Euromaidanul. Incercare de lovitura de stat…?

Ceea ce se intampla zilele acestea in Ucraina mi se pare o Revolutie Portocalie cu accente mult mai radicale. Ultimele alegeri desfasurate in Ucraina pe 28 octombrie 2012 au condus la urmatoarea configuratie politica in Verkhovna Rada (Parlamentul unicameral al acestei tari):

– Coalitia guvernamentala din care fac parte Partidul Regiunilor (lider: Mykola Azarov) din care provine actualul Presedinte, Viktor Yanukovych, Partidul Comunist (lider: Petro Symonenko) si unii neafiliati, numarand impreuna 248 de locuri dintr-un total de 442 si

– Opozitia compusa din Batkivshchyna  sau Toata Ucraina Patria noastra (lider: Yulia Tymoshenko, lider parlamentar: Arseniy Yatseniuk), Alianta Democratica Ucraineana pentru Reforma (lider: Vitali Klitschko), Svoboda (lider: Oleh Tyahnybok) si unii neafiliati.

Partidul Regiunilor, bazat pe centrism si regionalism, este pro Rusia. In legatura cu Partidul Comunist cred ca e foarte clar ce ideologie are si trebuie spus ca e tot pro Rusia. Batkivshchyna si Alianta Democratica Ucraineana pentru Reforma (UDAR) sunt afliate European People’s Party  (PPE) cu statut de observator, amandoua pro europene. Svoboda este un partid nationalist, cu accente de extrema dreapta si cu o fatisa atitudine politica antiruseasca (Tyahnyboc este pro NATO, critic fata de UE, dar sprijina o Europa a natiunilor si vrea sa restabileasca Ucraina ca putere nucleara). De asemenea este de notat si alianta numita Uniunea Poporului Maidan – avand ca lideri pe Yulia Tymoshenko, Arseniy Yatsenyuk, Vitali Klitschko, Oleh Tyahnybok, Serhiy Kvit, Yuriy Lutsenko si Ruslana, fondata recent, pe 22 decembrie 2013.

Deci asa se prezinta situatia din punct de vedere politic pe aceasta tabla de sah numita generic Euromaidan. E vorba de confruntarea Est-Vest in versiune moderna (varianta veche fiind Razboiul Rece). Sa vedem ce anume cer protestatarii adunati in numar foarte mare pe Maidan: lasand la o parte dorinta de a indrepta Ucraina spre Vest, prin semnarea Acordului de asociere cu UE, lucru important, fara indoiala, dar si demisia Presedintelui Yanukovych… Sa vedem cauzele care au condus la actuala situatie si scopurile urmarite de demonstranti, dupa cum ne spune Wikipedia:

Causes	Suspension of the Ukraine–European Union Association Agreement by the government[1] Unemployment and government corruption[2] Police brutality[3]
Goals	Signing of the EU Association Agreement and Free Trade Agreement[1] Impeachment of President Viktor Yanukovych[4] Snap elections[5] Re-adoption of the 2004 Constitution of Ukraine amendments. International sanctions against Yanukovych and Azarov government members[6] Rejection of Customs Union membership[7]

Si la noi au fost proteste impotriva Presedintelui Basescu, oamenii cerand demiterea, dar la noi s-a procedat constitutional si democratic, avand loc un referendum pentru demitere. Pe cand in Ucraina sute de mii de oameni iesiti in strada forteaza demisia actualului Presedinte.

In conditiile in care Ucraina este stat unitar, cel mai mare suport pentru actualele proteste il intalnim la Kiev (75%) si in vestul Ucrainei (peste 80%). In timpul alegerilor, provinciile din Vest si Centru au votat masiv cu partide precum Ucraina Noastra, Batkivshchyna, si pentru candidati la prezidentiale precum Viktor Yuschenko, Yulia Tymoshenko, cu o orientare pro Vest si o platforma de reforma a statului. De unde ar rezulta ca avem de a face cu o tara destul de divizata, ca sa zic asa, din punct de vedere politic. Ofensiva fortelor pro occidentale va continua, desigur. Nu e foarte clar ce se va intampla in continuare, cum nu e clar daca eventuale alegeri anticipate ar da castig de cauza fortelor de opozitie. In orice caz, conflictul dintre Putere si Opozitie s-a radicalizat. O eventuala intrare a Ucrainei intr-o uniune cu Rusia si Belarus ar diminua foarte mult sansa acestei tari de a se asocia cu UE, o lovitura mortala pentru Opozitie. Ceea ce se intampla acum in Maidan Nezalezhnosti este consecinta acestor contradictii foarte mari din societatea ucraineana. Insa mie imi face impresia ca ceea ce se intampla acum e un fel de reeditare cu mijloace politice, folosind activismul politic, nu forta armata, a Razboiului Crimeii, atunci Rusia pierzand in fata unei coalitii formate din Franta, Marea Britanie, Imperiul Otoman si Sardinia (Austria, desi neutra, a jucat si ea un rol in a-i stopa pe rusi), despre care Dan Amedeo Lazarescu spunea (citez din memorie) ca ar fi fost o incercare a Occidentului de a-si mari influenta politica dar si culturala in Estul Europei. Actualmente, bineinteles, actorii sunt putin schimbati, dar ideea pare a fi aceeasi, „Chestiunea Estica” legata de expansionismul rusesc revenind in actualitate. Si cum aceasta „Chestiune” a esuat a fi rezolvata prin Revolutia Portocalie se incearca acum noi cai, precum actualele proteste masive, la care participa sute de mii de oameni. Nu e foarte clar daca poate fi rezolvata din punct de vedere cultural… Poate si pentru faptul ca, spre exemplu, intr-o acceptiune nord-atlantica a termenului, comertul liber nu inseamna o redistribuire de avere facuta la nivel mondial (adica se redistribuie averile tuturor si uite asa tot omul de pe mapamond traieste bine!). Din cauza asta, gandidu-ma la Ucraina profunda, stau si ma intreb ce vor de fapt oamenii, cum vad ei, cei care protesteaza intr-un frig naprasnic in strada, problema. Din cauzele enumerate mai sus s-ar putea trage concluzia ca ei doresc semnarea Acordului de asociere cu UE pentru a rezolva problema somajului, inclusiv prin eforturile de combatere a coruptiei guvernamentale. Dar combaterea coruptiei nu inseamna in mod necesar rezolvarea pozitiva a problemei somajului, crearea de locuri de munca si cresterea nivelului de trai al populatiei, ci este un deziderat politic promovat in plan european in special de catre PPE, care i-a dat o nota aparte, inconfundabila. Ei par a vrea un impeachment al actualului Presedinte din cauza somajului si nivelului de trai scazut, nu pentru altceva. Iar free trade suna foarte frumos dar s-ar putea sa insemne transformarea Ucrainei intr-o imensa piata de desfacere pentru produsele din Vest si nicidecum intr-o tara productiva, ceea ce ar putea genera mari probleme sociale in Ucraina.

Pe de alta parte nu e clar cum vede Rusia aceasta problema… Daca Rusia a permis independenta Ucrainei (Helmut Schimdt) nu e foarte clar daca va permite in continuare o apropiere si mai mare a acestei tari de Uniunea Europeana si, eventual, de NATO. N-as crede, daca ma gandesc la cum a reactionat in Georgia! Pentru ca ar putea sa perceapa un astfel de lucru ca o amenintare directa la adresa securitatii sale si cred ca asa stau lucrurile. De asemenea nu trebuie uitat ca Ucraina depinde de gazul rusesc si i-a fost oferit, din cate stiu, la preturi mici. S-ar putea sa nu se mai intample in cazul unei asocieri a Ucrainei cu UE. Ca e foarte probabil ca asa stau lucrurile, sa ne gandim cum a reactionat Putin in legatura cu vinurile moldovenesti… In ce masura UE este pregatita sa faca fata unor asemenea provocari? Problema e dificila… Si nu putem exclude scenariul unei divizari a Ucrainei, regiunile din partea Vestica si Centrala trecand, asa cum a fost, la Polonia, Romania, Slovacia, iar restul Ucrainei ramanand sub sfera de influenta a Rusiei.  La Summitul NATO de la Bucuresti Putin chiar ii spunea lui Bush ca Ucraina nu este o tara (citez din memorie). Intr-un fel avea dreptate pentru ca Ucraina e o fosta republica sovietica si nu putem pune semnul congruentei intre o tara si o fosta republica sovietica, creata printr-o politica in acest sens de catre regimul comunist sovietic.  Iar daca Rusia nu doreste o apropiere a NATO de granitele sale, atunci ce ar putea fi? O Ucraina fara solutii de securitate?

Ramane deschisa intrebarea: la ce anume ar putea conduce actualele proteste din Ucraina?

Update

DE citit si acest articol foarte interesant din Adevarul:

Rusia îşi măreşte influenţa la graniţele României. Ce face România?

DE urmarit si acest film.

Sa ne reamintim…

Cred ca ar fi bine sa mai lasam politica la o parte si sa ascultam o muzica de foarte buna calitate. Asa ca m-am gandit sa va invit la Metropolitan 🙂 . Si sa ne reamintim… Desi… poate ca nu e cel mai potrivit spus sa ne reamintim, mai bine zis sa descoperim sau sa redescoperim o MARE VOCE!! Chiar stau si ma intreb cati o stiu pe marea soprana de coloratura care a fost Lily Pons… Pe mine vocea ei m-a fermecat pur si simplu!

Acuma poate ma veti intreba cum de am descoperit-o eu pe Lily Pons… Spre marea mea rusine nici nu am stiut de ea pana cand am vazut un film pe TCM. Trebuie spus ca a facut doar trei filme si e vorba de mijlocul anilor ’30. Filmul era o comedie, in orice caz un film usor, nostim, actrita din rolul principal – o fata frumoasa… Nici macar nu am prins sa vad tot filmul de la inceput. Dar mi-a placut, asa ca m-am uitat in continuare: era relaxant. Pana a inceput sa cante!! Atunci am devenit brusc foarte atent! Pentru ca era o voce absolut fenomenala, nicidecum o cantareata ca multe altele, ci una care se remarca prin calitati vocale neobisnuite si care canta cu o usurinta pe care putini mari artisti o au… Nici nu stiam cum o cheama, asa ca speram ca se va da distributia la sfarsit si asa am aflat de Lily Pons, titulara la Metropolitan din New York, unde a performat de 300 de ori intre 1931 si 1960!! 🙂 Nici nu e de mirare ca a fost distinsa primind Croix de Lorraine si Legiunea de Onoare a Frantei!! Un oras din Maryland a primit numele ei: Lilypons. Ultima sa aparitie a fost in 1962, la Opera din Fort Worth, alaturi de un tenor de numai 21 de ani si care se numea… Placido Domingo… 🙂 A continuat totusi sa cante in concerte pana in 1973. George Gershwin intentiona sa scrie o piesa muzicala dedicata ei in anul 1937, cand a murit. Au ramas manuscrisele lui Gershwin, incomplete, care au fost reluate si completate de Michael Tilson Thomas si care le-a dat titlul: For Lily Pons (Pentru Lily Pons). Uite asa am dat peste aceasta nestemata a muzicii de opera, pe care, cred eu, trebuie s-o consideram drept una din cele mai mari soprane de coloratura ale tuturor timpurilor!