestor intalniri, am folosit argumente pe care cititorii mei le stiu. Am argumentat ca epoca de dupa sfarsitul razboiului rece s-a incheiat si ca Romania are nevoie sa-si domoleasca substantial asteptarile in privinta insemnatatii statutului de membru UE. Le-am spus liderilor romani ca ar trebuie sa respire usurati ca Romania are propria moneda. Am mai argumentat ca NATO nu are nici intentia comuna, nici capacitatea militara de a actiona in comun, deoarece majoritatii armatelor Europei le lipseste capacitatea de a desfasura operatiuni militare sustinute. NATO nu este o alianta, ci doar o grupare de tari – o coalitie a vointei care de cele mai multe ori, asa cum s-a vazut in Libia sau Mali, nu are prea mare vointa.

Am mai argumentat ca rusii nu-si urmarest interesele nationale prin forta militara. Mai degraba, Moscova profita de pe urma slabiciunii Uniunii Europene pentru a tese o panza de relatii comerciale in tarile din vechea Europa de Est, realizand un fait accompli economic. Drept urmare, interesele de securitate nationala ale Romaniei ar avea mai mult de castigat de pe urma investitiilor SUA – in special in sectorul strategic al energiei si resurselor minerale – decat daca se bazeaza pe Uniunea Europeana sau NATO.

Romanii inteleg slabiciunile acestor aliante. Totusi, cu toata dezordinea Europei, increderea Romaniei in Europa este puternica. Increderea intr-un bloc economic european si intr-o alianta nord-atlantica ce include SUA este un canon al culturii politice romanesti. Probabil cea mai mare preocupare actuala a liderilor romani, una ce a dominat multe dintre discutiile mele, este dezvoltarea unui sistem de aparare antiracheta in Europa.

Intregul spectru al sprijinului militar

SUA au permis ca un program de aparare antiracheta in Europa sa devina principalul simbol al angajamentului de sprijin american pentru aceasta regiune. Est-europenii, mai ales, vad in desfasurarea acestui sistem un semn al angajamentului american, chit ca el nu are drept scop anume sa protejeze tara unde este desfasurat. Lucrurile se petrec potrivit teoriei ca oriunde isi instaleaza SUA o baza, trupele americane vor fi acolo sa protejeze locurile. Gandurile Washingtonului referitoare la scutul de aparare s-au tot schimbat dupa administratia Bush. Avansul tehnologic a deschis usa pentru baze alternative, dar romanii percep un alt motiv pentru aceste schimbari: rusii au obiectii majore fata de acest program. Desi rachetele lor ar putea sa copleseasca usor sistemul, rusii cred, asemenea est-europenilor, ca programul este pur si simplu prima faza a unei desfasurari americane de-a lungul frontierelor sferei de influenta a Rusiei. Americanii nu au de gand sa se confrunte cu rusii pentru ceva ce reprezinta o chestiune marginala la Washington, iar ei cauta in mod constant cai sa se retraga din acest angajament.

Acest lucru produce nervozitate in regiune, mai ales pe masura ce Uniunea Europeana se dezintegreaza. Am argumentat ca scutul antiracheta nu ar trebui sa fie vazut drept singura masura a angajamentului american. Romania si alte tari est-europene au, fara indoiala, nevoie de asistenta si sprijin militar substantial. Dar ce le trebuie lor tine de sisteme antiaeriene si antitanc, avioane de lupta pentru superioritate aeriana si sprijin logistic – si au nevoie de suficiente astfel de lucruri pentru a face fata unor amenintari mai simple, dar imediate la adresa securitatii nationale. Sistemul antiracheta vizeaza o dimensiune a securitatii Romaniei, dar nu face nimic la adresa altor dimensiuni mai evidente.

Am argumentat ca atentia strategica a Romaniei ar trebuie sa se concentreze asupra achizitionarii unor sisteme conventionale practice, in masura sa faca fata amenintarilor care evolueaza. SUA ar trebui judecate, drept urmare, nu prin prisma angajamentului lor pentru scutul antiracheta, ci prin cea a dorintei de a contribui la intregul spectru de nevoie de securitate ale Romaniei. Asemenea, NATO nu ar trebui sa fie judecata prin prin prisma  angajamentului pentru scutul antiracheta, ci prin dorinta membrilor sai de a colabora si prin capacitatea reala a fortelor lor armate de a face acest lucru.

Amenintari reale si amenintari perceptute

Rasmussen s-a intalnit cu presedintele roman la cateva zile dupa vizita mea acolo si, se pare, punctele mele de vedere au aparut in discutie. Intr-o declaratie publica, Rasmussen a spus ca nu este de acord cu evaluarea mea. El a insistat ca Romania va fi protejata in fata unei eventuale amenintari balistice si a spus ca NATO a adoptat o abordare adaptiva in etape a instalarii unui sistem de aparare antiracheta, obiectivul fiind acela de a acoperi toata populatia Europei si toate natiunile NATO, inclusiv Romania. Rasmussen a spus ca se asteapta ca a treia si cea din urma faza sa fie finalizata pana in 2018.

Problema, in cazul declaratiei lui Rasmussen, este ca el considera ca Romania se confrunta cu o amenintare balistica. Altfel spus, daca eu iau in considerare toate amenintarile cu care se confrunta Romania, atacurile cu racheta nu sunt sus pe aceasta lista. Rusia nu le va folosi, iar acest sistem nu ar putea sa le blocheze. Iranianii nu au inca un sistem de rachete balistice, iar o optiune ofensiva ar fi mult mai eficienta in abordarea unei amenintari iraniene. In esenta, proiectele de aparare antiracheta presupun cheltuirea unui volum imens de bani fara sa raspunda intereselor nationale reale ale Romaniei. Acestea includ securitatea interna in fata unor actori non-statali, securitatea frontierelor si administrarea viitorului Moldovei in cazul unei destabilizari in acea tara.

Ceea ce ma intereseaza cel mai mult in legatura cu aceste schimburi de opinii este ca, atunci cand am fost intrebat in legatura cu apararea antiracheta, intrebarea nu era legata de NATO, ci de SUA. Nu am fost intrebat nici in legatura cu un scut antiracheta european, ci cu instalarea unei componente in Romania. Ceea ce-si doreau romanii era o unitate militara americana in Romania, iar ei au interpretat schimbarile de design americane, ce ar putea elimina o astfel de unitate, drept o abandonare a angajamentului SUA fata de Romania. Cu toate acestea, presedintele roman a sustinut pozitia lui Rasmussen si a respins-o explicit pe a mea.

Rasmussen conduce NATO, o organizatie care are cateva proiecte semnificative in derulare – iar acesta este unul major. Ca cineva sa afirme ca proiectul principal al NATO ignora necesitatile extinse ale securitatii nationale romanesti il va irita fara indoiala, mai ales ca el stie ca scutul antiracheta, in loc sa fie parte a unei strategii NATO, este un substitut pentru o strategie NATO. NATO nu are o strategie reala in acest moment, deoarece nu exista un acord politic legat de ceea ce ar trebui sa insemne acea strategie.

Ultimul meu argument in discutiile cu romanii a fost ca, in cele din urma, numai ei isi pot garanta propria securitate nationala. SUA pot fi presate sa participe in conformitate cu interesele lor strategice si economice, dar nu poate inlocui fortele romanesti in protejarea intereselor nationale ale Romaniei. Asa a functionat NATO in timpul razboiului rece si asa trebuie sa functioneze organizatia acum. Numai puterea romaneasca poate sa asigure dimensiunile multiple ale securitatii nationale romanesti. NATO si SUA pot reprezenta ultima cale de scapare, dar nu pot fi prima optiune. Drept urmare, Romania ar trebui sa caute sprijin pentru a-si raspunde nevoilor esentiale, lipsite de luciu pentru o capacitate adecvata de autoaparare. Bucurestiul ar trebui sa nu se preocupe cu desfasurarea unei parti dintr-o instalatie avansata, conceputa pentru un singur scenariu, daca aceasta afecteaza capacitatea de raspuns in cazul mai multor scenarii. Europa in intregul ei ar putea avea nevoie de aparare antiracheta, dar Romania si tarile-surori care au trecut prin experienta ocupatiei sovietice au nevoie mult mai mare de alte lucruri.

Am mai discutat despre interesul Romaniei de a se alinia cu Polonia si Turcia. Aceste trei tari impartasesc trecutul confruntarii cu puterea rusa. Toate trei au nevoie si doresc sa cladeasca relatii comerciale puternice cu rusii, dar au nevoie sa se asigure ca acele interese comerciale nu le reduc autonomia nationala si nu le submineaza interesele nationale. Am scris, in trecut, despre Intermarium – alianta de natiuni de la Baltica la Marea Neagraa – iar pentru romani Polonia si Turcia sunt parteneri potential importanti.

Argumentul meu impotriva scutului antiracheta nu este ca acesta ar fi o idee inerent proasta sau ca participarea la cel mai inalt nivel nu ar fi in interesul Romaniei, ci ca NATO este, in prezent, incapabila sa raspunda unor necesitati de securitate mai presante din regiune, indeosebi securitatea pentru linia ce trece prin Polonia, Slovacia, Romania, Bulgaria si Turcia. Aceasta linie reprezinta in prezent frontiera estica a peninsulei europene si, in timp ce fiecare tara trebuie sa aiba schimburi comerciale extinse cu Rusia, ele trebuie sa fie capabile si sa se protejeze. Dolarii americani cheltuiti pentru limitarea puterii dure a Rusiei in regiune ar face mai mult pentru a sprijini interesele Romaniei decat ar face-o apararea antiracheta, iar acest lucru ar fi mai potrivit si intereselor SUA. In aceasta discutie, NATO nu joaca, din nefericire, un rol semnificativ. In timp ce un angajament substantial de aparare a Romaniei ar putea veni din partea SUA, o grupare regionala, in interiorul sau in afara NATO, este necesara inainte de toate pentru a putea realiza cadrul unei colaborari relevante.

Dezvoltarea unei relatii cruciale

Provocarea cu care se confrunta Romania este sa dea o dimensiune economica relatiei sale politice si militare cu SUA. In mod inerent, o relatie multidimensionala se poate autosustine mult mai usor decat o relatie exclusiv politico-militara. Problema nu tine de lipsa proiectelor, care ar putea fi numeroase. Problema tine de birocratia romaneasca, ce poate fi paralizanta. In relatiile economice, predictibilitatea, transparenta si eficienta sunt esentiale. Niciuna dintre acestea nu exista in Romania. Una dintre ideile pe care le-am exprimat in timpul vizitei a fost ca, pentru Romania, reducerea birocratiei si cresterea vitezei birocratice si a predictibilitatii sunt chestiuni ce tin de securitatea nationala. Pentru SUA, ca pentru majoritatea tarilor, este mai usor sa sprijine state unde au un interes economic.

Avand in vedere slabiciunea Uniunii Europene si dezordinea din NATO, Romania trebuie sa alimenteze relatiile sale bilaterale cu SUA, iar aceasta presupune sa se miste dincolo de relatiile sale cu Washington-ul. Relatiile militare sunt discutate la Washington D.C.; afacerile se poarta la Seattle, Houston sau Chicago. O calatorie geopolitica prin SUA ar incepe prin a explica limitele Washington-ului si si puterea prezenta in alte orase americane. Romanii trebuie sa inteleaga SUA asa cum sunt si ca angajamentul Washington-ului fata de o tara creste odata cu interesele de afaceri. Daca Romania doreste relatii militare mai stranse in SUA, rationalizarea regulilor privind investitiile este mult mai importanta decat scutul antiracheta.

Nu este limpede daca SUA inteleg semnificatia strategica a Romaniei sau a altor tari est-europene. Nu este clar daca Romania intelege cum functioneaza SUA sau cum sa atraga SUA intr-un angajament strategic. Pe parcursul celei de-a doua jumatati a razboiului rece, Romania a nedumerit SUA, iar SUA au nedumerit Romania in timpul scurs de a caderea comunismului. Din punctul meu de vedere, conversatia trebuie sa se distanteze de obsesia americana fata de tehnologia complexa sau de nevoia NATO de a avea un proiect ce pare semnificativ, dar care nu raspunde riscurilor serioase si temerilor Romaniei privind o excludere din Europa. SUA si Romania trebuie sa se concentreze pe un calcul rece al interesului national, inclusiv chestiuni de baza precum vanzarea unor elicoptere de transport si procesarea rapida a proiectelor de catre ministere. Daca un sistem de aparare antiracheta este dezvoltat in paralel cu astfel de lucruri, nu am nicio obiectie. Daca, in schimb, este cladit in locul acestor lucruri, atunci trebuie cu totii sa citim povestea Liniei Maginot.”

Iar Rasmussen declara:

Agerpres

EXCLUSIV Anders Fogh Rasmussen: România are o poziție puternică în cadrul NATO (interviu)

Se arata, printre altele, ca:

România are o poziție puternică în cadrul NATO, iar faptul că ambasadorul României la NATO, Sorin Ducaru, a fost numit miercuri asistent al secretarului general pentru riscuri de securitate emergente este o expresie a acestui lucru, a declarat joi, în exclusivitate pentru AGERPRES, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

[…]

AGERPRES: George Friedman, fondatorul Stratfor, a declarat recent, într-un interviu acordat în România, că scutul antirachetă nu protejează România de nicio amenințare anume. Scutul ar fi mai degrabă un simbol, iar cu simboluri nu câștigi războaie, a adăugat el. De ce are nevoie România de acest scut antirachetă? Este viabilă o asemenea capacitate de apărare, care va deveni operațională peste mai mulți ani, timp în care amenințările la adresa securității pot evolua?
Anders Fogh Rasmussen: Nu sunt de acord cu evaluarea sa. Din contră, aș vrea să subliniez că România va fi protejată împotriva unei amenințări potențiale cu rachetă. Am adoptat ceea ce numim o Abordare Adaptativă în Etape pentru a construi un sistem de apărare antirachetă al NATO cu scopul de acoperi toate populațiile din națiunile membre NATO. Și asta include, bineînțeles, și România. Vom dezvolta sistemul de apărare antirachetă al NATO în trei faze și ne așteptăm ca a treia, și ultima, fază să fie încheiată până în 2018. De atunci, toți cetățenii din statele europene aliate în cadrul NATO vor fi acoperiți, inclusiv cei din România.
Am început deja construirea sistemului, tehnic funcționează și va funcționa eficient. Scopul sistemului de apărare antirachetă este de a ne proteja populația de amenințarea crescândă a unei lovituri cu rachetă. Știm că în jur de 30 de țări din lume dețin tehnologia rachetelor sau sunt în curs să o dobândească. În unele dintre aceste cazuri este vorba despre rachete cu raze de acțiune suficient de mari pentru a lovi ținte în Europa. Iar aceasta este o amenințare în creștere, este o amenințare reală și împotriva acestei amenințări avem nevoie de o protecție eficientă. Și sistemul NATO de apărare antirachetă va asigura această protecție eficientă.”

Dar pe de alta parte, retinem slaba reactie a unor state, inclusiv Franta si Germania, dar si a regimului Obama, fata de agresiunea Rusiei la adresa Ucrainei!! Rusia trebuie combatuta inteligent… Asta inseamna inainte de toate ca nu trebuie subapreciata. Declaratia D-lui. McCain mi se pare ca subapreciaza Rusia, nu cred ca este bine… Trebuie gasite caile cele mai eficiente de combatere a Rusiei, fara ca acest lucru sa ne afecteze pe noi. Pana acum Rusia a castigat. Chiar si in chestiunea legata de Ucraina, a castigat Crimeea. Are un contract cu China pentru livrari de gaze, destul de consistent, pentru a contrabalansa eventuale pierderi venite dinspre Europa. Cand am spus ca „americanii par niste copii care se joaca cu focul in jurul benzinariei” am dorit sa atrag atentia ca daca hotaram sa punem foc „benzinariei” ar trebui, intai, s-o facem constient (nu precum copiii, inconstient) si trebuie sa evaluam bine riscurile, deoarece cunoscandu-le sa le putem contracara in mod eficace. Rusia nu se va lasa usor. Pe de alta parte, ar trebui sa avem o viziune asupra Rusiei: ce facem cu ea? Pe noi ce ne intereseaza? Ne intereseaza ca aceasta „benzinarie” sa fie corecta in ceea ce ne priveste si sa respecte niste reguli, in special cele de drept international, eu asa inteleg. In legatura cu termenul de „benzinarie mafiota”, cred ca trebuie spus ca Rusia nu e membra nici a UE si nici a NATO, deci nu este obligata in vreun fel sa respecte regulile UE sau ale NATO si sa adere la setul nostru de valori. Cat de mafiota e benzinaria, e o problema interna a Rusiei. Dar pe plan extern Rusia trebuie sa respecte acordurile si tratatele internationale la care este parte, ceea ce nu face. Cand nu-i convine, compenseaza folosind forta, calcand in picioare orice regula cu care declarase ca e de acord. Noi suntem interesati intr-un regim, in Rusia, care sa respecte aceste reguli, minimale, ca sa le zic asa… Insa, pe de alta parte, Rusia are nevoie de o conceptie noua, de schimbare, de modernizare. Termenul „benzinarie” desemneaza si faptul ca Rusia se bazeaza, in principal, pe exportul unei singure resurse. Lucrul asta poate explica sistemul mafiot din Rusia, dar nu intr-un mod exhaustiv. Sistemul acesta mafiot trebuie studiat si nu prea vad pe cineva doritor sa faca acest lucru. Pentru ca numai atunci cand stii poti sa stabilesti caile juste de actiune.

Pe de alta parte, nu mi-a placut la Dl. McCain ca domnia sa critica Rusia, referindu-se la o chestiune interna –  „benzinarie”, dar nu oricum, Dl. McCain chiar a tinut sa precizeze, ci una „mafiota” – , in conditiile in care America insasi are o multime de probleme interne nerezolvate… Sa nu uitam ce s-a intamplat pe 11 septembrie 2001… Apoi atentatul recent de la Maratonul de la Boston, calificat drept terorist, unde autoritatile americane au moblizat o armata intreaga pentru ca sa prinda o persoana, identificata cu ajutorul rusilor, daca nu ma insel… Or, America are o atitudine care pe mine nu ma convinge: tu critici problemele de securitate ale altora, fara sa-ti remediezi propriile tale probleme? Eu cred ca Romania, in mod paradoxal poate, este mai bine protejata, din punctul de vedere al securitatii sale, decat SUA… Este adevarat, nu avem forta militara a SUA, dar, cel putin aici, nu prea avem atentate, atacuri armate iscate din senin in locuri publice, soldate cu morti! Iar Mafia si traficul de droguri (nu cel de gaze!) ramane inca o problema nerezolvata in SUA si nu numai!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Bravo, Simona!!

Ce finala!! Mai bine de 3 ore de joc. Intens, foarte intens. Simona Halep, desi a pierdut in fata Mariei Sharapova, a facut un joc mare in aceasta finala de la Roland Garros (v. aici si aici). Au fost 3 seturi (Sharapova a castigat cu 6-4 6-7(5) 6-4) care ne-au tinut cu sufletul la gura pana la ultimul ghem. Simona a luptat extraordinar! Si cred ca nu exagerez deloc daca spun ca am asistat la aparitia unei noi mari stele pe firmamentul tenisului mondial feminin, in persoana Simonei Halep. Este tanara, are tot viitorul inainte, si sunt convins, trebuie, ca va obtine mari succese in continuare, chiar si castigarea unei finale de turneu de Grand Slam cat de curand. Simona trebuie sa joace cat mai mult pentru ca sa-si rodeze, sa-si imbunatateasca in mod continuu jocul. Ea poseda o tehnica de joc foarte buna si o mobilitate foarte buna, dupa cum aprecia si Mats Wilander, pe teren. Ar trebui sa lucreze mai mult la capitolul concentrare, in special in momentele dificile si/sau decisive. Tenisul este un sport care cere, pentru marea performanta, pe langa o conditie fizica si o tehnica de joc foarte bune, o concentare puternica si o pregatire, ca sa zic asa, psihologica pentru ca sa-ti permita depasirea momentelor dificile si gasirea loviturilor optime. Spre exemplu, este foarte important pentru jucatorul de tenis sa-si elimine din joc greselile nefortate care, nu de putine ori, fac diferenta intr-un meci. Jucatori mari, precum exceptionalul campion suedez Bjorn Borg, un Ivan Lendl, sau eternul rival al lui Ilie Nastase, fostul nr.1 mondial, Stan Smith, au excelat printr-un echilibru psihic aproape perfect pe teren. In special Borg, acea stanca de neclintit sau mai bine zis un aisberg in fata caruia nu puteai sti ce gandeste, ce simte, egal cu sine in toate fazele partidei, chiar si atunci cand a jucat cu o febra puternica si a castigat!!, invincibil!! Este mare lucru sa ai un asemenea psihic solid si o asemenea concentare exceptionala, pe langa marea capacitate de lupta si vointa de a invinge!

Sharapova a demonstrat ca este o mare campioana, a recunoscut, sportiv, la sfarsitul meciului, meritele adversarei sale si a felicitat-o. Intr-adevar, a trebuit sa faca fata unor probleme foarte grele pe toata durata meciului. Simona ar fi trebuit sa se astepte la loviturile puternice ale Sharapovei, bine plasate si sub unghiuri bine gasite, care te tin pe linia de fund a terenului. Strategia jocului ei ar fi trebuit sa tina seama mai bine de aceasta caracteristica a jocului Sharapovei – o jucatoare inalta si cu multa forta in lovitura. Sharapova, in schimb, nu are mobilitatea de pe teren a Simonei. Si din acest punct de vedere Simona trebuia s-o plimbe mai mult pe Sharapova, sa gaseasca lovituri derutante, sa trimita mai mult mingea nu pe directia adversarei, ci spre acea parte a terenului pe care Sharapova nu o putea controla. Insa s-a vazut ca, totusi, mingile trimise de Simona au fost extrem de dificile de prins si de returnat, Sharapova facand mari eforturi si trebuind sa consume o mare energie pentru a putea face fata. S-a vazut lucrul acesta mai ales, cred eu, in setul al doilea, castigat de Simona dupa o lupta titanica! Daca Simona s-ar fi concentrat mai bine in setul al treilea cred ca ar fi castigat finala. Dar ea a demonstrat un tenis de mare clasa, a jucat in stil de mare campioana si de aceea si spun ca aceste lucruri anunta noi succese in continuare. Trebuie s-o spunem raspicat: Simona tinteste locul I in clasamentul WTA, lucru uluitor!! Ea trebuie sa continue si sa dea dovada de o si mai mare forta morala pentru a se impune in joc si a invinge! Lucrul asta se poate castiga jucand in continuare, avand un scop clar – victoria, imbunatatindu-si continuu jocul si eu cred ca Simona poate face asta!

Bravo, Simona!! Un sincer BRAVO din tot sufletul!! 🙂

Update – Finala masculina.

Mats Wilander a facut o remarca interesanta: fetele au maxim 3 seturi la dispozitie, pe cand la baieti e vorba de 5 seturi… Nadal ne-a aratat ca este periculos cand ajunge in setul 3, mai ales dupa ce l-a castigat pe al doilea! Scorul final Nadal – Djokovici a fost 3-6 7-5 6-2 6-4 (v. aici si aici), Rafa reusind sa castige titlul de la Roland Garros pentru a 9-a oara!!!! Wilander a declarat dupa partida ca nu crede ca un alt jucator v-a putea atinge vreodata o asemenea performanta: 9 titluri la French Open din 10 posibile!! Ce s-a inatmplat, cum am vazut eu meciul? Inceputul, dupa cum usor se poate constata, a fost defavorabil lui Rafa, care s-a chinuit sa castige al doilea set dupa o lupta grea. Te-ai fi asteptat la o finala in 5 seturi… Insa incepand din setul 3 spaniolul a inceput sa joace foarte determinat, isi intrase in mana cum se spune. Incepand de acum jocul lui Nadal poate fi caracterizat drept exceptional. Poate s-a grabit putin si de aici mici greseli, dar fara importanta! Djokovici a fost evident surprins de jocul adeversarului, caruia, cu toate eforturile, nu i-a mai putut face fata! Destul de repede Nadal a inceput sa conduca cu 3-0 in setul 3  si, cel putin pentru mine, lucrurile deveneau cat se poate de clare, si anume ca Nadal va castiga setul si va trata setul 4 decisiv, pentru castigarea partidei si titlului. Inca din setul 3 eram sigur ca Nadal il va castiga si pe urmatorul si nu va permite intrarea intr-un set 5 decisiv, lucru care s-a si intamplat. Sigur, Djokovici are meritele sale, e un mare jucator, dar jocul si tehnica lui Nadal au fost deasupra oricaror laude! A fost un meci extraordinar, ganditiva ca s-au infruntat nr.1 (Nadal) si nr. 2 (Djokovici) in clasamentul mondial masculin! Djokovici a fost marcat psihic inca din setul 3, desi a facut eforturi enorme pentru egalare. Am si acum in minte figura lui dupa o lovitura ratata…  Pur si simplu nu putea intelege cum a putut rata lovitura… A fost marcat puternic si s-a vazut ca n-a putut depasi momentul nici in setul 4, pentru a castiga setul. Era singurul titlu de Grand Slam care ii lipsea din cariera… Dar sa nu dramatizam, Djokovici, darz cum il stim, cu siguranta va reveni la anul si poate va si castiga, ceea ce nu ar trebui sa constituie o surpriza, data fiind forta sa de joc. Insa pana atunci urmeaza, foarte repede, Wimbledon, iar lupta va continua, desigur, acolo, inclusiv la feminin. Noi speram ca Simona sa castige la Wimbledon, pe iarba. Apropo de suprafata, trebuie spus ca zgura e suprafata preferata a lui Nadal. La Roland Garros, Nadal a demonstrat inca o data ca e rege pe o asemenea suprafata!!

Mi-a facut o deosebita placere sa-l revad pe legendarul Bjorn Borg, marele campion suedez, care a inmanat trofeele, imbratisandu-i pe cei doi. In urma cu ceva vreme el a emis o teorie interesanta, gandindu-se probabil si la experienta sa de jucator: cel care castiga pe zgura, la Roland Garros, va castiga si pe iarba la Wimbledon… Ramane de vazut daca se va confirma, insa atunci s-a confirmat… Nu-i chiar rea teoria asta: inseamna ca Simona are sanse reale sa castige finala de la Wimbledon! 🙂

Pe de alta parte, s-a mai intamplat un lucru realmente interesant, inedit chiar! V-ati gandit vreodata ca o femeie sa antreneze, la tenis, un barbat, un mare sportiv? Iata ca e un fapt implinit: fosta campioana Amélie Mauresmo a devenit antrenoarea lui… Andy Murray!! De ce nu? 🙂

DE citit si…

Gandul

SIMONA HALEP s-a întors în România: ”Mulţumesc românilor care m-au susţinut. Mă bucur că sunt din România”

Se arata ca:

Simona Halep

Jucătoarea de tenis Simona Halep, finalistă la Roland Garros, a declarat, duminică, la revenirea în ţară, că le mulţumeşte tuturor românilor care au susţinut-o în finala pierdută în faţa Mariei Şarapova.

Simona Halep a ajuns la Bucureşti la ora 19.10 cu o cursă Air France, a fost primită la Salonul Oficial al Aeroportului Henri Coandă şi a fost aşteptată printre alţii de preşedintele Federaţiei Române de Tenis, George Cosac, de ministrul Tineterului şi Sportului, Gabriela Szabo, de secretarul de stat în MTS, Carmen Tocală, şi de fosta jucătoare Cătălina Cristea. Sportiva a fost însoţită de părinţii ei, care i-au mulţumit pentru performanţă şi pentru bucuria pe care le-o aduce.

În afara Aeroportului, sportiva a fost aşteptată de peste 200 de persoane, care i-au strigat numele şi au aplaudat-o. Suporterii au întâmpinat-o cu mesaje de susţinere şi cu flori, iar jucătoarea a acordat autografe, unul chiar pe un steag al României. Au fost fani car ei-au spus că o iubesc şi i-au urat să devină numărul 1 mondial.

Gândul a transmis LIVE TEXT declaraţiile sportivei la sosirea în ţară:

UPDATE: Simona Halep s-a oprit câteva minute să-i salute pe fanii care au aşteptat-o la aerorport. „Te iubim, Simona”, i-au strigat cei 200 de români care au aşteptat-o pe tenismenă la bariera de la Aeroportul Henri Coadă. „O iubesc foarte mutl şi am vrut să fiu alături de ea. Să o ţină tot aşa”, a spus Doina, una dintre susţinătoarele Simonei.

UPDATE: O să continui cu antrenorul belgian, Wim Fisette până la finalul acestui an. M-am accidentat destul de mult, este adevărat, dar am învăţat să am grijă de corpul meu şi o să fie mai bine de acum încolo

Sunt mult mai emoţionată acum decât înainte de finală. Este un moment deosebit pentru mine şi vă mulţumesc că aţi venit aici. Le mulţumesc românilor care m-au susţinut la Paris şi tuturor oamenilor care m-au susţinut în faţa televizoarelor punct cu punct. Mă bucur că am reuşit această performanţă pentru mine şi pentru România. Mă bucur că sunt din România.

UPDATE: Maria  a stat destul de mult înainte să servească, a fost şi mingea de la 4-4 din decisiv…Am învăţat multe din acest moment iar data viitoare o să fac mai bine

UPDATE: Sunt foarte fericită că trăiesc aceste clipe, sunt clipe de neuitat. Tristă nu pot să fiu după această finală, pentru că a fost cel mai mare meci din viaţa mea şi din cariera mea. Nu-l voi putea uita niciodată. E prima finală de Grand Slam şi am jucat la cel mai înalt nivel. Cred că mulţi copii vor veni la tenis de acum înainte datorită acestui meci.

UPDATE: Simona Halep a revenit în România şi în câteva minute, după ce vorbeşte ministrul Gabi Szabo, va face câteva declaraţii.

Jucătoarea româncă Simona Halep, în vârstă de 22 de ani, a disputat, sâmbătă, finala de la Roland Garros, în faţa rusoaicei Maria Şarapova, locul 8 WTA şi cap de serie numărul 7, aceasta fiind cea mai bună performanţă din cariera sportivei din Constanţa.

Halep, cap de serie numărul 4, a pierdut finala, fiind învinsă, cu scorul de 6-4, 6-7 (5), 6-4, de rusoaica Maria Şarapova, însă prezenţa în ultimul act al competiţiei de la Paris a propulsat-o pe Halep pe locul 3 în clasamentul mondial la tenis feminin.

În urma jocului, Halep a fost recompensată cu un cec în valoare de 825.000 de euro şi 1.300 de puncte WTA.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 8, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Sunteti convinsi ca stiti ceva despre…?

Daca ar fi sa dau note gazetelor romanesti pentru articolele aparute in ultima perioada, Evenimentul Zilei ar primi nota 10! Iata, spre exemplu, un editorial foarte interesant al D-lui. Cristoiu:

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Sunteți convinși că știți ceva despre Klaus Iohannis?!

Luni seara, la ediţia specială a Jocurilor de putere de pe Realitatea tv, am avut posibilitatea să-i pun cîteva întrebări lui Crin Antonescu, beneficiar al unei intervenţii prin telefon. Prima şi cea mai importantă întrebare a fost dacă el, Crin Antonescu, garantează sută la sută pentru candidatul la Preşedinţie Klaus Johannis. După cum era de aşteptat, răspunsul lui Crin Antonescu a fost de bun simţ. A zis ceva în genul, n-am cum să garantez pentru Klaus Johannis. N-a invocat învăţătura românească potrivit căreia nu poţi garanta nici pentru fratele tău, d-apoi pentru un străin. Sigur e că în acest sens a răspuns Crin Antonescu. Printre altele, presa trăieşte din încăierări.

De la încăierările între doi cerşetori beţi, pînă la încăierările dintre bărbaţii politici. De aceea, multe din întrebările puse de jurnalişti unui politician de top ţintesc descoperirea unei seminţe de vrajbă între acesta şi un alt politician.

Nu de asta l-am întrebat eu pe Crin Antoenscu, deşi, ca om care a văzut multe la viaţa lui, sînt convins că între Crin Antonescu şi Klaus Johannis nu e nici o fărîmă din amiciţia invocată de primarul Sibiului la interviul acordat Andrei Miron luni seara, la Realitatea Tv.

L-am întrebat pe Crin Antonescu despre Klaus Johannis pornind de la adevărul care a scăpat şi scapă presei noastre, în cea mai mare parte căzută în limbă după falnicul Klaus Johannis.

Răsfăţat al jurnaliştilor şi jurnalistelor care pînă nu demult îi căutau în coarne lui Traian Băsescu, înfăţişat în emisiuni tv, pe site-uri, pe bloguri, pe facebook şi pe SMS-uri drept un Mesia al Dreptei Româneşti, intrat în Ierusalimul Bucureştilor nu pe spinarea asinului, ci pe bancheta automobilului, Klaus Johannis e, deocamdată, pentru opinia publică un portret.

Să recapitulăm:

După ce în toamna lui 2009, a fost plimbat de Dan Voiculescu prin spaţiul mediatic românesc, împotriva lui Traian Băsescu,  mai ceva ca Sfintele Moaşte într-o procesiune împotriva secetei, Klaus Johannis a dispărut din prim planul politicii românești.

A fost readus de Crin Antonescu în februarie 2013, cînd a fost propulsat numai și numai prin voința fostului lider PNL în funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. Acum cînd știu despre Complotul prin care Klaus Iohannis l-a dat jos pe Crin Antonescu din ipostaza de candidat la Președinție mă fac să surîd amar rîndurile publicate de mine în Evenimentul zilei din 21 februarie 2013 sub titlul ”Klaus Johannis la un nou rol: cel de bulan al lui Crin Antonescu”.

Klaus Iohannis s-a pricopsit peste noapte cu o funcție pentru care alții se luptă s-o capete ani întregi.

O funcţie pe care a exercitat-o stînd şi tăcînd chitic la Sibiu. A trecut fix un an.

A venit februarie 2014 și, cu asta, Criza Radu Stroe.

Crin Antonescu merge la Sibiu și-l aduce pe Klaus Johannis la Bucureşti drept desemnatul de către PNL pentru postul de Ministru de Interne şi viceprim-ministru în locul lui Daniel Chiţoiu.

Teoretic, USL s-a rupt din cauza lui Klaus Jonannis.

Crin Antonescu a cerut trecerea prin Parlament a noii structuri a Guvernului cu un Klaus Johannis vicepremier.

Victor Ponta, deşi asta era floare la ureche pentru majoritatea USL, a refuzat.

De ce a refuzat Victor Ponta un lucru atît de simplu?

De ce s-a cramponat Crin Antonescu de formula Klaus Johannis ministru de Interne şi vicepremier cu Finanţele?

Istoria va arăta, cînd va veni momentul, cauzele din spatele cortinei.

Practic, USL s-a rupt pentru că îi expirase termenul şi pentru că era o alianţă contranaturii, gen fier de lemn.

Circula zvonul că de fapt Klaus Johannis e cel care s-a încăpăţînat să ceară cele două posturi.

Ar fi bine s-o ştim de la Crin Antonescu, pentru că adevărul acestui zvon ne-ar dezvălui un Klaus Johannis mult mai ambiţios decît credem noi.

În campania electorală pentru europarlamentare, Klaus Johannis s-a implicat tîrziu, abia spre final.

La un moment dat Crin Antonescu l-a luat cu el la emisiunile electorale, pentru a-i convinge pe români de realitatea unui tandem: Crin Antonescu – preşedinte, Klaus Johannis – premier.

Mai mult, cum pusese pariul cu 20%, Crin Antonescu,  beneficiind de acceptul lui Klaus Johannis, şi-a liniştit camarazii de partid declarînd la ultima sa apariţie (cea de la Realitatea TV) că demisia sa din postul de preşedinte al PNL nu va afecta stabilitatea PNL, deoarece funcţia de preşedinte va fi preluată de Klaus Johannis, iar cea de candidat va fi păstrată de el, Crin Antonescu.

Formula părea benefică PNL şi celor doi.

Era limpede că demisia lui Crin Antonescu deschidea succesiunea în PNL, moment primejdios, pentru că în jurul fotoliului bîzîia  ca un bărzăun Călin Popescu Tăriceanu.

În acelaşi timp, dificultăţile campaniei pentru prezidențiale  cereau eliberarea lui Crin Antonescu de bătăile de cap ale şefiei PNL.

Înainte de scrutin România a cunoscut un fenomen ciudat.

Deşi nimeni din PNL nu pusese problema candidaturii lui Klaus Johannis la preşedinţie, toate sondajele Caselor PSD-iste se întreceau în a-l prezenta pe Klaus Johannis drept cel mai bine plasat în sondaje.

Din cînd în cînd, cîte-o fătucă din presa găsea de cuviinţă să-l întrebe pe Klaus Johannis dacă va candida la Preşedinţie.

Omul lui Crin Antonescu, pentru că pînă la urmă Crin Antonescu ne-a făcut cunoştinţă cu el, tresărea la această întrebare, ca un cal ajuns brusc în faţa unei porţi.

Într-un comentariu de pe Evz.ro, Dan Andronic ne-a reamintit o astfel de secvență, petrecută pe 13 martie 2014:

”Klaus Iohannis: «Candidatul PNL pentru Preşedinţie este clar Crin Antonescu, pe care-l voi sprijini şi care va fi preşedintele României». Întrebat ce va face dacă îi vor cere colegii din PNL să candideze pentru Preşedinţie, Johannis a răspuns: «Nu mi se va cere şi nu voi candida». ». 2 Iunie 2014 – Klaus Iohannis: «Nu m-a rugat nimeni să fac aşa ceva (n.a. să candideze la preşedinţia României), dar eu i-am rugat pe colegii din partid să dezbată în organizaţiile lor această chestiune, după care probabil vom avea intern o fază de armonizare şi congresul poate ajunge în situaţia să ia o decizie»(…)“.

E drept, ici-colo, în presa anti-PSD, se invoca posibilitatea unei preluări de către Klaus Johannis a ştafetei de la Crin Antonescu.

Era însă vorba de un moment fixat eventual pentru toamnă.

Repet, înaintea scrutinului din 25 mai 2014, nu se punea problema unei candidaturi a lui Klaus Johannis la Preşedinţie:

1) Crin Antonescu sacrificase prea multe pentru a-și permite să renunțe la candidatură.

2) Klaus Johannis nu reuşise să ajungă nici măcar Ministru de Interne.

3) Klaus Johannis exista în politica de la Bucureşti exclusiv ca pupilul lui Crin Antonescu.

Într-o săptămînă, totul s-a dat peste cap.

Nu se mai pune acum problema ca primarul Sibiului să ajungă Ministru de Interne sub conducerea lui Victor Ponta.

Acum se pune problema ca primarul Sibiului să ajungă unul dintre cei mai puternici oameni din România:

1) Preşedinte al PNL.

2) Preşedinte al Marelui Partid rezultat din fuziunea PNL-PDL.

3) Preşedinte al României.

Într-o săptămînă numai, cel adus de mînă de Crin Antonescu în politica mare de la București din provincia Sibiului a reuşit să devină preşedinte interimar al PNL şi, evident, pretendent la postura de candidat la Preşedinţie.

Numai că noi ăştia, muritorii, nu ştim mai nimic despre Klaus Johannis.

Și nu e în regulă.

E ca și cum Crin Antonescu ar fi venit în vizită la noi, aducînd cu el un necunoscut pentru noi, Klaus Iohannis, pe care ni l-a prezentat drept amicul lui.

Cît a durat vizita mare lucru n-am aflat despre amicul amicului nostru, deoarece a tăcut tot timpul.

La plecare, Crin Antonescu ne-a spus însă că ni-l lasă pe Klaus Iohannis să stea la noi, în casă, pentru totdeauna.

Crin Antonescu a plecat.

Iar noi, ne uităm la necunoscutul pe care ni l-a lăsat pe cap și ne întrebăm neliniștiți:

Dar dacă ne ia nevasta?!” (subl. mea)

Chestiunea este ca dupa acel „despre” poate urma orice nume. Altceva ar fi fost daca Dl. Cristoiu ar fi propus o dezbatere pe tema: ” Sunteti convinsi ca stiti ceva despre candidatul la presedintia Romaniei?”. Sau cat anume stim, cat anume stie cetateanul obisnuit? Spre exemplu, cat anume stim despre Traian Basescu? Suntem convinsi ca stim ceva? Sa ne amintim de alegerile prezidentiale din 2004 (v. si aici). Initial ideea era alta: Stolojan – Presedinte, Basescu – premier. Ca la un moment dat, brusc, Dl. Stolojan sa se retraga din cauza unor probleme de sanatate, lucru ce l-a impresionat mult pe Basescu: chiar a si inceput sa planga in fata camerelor de luat vederi. Si uite asa Basescu a devenit candidatul Aliantei DA la presedintie. Si a castigat alegerile. Este interesant sa ne uitam pe repartizarea de atunci a voturilor pe judete si vom observa ca au fost cateva judete – fiefuri ale PSD, as zice eu – care in turul I au votat Adrian Nastase si in turul II electoratul, in majoritatea lui, s-a indreptat spre Basescu, diferenta de voturi intre candidati, la scrutinul din 12 decembrie, fiind de doar 245.374 voturi. Daca ne uitam la judetele locuite de maghiari – Mures, Harghita, Covasna, Satu Mare, Salaj – in acestea s-a votat, majoritar, in turul II cu Adrian Nastase (v. aici si aici)!! La alegerile din 2009 (v. si aici) situatia a fost mai complicata (v. aici si aici), diferenta de voturi intre cei doi candidati – Basescu si Geoana – fiind si mai mica decat in 2004, dar totusi in favoarea lui Basescu, dar trebuie spus ca Basescu a castigat si primul tur de scrutin. Evident, au existat acuzatii de fraudare a alegerilor… Nu stiu de ce, dar intrebarea aceasta: „sunteti convinsi ca stiti ceva despre…”, ma duce cu gandul la o eventuala fraudare a alegerilor… Sper sa nu se intample asa. Insa mai e ceva ce se poate intampla, adica nu e vorba numai de o posibila fraudare – ca sa iasa cine trebuie – ci ar putea exista si tradari. Tot pentru ca sa iasa cine trebuie (?!!!). Am retinut declaratia D-lui. Ponta, despre cum a votat din 1990 incoace:

Gandul

De ce l-a votat Ponta pe Antonescu la prezidenţiale în 2009

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, că în 2009 l-a considerat pe Crin Antonescu, pentru primul tur al prezidenţialelor, schimbarea de care avea nevoie România, iar despre Mircea Geoană, al cărui şef de campanie era în acel an, preşedintele PSD a spus: „L-am votat în turul 2”.

Întrebat despre faptul că a votat, din 1990 încoace, mai mult candidaţi de dreapta, Ponta a răspuns: „Asta cu dreapta, hai sa fim serioşi. La prezidenţiale oamenii votează în primul rând candidatul”.

Întrebat de ce nu l-a votat pe Geoană în primul tur, fiind şef de campanie al acestuia, Ponta a răspuns: „L-am şi votat în turul 2, dar în turul 1 l-am votat pe Crin Antonescu, am considerat că e schimbarea de care avea nevoie România”.

Ponta, fost şef de campanie al lui Mircea Geoană, a declarat, joi, că mulţi dintre cei cu care a votat la prezidenţiale din ’90 până acum nu au câştigat, dar important este mersul la vot, el afirmând că în 2009 a votat în primul tur cu Crin Antonescu, apoi cu Mircea Geoană.

Premierul Ponta, şef de campanie al lui Geonă în 2009, a făcut declaraţia la evenimentul în care Tineretul Social Democrat premiază câştigătorii concursului Olimpiada de Comunicare Politică.

El a spus că în 1990 a votat la prezidenţiale cu Ion Raţiu, care nu a câştigat, în 1992 cu Emil Constantinescu – nu a câştigat, în 1996 tot cu Constantinescu – câştigător, în 2000 cu Mugur Isărescu – nu a câştigat, în 2004 cu Adrian Năstase – nu a câştigat.

Ponta a spus că în 2009 a votat în primul tur cu Crin Antonescu, iar în al doilea cu Mircea Geoană, ambii pierzând.

„S-ar putea ca de data asta să iasă cel pe care îl votez eu”, a spus Ponta, subliind însă că participarea la vot este cel mai important lucru.” (subl. mea)

Chestiunea este ca daca se fac jocuri de culise e si mai rau: mai are atunci sens sa ne intrebam daca stim ceva despre candidati? Nu pot fi de acord, pentru ca nu este democratic!

Scoaterea in fata a lui Iohannis seamana cu cea a lui Traian Basescu: amandoi primari. Daca Victor Ponta va fi candidatul PSD, va semana cu Adrian Nastase: amandoi premieri! Interesant mi se pare insa un lucru: Iohannis nu are notorietate. Doar ca primar al unui oras de provincie, fara sa fi avut functii in Stat, sau functii inalte intr-un partid, e greu sa ai notorietatea necesara pentru a putea castiga alegeri la nivel national. Spre exemplu, sa-l luam pe Mircea Geoana: a fost ambasadorul Romaniei in SUA, a fost ministru de Externe, a fost seful celui mai mare partid politic din Romania: PSD. E clar ca in asemenea conditii Geoana avea notorietate la nivel national. Nu acelasi lucruri se pot spune despre Iohannis… El are deocamdata o notorietate la nivel local. Pe de alta parte, Crin Antonescu nu putea fi candidatul USL si, pe urma, candidatul Dreptei. De aici si retragerea sa, inteleg asta…  Pe de alta parte, PNL nu a stralucit deloc la Sibiu, la alegerile europarlamentare. Sa vedem si alte pareri. Iata, de pilda, ce spune Vasile Dancu intr-un interviu pe care l-a pus si pe blogul sau:

„[…]

Iohannis, greu de asimilat în PNL

Să nu uităm un lucru: Iohannis nu ar fi ușor de asimilat, chiar de către peneliști. A fost adus de Crin pentru că avea încredere mare și imagine bună, nu pentru că ar fi dus bătălii liberale de două decenii. Dacă se va ajunge la scandal și ar fi debarcat Crin, Iohannis ar putea avea același destin. La pierdere, bătălia este irațională și se dă pe găști, iar răzbunarea este un mecanism care funcționează destul de frecvent ca formă de a resorbi o tensiune acumulată.

ZIUAnews: Care sunt plusurile și minusurile lui Iohannis?

Vasile Dâncu: Iohannis nu a trecut testul politicii mari, a politicii bucureștene, cred că de asta și încearcă să vină la București. Este respectat pentru că Sibiul arată bine, iar el este votat masiv, dar până să ajungi politician central este o cale destul de lungă. Cred că are calități, dar vine un pic cam târziu în București. A realizat ceva la Sibiu și nu cred că mai are energia de a se lupta pentru a câștiga acest rol național. Ca să câștigi România – nu Sibiul! – prin alegeri, în lupta electorală dură și murdară, de multe ori, îți trebuie o mare voință de putere. Este un administrator bun, dar nu cred că știe să lucreze în condiții de fragmentare a puterii, boicot și luptă cu opoziția internă și externă partidului său. Este un om serios dar, pentru politica dâmbovițeană, aceasta nu este o valoare. Nu te respecta nimeni pentru aceasta, ba chiar asta ar putea deveni un handicap. Nu știu dacă știe să facă echipe, și nici dacă poate mobiliza un partid care nu este ușor de pus în rețea, atât activiști, cât și militanți.

ZIUAnews: Dar ale lui Victor Ponta?

Vasile Dâncu: Ponta este atât de cunoscut, încât orice aș spune nu ar fi nou. Să-l laud nu se face, ne cunoaștem de 15 ani, și am luptat împreună când făceam politică, iar acum avem o relație foarte bună. Să-l critic, ar fi și mai absurd, este atacat din toate părțile pentru orice, pentru fiecare pas, gest sau respirație. Ba, aș putea spune totuși un lucru: trece printr-o mare transformare acum, una în bine. Face trecerea de la luptătorul singuratic care vrea să câștige fără să rămână dator nimănui, la omul care caută motivarea echipei pentru ultima luptă. Cred că a trecut prin momente de deznădejde care i-au subțiat timiditatea și orgoliul prin care încerca să scape de ideea că a cere ajutorul este o slăbiciune. […]”

Atata vreme cat USL a avut un candidat la presedintie, in persoana D-lui. Antonescu, un om care are notorietate la nivel national, PDL, dupa alegerile parlamentare, a venit cu Dl. Catalin Predoiu, dar a popularizat foarte, foarte slab aceasta candidatura. Este clar ca Predoiu n-ar fi avut nicio sansa in fata USL, cu atat mai putin un candidat al PMP. MRU a fost de asemenea popularizat foarte slab, numai ca Forta Civica este un partid politic prea mic… De Iohannis se cam vorbea, dar fara prea multa convingere, ca ar putea fi candidat la presedintie. De unde rezulta un marketing politic defectuos pe partea dreapta a esicherului politic. O lipsa totala de convingere in elaborarea unei strategii electorale.  Ar fi putut aduce in prim-planul electoratului oameni noi, cu alte idei, chiar si Iohannis, pentru a spera la un rezultat bun. Nu s-a intamplat lucrul acesta.

ANALIZA lui Dâncu, prezent la întâlnirea din Poiană a PSD: procurorii pot scoate alegătorii la vot. „Asistăm la un paradox. Anchetele DNA aţâţă electoratul PSD”

Prezent la şedinţa de campanie a PSD de la Braşov, sociologul Vasile Dâncu a explicat pentru Gândul că sondajele pe care le-a văzut recent arată mai degrabă că anchetele procurorilor DNA pot avea efectul invers asupra electoratului social-democrat care se va mobiliza împotriva „agresiunii la adresa aşa-numiţilor baroni”.

Sociologul Vasile Dâncu, directorul IRES, susţine că anchetele DNA din ultimele săptămâni împotriva unora dintre baronii PSD ar avea un efect contrar asupra electoratului, ale cărui intenţii de vot în favoarea candidaţilor social-democraţi depăşesc în prezent 40%. Retras din prim-planul PSD de mai mulţi ani, Vasile Dâncu l-a însoţit astăzi pe Liviu Dragnea la întâlnirea pe care acesta a avut-o, în calitate dde şef al campaniei PSD, cu liderii filialelor judeţene ale partidului, la Poiana Braşov.

„Deocamdată asistăm la un paradox, ceea ce se întâmplă la ora actuală în urma acestei aşa-zise campanii a DNA este că PSD-ul a ajuns la un scor la care n-a fost niciodată înainte de alegeri, cel puţin de când măsor eu, de vreo 15 ani, este la peste 40% la intenţia de vot, consolidat la 42% de ceva vreme. Iar asta ar putea însemna că asemenea anchete mai degrabă aţâţă electoratul PSD, stabilizează oarecum o atitudine de frondă, o atitudine de mobilizare internă datorită acestei agresiuni, cum o resimt membrii PSD-ului, împotriva aşa-numiţilor baroni. Nu sunt sigur însă că acesta fi efectul electoral al campaniilor anticorupţie în general, nu ne putem da seama în acest moment. Mulţi analişti presupun că asta ar demobiliza electoratul, dar nu avem siguranţa acestui lucru. declarat Vasile Dâncu pentru gândul. Sociologul spune că reacţii similare se pot constata şi în cazul electoratului PNL, al PDL şi al altor partide cu membri acuzaţi şi anchetaţi de DNA.

În ceea ce priveşte prezenţa la urne, Vasile Dâncu anticipează pentru europarlamentare o participare de 32-35%, „care este una bună, pentru că sunt motive ca toate tipurile de electorat, toate segmentele de electorat ale tuturor partidelor să câştige în mobilizare”. În aceste condiţii, câştigătorul detaşat , în opinia sa, va fi PSD. „Eu cred că, pe o prezenţă mică la vot, electoratul PSD are o prezenţă mai bună la vot şi PSD-ul câştigă. Iar asta poate însemna că această  – hai să-i spunem – campanie anticorupţie nu are influenţa anticipată asupra mobilizării”, şi-a argumentat Dâncu prognoza.

În opinia directorului IRES, pe lângă stabilirea reprezentanţilor României din Parlamentul European pentru următorii cinci ani, europarlamentarele din 25 mai au o miză extrem de importantă – reconfigurarea scenei politice înaintea prezidenţialelor: „PSD-ul are o miză esenţială, s-a rupt USL-ul şi PSD-ul are de demonstrat ceva. PNL-ul care a plecat din USL trebuie să ajungă la 20% cel puţin,  asta e miza internă pentru Crin Antonescu pentru a fi  un candidat viabil care eventual să intre într-o coaliţie pentru prezidenţiale. Pe dreapta, toate partidele au motive să-şi mobilizeze la maximum electoratul, vorbim de PDL care vrea să arate că poate şi fără Traian Băsescu, partidele cele mai mici, Mişcarea Populară şi Forţa Civică şi celelalte vor să intre şi ele în clasament . Deci, vor fi alegeri cum n-au mai fost, niciodată n-au fost nişte alegeri europarlamentare care să aibă o asemenea miză, este o miză de reconfigurare a scenei politice din România”, crede Dâncu.” (subl. mea)

Or, Dreapta nu a facut nimic pentru ca sa contracareze un asemenea efect paradoxal!! Un efect care ajuta PSD! Foarte slab jucat! ” Nu sunt sigur însă că acesta fi efectul electoral al campaniilor anticorupţie în general, nu ne putem da seama în acest moment. ” – ba putem fi siguri!! Si Dreapta trebuia sa tina cont de un asemenea efect, care o defavorizeaza puternic din punct de vedere electoral. De aceea „solutia” Iohannis mi se pare mai mult una de circumstanta, fortuita, la repezeala, pentru ca trebuie sa aiba si Dreapta un candidat si nimic mai mult.  Eu cred ca lucrul asta ar trebui sa dea mai mult de gandit…

Cat despre intrebarea „Sunteti convinsi ca stiti ceva despre…?”, ramane, desigur, deschisa. Mai sus puneam dupa cuvantul „despre” numele lui Traian Basescu. Dar… sa va pun si eu o intrebare de un milion de puncte: sunteti convinsi ca stiti ceva despre… Adrian Nastase? 😀

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 4, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu