Care e parerea Dvs.?

Va propun sa vedem ce spune si cetateanul in legatura cu complicatele combinatii politice de la noi, din tarisoara noastra. Pentru ca din ecuatia asta complicata (cu multe necunoscute) pare-se ca cetateanul lipseste cu desavarsire… Iata aici raspunsul pe care mi l-a dat, la un comentariul al meu de pe blogul Theodorei, Cocobinozaurul Biguminizat:

„[…]

3)”Si apoi nu prea merge ca dupa ce ai fost din 2011 in alianta cu PSD, in calitate de adversar politic al PDL, sa sari peste noapte in alianta cu PDL, impotriva PSD.” (asta am zis-o eu, n.m)

3)Ba merge orice! PSDul nu tot asta a facut stand in barca cu PDLul iar apoi sarind cu liberalii in alianta? Cred deja ca merge in Romania orice combinatie pupat-scuipat. […] (asta e raspunsul lui, n.m)”

„Cred deja ca merge in Romania orice combinatie pupat-scuipat”!!! De remarcat raspunsul: „Ba merge orice!”. Citeam ieri despre teoria trecerii PNL la PPE… Si nu se poate sa nu te intrebi cat de clar sunt definite din punct de vedere ideologic, doctrinar partidele noastre. Asa si PD a trecut peste noapte la PPE, de la stanga la dreapta, fara nicio problema. Cat de mult credem, cat suntem de atasati fata de anumite valori? Sau urmarim numai avantajele de moment si atunci „merge orice”, „orice combinatie pupat-scuipat”? Nu ca as fi impotriva flexibilitatii in politica… Dar depinde si despre ce fel de flexibilitate vorbim… Totusi, asta inseamna flexiblitate: sa pupi unde ai scuipat, sa scuipi unde ai pupat?

Iata ce spune pe blog Adrian Nastase:

„Este interesant faptul că toți foștii președinți ai PNL, din ultimii 10 ani, au plecat din partid: Theodor Stolojan, Valeriu Stoica și, recent, Călin Popescu Tăriceanu. După părerea mea, este un semnal rău. Un semnal despre incapacitatea coabitării în interiorul propriului partid.”

Dar eu mi-l amintesc pe Cristian Diaconescu care, aproape imediat dupa ce a candidat in cadrul Congresului PSD la functia de presedinte al partidului, neavand castig de cauza, a demisionat din PSD si s-a dus spre nou infiintata UNPR. Si asta dupa cativa ani de cariera politica in PSD… Sigur, nu spun ca trebuie sa ramai intr-un partid pana la sfarsitul vietii. Dar dupa ce candidezi la sefia partidului, sa-ti dai imediat demisia si sa te duci la alt partid e un gest destul de greu de inteles… E un gest, sunt gesturi care alieneaza electoratul, domnilor politicieni! Daca asa se prezinta lucrurile, teoria ca „merge orice combinatie pupat-scuipat” nu vad de ce nu ar sta in picioare. Urmeaza chestia aia cu „mama lor la toti„… Caci, mai pe romaneste spus, „toti o apa si-un pamant!”. Eu chiar as avansa ipoteza ca astfel de lucruri contribuie la dezinteresul fata de politica, la absenteismul masiv de la votare, la o scadere a democratiei la noi in tara. Sa luam cazul lui Valeriu Stoica, o personalitate politica de marca a liberalismului romanesc post-decembrist, ce parca se identifica cu PNL. A devenit membru al PNL in 1990, a detinut functia de vicepresedinte al partidului – 1997-2001, apoi cea de presedinte – 2001-2002. Dupa parerea mea, ar trebui sa intervina o maturizare politica a individului in cadrul vietii de partid, mai ales la un om care a detinut in cadrul partidului functii de conducere, functii importante. In 2006 Valeriu Stoica si-a facut bagajele si a trecut la PLD, ca dupa aceea sa aiba functii importante in PDL. Repet, nu spun ca trebuie sa stai intr-un partid, in acelasi partid pana la sfarsitul vietii… Totusi, nu e oare pe undeva ciudat ca dupa ce ai facut parte dintr-un partid vreo 16 ani, ai detinut functii importante, sa pleci la alt partid? Asa, peste noapte? De aici, din astfel de fenomene, deriva si instabilitatea politica de la noi, intr-o tara in care democratia nu a ajuns inca la maturitate, daca se poate spune asa. Aici nu e vorba de caracterul solid sau nesolid al institutiilor sau al unor institutii, ci de caracterul nestatornic al politicianului roman, dornic mereu de „aventuri existentiale in politica”, ca sa folosesc o expresie a D-lui. Antonescu.