Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre dezastrul din Cercetare…

Sunt cateodata momente cand nu mai pot sa ma revolt. Simt ca ma inabusa o mahnire adanca, dar nici aceasta caracterizare a starii mele interioare nu e foarte corecta… Gandul imi zboara la ce spunea Albert Camus despre unele personaje din tablourile lui Giotto, pe fata carora se poate citi calmul si indiferenta omului care nu mai asteapta nimic, care nu mai spera.  Astfel de stari (amestecate, ce-i drept) m-au cuprins cand am citit urmatorul articol din Romania Libera:

Europa a oferit 10 miliarde euro pentru cercetare. România, singura ţară care nu a atras nici un euro. Ungaria – 90 milioane, Germania – 1,5 miliarde

Se arata ca:

„Timp de şapte ani, România nu a atras nici un euro din fondurile europene destinate cercetării ştiinţifice, deşi Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţie statelor membre sume colosale. Spre exemplu, Marea Britanie a primit peste două miliarde euro, iar state precum Ungaria sau Polonia au primit zeci de milioane pentru finanţarea unor proiecte naţionale de cercetare.

Uniunea Europeană ofe­ră statelor membre sume de bani nu doar pentru construcţia de autostrăzi sau pentru agricultură, ci şi pentru cercetare, o ramură vitală pentru viitorul unei naţiuni. Faptul că România ocupă ultimul loc în atragerea de fonduri europene în aproape toate ramurile economice şi sociale este o chestiune arhicunoscută. În ceea ce priveşte fondurile europene pentru cercetare situaţia este mai dramatică. România nu doar că păstrează poziţia ultimă, dar nu a atras nici un euro din fondul impresionant pus la dispoziţie de Comisia Europeană. Asta deşi România contribuie cu sume importante la bugetul Uniunii Europene destinat cercetării.

Buget de miliarde de euro

Consiliul European al Cercetării (European Research Council – ERC) reprezintă o ramură a celui de-al şaptelea program, cadru pentru cercetare (FP7). Consiliul European al Cercetării a avut un buget iniţial de 7,8 miliarde euro pe o perioadă de şapte ani: 2007-2013. ERC dorea să ofere un ajutor financiar “pentru stimularea excelenţei în toate domeniile ştiinţei. Excelenţa este singurul criteriu de selecţie al proiectelor şi nu există o ramură ştiinţifică pe care să o considerăm prioritară în faţa alteia. Competiţia este deschisă cercetătorilor de vârf de pretutindeni”, potrivit documentelor de prezentare de pe site-ul oficial al Comisiei Europene, instituţie sub egida căreia funcţionează ERC. Bugetul a fost mărit, deoarece la finalul acestui program (2013) un calcul simplu arată că suma alocată prin ERC a fost de peste 10 miliarde de euro. Aceşti bani au fost folosiţi de Consiliul European al Cercetării – exclusiv – pentru a oferi granturi/burse de cercetare pentru oameni de ştiinţă de top din toată Europa.

În urma Ungariei şi a Bulgariei

În cei şapte ani au fost aprobate şi finanţate 4.000 de proiecte de cercetare de pe întreg cuprinsul Europei. Au fost implicaţi în proiecte ştiinţifice un 7.000 de doctoranzi şi 9.500 de ­doctori din toate statele membre ale Uniunii Europene. Cu o singură excepţie: România. Potrivit datelor oficiale, România nu a reuşit să atragă fonduri pentru nici un proiect european de cercetare finanţat prin ERC. Suma finală atrasă de România prin programul European ERC a fost ­zero. Spus fără ocolişuri: timp de şapte ani, forurile europene au decis că nici un proiect de cercetare românesc nu ­merită să fie finanţat din bani europeni. Deşi astfel de proiecte au fost ­depuse (de ordinul zecilor) din România. ­Asta, în condiţiile în care doar ­pentru 2013 Comisia Europeană a pus la bătaie pentru finanţarea proiectelor de cercetare suma de 1,75 miliarde euro.

Dacă România a atras zero euro, nereuşind să câştige nici un grant european oferit – începând din 2007 – prin intermediul ERC, Marea Britanie a câştigat 897 de granturi, Germania – 568, Franţa – 525, Spania – 217. Şi statele din fostul spaţiu de influenţă sovietică s-au mişcat onorabil reuşind să câştige mai multe burse: Ungaria – 34, Polonia – 14. Şi Bulgaria se află înain­tea României, câştigând finanţare pentru trei proiecte de cercetare. Sumele oferite au fost generoase. Pentru un “starting-grants” (atunci când conducătorul proiectului are mai puţin de 7 ani de la finalizarea doctoratului şi este considerat un cercetător foarte promiţător) se oferă suma de 2 milioane de euro, iar pentru un “advance grants” 3,5 milioane de euro. Pornind de la aceste cifre, am calculat că Marea Britanie a atras fonduri europene pentru cercetare de 2,3 miliarde euro, Germania – 1,5 miliarde euro, Franţa – 1,35 miliarde, Spania – 550 milioane, iar Ungaria – 90 milioane euro, Polonia – 33 milioane, Bulgaria – 9 milioane de euro. Clasamentul este încheiat de România, cu zero proiecte admise spre finanţare şi zero euro atraşi din fondurile europene de cercetare.

Ajutorul de stat, oprit în 2012

Dragoş Ciuparu a fost preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) în timpul mandatului de ministru al Educaţiei al lui Daniel Funeriu.

Ciuparu, care a fost mai mulţi ani profesor-cercetător la Yale University, ne-a precizat că principalul motiv pentru care nu au venit bani europeni pentru cercetare în România îl reprezintă lipsa de credibilitate a instituţiilor de învăţământ din România. “Atunci când European Research Council evaluează un proiect, are în vedere calitatea acestuia, valoarea cercetătorului şi credibilitatea instituţiilor unde urmează să se desfăşoare proiectul în cauză. Din păcate, instituţiile de învăţământ din România sunt prost văzute afară şi nu apar în clasamentele anuale internaţionale (nici măcar în primele 500 de poziţii, să spunem). Acest aspect poate fi decisiv pentru respingerea unui proiect, chiar dacă el ar putea fi ştiinţific valid”. În timpul mandatului său de şef al ANCS, Ciuparu a ­încercat să contracareze acest handicap, iar în primăvara anului 2012 a lansat – sub egida Ministerului Educaţiei – programul “ECS – Like”.

“Am decis să finanţăm prin Ministerul Educaţiei echipele româneşti de cercetare ale căror proiecte treceau de faza de preselecţie a Consiliului European al Cercetării şi ajungeau în faza de evaluare. Chiar dacă, în final, nu câştigau o bursă europeană, ajutam financiar cu bani de la buget echipele de cercetători din România considerând că dacă proiectul lor a trecut de o instanţă ştiinţifică dincolo de orice îndoială (ERC) – chiar şi numai câteva etape – este unul valoros. Cu banii oferiţi de noi, ei îşi puteau consolida echipa de cercetători, puteau participa la conferinţe etc.”, explică Ciuparu. Au fost finanţate zece proiecte, dar programul s-a oprit în mai 2012 o dată cu schimbarea puterii în România.

Birocraţia, inamic public

Despre motivele acestei contraperfor­manţe l-am întrebat pe Sergiu Moroianu, doctor în matematică la Massachusetts Institute of Technology, una dintre cele mai importante instituţii de învăţământ din lume, şi profesor la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti. “În România au rămas destul de puţini cercetători care să fie recunoscuţi drept lideri în domeniul lor la nivel european. Cei foarte buni au fost atraşi de universităţile din străinătate. În plus, dacă eşti om de ştiinţă şi vrei să te întorci în România ai nevoie de un an numai ca să-ţi echivalezi diplomele, ceea ce reprezintă o barieră administrativă. De asemenea, orice om de ştiinţă cu rezultate recunoscute în străinătate îşi doreşte în eventualitatea unei întoarceri în România o poziţie universitară definitivă. Doar că în ultimii ani s-au scos foarte puţine posturi universitare la concurs”. Sergiu Moroianu ne-a explicat că cercetătorii români pornesc cu un mare handicap deoarece echipele străine de evaluatori au o imagine negativă despre mediul academic din România din cauza scandalurilor de plagiat, a diplomelor false, a imposturii din universităţile româneşti, fapte cunoscute în Occident.

În Occident, un cercetător este lăsat să se concentreze doar pe partea ştiinţifică a proiectului de cercetare. Partea birocratică – redactarea, forma, traducerea proiectului – este lăsată în seama unor echipe de profesionişti plătite de respectivele universităţi. În România aşa ceva nu există.

Continuitate. Costoiu: Nu vom mai concura cu Franţa şi Germania

Programul ERC a fost gândit pe o perioadă de şase ani (2007-2013). Datorită succesului avut, Comisia Europeană a decis să prelungească programul de finanţare a cercetătorilor europeni printr-un nou program ERC care se va întinde din 2014 până în 2020. Bugetul este de 13,1 miliarde euro , iar pentru 2014 bugetul este de 1,7 miliarde euro. ERC va face, la rândul lui, parte dintr-un program mult mai complex denumit “Excelenţa în ştiinţă Horizon 2020”, cu un buget de 70 de miliarde euro. Actualul ministru delegat pentru Învăţământ Superior şi Cercetare, Mihnea Costoiu, cunoaşte problemele avute de România şi spune că principala cauză pentru care cercetătorii români nu au primit finanţare europeană a fost “lipsa de anvergură a universităţilor româneşti care i-au susţinut. Din acest considerent am cerut, iar Comisia Europeană a fost de acord ca pentru Horizon 2020 să existe un buget aparte doar pentru statele mai nou-intrate în UE. În acest fel, cercetătorii români care aplică pentru granturi europene nu vor concura cu state precum Germania sau Franţa. Acest buget pentru statele nou-intrate în UE este de 2-4% din bugetul întreg al Horizon 2020, cifrat la 70 miliarde euro”, ne-a precizat Costoiu. În ciuda eşecului răsunător de până acum, există totuşi cercetători români care au câştigat finanţări UE semnificative. Din păcate pentru noi, aceştia lucrează doar în universităţi occidentale. Povestea lor, în numerele viitoare ale RL.

„Instituţiile de învăţământ din România sunt prost văzute afară şi nu apar în clasamentele anuale internaţionale (nici măcar în primele 500 de poziţii, să spunem). Acest aspect poate fi decisiv pentru respingerea unui proiect, chiar dacă el ar putea fi ştiinţific valid.“

Dragoş Ciuparu, fost preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică”

Acest articol ilustreaza cum nu se poate mai bine dezastrul din Cercetarea romaneasca din ultimii ani in conditiile in care tara noastra are institute de cercetare de stat, un invatamant preponderent de stat, incat stai si te intrebi daca acest stat mai este capabil sa gestioneze chestiunile economice ale acestei tari sau e in stare doar ca s-o duca de rapa. Faptul ca institutele de cercetare sunt intens politizate cu o clientela politica de proasta calitate, dar tinuta de acest stat pe sume grase de bani, nu cred ca mai e un secret. In ceea ce priveste invatamantul asta al nostru, cred ca e cam acelasi lucru. Politizarea excesiva a condus la distrugerea Cercetarii si la patrunderea in acest sector foarte important al economiei romanesti a unor oameni ce nu au nici in clin si nici in maneca cu domeniul acesta. Se tot vorbeste ca din ’90 incoace au tot plecat oamenii valorosi… Dar stau si eu si ma intreb: guvernele noastre ce au facut? Ce au facut ca sa-i tina in tara pe acesti oameni pentru a putea face o Cercetare performanta aici in tara? Sigur, nu poti sa-i opresti sa plece, dar poti sa-i convingi sa ramana. Insa acesti oameni valorosi – pentru ca vedeti si Dvs. : pleaca de aici, ajunge in SUA si acolo e angajat la Massachusetts Institute of Technology!!! – au plecat din cauza bataii de joc la care a fost supus acest domeniu, in mod permanent, de catre politicieni, din ’90 incoace. In fiecare an s-au alocat sume de la buget din ce in ce mai mici, intr-un fel indemnand oamenii sa plece, au fost pusi in functii de conducere oameni care au sabotat efectiv institutele de cercetare pe care le conduceau, in felul asta ajungandu-se la dezastrul actual. A carui dimensiune o banuim oare? E vorba de subdezvoltarea tarii pe termen lung. Se observa indiferenta guvernelor fata de acest sector, plin de finii si nepotii cui trebuie, si din faptul ca din 2007 Romania nu a mai reusit sa atraga niciun euro din fondurile europene, deosebit de generoase, dupa cum lesne se poate constata, destinate Cercetarii. Din 2007, deci sapte ani de zile!! Practic, nu a mai interesat pe nimeni Cercetarea ci ori angajarea clientelei politice, ori aspectul imobiliar si banisorii ce ar putea rezulta din astfel de afaceri. Trebuie spus ca ceea ce s-a intamplat in Cercetare intra la capitolul subminarea economiei nationale si factorii de decizie implicati trebuie trasi la raspundere de catre Justitie pentru acest lucru! Este inadmisibil sa ajungem in halul asta si, trebuie sa ne gandim bine, daca vom continua asa vom ajunge si mai rau. Dezastrul asta trebuie oprit repede! De observat ca si Bulgaria a reusit sa atraga 9 milioane de euro, Romania niciun euro! Sigur, e foarte rusinos, dar e si altceva: e anormal!! E anormal ce se intampla in tara asta!! In principal de doua lucruri trebuie curatata Cercetarea romaneasca: nepotismele si politizarea, care trebuie legata mai intotdeauna de coruptie, mai exact banisori pentru partid. Aceste doua boli au adus Cercetarea in faza ultima, de metastaza! Si tare mi-e teama ca starea aceasta poate arunca Romania intr-o situatie fara iesire cel putin pe termen mediu: accentuarea saraciei. Romania nu numai ca pierde bani, Romania pierde si timp, un timp pretios, pe care in loc sa-l foloseasca pentru dezvoltare si progres, il risipeste prin prelungirea unor astfel de boli. In al doilea rand trebuie impiedicata patrunderea in sistem a unor oameni de alta calificare decat cea a profilului respectiv. Spre exemplu, intr-un institut de cercetare de drumuri ar trebui sa existe doar oameni care au terminat o facultate de profil sau cu un profil ce are legatura cu domeniul respectiv, in cazul nostru: domeniul de drumuri. Inteleg, spre exemplu, un geolog pentru ca e un domeniu- geologia – ce are legatura cu drumurile, dar nu inteleg de ce ar trebui angajat un absolvent al Facultatii de Instalatii sau cineva de la Calea Ferata. Impartirea pe bresle mi se pare obligatorie in Cercetare pentru ca trebuie sa existe o ordine si trebuie sa avem oamenii domeniului respectiv, nu oameni straini de domeniul respectiv, adica sa lasam, asa cum s-a procedat, din pacate, in Romania postdecembrista cel putin pana acum, loc larg imposturii. Evident, trebuie sa existe stimularea celor care obtin rezultate bune si foarte bune.  In paralele cu acestea, ar trebui imbunatatit managementul Cercetarii, care e, dupa parerea mea, la pamant.

Ar trebui sa avem in vedere privatizarea unor institute de cercetare, dar o privatizare responsabila, pregatita bine, si care sa fie un succes. O privatizare care sa fie dovada si incununarea unei politici de dezvoltare a Cercetarii desfasurata cu succes la noi in tara. Sunt institute mari de profil in Europa si ar trebui sa-i contactam si sa vedem daca ar putea sa ne ajute.

Este o situatie disperata si trebuie sa facem ceva. Noi nu reusim sa beneficiem de avantajele  pe care ni le ofera integrarea in UE. Nu reusim sa producem decat emigratie si pentru asta suntem respinsi in Vest.  Acest articol din Romania Libera e foarte dureros pentru ca ne arata cat de jos a ajuns Romania. Si e cu atat mai dureros cu cat e in exclusivitate vina noastra.  Nu putem lasa sa se scurga inca niste ani si sa nu reusim sa atragem niciun euro din fondurile europene puse la dispozitie. Eu nu cred ca ne putem permite un astfel de lux.

In cazul in care ar fi vorba de un abuz la adresa Romaniei, ii solicit pe europarlamentarii nostri sa nu doarma in front ci sa se interseze si, daca asa stau lucrurile, sa ia o atitudine viguroasa impotriva unui asemenea abuz!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

februarie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii