Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Hai sa te fac un spionaj!

Din ciclul: „Dormi linistit, Obama spioneaza pentru tine!”

Stirile Yahoo

Scandalul interceptărilor. SUA ar fi interceptat o sută de milioane de apeluri din Spania și Italia

Se arata ca:

English: Barack Obama delivers a speech at the...

English: Barack Obama delivers a speech at the University of Southern California (Video of the speech) (Photo credit: Wikipedia)

„Scandalul spionajului american în Europa ia amploare. Peste o sută de milioane de convorbiri telefonice din Spania şi din Italia au fost interceptate de Agenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite, într-o singură lună. Dezvăluirile au fost făcute de presa din cele două ţări, pe baza documentelor divulgate de fostul colaborator al Agenţiei, Edward Snowden. Ministrul spaniol de externe l-a convocat pe ambasadorul Statelor Unite la Madrid, pentru a da explicaţii.

După Franța și Germania, scandalul spionajului american se extinde în Italia și în Spania. Potrivit El Mundo, 60 de milioane de convorbiri telefonice ale cetățenilor spanioli au fost interceptate de Agenția Națională de Securitate, în perioada 10 decembrie 2012 – 8 ianuarie 2013. În aceeași perioadă, în Italia, au fost urmărite peste 40 de milioane de apeluri.

Wall Street Journal scrie că Statele Unite ar fi scos de sub ascultare convorbirile cancelarului germanîn urma unui raport intern, comandat în urmă cu câteva luni de președintele Barack Obama. Această ultimă dezvăluire contrazice informațiile apărute în Bild am Zontag, potrivit cărora liderul de la Casa Albă știa din 2010 că Angela Merkel este ascultată de Agenția Națională de Securitate și nu a oprit interceptarea. Responsabili din cadrul agenției au negat public că ar fi existat o consultare între directorul NSA și președintele Barack Obama pe tema interceptărilor.

„Nu e vorba de o afacere de spionaj, cât este vorba de contraspionaj. Adică aliatul, SUA, vrea să fie sigur de loialitatea și sinceritatea aliatului german Merkel. Angela Merkel, care vine dintr-o zonă contaminată, ca să zic așa, de sovietici din Germania de Est, e în mod firesc sub observația contraspionajului american”, crede Hari Bucur Marcu, expert în securitate națională.

Germania va trimite în Statele Unite o delegație formată din membri ai serviciilor secrete pentru a face lumină în acest caz de spionaj. Oficialii de la Berlin încearcă să afle și dacă întreaga operațiune de interceptare s-a făcut prin intermediul ambasadei americane din capitala Germaniei.”

Mediafax

Parlamentul European cere suspendarea acordului UE-SUA privind datele bancare, pe fondul acuzaţiilor de spionaj

Se arata ca:

Parlamentul European a cerut miercuri Comisiei Europene suspendarea unui acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite privind transferul datelor bancare, ca reacţie la dezvăluirile privind activităţile de spionaj ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA).

Acordul vizat, numit TFTP şi semnat în 2010, se referă la monitorizarea activităţilor de finanţare a terorismului. Documentul prevede transferul datelor financiare ale UE în Statele Unite, cu condiţia ca datele să fie utilizate pentru combaterea terorismului.

Însă, conform informaţiilor oferite de fostul consultant informatic Edward Snowden, NSA ar fi supravegheat reţeaua Swift depăşind aceste limite.

Într-o rezoluţie adoptată miercuri cu majoritate simplă (280 de voturi pentru, 254 împotrivă şi 20 de abţineri), eurodeputaţii au cerut Comisiei Europene să suspende acordul şi să declanşeze o investigaţie pentru activităţi de spionaj.”

NSA, suspectată de spionaj prin intermediul operatorului belgian Belgacom

Se arata ca:

Operatorul belgian de telefonie Belgacom a anunţat luni că sistemul său informatic a fost victima unei „intruziuni” care, potrivit unui cotidian belgian, ar fi fost efectuată de către NSA cu scopul interceptării comunicaţiilor în Africa şi Orientul Mijlociu.

Belgacom a depus o plângere, pe 19 iulie, pentru „acces neautorizat” la sistemul său informatic intern, a anunţat, pe de altă parte, parchetul federal belgian.

„Ancheta arată că piratarea a fost posibilă doar prin angajarea unor mijloace financiare şi logistice importante de către instruşi. Acest lucru, dar şi complexitatea tehnicii de piratare (între altele utilizarea de programe de tip malware specifice şi tehnici de criptare avansate) şi amploarea acesteia, orientează investigatorii pe pista unei operaţiuni internaţionale de spionaj de stat”, a precizat parchetul.

„Pe baza informaţiilor de care dispunem în prezent, obiectul piratării pare mai degrabă să fie colectarea de informaţii strategice, ci nu comiterea unor acţiuni de sabotaj, cauzarea unor pagube economice sau altele. Continuarea anchetei va arăta dacă aceste prime constatări pot fi confirmate”, a adăugat acesta.

Guvernul belgian a anunţat imediat, într-un comunicat, că dacă va fi confirmată „implicarea la nivel înalt a unei ţări”, va „întreprinde demersuri adecvate”, fără să citeze, însă, Statele Unite sau alte ţări.

Belgacom, care este controlată de statul belgian, confirmă că a găsit „urme ale unei intruziuni în sistemul informatic intern al companiei” şi precizează că a depus o plângere împotriva unui autor necunoscut.

Este vorba despre o operaţiune a Agenţiei Naţionale americane pentru Securitate (NSA) care dura cel puţin din 2011, a dat asigurări ziarul de limbă olandeză De Standaard, fără să îşi dezvăluie sursele.

Potrivit cotidianului, Agenţia americană, ale cărei activităţi de spionaj la scară mare au fost dezvăluite de fostul agent Edward Snowden, era interesată în special de una dintre filialele grupului belgian – Belgacom International Carrier Services (BICS).

Deţinută de către Belgacom, Swisscom şi compania sud-africană MTN, BICS este un actor major în cadrul transferurilor de date vocale, SMS-urilor sau traficului de date pe Internet între operatori de telefonie mobilă sau fixă în întreaga lume, dar în special în Africa şi Orientul Mijlociu.

„Au fost înregistrate în principal comunicaţii cu numere din ţări ca Yemen, Siria sau alte state considerate cu probleme de către Statele Unite”, scrie De Standaard.”

Franţa consideră „inacceptabile” activităţile americane de spionaj

Se arata ca:

Ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, i-a transmis secretarului de Stat american, John Kerry, că activităţile americane de spionare a ţărilor aliate sunt „inacceptabile”.

„I-am spus lui John Kerry ceea ce preşedintele François Hollande i-a spus lui Barack Obama: spionajul la scară largă practicat de americani în ţările aliate este inacceptabil”, a spus Fabius la Londra.

Preşedinţia Statelor Unite a minimizat noua controversă apărută după dezvăluiri despre amploarea activităţilor de spionaj americane în Franţa, explicând că Washingtonul primeşte informaţii din străinătate „aşa cum fac toate ţările”. „Nu vom comenta public toate presupusele activităţi de spionaj şi am spus clar că Statele Unite primesc informaţii din străinătate aşa cum fac toate ţările”, a explicat purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei SUA, Caitlin Hayden.

„Aşa cum preşedintele Barack Obama a declarat în discursul la Adunarea Generală a ONU, am început să trecem în revistă modul în care obţinem informaţii, pentru a ajunge la un echilibru între preocupările legitime privind siguranţa cetăţenilor noştri, cea a aliaţilor şi preocupările privind protejarea vieţii private”, a explicat Hayden.

Potrivit ziarului Le Monde, Agenţia americană pentru Securitatea Naţională (NSA) a efectuat 70,3 milioane de acţiuni de interceptare a datelor telefonice din Franţa în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013. Site-ul ziarului Le Monde a citat documente oferite de fostul consultant NSA Edward Snowden, aflat în prezent în Rusia. În acest context, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, l-a convocat „imediat” pe ambasadorul Statelor Unite la Paris pentru a oferi explicaţii.”

Romania Libera

SPIONAJUL SUA: Casa Albă refuză să comenteze interceptarea telefonului Angelei Merkel

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze dacă serviciile secrete americane au interceptat în trecut convorbirile telefonice ale cancelarului Germaniei, Angela Merkel.

Purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei SUA, Jay Carney, a declarat că nu va comenta „acuzaţiile specifice care au fost făcute”, transmite Mediafax.

Miercuri, Carney afirmase că „Statele Unite nu monitorizează şi nu vor monitoriza comunicaţiile cancelarului german”, o formulare care nu exclude astfel de activităţi în trecut.

Carney a menţinut joi această formulare. „Nu am nimic în plus de spus. Vom analiza modul în care colectăm datele prin serviciile de informaţii pentru a ajunge la un echilibru între preocupările în materie de securitate ale cetăţenilor americani şi ale aliaţilor şi preocupările privind protejarea vieţii private”, a explicat oficialul american.

Citeşte şi: SPIONAJUL SUA: Schulz cere suspendarea negocierilor UE-SUA privind acordul de liber-schimb

„Aşteptăm să se facă lumină, în mod total şi sincer” în acest caz, a declarat Westerwelle, după convocarea ambasadorului american din Berlin.

„Interceptarea conversaţiilor partenerilor apropiaţi este inacceptabilă. Suntem şocaţi. Oamenii care au încredere între ei nu îşi interceptează unii altora conversaţiile. Dacă se întâmplă acest lucru este afectată prietenia”, a continuat şeful diplomaţiei germane.

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a cerut, cu ocazia summitului Consiliului European,suspendarea negocierilor între UE şi SUA pentru acordul de liber-schimb, în contextul acuzaţiilor privind spionajul practicat de serviciile secrete americane. „Cred că trebuie să suspendăm acum negocierile” pe tema acordului de liber-schimb, a declarat, conform agenţiei ANSA, Martin Schulz la începerea reuniunii Consiliului European. „Există anumite standarde şi criterii care trebuie respectate, altfel nu are sens să mai discutăm unii cu alţii”, a adăugat Schultz.

Summitul Consiliului European a început joi, la Bruxelles, fiind dominat de scandalul declanşat de amploarea activităţilor de spionaj ale serviciilor secrete americane. Cu ocazia venirii la summitul Consiliului European, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, al cărei telefon mobil probabil a fost monitorizat de Statele Unite, a declarat că „spionajul între prieteni nu se face”.

„Avem nevoie de încredere între parteneri, iar această încredere trebuie restabilită. Această situaţie cu supravegherea vizează toţi cetăţenii”, a spus Merkel.

„Nu putem accepta în niciun caz acest spionaj sistematic, va trebui să luăm măsuri”, a declarat, la rândul său, premierul Belgiei, Elio du Rupo.

Biroul cancelarului german a comunicat miercuri că există informaţii că telefonul mobil al Angelei Merkel a fost interceptat de serviciile secrete americane. În acest context, cancelarul german l-a sunat miercuri pe preşedintele SUA, Barack Obama, pentru a cere clarificări. „Cancelarul i-a transmis preşedintelui Obama că, dacă informaţiile se vor confirma, această situaţie este total inacceptabilă”, a declarat purtătorul de cuvânt al cancelarului german.

Zilele trecute, presa a dezvăluit activităţi intense ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) de interceptare a telefoanelor cetăţenilor francezi, Parisul catalogând acţiunile drept „inacceptabile”. În august, presa a dezvăluit activităţi de spionaj ale serviciilor secrete americane care vizau oficiali UE şi din ţări europene, inclusiv germani.”

SPIONAJUL SUA: Schulz cere suspendarea negocierilor UE-SUA privind acordul de liber-schimb

Se arata ca:

„Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, cere, cu ocazia summitului Consiliului European, suspendarea negocierilor între UE şi SUA pentru acordul de liber-schimb, în contextul acuzaţiilor privind spionajul practicat de serviciile secrete americane.

„Cred că trebuie să suspendăm acum negocierile” pe tema acordului de liber-schimb, a declarat, conform agenţiei ANSA, Martin Schulz la începerea reuniunii Consiliului European.

„Există anumite standarde şi criterii care trebuie respectate, altfel nu are sens să mai discutăm unii cu alţii”, a adăugat Schultz, citat de Mediafax.

Summitul Consiliului European a început joi, la Bruxelles, fiind dominat de scandalul declanşat de amploarea activităţilor de spionaj ale serviciilor secrete americane.

Citeşte şi: SPIONAJUL SUA: Casa Albă refuză să comenteze interceptarea telefonului Angelei Merkel

Cu ocazia venirii la summitul Consiliului European, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, al cărei telefon mobil probabil a fost monitorizat de Statele Unite, a declarat că „spionajul între prieteni nu se face”.

„Avem nevoie de încredere între parteneri, iar această încredere trebuie restabilită. Această situaţie cu supravegherea vizează toţi cetăţenii”, a spus Merkel.

„Nu putem accepta în niciun caz acest spionaj sistematic, va trebui să luăm măsuri”, a declarat, la rândul său, premierul Belgiei, Elio du Rupo.

Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, i-a transmis Angelei Merkel că serviciile de informaţii americane nu au interceptat telefonul cancelarului german, după ce Berlinul a cerut clarificări în legătură cu această posibilitate. Biroul cancelarului german a comunicat miercuri că există informaţii că telefonul mobil al Angelei Merkel a fost interceptat de serviciile secrete americane. În acest context, cancelarul german l-a sunat miercuri pe preşedintele SUA, Barack Obama, pentru a cere clarificări. „Cancelarul i-a transmis preşedintelui Obama că, dacă informaţiile se vor confirma, această situaţie este total inacceptabilă”, a declarat purtătorul de cuvânt al cancelarului german.

Zilele trecute, presa a dezvăluit activităţi intense ale Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) de interceptare a telefoanelor cetăţenilor francezi, Parisul catalogând acţiunile drept „inacceptabile”. În august, presa a dezvăluit activităţi de spionaj ale serviciilor secrete americane care vizau oficiali UE şi din ţări europene, inclusiv germani.”

NSA: Obama NU a ştiut de interceptarea convorbirilor lui Merkel

Se arata ca:

„Agenţia de Securitate Naţională (NSA) a dat asigurări că preşedintele Barack Obama n-a fost informat despre posibila interceptare a convorbirilor cancelarului german Angela Merkel, transmite AFP, conform Agerpres.

Citeşte şi: Barack Obama ar fi ştiut că Angela Merkel este spionată

Directorul NSA, ”generalul Keith Alexander, n-a discutat cu preşedintele Obama în 2010 în legătură cu o presupusă operaţiune a serviciilor de informaţii ce-a vizat-o pe Angela Merkel şi n-a discutat niciodată despre o operaţiune care să implice aceasta. Informaţiile de presă afirmând contrariul nu sunt adevărate’, se arată într-un comunicat al NSA.

Citeşte şi: Scandalul de SPIONAJ: Angela Merkel ar fi fost interceptată din 2002

Citând surse ale serviciilor secrete americane, cotidianul german Bild am Sonntag a afirmat că NSA l-a informat pe preşedintele Obama despre o operaţiune de ascultare a comunicaţiilor cancelarului Merkel încă din 2010.”

Barack Obama ar fi ştiut că Angela Merkel este spionată

Se arata ca:

„Preşedintele american Barack Obama ar fi fost informat încă din 2010 cu privire la interceptarea telefonului mobil al cancelarului german Angela Merkel, a cărei monitorizare ar fi început în 2002, au dezvăluit duminică media germane, preluate de France Presse, potrivit Agerpres.

Referindu-se la surse din serviciile secrete americane, cotidianul Bild am Sonntag relevă că şeful Agenţiei de Securitate Naţională (NSA), Keit Alexander, l-a informat personal pe Barack Obama privind operaţiunea de ascultare a comunicaţiilor Angelei Merkel în 2010.

‘Obama nu numai că n-a pus capăt acestei operaţiuni, ci a permis ca ea să continue’, a declarat un înalt responsabil al NSA, citat de publicaţia germană.

În acest context, agenţia rusă de presă ITAR-TASS scrie, cu referire la Bild am Sonntag, că angajaţii NSA puteau să lectureze şi SMS-urile cancelarului german şi să-i asculte convorbirile telefonice. Doar telefonul fix din biroul său de la Cancelaria Federală a fost indisponibil pentru NSA, conform aceluiaşi ziar german.

Der Spiegel făcea trimitere sâmbătă seara la documente NSA potrivit cărora cancelarul german figura pe o listă de ascultare încă din 2002 şi se mai afla pe aceasta cu câteva săptămâni înainte de vizita preşedintelui american la Berlin din luna iunie 2013.

Recentele dezvăluiri despre amploarea supravegherii electronice americane i-a determinat pe liderii europeni să-i ceară Washingtonului un nou acord cu privire la colectarea de informaţii de către serviciile secrete pentru a păstra alianţa lor, continuând lupta împotriva terorismului.

Germania urmează să trimită o delegaţie de responsabili din serviciile sale secrete în Statele Unite săptămâna viitoare, în scopul de a obţine explicaţii privind presupusa interceptare a convorbirilor telefonice ale cancelarului german de către serviciile secrete americane.

‘Spionajul între prieteni n-ar trebui să existe deloc’, a declarat miercuri dna Merkel, estimând că aceasta ar putea duce la o ‘ruptură a încrederii’ între parteneri internaţionali.

În urma acestor dezvăluiri, Berlinul l-a convocat pe ambasadorul SUA la MAE german, un gest neobişnuit între aliaţi.

Frankfurter Allgemeine indica sâmbătă, fără a cita surse, că Obama a asigurat-o telefonic pe Angela Merkel că nu era la curent cu interceptarea convorbirilor sale telefonice. La rândul său, Der Spiegel scria că preşedintele american a spus că, dacă ar fi ştiut, ar fi dat imediat ordin pentru încetarea interceptărilor.”

Metoda Ceausescu

Imi amintesc de iarna lui ’89, inceputul anilor ’90 cand, dupa caderea dictatorului, a fost un reportaj la televizor care incrimina in termeni duri faptul ca Securitatea monitoriza si asculta convorbirile telefonice ale cetatenilor. Acest fel prin care regimul Ceausescu controla societatea, prin temuta Securitate, si care a scarbit milioane de oameni, era considerat apanajul exclusiv al regimului comunist. Se arata in acel reportaj si locul de unde se efectua ascultarea convorbirilor telefonice in care exista o centrala, daca se poate spune asa, veche si un aparat care nici atunci nu mi s-a parut foarte performant. Adevarul este ca dotarea cu statii performante – Motorola – s-a realizat, din cate stiu, mult mai tarziu. Eu vorbesc de ceea ce era chiar atunci, inca in focul Revolutiei, ca sa zic asa. Trebuie spus ca Ceausescu a platit cu viata… Eu credeam ca astfel de fapte condamnabile, abuzive si ilegale s-au sfarsit odata cu regimul comunist. Intr-o democratie, in care ar trebui respectata libertatea, viata privata, legalitatea n-ar trebui sa se intample astfel de lucruri. Derapaje pot exista, dar ele, intr-o lume libera, sunt pedepsite de lege. Spre exemplu, din cate stiu cei care au fost implicati in scandalul Watergate au fost pedepsiti de catre lege. Este adevarat ca Nixon nu a fost pedepsit de lege, dar a trebuit sa-si dea demisia. Si, intr-adevar, si-a dat demisia!!

Ceea ce constatam in zilele noastre este un lucru uluitor!! Este, cum sa va spun, ceva incredibil, de domeniul fantasticului… Cea mai veche si mai mare democratie din lume, tara prin excelenta a libertatii si a respectului fata de drepturi si libertati, adica, mai bine spus, al respectului fata de cetatean si libertatea cetateanului, aplica la scara mondiala ceea ce as numi Metoda Ceausescu! Este uluitoare aceasta intorsatura a lucrurilor sub un regim, ca cel al lui Obama, ce se apropie, iata, destul de mult de un regim comunist, cel putin prin practicile pe care le dezvolta. Trebuie spus insa ca pe vremea lui Ceausescu nu exista o tehnologie atat de performanta ca cea de acum iar Romania nu avea nici pe departe tehnologia de care dispune SUA. Totusi, ideea e cea care conteaza si iata ca Obama il plagiaza la modul fabulos pe Ceausescu. Acesta sa fie oare progresivismul american? Un fel de comunism cu fata umana? Aici l-ar plagia si pe Gorby… 😆  Sa interceptezi intr-o luna 60 de milioane de convorbiri telefonice ale cetatenilor spanioli mi se pare un lucru exagerat, inutil… Tradeaza insa o anumita teama a Americii, o angoasa mare…  Iar recentul atentat de la maratonul din Boston a demonstrat ca nu foloseste la nimic o asemenea actiune grandioasa de interceptare a telefoanelor cetatenilor. Nu se poate sa nu remarc un lucru: de ce trebuie sa interceptezi 60 de milioane de convorbiri in loc sa te focalizezi pe ceea ce este cu adevarat important? Statistic vorbind, nu se poate ca toate aceste 60 de milioane de convorbiri interceptate intr-o luna de zile sa fie toate importante pentru securitatea SUA. E ca si cum ai cauta acul in carul cu fan, dar acul s-ar putea sa fie inalt car. Se stie ca teroristii folosesc metode asimetrice de actiune si de aceea o asemenea actiune grandioasa de interceptari s-ar putea sa nu slujeasca la nimic.

Ridica insa mari semne de intrebare supravegherea informativa a Angelei Merkel, al carei mobil a fost ascultat de baietii de la NSA… Ce i-ar fi putut interesa pe americani? Dupa parerea mea, unul din subiectele de mare interes pentru Casa Alba cred ca il reprezinta relatiile Germaniei cu Rusia. Adica in ce masura Germania este apropiata de Rusia si in ce masura Angela Merkel l-ar putea ajuta pe Putin si daca are vreun interes sau daca ar fi obligata s-o faca… Sigur, ar fi si alte aspecte… Nu putem stii cine este in spatele ascensiunii la Putere a Angelei Merkel… Ar mai fi spionajul german in tarile arabe si Orientul Mijlociu si chiar in SUA…

Iata aici un articol pe care l-am scris inca in 2010, referitor la Strategia Nationala de Aparare, in care aratam, printre altele, ca:

Un alt aspect, legat de vulnerabilitati, este cel legat de faptul ca suntem o societate deschisa. Fac o paranteza si remarc un lucru: superficialitatea care caracterizeaza aceasta strategie!  Deci vorbeste de faptul ca societatea deschisa reprezinta o vulnerabilitate pentru Romania. Atunci ce e de facut? Sa ne transformam intr-o societate inchisa???? Spune ca revolutia informationala este accesibila si noua dar si adversarilor si competitorilor nostrii. Si pe urma tot spune ca depindem de una si de alta. Pai pe globul asta pamantesc exista  tot felul de interdependente, nu? Asa si visul lui Ceausescu era ca Romania sa nu mai depinda de nimeni , de nimic, sa fim intr-o stare de autarhie, etc. Asta vrem? Este evident ca aceste interdependente, pe acest glob pamantesc, exista. Este o utopie demna de o cauza mai buna sa vrei sa nu mai depinzi de nimeni si de nimic si sa consideri interdependentele existente in mod obiectiv o vulnerabilitate si chiar un risc. Ce sa intelegem de aici (cititi fraza de la pagina 12 din document)? Ca am fi mai putin vulnerabili daca nu am mai depinde de accesul la internet, de materii prime, in special la energie, de pastrarea libertatii comertului si de liberul acces la informatii?!! Eu chiar doresc sa cred ca nu am inteles bine aceasta fraza. Toata fraza dealtfel este neclara, nebuoalsa…

Impresia mea este ca documentul vrea sa arate ca ne pasc foarte multe riscuri si amenintari precum si faptul ca avem o sumedenie de vulnerabilitati. Dar, daca tratam problema in felul acesta, trebuie sa ne gandim ca si alte tari pot avea aceleasi riscuri si vulnerabilitati ca cele descrise in document. Deci nu este o situatie caracteristica in exclusivitate Romaniei. Eu as fi dorit sa stiu care sunt acele riscuri si vulnerabilitati caracteristice Romaniei. Pe de alta parte, daca vorbesti de risc, definindu-l ca “probabilitate de a se produce o paguba semnificativa la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor nationale de securitate”, cred ca era necesar ca sa se si masoare aceasta probabilitate. Probabilitatea este o notiune matematica, care se poate masura cifric. Sau toate riscurile si amenintarile de la cap. 6.1 au aceeasi probabilitate de a produce o paguba semnificativa? Se vorbeste in termeni de risc si amenintare de “fragilitatea sistemului financiar international”. Dar acest risc este caracteristic numai si numai Romaniei? Care este probabilitatea ca acest risc sa produca pagube semnificative Romaniei in viitor, pe termen lung, scurt, mediu? Sau in ce masura acest risc este mai periculos decat, de pilda, spionajul? Daca documentul nu ofera (pentru ca poate oferi?!!) raspunsuri la aceste intrebari, atunci nu se poate face o evaluare serioasa a acestor riscuri. Defapt, ceea ce se spune in cap. 6.1 sunt lucruri pe care le cunoaste toata lumea, ce sa mai… Documentul nu arata nici care este cea mai grava vulnerabilitate si cel mai grav risc la care este expusa Romania. Sunt insiruite toate acolo, la gramada! Ar fi trebuit sa vorbeasca si de inundatii, care chiar ca provoaca pagube imense, chiar si morti. Apropo de acest risc, foarte real, inundatii au fost si in trecutul recent la noi. Ce masuri de prevenire si combatere a efectelor catastrofale au luat guvernele pana acum? De observat ca inundatiile se manifesta cam in aceleasi zone – Moldova este din nou grav afectata! Acolo nu este nici de joaca si nici de gluma: mor oameni!! Strategia ne ofera solutia: buna guvernare. Atunci, in mod logic, ar trebui considerate guvernele drept o vulnerabilitate cu potential de risc ridicat!

Documentul este plin de generalitati. Eu am incercat, dupa modestele mele puteri, o parere critica asupra acestuia.”

Inca din 2010 cand spuneam „Atunci, in mod logic, ar trebui considerate guvernele drept o vulnerabilitate cu potential de risc ridicat!” intuiam ce se intampla astazi. Pentru ca ce se intampla astazi, si se poate constata lucrul asta cu mare usurinta, cred eu, este corolarul la ceea ce spuneam in editorialul scris in urma cu doi ani. Si ceea spun acum, spuneam si atunci:

„Ceea ce vreau sa spun este ca aceste riscuri si vulnerabilitati trebuie corect evaluate si estimate din punctul de vedere al relevantei, al importantei lor (spuneam si mai sus despre clasificarea acestora, iata aici un alt tip de clasificare: in functie de importanta, relevanta), pentru a se lua masurile corecte de combatere. Evident, exista cauze si potentiale cauze, insa eu cred ca politica pe care o ducem trebuie  sa fie de asa maniera incat sa nu cauzam riscuri si vulnerabilitati. „

Insa acum se vede destul de clar ca aceasta Strategie Nationala de Aparare este facuta dupa ideile in domeniu ale americanilor, in speta ale regimului Obama…  Problema este ca nu s-a facut (sau nu s-a putut din punct de vedere tehnic face?!) ceea ce eu spuneam atunci, si anume: „aceste riscuri si vulnerabilitati trebuie corect evaluate si estimate din punctul de vedere al relevantei, al importantei lor (spuneam si mai sus despre clasificarea acestora, iata aici un alt tip de clasificare: in functie de importanta, relevanta), pentru a se lua masurile corecte de combatere”. Pentru ca iata cum America a reusit sa-si creeze o noua vulnerabilitate – una politica – prin astfel de actiuni de ascultare a convorbirilor telefonice. Insa interesant este ca ideea din Strategia Nationala de Aparare, care a fost criticata de catre o buna parte a societatii civile inca de atunci, din vremea aparitiei acesteia, te duce cu gandul tot la ascultari de telefoane, interceptari ambientale etc. Toata aceasta strategie este potrivita dupa ideile Casei Albe, ale regimului Obama. Aspectul neclar este intentionat pentru ca ceea ce scrie acolo este neconstitutional atat in Romania cat si in America intrucat vizeaza incalcarea de drepturi si libertati!! Pentru ca ar trebui sa se verifice legalitatea interceptarii a 60 de milioane de convorbiri telefonice in decurs de 1 luna de zile. Nu cred ca se va face… Iar noi trebuia sa avem o Strategie care sa fie in concordanta cu ideile Washington-ului, dar si cu Constitutia, adica sa impacam capra si varza, cum se spune. Va amintiti cum fostul ambasador, Dl. Gitenstein, Democrat, desigur, critica Constitutia noastra si o inalta in slavi pe Monica Macovei… Pentru ca atat Constitutia noastra, cat si Constitutia US, nu permite ceea ce ulterior s-a intamplat: ascultarea in masa a zeci de milioane de convorbiri telefonice din lume, inclusiv telefonul Cancelarului  german. Pentru ca aici trebuie spus un lucru: semnalul politic pe care l-a dat Barack Obama prin ascultarea convorbirilor telefonice nu se refera numai la cetatenii care nu sunt americani. El vrea sa spuna ca oricare cetatean, inclusiv cel american, poate avea telefonul ascultat, e-mailul spart, viata privata violata de catre Guvernul US, in dispretul total al legilor si al Constitutiei US. Adica in dispretul total fata de drepturile si libertatile cetatenilor!! Si asta e lucrul cel mai grav!

Obama este in fata unui esec pe plan intern in ceea ce priveste asigurarile de sanatate (Obamacare).

NBC News Investigations

Obama admin. knew millions could not keep their health insurance

Se arata, printre altele, ca:

„President Obama repeatedly assured Americans that after the Affordable Care Act became law, people who liked their health insurance would be able to keep it. But millions of Americans are getting or are about to get cancellation letters for their health insurance under Obamacare, say experts, and the Obama administration has known that for at least three years.”

Incerc sa traduc:

„Presedintele Obama in mod repetat i-a asigurat pe americani ca dupa ce Affordable Care Act va fi devenit lege, oamenii carora le place asigurarea lor de sanatate vor putea s-o pastreze. Dar milioane de americani primesc sau sunt pe cale sa primeasca scrisori de reziliere a asigurarii lor de sanatate, sub Obamacare, spun expertii, si administratia Obama stia de lucrul asta de cel putin trei ani.”

Hmmm… pai nu prea e frumos sa-ti minti propriul electorat! Iata ca se poarta si la case mai mari astfel de lucruri…

In orice caz, in urma acestui scandal cu interceptarile telefonice Obama a iesit destul de șifonat, cred eu…

Update – „Amenintari la sistemul financiar”, „Obiective de politica externa”, „Drepturile omului”, „Planuri de conducere”

Gandul

Scandalul NSA continuă. Serviciile americane interceptează datele utilizatorilor de YAHOO şi GOOGLE. 20 de ţări europene au colaborat cu Agenţia

Se arata ca:

„Majoritatea marilor publicaţii internaţionale au publicat miercuri noi date în scandalul NSA, început atunci când fostul consultant Edward Snowden a oferit The Guardian documente clasificate din care reiese că Guvernul american îşi spionează, pe scară largă, cetăţenii. Astfel, presa internaţională, de la Washington Post până la El Mundo sau Il Messaggero, a relatat miercuri cum Agenţia Naţională de Securitate din SUA a interceptat datele utilizatorilor de Yahoo şi Google, că l-a ascultat pe însuşi Papa Francisc şi că colaborează cu 20 de ţări europene.

Agenţia Naţională de Securitate din SUA a spart liniile de comunicaţii care conectează centrele de date deţinute de Yahoo şi Google în toată lumea, potrivit documentelor obţinute de la fostul consultant NSA Edward Snowden şi citate de Washington Post. Conectându-se la aceste linii, Agenţia a avut posibilitatea de a colecta la discreţie datele a milioane de utilizatori de pe toate continentele şi, deşi NSA nu păstrează toate datele pe care le strânge, păstrează totuşi o mare parte din ele.

4,8 milioane de conturi de Yahoo Mail în România

Într-un document, Agenţia recunoaşte că o mare problemă în activitatea sa este că adună cantităţi uriaşe de informaţii şi că încearcă să controleze acest fenomen. Numai în România există, de exemplu, 4,8 milioane de conturi de YahooMail şi 5,7 milioane de conturi de Yahoo Messenger.

Potrivit unui raport secret din data de 9 ianuarie 2013, directoratul de achiziţii al Agenţiei Naţionale de Securitate trimite zilnic milioane de înregistrări de pe reţelele interne ale Yahoo şi Google către centrele de date de la sediul agenţiei din Fort Meade. În precedentele 30 de zile, spune raportul, acestea au procesat peste 181 de milioane de înregistrări noi, care variau de la informaţii legate de expeditorul şi destinatarul e-mailurilor, până la documente text, audio şi video, mai scrie Washington Post.

Principala unealtă cu ajutorul căreia NSA exploatează aceste date este un proiect numit MUSCULAR, operat în colaborare cu corespondentu britanic al NSA, GCHQ. Din anumite puncte secrete de interceptare, cele două agenţii copiază fluxuri întregi de date care circulă prin cablurile de fibră optică prin care este transmisă informaţia între centrele de date ale giganţilor din Sillicon Valley. Procesul de interceptare este cu atât mai mult mai izbitor cu cât sub un program separat, cunoscut sub num,ele de PRISM, serviciul secret are uşa deschisă către conturile utilizatorilor Google şi Yahoo, legal, printr-un ordin judecătoresc.

Yahoo: Nu am oferit NSA accesul la centrele noastre de date

Oficialii de la Casa Albă sau din serviciile secrete americane nu au confirmat sau negat până în prezent informaţia. Într-o declaraţie emisă de compania Google, se spune că aceasta este “tulburată de acuzaţiile referitoare la faptul că Guvernul american interceptează traficul” între centrele lor de date. „Nu ştiam de această activitate. Ne preocupă de multă vreme posibilitatea existenţe unui astfel de spionaj şi de aceea exitindem criptarea asupra a din ce în ce mai multe servicii şi conexiuni Google”, se precizezază în comunicat.

Un purtător de cuvânt al Yahoo a declarat: “Avem politici stricte de control pentru a proteja securitatea centrelor noastre de date şi nu am oferit NSA şi niciunei alte agenţii accesul la centrele noastre de date”. Interceptarea comunicaţiilor în afara graniţelor SUA are avantaje clare pentru NSA, pentru că are parte de mai puţine restricţii şi mai puţină supraveghere din partea autorităţilor americane. O asemenea colectare de date pe scară larg ar fi ilegală în SUA, dar cum operaţiunile au loc în străinătate, unde se presupune că NSA îi spionează pe străini, este acceptabilă în ochii autorităţilor americane, potrivit Washington Post.

20 de ţări europene colaborează cu NSA

Aproximativ 20 de ţări europene cooperează în materie de spionaj cu Agenţia americană pentru Securitatea Naţională, conform unui document citat de publicaţia spaniolă El Mundo. Potrivit documentului citat, Statele Unite clasifică pe patru niveluri diferite gradul de cooperare cu alte state în materie de spionaj.

În primul grup – cel de „Cooperare totală” – sunt incluse ţări precum Marea Britanie, Australia, Canada şi Noua Zeelandă.  Din al doilea grup – pentru „Cooperare concentrată” – fac parte 17 ţări europene dar şi Japonia şi Coreea de Sud. Al treilea grup – „Cooperare limitată” – include ţări precum Franţa, Israel, India şi Pakistan, în timp ce din a patra categorie – „Cooperare excepţională” – fac parte ţări considerate ostile intereselor Statelor Unite.

Pe fondul noilor dezvăluiri, autorităţile spaniole au retractat, miercuri, criticile vehemente privind spionajul practicat de Statele Unite. Servicii secrete europene au efectuat interceptări în state europene şi au transmis informaţiile Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională, a declarat marţi directorul NSA, Keith Alexander, explicând că ipotezele prezentate de ziarele Le Monde, L’Espresso şi El Mundo sunt „total false”. „Dezvăluirile făcute de publicaţiile Le Monde, El Mundo şi L’Espresso despre interceptarea comunicaţiilor cetăţenilor europeni de către NSA sunt total false”, a spus generalul Keith Alexander. „Pentru a fi perfect clar, noi nu am colectat informaţii despre cetăţeni europeni; informaţiile au fost furnizate NSA de parteneri europeni”, a explicat generalul Alexander în cursul audierilor în Comisia de Informaţii a Camerei Reprezentanţilor.

Alţi oficiali americani citaţi de Wall Street Journal au declarat, marţi, că operaţiunile de interceptare a comunicaţiilor atribuite Agenţiei americane pentru Securitatea Naţională (NSA) în Franţa şi Spania au fost efectuate de serviciile de spionaj din ţările respective. „Interceptările efectuate de servicii europene de spionaj (…) erau transmise NSA”, ca parte a eforturilor de protejare a cetăţenilor de ameninţarea terorismului, au explicat oficialii americani. Ministerul spaniol de Externe şi ambasada Franţei la Washington au refuzat să comenteze aceste informaţii. Noile dezvăluiri par să invalideze versiunea prezentată în ultimele zile de presa europeană privind amploarea activităţilor serviciilor americane de spionaj. Publicaţii europene au relatat, citând documente oferite de fostul consultant NSA Edward Snowden, că serviciile americane de spionaj au interceptat zeci de milioane de conversaţii telefonice în ţări precum Franţa şi Spania, inclusiv comunicaţiile unor lideri ai ţărilor europene, precum cancelarul german Angela Merkel.

NSA l-a interceptat inclusiv pe Papa Francisc

Poltrivit cotidianului italian Il Messaggero, NSA ar fi interceptat inclusiv date ale unor înalţi prelaţi de la Vatican, printre ei numărându-se şi Papa Francisc. Potrivit presei italiene, convorbirile telefonice primite sau efectuate de oficiali de la Vatican au fost clasificate în patru categorii: „ameninţări la sistemul financiar”, „obiective de politică externă”, „drepturile omului” şi „planuri de conducere”. Se crede, de asemenea, că au fost spionate toate convorbirile care aveau legătură cu alegerea preşedintelui Băncii Vaticanului. Papa Francisc ar fi fost spionat de americani din 2005, când era cardinal, după cum au arătat mai multe documente WikiLeaks.” (subl. mea)

DE citit si…

Gandul

Director NSA: Interceptările erau efectuate de servicii europene şi transmise Statelor Unite

NSA ar fi interceptat comunicaţiile telefonice a 35 de lideri ai planetei

Statele Unite dau asigurări că nu interceptează comunicaţiile ONU

Presa italiană: Papa Francisc, spionat de NSA

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

octombrie 30, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Vizita lui Victor Ponta in SUA (II)

Cred ca ar fi interesant de vazut ce a obtinut din punct de vedere economic Victor Ponta in vizita pe care a efectuat-o in SUA.

Gandul

„Victor, ce vrei tu să faci pentru România?” Cum a testat Ponta la Washington susţinerea SUA pentru candidatura sa la Preşedinţie. Ce i-au răspuns americanii

Se arata, printre altele, ca:

„În cele trei zile cât s-a aflat în Statele Unite ale Americii, premierul Victor Ponta a transmis acasă mesajul că SUA îl consideră principalul lor partener în epoca post-Băsescu, fie din postura de premier, fie – surpriză – din cea de preşedinte. Impresia că Victor Ponta s-a prezentat în Statele Unite ca viitor candidat la preşedinţie a fost acreditată mai ales după interviurile sale, la două televiziuni de ştiri din România, în care, în principal pe teme de politică externă, a ignorat poziţionarea lui Antonescu şi, implicit, realitatea că acesta este deocamdată candidatul oficial al USL.

„Victor, ce vrei tu să faci pentru România?”, a relatat Ponta întrebarea amicală pe care i-ar fi pus-o vicepreşedintele american Joe Biden, iar el, premierul, i-a expus succint planurile de viitor, printre care şi recunoaşterea independenţei Kosovo. Vedeţi, mai jos, ce a susţinut premierul Ponta la întâlnirea cu Biden.

Casa Albă vrea un „puternic stat de drept”

Pentru moment, SUA nu au dat însă decât semnale de prudenţă, Casa Albă rezumând întâlnirea lui Victor Ponta cu vicepreşedintele Joe Biden, într-un comunicat succint cu avertisment la final şi o fotografie postată pe contul de Twitter al biroului oficialului american. „Succesul României ca partener democratic cu un puternic stat de drept este vital pentru climatul de afaceri şi reprezintă un interes comun”, a fost mesajul sobru al americanilor. Accentul pus pe „statul de drept” este un semnal clar,  Victor Ponta fiind criticat în mai multe rânduri de oficialii din SUA sau din UE pentru puseele sale autoritariste. Pe de altă parte, în ultimele două luni, premierul Italiei şi cel al Suediei au fost primiţi inclusiv de preşedintele Barack Obama, cu care au ieşit, ulterior, la briefinguri de presă.

Până la un semnal favorabil din partea SUA, Ponta a pozat de la Washington, în potenţial candidat la preşedinţie. Dincolo de discuţiile cu şefii marilor companii americane, premierul a dat câteva mesaje politice: garanţia că România va recunoaşte independenţa Kosovo după încheierea mandatului preşedintelui Traian Băsescu – fără a aduce aici în discuţie o poziţie a lui Crin Antonescu, reconfirmat anul trecut ca prezidenţiabil al USL – şi asigurările că justiţia nu va mai fi parte a disputelor politice. „Eu cred că viitorul preşedinte, că va fi Crin, că va fi…”, a lăsat liderul PSD lista deschisă.

Profilarea ca viitor candidat la preşedinţie a început de la Washington, în 2001, în cazul lui Adrian Năstase. Fostul premier PSD, primit la vremea respectivă, în afara agendei negociate de MAE, inclusiv de liderul american George W. Bush, avea însă o experienţă ca ministru de externe deja recunoscută de americani.

Pentru liderul grupului PSD din Senat, Ilie Sârbu, mesajele lansate de Victor Ponta de la Washington nu sunt ale unui de prezidenţiabil, ci strict ale unui premier. Acesta admite însă că, „personal”, i-ar plăcea să îl vadă pe Ponta preşedinte. „Ca idee personală, sigur că mi-ar plăcea să-l văd pe Victor Ponta la Palatul Cotroceni”, a comentat Sârbu pentru gândul.

Recunoaşterea Kosovo, peste capul lui Antonescu

Rolul de viitor decident în politica externă, după 2015, şi-a fost asumat de Victor Ponta în mod concret în întâlnirea cu Joe Biden. Subiectul: recunoaşterea independenţei Kosovo, idee respinsă ferm de Traian Băsescu începând cu 2004. Potrivit unei decizii din 2012 a Curţii Constituţionale, politica externă este strict apanajul preşedintelui în România. „Cred că singurul punct în care nici nu a fost nevoie să dau detalii, pentru că le ştia deja vicepreşedintele, era poziţia României faţă de Kosovo. Şi i-am spus: anul viitor nu se va întâmpla nimic, dar, din 2015, cred că România va fi alături de toate ţările europene. Pentru a avea o poziţie coordonată cu partenerii noştri”, şi-a anunţat premierul, după întâlnire, disponibilitatea de a schimba direcţia, într-un interviu transmis la RTV,  fără a face însă nicio menţiune legată de poziţia lui Crin Antonescu.

În lipsa unui briefing de presă organizat la Casa Albă, de care a avut parte predecesorul său, Adrian Năstase, în 2001 şi în 2004, premierul Ponta a vorbit din studioul tv special amenajat la Washington, pentru două dintre televiziunile de ştiri din România, cu proiecţia Casei Albe pe fundal. De acolo a venit şi explicaţia angajamentului asumat pentru 2015. „Pentru că, ştiţi foarte bine, preşedintele Băsescu a spus că, atât cât va fi domnia sa preşedinte, nu se vor întâmpla anumite lucruri şi ăsta e unul dintre ele; şi nu va mai fi preşedinte la anul, pe vremea asta. Eu cred că viitorul preşedinte, că va fi Crin, că va fi…”, a lăsat Ponta lista deschisă.

Recunoaşterea independenţei Kosovo, poziţie pe care SUA au luat-o încă din 2008, este considerată nenegociabilă de către România. Justificările oficiale, date din 2005 încoace de Băsescu, se referă la faptul că în acest fel s-ar crea un precedent periculos pentru Transnistria, care riscă să fie ruptă astfel definitiv de Republica Moldova, dar şi la relaţia bună a României cu Serbia care pierde oficial teritoriul provinciei. Unele voci au invocat şi riscul aplicării aceluiaşi model şi în cazul Ţinutului Secuiesc, teză neasumată însă până acum de niciunul dintre decidenţii politici.

Preşedinţia nu a dorit să comenteze, la solicitarea gândul, mesajul pro-Kosovo lansat de premier în Statele Unite. Opiniile în favoarea recunoaşterii independenţei provinciei, asumate de Ponta în ultimele luni, în ţară, au fost reclamate de Băsescu drept exemple de încălcare a pactului de coabitare.

„Victor, ce vrei tu să faci pentru România?”

Dacă Biden şi-a transmis concluziile printr-un succint comunicat de presă, după care a intrat, arată agenda Casei Albe, la informarea zilnică pe care o primeşte alături de preşedintele Barack Obama, în Biroul Oval, Ponta a compensat în planul imaginii, dând el însuşi detalii legate de tonul discuţiei. „Aceleaşi vorbe frumoase le-am auzit, şi nu spuse din politeţe, ci spuse, repet, de la un om politic extrem de bine informat despre ce se întâmplă în România şi în regiune. «Victor, ce vrei tu să faci pentru România? Uite, asta aşteaptă America, să fiţi puternici, să fiţi puternici pentru voi înşivă, să aveţi energie pentru voi şi pentru cei din regiune, să colaboraţi cu partenerii noştri şi sigur că ne aveţi alături de voi»”, a relatat premierul în intervenţiile televizate ulterioare, asumându-şi tonul amical cu care susţine că a fost primit.

În treacăt, Victor Ponta a anunţat că avionul special pentru demnitari, pe care Guvernul îl va cumpăra din Italia, îi este destinat inclusiv „viitorului prim-ministru”. „Până la urmă, e vorba de un avion pentru preşedintele ţării. Sper ca preşedintele să nu mai trebuiască să închirieze aeronave de la diverse firme, să aibă pentru viitorul prim-ministru, pentru cei doi preşedinţi de Camere”, a spus Ponta despre planurile de achiziţie. La insistenţa moderatorului, premierul a justiificat şi referirea la „viitorul prim-ministru”: „Păi, şi pentru mine, sigur, şi pentru viitorul prim-ministru, să nu pară că îmi cumpăr mie avion, că n-o să fiu şi preşedinte, şi prim-ministru, şi preşedinte la Cameră, şi la Senat”.

Ilie Sârbu: „Personal, mi-ar plăcea să-l văd la Cotroceni”

Liderul grupului PSD de la Senat, Ilie Sârbu, spune că mesajele lansate de Ponta sunt ale unui premier, nicidecum ale unui prezidenţiabil: “Ceea ce face Victor Ponta, face bine. Este de datoria lui să aibă relaţii cu oameni de decizie din lume, cu marile companii să-i convingă că există în România linişte pentru investiţii, că există stat de drept”.

Cu toate acestea, admite că i-ar plăcea să îl vadă preşedinte. „Ca idee personală, sigur că mi-ar plăcea să-l văd pe Victor Ponta la Palatul Cotroceni. (…) Sigur că, în momentul în care s-ar pune problema ca personalitate, ca popularitate, nu pentru Crin Antonescu, ci pentru orice candidat, Victor Ponta este un contracandidat puternic”, a comentat senatorul PSD pentru gândul.

Sârbu crede că „Ponta a devenit o personalitate politică extrem de puternică iar „în plan economic este mult mai bine pregătit decât în urmă cu doi – trei ani”. „A muncit foarte mult, aş putea să spun că este un elev sârguincios”, spune liderul senatorilor PSD.

În opinia sa, paradigma liderului s-a schimbat, iar strategia lui Ponta merge în aceast direcţie. „Până acum liderul puternic, charismatic era cel care făcea jocuri, cel care ştia să mintă, cel care îşi bătea joc de parteneri, nu mai sunt ăştia. Tipul de lideri Băsescu este uzat, perimat, lumea nu-l mai acceptă, fără caracter, fără cuvânt, îşi omoară cei mai apropiaţi prieteni, îi înjunghie pe la spate, îi aruncă în prăpastie. Victor Ponta arată că este un altfel de lider, că vrea să construiască o Românie firească, fără frică, fără frica de a fi ascultaţi la telefoane, fără frica că ni se poate face un dosar penal peste noapte politic, astea vor fi cele mai importante atuuri ale lui Ponta care îl deosebesc de ceilalţi”, crede Sârbu.

Cum s-a lansat de la Washington prezidenţiabilul Năstase

O strategie de lansare informală a candidaturii cu startul la Washington a avut, în istoria politică recentă, Adrian Năstase. Fostul premier PSD şi-a făcut un scop din recunoaşterea de către americani a României ca partener strategic, cu ţintă clară: prezidenţialele din 2004. Ca şi Năstase, Ponta şi-a negociat prima vizită oficială în SUA la zece luni de la alegerile generale. Spre deosebire de actualul premier, mentorul său a obţinut însă atunci mai mult decât fotografia oficială cu vicepreşedintele SUA Richard Cheney.

Printr-o împrejurare explicată atunci ca fiind o acţiune de PR a Danei Năstase, Adrian Năstase a avut o întâlnire cu preşedintele George W. Bush, chiar dacă aceasta nu figura în programul negociat de diplomaţi anterior. Din spusele premierului la acea vreme, soţia sa fusese invitată în timpul programului oficial al lui Năstase la un ceai la reşedinţa prezidenţială de către Prima Doamnă, Laura Bush. Acolo, George W. Bush ar fi venit să-şi schimbe costumul, i-a fost prezentată Dana Năstase, moment în care şi-ar fi stabilit o întâlnire cu Adrian Năstase pentru a doua zi.

Dincolo de întâlnirile cu vicepreşedintele, secretarul pentru Comerţ, cel pentru Energie sau cu preşedintele Băncii Mondiale, angajate şi în 2013 pentru Ponta, Năstase s-a văzut atunci cu secretarul de stat Colin Powell, adjunctul secretarului apărării, Paul Wolfowitz, secretarul trezoreriei Paul O’Neill, procurorul general John Ashcroft şi cu directorul executiv al FMI, Horst Köhler, ales ulterior preşedinte al Germaniei.

Până la prezidenţialele pe care le-a pierdut însă în 2004, Năstase a revenit la Casa Albă de două ori, în 2004, fiind de fiecare dată primit de Bush: în martie, la ceremonia de intrare în NATO a încă 7 state şi în iulie, într-o vizită de lucru. Ultima vizită, cea dinaintea campaniei prezidenţiale, a avut pregătită pas cu pas şi o strategie media. Năstase a dat de la Washington patru interviuri transmise în direct de televiziunile din România (TVR, Prima, Realitatea TV, Antena 1) şi două ieşiri cu impact în media din SUA – una la CNN şi una la postul public PBS la celebrul talk-show „The Charlie Rose Show”.

Biden: „Succesul Romaniei ca partener democratic cu un puternic stat de drept este vital”

De această dată, administraţia americană şi-a transmis concluziile printr-un comunicat de presă în care Biden a mulţumit pentru sprijinul în Afganistan şi pentru amplasarea scutului la Deveselu, dar „a subliniat că succesul Romaniei ca partener democratic cu un puternic stat de drept este vital pentru climatul de afaceri şi reprezintă un interes comun”.

Mesajul oficialului american a fost tradus de Victor Ponta în cheia preocupării pentru litigiile în care s-ar putea implica marii investitori din SUA. „Mi-a spus, evident, că pentru companiile americane – şi a fost importanta această nuanţă – ideea de a avea o justiţie independentă şi eficientă este foarte importantă, lucru cu care sunt total de acord şi l-am asigurat că justiţia va fi din ce în ce mai mult scoasă din bătăliile politice interne”, a spus premierul.

Obama primeşte şi premieri. Câteva exemple

Chiar dacă regula de protocol la Casa Albă este primirea miniştrilor şi a şefilor de Guvern de către vicepreşedinte, există şi excepţii făcute în cazul ţărilor pe care Statele Unite le consideră importanţi parteneri geo-strategici (Marea Britanie, Germania, Japonia, Israel, Afganistan, Irak, India, Pakistan). O adtfel de oportunitate a avut însă şi premierul bulgar Boiko Borisov, primit în decembrie 2012, în timpul vizitei în SUA, de preşedintele Barack Obama.

La acelaşi nivel s-a desfăşurat şi vizita recentă a premierului suedez, John Fredrik Reinfeldt (septembrie 2013), respectiv a celui italian, Enroco Letta /octombrie 2013), în SUA. După ambele întâlniri, Barack Obama a ieşit şi conferinţe de presă comune, la Casa Albă.”

Joe Biden apreciază „dedicarea neclintită” a României în relaţia cu SUA

Se arata ca:

„Vicepreşedintele american Joe Biden a subliniat marţi, în cadrul întrevederii cu premierul român Victor Ponta, că „succesul Romaniei ca partener democratic cu un puternic stat de drept” este „vital” pentru climatul de afaceri şi reprezintă un interes comun , a anunţat Casa Albă într-un comunicat.

De asemenea, vicepreşedintele american i-a mulţumit lui Ponta pentru sprijinul constant, acordat în mai multe provocări regionale, înclusiv în Afganistan şi prin gazduirea unei baze de apărare antirachetă la Deveselu, în sprijinul forţelor NATO. Acest fapt demonstrează „dedicarea neclintită a României, ca partener bilateral şi aliat NATO, pentru consolidarea securităţii regionale şi internaţionale”, a apreciat Biden.

Premierul român şi vicepreşedintele american au convenit asupra necesităţii extinderii comerţului şi investiţiilor între cele două state. Potrivit Casei Albe, ei au apreciat importanţa negocierilor din cadrul Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, care are potenţialul de a „genera creşteri semnificative” în numărul locurilor de muncă, susţinute prin comerţul şi investiţiile dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană.

Premierul Victor Ponta a fost primit marţi, la Casa Albă, de vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, pentru o discuţie al cărei principal subiect este Parteneriatul strategic politic şi militar dintre cele două ţări.

Premierul se află în vizită oficială la Washington, în intervalul 21-23 octombrie.

Ponta a precizat că miercuri va discuta şi cu reprezentanţi ai Congresului american cu atribuţii privind modificarea legislaţiei care să permită includerea României în programul Visa Waiver de liberalizare a regimului vizelor.”

Potrivit acestui comunicat, Biden a reafirmat angajamentul solid al Statelor Unite pentru un parteneriat strategic cu România.”

„Victor, ce vrei tu sa faci pentru Romania?”. Well, I think, this is a very good question!! 🙂 Si eu as dori sa stiu raspunsul la aceasta intrebare!! 🙂 Dar aceasta intrebare scoate la iveala faptul ca pentru vicepresedintele american, Dl. Biden, nu e foarte clar ce vrea sa faca Dl. Ponta pentru Romania… Adevarul e ca nici mie nu mi-e foarte clar… 🙂 Este important insa ca America apreciaza relatia cu tara noastra – „dedicarea neclintită a României, ca partener bilateral şi aliat NATO, pentru consolidarea securităţii regionale şi internaţionale” – un lucru deosebit de important pentru noi.

Ziarul Financiar

Ponta susţine că a primit „intenţii foarte clare” de investiţii din partea companiilor americane. Ponta a discutat şi de listarea Romgaz

Se arata ca:

„Semnalele primite de către reprezentanţii Guvernului din partea companiilor americane, în discuţiile de la Washington, au fost de intenţii foarte clare pentru investiţii în România, oamenii de afaceri cerând stabilitate şi predictibilitate, nu neapărat scăderi de taxe, a afirmat premierul Victor Ponta.

„Am dorit foarte mult ca prima zi a vizitei să fie dedicată în mod special întâlnirilor economice. Am avut ocazia să prezint situaţia actuală a României, o ţară care iese după câţiva ani de crize şi de dificultăţi şi care poate fi pentru companiile americane nu doar o piaţă naţională, ci şi un partener regional. Sincer, toate reacţiile pe care le-am primit de la companiile care au participat la această întâlnire – companii care, adunate, au o cifră de afaceri de vreo 5-6 ori Produsul Intern Brut al României – au fost de încredere şi de satisfacţie pentru stadiul actual al investiiilor şi de intenţii foarte clare pentru viitor”, a spus Ponta.

El s-a întâlnit la Washington cu reprezentanţii companiilor Motorola, Hewlett-Packard, HP, ExxonMobil, Chevron, IBM.

La finalul discuţiilor, Ponta a arătat că reprezentanţii Exxon l-au asigurat că la explorările pregătite pentru anul viitor vor folosi o tehnologie foarte modernă, de ultim nivel, şi că în special în IT vor fi angajaţi tineri din România.

„Intenţia mea a fost de a da un anumit mesaj de stabilitate şi predictibilitate pentru aceste companii. Cred că a fost foarte bine primit acest mesaj şi rămâne ca în perioada următoare să se confirme acest lucru”, a arătat Ponta.

El a susţinut de altfel că reprezentanţii acestor companii nu i-au cerut „neapărat” scăderi de taxe, ci stabilitate şi predictibilitate.

Premierul Victor Ponta se află în vizită oficială la Washington.

Ponta a discutat în SUA şi de listarea Romgaz: Va conta mesajul de acceptare a capitalului privat

Vânzarea a 15% din acţiunile Romgaz nu va conta doar prin prisma sumei care va fi obţinută, ci mai ales ca mesaj foarte clar de acceptare şi implicare a capitalului privat în piaţa energiei, a declarat premierul Ponta, precizând că a discutat cu firmele americane din domeniu şi despre acest subiect.

„Despre listarea Romgaz am vorbit, pentru că este un domeniu în care şi companiile americane activează în România. Mi-am exprimat speranţa – şi informţaiile lor erau în acest sens – legat de faptul că va fi o listare de succes. Nu e vorba doar de suma pe care o vom obţine pentru 15% din companie, ci mai ales de mesaj, că după listările de succes de la Transgaz şi Nuclearelectrica, Romgaz va fi de asemenea un mesaj foarte clar de acceptare, de implicare a capitalului privat şi de dezvoltare a pieţei energiei din România”, a spus Ponta, aflat în SUA.

El s-a întâlnit la Washington inclusiv cu reprezentanţii companiilor ExxonMobil şi Chevron.

Statul vrea să vândă 15% din acţiunile Romgaz la preţuri între 24 şi 32 lei pe titlu, estimând să obţină între 1,38 miliarde lei (311,7 milioane euro) şi 1,85 miliarde lei (415,6 milioane euro), titlurile urmând să fie vândute atât pe Bursa de la Bucureşti, cât şi pe cea de la Londra.

Romgaz este controlat de Departamentul pentru Energie, care deţine 85% din acţiuni. Fondul Proprietatea are o participaţie de 14,99%.

Premierul Victor Ponta se află în vizită oficială la Washington.”

Ca transmitem mesaje pozitive „de acceptare, de implicare a capitalului privat şi de dezvoltare a pieţei energiei din România” nu este un lucru rau, bineinteles. Dar, dupa parerea mea, este prea putin. SUA este partenerul nostru inca din anii ’90. As fi dorit sa vad o dezvoltare mai ampla a relatiilor economice intre noi si SUA. Nu ma refer numai la investitiile americane in Romania dar si la exporturile noastre in America: si unele si altele sunt la un nivel scazut, dupa parerea mea… De acord cu cele spuse de Dl. Biden: „succesul Romaniei ca partener democratic cu un puternic stat de drept este vital pentru climatul de afaceri şi reprezintă un interes comun„, dar poti sa ai un „puternic stat de drept” si, spre exemplu, nivelul schimburilor comerciale intre tarile noastre sa fie unul redus… De aceea eu cred ca ar trebui mai multa implicare a sectorului privat, atat cel din SUA cat si cel din Romania, pentru dezvoltarea relatiilor economice bilaterale. Dupa parerea mea, trebuie sa ne gandim serios la o orientare a exporturilor noastre catre SUA, avantajele fiind imense. In primul rand sa ne gandim la faptul ca SUA este o foarte mare piata de desfacere, este o tara dezvoltata cu un mediu de afaceri foarte bun si performant, lucru ce ar trebui sa ajute firmele noastre exportatoare. Am putea castiga in felul acesta foarte multi $ si capata o experienta inedita in domeniul afacerilor. Am putea dezvolta anumite industrii care sa furnizeze marfa la export pentru SUA. Ar trebui facute analize serioase ale pietei din Statele Unite si elaborate strategii de marketing, intarita calitatea produselor noastre. Importanta este si dobandirea experientei pentru ca, si lucrul asta cred ca trebuie spus, Romania nu prea are experienta nici in ceea ce priveste afacerile si modul in care ar putea fi imbunatatit mediul de afaceri si nici in privinta statului de drept.

Pe de alta parte, stau si ma intreb de ce premierul nu a cautat potentiali investitori pentru Oltchim, CFR Marfa, ca doar are de privatizat aceste societati…

Mie mi se pare ca noi mergem pe ideea ca sa vina americanii sa investeasca in Romania, fara sa ne gandim cum am putea si noi sa facem exporturi si, de ce nu, sa investim in America… Ma frapeaza o astfel de gandire unilaterala, numai si numai de la ei spre noi si deloc de la noi spre ei. Pentru ca americanii pot sa vina cu investitii masive in Romania, dar daca balanta comerciala ar fi inclinata major spre ei, atunci am avea, desigur, un dezechilibru comercial evident in favoarea SUA. De aceea este o necesitate sa vedem cum am putea sa mergem si noi spre ei.

Mediafax

Ponta, despre includerea României în Visa Waiver: Am discutat cu firme, lobby-ul lor este important

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta a precizat că va explica membrilor Congresului american că România şi Polonia trebuie să beneficieze de eliminarea vizelor pentru intrarea cetăţenilor în SUA, adăugând că a discutat şi cu toţi reprezentanţii firmelor americane deoarece „lobby-ul” acestora este important.

„Miercuri, voi face şi eu efortul – pe care cred că îl fac, în mod corect, toţi oamenii politici din România – de a explica că România şi Polonia trebuie să intre şi ele în programul de Visa Waiver. Dar aia e o altă discuţie, însă am discutat cu toţi reprezentanţii companiilor şi lobby-ul lor pe lângă Congresul Statelor Unite este important şi în acest domeniu al ridicării vizelor”, a adăugat Ponta.

El s-a întâlnit la Washington cu reprezentanţii companiilor Motorola, Hewlett-Packard, ExxonMobil, Chevron, IBM.

La finele săptămânii trecute, premierul Victor Ponta a anunţat că se va întâlni, marţi, la Casa Albă, cu vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, pentru o discuţie în care va reafirma Parteneriatul strategic politic şi militar dintre cele două ţări şi va aborda perspectivele de colaborare pentru perioada imediat următoare, iar miercuri va discuta şi cu reprezentanţi ai Congresului cu atribuţii privind modificarea legislaţiei care să permită includerea României în programul Visa Waiver de liberalizare a regimului vizelor.”

Dar iata si un articol mai vechi, foarte interesant:

Evreii din SUA i-au promis lui Titus Corlăţean sprijin pentru includerea României în Visa Waiver

Se arata ca:

Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, s-a întâlnit, în marja participării la Adunarea Generală a ONU, cu reprezentanţi ai organizaţiilor evreieşti din SUA, care i-au promis sprijin în vederea ridicării vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în Statele Unite.

Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a avut luni, 23 septembrie, la New York, în marja participării la sesiunea inaugurală a celei de-a 68-a Sesiuni a Adunării Generale a ONU, o întrevedere cu reprezentanţi ai organizaţiilor evreieşti din SUA, informează MAE, într-un comunicat remis MEDIAFAX.

La întrevedere au participat reprezentanţi ai American Jewish Committee, Conference of Presidents of Major Jewish Organisations, B’nai B’rith International, World Jewish Congress, Claims Conference, American Jewish Joint Distribution Committee şi World Jewish Restitution Organization.

Atât şeful diplomaţiei de la Bucureşti, cât şi evreii din SUA au evocat necesitatea continuării demersurilor la nivel politic, pe lângă Congresul SUA şi Administraţia de la Washington, în vederea susţinerii eforturilor de includere a României în programul Visa Waiver. „Reprezentanţii comunităţilor evreieşti au exprimat deplina susţinere în favoarea acestor demersuri”, se arată în comunicat.

România, Polonia, Bulgaria, Cipru şi Croaţia sunt singurele ţări membre ale Uniunii Europene, ai căror cetăţeni au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul Statelor Unite.

Parlamentul European a votat, la 12 septembrie, în favoarea modificării Regulamentului Uniunii Europene privind vizele, instituind o clauză de reciprocitate prin care încearcă să determine Statele Unite şi Canada să elimine obligativitatea vizelor pentru cetăţenii unor ţări membre UE, între care şi cei români, dar procedura este complicată şi poate dura ani de zile.

Prin modificarea Regulamentului 539/2001, Uniunea Europeană poate reintroduce vizele pentru cetăţenii americani şi canadieni, în cazul în care Washington şi Ottawa nu ridică obligativitatea vizelor pentru un stat membru al UE. Modificarea va intra în vigoare în decurs de 24 de luni de la publicarea în Jurnalul Oficial al UE.

Textul adoptat în urma unor negocieri între Legislativul european şi Consiliu cuprinde un „mecanism de reciprocitate”, care va putea fi activat atunci când o ţară terţă ai cărei cetăţeni nu au nevoie de viză pentru a călători în UE aplică sau menţine obligativitatea vizelor pentru cetăţenii uneia sau mai multor state membre.

Aplicarea „mecanismului de reciprocitate” implică o procedură îndelungată, care poate fi declanşată doar la solicitarea unui stat membru ai cărui cetăţeni au nevoie de vize pentru a călători în state precum SUA şi Canada.

La 30 de zile de la intrarea în vigoare a rezoluţiei, statul în cauză poate notifica în scris Parlamentul European, Consiliul şi Comisia Europeană pentru a cere declanşarea mecanismului. CE publică notificarea în Jurnalul Oficial, iar statul terţ are la dispoziţie şase luni pentru a ridica vizele.

Dacă nu se întâmplă acest lucru, Comisia Europeană are la dispoziţie două soluţii: poate adopta impunerea, pe o perioadă de 12 luni, a vizelor pentru cetăţenii statului terţ sau poate înainta Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare a situaţiei, în care explică de ce nu propune impunerea temporară a vizelor.

La patru ani după intrarea în vigoare a Regulamentului, CE transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport în care evaluează eficacitatea mecanismelor de reciprocitate şi suspendare.

Ministerul Afacerilor Externe a salutat adoptarea poziţiei Parlamentul European pe marginea proiectului de amendare a Regulamentului 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie, în sesiunea plenară a legislativului european din 12 septembrie 2013, potrivit unui comunicat MAE.

„Votul Parlamentului European transmite un semnal important privind sprijinul pentru consolidarea politicii UE în domeniul vizelor, bazată pe respectarea principiilor solidarităţii între statele membre şi a tratamentului egal faţă de toţi cetăţenii Uniunii. Adoptarea acestui proiect legislativ consacră noi mecanisme, inclusiv mecanismul de reciprocitate, care vor asigura o politică de vize mai eficientă şi mai credibilă a UE, de natură să asigure o mai bună promovare a intereselor tuturor cetăţenilor europeni. Totodată, rezoluţia Parlamentului European confirmă justeţea unuia dintre principiile constant invocate de România, şi anume cel al reciprocităţii”, susţine MAE.

România a ridicat, unilateral, obligativitatea vizelor pentru SUA şi Canada la 11 iulie 2002, respectiv la 1 ianuarie 2002.

Statele Unite nu au avut deocamdată nicio reacţie în urma votului din Parlamentul European, Canada, în schimb, a precizat că nu va ridica vizele pentru români pe bază de reciprocitate.

Canada va ridica vizele pentru cetăţenii statelor UE, inclusiv pentru români, bazându-se pe criterii obiective şi nu pe un sistem de reciprocitate, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al MAE canadian, John Babcok, în replică la rezoluţia adoptată de PE, la 12 septembrie.

„Decizia Canadei privind ridicarea vizelor se bazează pe criterii obiective, nu pe reciprocitate”, a precizat John Babcock, adăugând că autorităţile canadiene „respectă dreptul Uniunii Europene de a impune vize, dacă această acţiune este justificată de criterii obiective”.

Totodată, purtătorul de cuvânt al MAE canadian a subliniat faptul că Ottawa îşi menţine angajamentul de a colabora în vederea ridicării vizelor pentru cetăţenii tuturor statelor UE. ”S-au făcut progrese semnificative în ceea ce priveşte atingerea acestui obiectiv”, a spus John Babcock, amintind că, în ultimii ani, Canada a ridicat vizele pentru mai multe ţări membre UE, printre care Ungaria, Lituania, Polonia, Slovacia şi Croaţia.”

Lobby-ul evreiesc este de asemenea foarte important si apreciem deschiderea pe care o au organizatiile evreiesti din SUA in sensul sprijinului pentru includerea Romaniei in Visa Waiver. Insa cred ca trebuie subliniat un lucru: Visa Waiver ar trebui sa insemne trecerea de la emigratie la calatoria in interes de afaceri sau concediu. Pentru ca probabil ar fi multi care ar dori sa emigreze in SUA. Se poate vorbi si de o imigratie ilegala in SUA. Insa trebuie sa se tinda catre altceva: catre calatoria in interes de afaceri sau petrecerea concediului. Schimburile comerciale bilaterale fiind la un nivel scazut, nu prea se manifesta calatorii in interes de afaceri (sau delegatii) si datorita faptului ca in Romania e inca saracie omului nu-i prea da mana sa faca un concediu peste ocean… Tocmai aici ar trebui lucrat: intensificarea schimburilor comerciale bilaterale si cresterea economica viguroasa pentru tara noastra. In felul acesta relatiile dintre tarile noastre ar capata un nou contur, in beneficiul reciproc. In definitiv si daca mergi in concediu, platesti niste bani la hotel, mai cumperi una, alta – ar fi in avantajul industriei turismului din SUA. Din pacate, pentru marea majoritate a romanilor, este de domeniul visurilor petrecerea unui concediu in… sa zicem San Diego sau Hawaii… Totusi Romania nu poate ramane pe vecie sarantoaca Europei… Trebuie sa iesim din starea aceasta!! Iar daca tot vorbim de globalizare, de ce sa nu-si poata petrece si romanii un concediu in SUA? O astfel de libera circulatie a persoanelor ar sustine pietele libere. Totusi eu cred ca trebuie sa depasim o mentalitate invechita… Cea de pe vremea razboului rece.  Consolidarea relatiilor romano-americane nu se poate face numai prin instrumente, sa le zic asa, juridice – consolidarea statului de drept. Trebuie sa avem relatii mai stranse, mai apropiate. Noi colaboram foarte bine doar in plan politic si militar. Repet, e foarte bine! Numai ca ar trebui, cred eu, si ceva mai mult decat atat.

Iar in final, ca tot vorbeam de Hawaii, de concediu…:

Ce ati zice de un asa concediu!!! 🙂

Well, this is capitalism!! 🙂

octombrie 26, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 33 comentarii

Vizita lui Victor Ponta in SUA (I)

Şi al treilea lucru despre care am discutat, poate cel mai mult, a fost zona economică. Vicepreşedintele Biden a spus un lucru care e simplu, dar extrem de adevărat: Nu există democraţie decât dacă ai prosperitate economică. Imediat ce începe să apară sărăcia, criza economică, democraţia e în pericol şi atunci, evident, ştia de rezultate economice, de faptul că avem creştere economică, de…

Victor Ponta – prim-ministru al Romaniei

Acest lucru il relateaza si Adevarul:

Ponta, după întâlnirea cu Biden: L-am asigurat că Justiţia va fi scoasă din bătăliile politice

Arata ca printre principalele declaratii ale premierului Victor Ponta este si urmatoarea:

Statuia Libertatii

„Anul viitor România încheie o epocă de tranziţie după comunism. După o ţară complet pregătită îşi poate folosi potenţialul. Democraţia poate avea succes numai dacă economia are succes. Asta a fost ideea principală a acestei discuţii cu un om foarte bine informat despre ce se întâmplă în România. Am fost însoţit de domnul Corlăţean, din partea americană, a fost însărcinatul cu afacerile.” (subl. mea)

Si daca economia nu are succes atunci are succes dictatura?? Deoarece asta s-ar putea deduce din aceasta afirmatie: „Democraţia poate avea succes numai dacă economia are succes. Cand ne referim aici la succes, vorbim in termeni de prosperitate economica, dupa cum precizeaza Dl. Ponta.  Ma mira o asemenea abordare a problemei la Dl. Biden… Eu pot sa dau un exemplu contrar: pe vremea lui Ceausescu, cand eram sub dictatura si economia nu a avut succes – in niciun caz un succes care sa satisfaca societatea, oamenii acestei tari – si cand solutia a fost tocmai iesirea din dictatura, democratia, trecerea de la o economie de comanda la o economie libera, la economia de piata.

Official portrait of Vice President of the Uni...

Official portrait of Vice President of the United States . (Photo credit: Wikipedia)

Eu stiam ca, dimpotriva, atunci cand economia nu are succes, solutia nu poate fi decat democratia si economia de piata. Aceeasi solutie si cand economia are succes. Eu ma asteptam la o asemenea reactie din partea domnului vicepresedinte al SUA, tara in care se afla Statuia Libertatii. Insa aceasta pozitie ma duce cu gandul la altceva… Nu cumva Dl. Biden, dand sentinte atat de universale, se refera si la SUA? Poate ca si in SUA „Nu există democraţie decât dacă ai prosperitate economică”…? Nefiind prosperitate economica poate ca Dl. Obama doreste sa ajunga dictator??!! Tin minte ca o comentatoare a blogului meu evidentia o astfel de posibilitate pe care nici nu am vrut s-o iau in considerare si nici n-am acceptat-o. Dar… mai stii?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 25, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Apropo de cum trebuie sa aratam…

Gandul

Zgonea te vrea tuns, rockere! Remus Cernea organizează rezistenţa Metallica în Parlament: „Să nu se atingă nimeni de pletele mele”

Se arata ca:

„În sesiunea parlamentară trecută, preşedintele Camerei Deputaţilor l-a certat pe un deputat de la opoziţie pentru că a vrut să vorbească în sala de plen, la microfon, fără sacou pe el. Acum, Valeriu Zgonea ia măsuri: a decretat schimbarea condului de conduită, astfel încât fiecare parlamentar „să aibă o ţinută demnă şi oficială, corespunzătoare demnităţii de parlamentar”.

Măsura este întâmpinată de majoritatea parlamentarilor cu îngăduinţă, mai puţin de „rebelul” Remus Cernea. „Nimeni să nu cuteze în Parlament să se atingă de pletele mele.  Eu voi rămâne acelaşi. Îmi pregătesc tricourile cu Metallica, cu Pink Floyd şi cu alte trupe rock special să le duc în Parlament”, reacţionează deputatul Cernea, contactat de gândul.

Cum ar trebui să fie codul vestimentar

Ce înseamnă totuşi o „ţinută demnă şi oficială”? Cât de scurtă ar trebui să fie fusta unei senatoare sau cât de lung ar trebui să fie părul unui deputat? Ce culori sau ce articole vestimentare ar trebui evitate?

Senatoarea PPDD Steliana Miron are cu siguranţă un răspuns. „O culoare, chiar dacă este puţin mai tare, dacă ştii cum s-o combini, poate să fie o vestimentaţie foarte frumoasă şi ceva business, şi ceva decent, şi ceva elegant, fără să fii vulgar. Mi se pare ok o rochie la baza gâtului, deasupra genunchiului cu două degete sau sub genunchi, de obicei abordez un taior cu o fustă sau o rochie cu un sacou”, spune ea, contactată de gândul.

Cu toate acestea, ea merge pe principiul că, cel puţin la Senat, unde vârsta medie este „mai înaintată”, nu sunt astfel de probleme. „Doar la personalul din această instituţie, prea multe decolteuri şi fuste scurte”, precizează Miron.

Nici la bărbaţi nu ar trebui să existe un cod vestimentar strict, totul depinde de “personalitate şi atitudine”. “Poate să fie şi o ţinută casual, cu un sacou, un pantalon mai lejer, un blug, depinde şi de anotimp. E opţiunea fiecăruia, contează şi atitudinea cu care porţi aceste haine, atitudinea dă un aer de eleganţă”, a mai spus senatoarea.

„Uitaţi-vă puţin la mine şi eu asta înţeleg prin ţinută demnă”, ne îndeamnă deputata PNL Raluca Surdu. Ne uităm la ea şi vedem o pereche de pantaloni roşii, semi-eleganţi, cu un tricou şi un sacou. Per total, o ţinută decentă.

Cu toate acestea, nu militează pentru un embargo împotriva unor alegeri vestimentare mai îndrăzneţe, spunând că „aşa i-au ales cetăţenii”. „Nu cred că cineva ne poate impune un canon de restricţie pentru părul scurt, colorat într-un anumit fel sau nu. Dar noi suntem aici reprezentanţii alegătorilor noştri, care ne-au votat şi cu părul scurt, şi cu părul lung, şi blonzi, şi bruneţi”, a declarat Surdu, pentru gândul.

Dress-code la Parlament

Reacţii există şi din partea bărbaţilor. De exemplu, deputatul PDL Dan Cristian Popescu afirmă faptul că există evenimente unde se cere un anumit dress-code. Întrebat de gândul ce dress-code ar trebui să existe în Parlament, pedelistul merge şi el pe ideea unui sacou, eventual şi cămaşă, plus pantofi mai eleganţi. „Ar trebui ca parlamentarii să poarte sacou, cel puţin, dacă se poate şi o cămaşă, pantofii să nu fie sport. La limită poţi şi blugi, cu un sacou şi o cămaşă. Cravata poate să fie, poate să nu fie, tendinţele nu mai impun cravata ca un accesoriu obligatoriu”, explică acesta.

La femei însă, o libertate mai mare. „Păi au şi o paleta mai largă de alegeri”, spune Popescu. „Nu ar trebui să existe culori non-grata, femeile ar trebui să se îmbrace aşa cum consideră ele, au imaginaţie. În primul rând le încântă pe dânsele, apoi şi pe noi, bărbaţii, de ce am fi contra? Să păstreze decenţa, atâta tot”, mai spune deputatul.

Dolha: „Să nu-i mai vedem cu părul vâlvoi şi cu flori pe cămaşă”

Deranjat de alegerile vestimentare ale unor deputaţi, liberalul Mircea Dolha nu mai vrea să vadă „tot felul de cămăşi înflorate sau părul vâlvoi”. Din punctul lui de vedere, o astfel de lipsă de respect pentru instituţiile statului înseamnă drumul spre anarhie.

„Să nu venim în blugi în parlamentul României, nu putem să venim cu părul neîngrijit, cu tot felul de tricouri şi alte obiecte vestimentare neadecvate, trebuie să venim în ţimută office, şi nu în cămăşi care mai de care mai înflorate. Trebuie să avem şi în România respect pentru instituţiile statului ca să nu ajungem la anarhie. Nu vrem nicio ţinută diplomatică, să-i vedem pe toţi în bleumarin, dar nici să-i vedem cu părul vâlvoi şi cu flori pe cămaşă. Nu haina face pe om, dar funcţia obligă să ai o ţinută ca atare”, a declarat Dolha, pentru gândul.

O prezenţă mai mult decât decentă în Parlament este şi purtătoare de cuvânt a liberalilor, Cristina Pocora. Deseori văzută în costume elegante, fără a atrage vădit atenţia asupra ei, Pocora consideră că Parlamentul nu este un podium.

„O ţinută adecvată unui cadru instituţional este bine să existe. Nu suntem aici ca să prezentăm moda, ci pentru a-i reprezenta pe cetăţeni. Trebuie să fim decenţi, o fustă normală, cu o lungime normală, o coafură normală şi culorile acestea pe care le avem cu toţii”, a explicat liberala, contactată de gândul.

Dar ce înseamnă normal? „Trebuie discutat la toate grupurile parlamentare, să vedem care este acea normalitate acceptată de majoritate”, a răspuns Pocora.

Mai evaziv, deputatul PSD Bogdan Diaconu, venit la locul de muncă îmbrăcat în cămaşă, sacou şi blugi, se scuză spunând că acest cod nu e încă în vigoare. Întrebat de gândul cum ar trebui să vină îmbrăcat un parlamentar pentru a fi în concordanţă cu demnitatea exercitată, pesedistul face o fandare. „Nu sunt nici stilist, nici critic vestimentar, în fond este problema fiecăruia în parte cum se îmbracă. E vorba de personalitatea fiecăruia. Demnă şi oficială înseamnă în conformitate cu nivelul de reprezentare al funcţiei pe care cetăţenii ne-au însărcinat să o reprezentăm”, precizează Diaconu.

Remus Cernea: „Să-mi interzică mie e ca şi cum i-ar interzice lui Roger Waters

Cel mai deranjat însă de noul cod de conduită rămâne tot Remus Cernea. „Un astfel de regulament vizează forma şi nu fondul problemelor pe care le are Parlamentul”, spune el.

„Trebuie să se permită celor mai nonconformişti să se exprime şi să se manifeste pentru că adesea ideile noi, de reformă a societăţii, vin tocmai de la cei nonconformişti. Fără ei, societatea rămâne încremenită.  Domnul Zgonea să nu uite că a stat lângă Roger Waters. Să-mi interzică mie să vin la pupitrul Camerei Deputaţilor cu un tricou rock e ca şi cum i-ar interzice lui Waters. O astfel de măsură e irelevantă, aminteşte de impunerea uniformei şi cravatei la pionieri”, a conchis deputatul.”

Remus Cernea

„Nu conteaza cat de lung am parul/ Important e cat si cum gandesc” !!

Chiar avea dreptate Florian Pittis!!

Valeriu Zgonea – ditamai domnu’ tovaras!! 🙂

Puseurile comuniste ale lui Zgonea dezgusta pe toata lumea. Zgonea se comporta ca un director comunist care isi cearta angajatul ca a venit nebarbierit la serviciu. Ii spune sa vina, il scoate in fata intregului colectiv si-l da ca exemplu negativ pe unitate!! Bineinteles, nu conteaza cum munceste angajatul, cat munceste, ci doar faptul ca a uitat sa se barbiereasca dimineata. Chiar ma gandeam la faptul ca lucrurile merg prost in Romania pentru ca sunt prea multi oameni care au mentalitatea lui Zgonea. Oameni care nu inteleg ca aceasta tara trebuie cumva sa progreseze. Nu ca as fi de acord cu ideile lui Remus Cernea, sa fim intelesi, dar nici nu pot fi de acord ca manifestarile comuniste ale unui partid sa fie impuse intregii societati.

Pe de alta parte…

„Stimat public, onorate scaune!” România, „în capot şi şlapi”, s-a făcut de râs la Frankfurt. Ministrul Culturii nu înţelege a cui este VINA

Se arata ca:

„La Târgul de Carte de la Frankfurt, cel mai mare astfel de eveniment din lume, la care, dacă nu eşti, nu exişti din punct de vedere literar, România a existat cu un stand prăfuit de o sută de metri pătraţi. Standul este descris pentru gândul de agenţi literari, editori şi scriitori români prezenţi la târgul care s-a desfăşurat în perioada 9-13 octombrie, drept „mizerabil”, „ruşinos”, „urât” ori „o dezamăgire”. Poetul Nicolae Prelipceanu, care a susţinut o lectură publică în zilele de târg închise publicului larg, spune că a fost nevoit să vină de acasă cu un afiş de promovare improvizat pe care l-a amplasat la stand. Mihai Mitrică, reprezentant al editorilor, susţine că numele României nu era vizibil pentru vizitatori. Iar agentul literar Simona Kessler crede că ţara noastră s-a prezentat la evenimentul literar al anului „în capot şi şlapi”.

Întrebat de gândul, ministrul Culturii, Daniel Barbu, neagă că de stand s-ar fi ocupat instituţia pe care o conduce. „Nu ştiu. Nu ministerul Culturii a organizat, ci ICR. Este cu totul altă instituţie, întrebaţi acolo. Noi ne ocupam de Stuttgart, nu de Frankfurt”, a declarat ministrul. În schimb Ioan Matei, şeful Biroului Cultură Scrisă din cadrul Ministerului Culturii, confirmă că ministerul s-a ocupat de reprezentarea României la târg, susţinând că aceasta a fost „la nivelul din anii anteriori”, „cu excepţia standului” pe care de data aceasta l-a închiriat de la organizatori. De altfel, ministerul Culturii este trecut ca organizator al standului României şi pe site-ul Târgului de Carte de la Frankfurt.

Simona Kessler: „Este ruşinos”

Târgul de Carte de la Frankfurt este evenimentul numărul 1 al industriei literare. Acolo se semnează contractele importante de drepturi de autor, acolo îşi fac marile edituri internaţionale planul de a publica un scriitor străin sau altul. Publicul larg are porţile deschise doar două zile din cele cinci ale evenimentului. În rest, spaţiul expoziţional forfoteşte de oameni de cultură, ziarişti şi editori de primă mână de pe tot globul. „Am trecut de două ori pe acolo şi arăta foarte urât. Era doar un echipament de bază, erau lipite două afişe şi atât. Este ruşinos!”, a povestit Simona Kessler, agent literar, pentru gândul, arătând că, spre comparaţie, alte standuri, chiar şi cele ale unor state mai mici decât România, au fost mult mai bine puse la punct. „Orice ţărişoară – Muntenegru, Serbia şi aşa mai departe… vecinii noştri, nu ne comparăm cu americanii sau englezii – a avut o preocupare privind estetica standurilor lor. E o chestiune de reprezentare şi de felul în care îţi arăţi un nume. Adică, poţi să te duci într-un capot sau poţi să te îmbraci într-o rochie frumoasă. Şi noi preferăm să ne ducem în capot şi şlapi. Cam aşa am arătat”, a mai spus ea, precizând totodată că nu este prima dată când se întâmplă acest lucru.

Kessler a arătat că, în ciuda criticilor aduse şi în anii precedenţi cu privire la felul în care România este reprezentată la evenimente de acest gen, lucrurile rămân încă nerezolvate.„Nu înţeleg de ce noi, după 20 de ani, continuăm să arătăm la fel de rău ca imediat după Revoluţie. Toţi au evoluat… Şi nu este vorba de dimensiunea standului, ci de bunul gust, o chestie minimală pe care trebuie să o faci pentru ca lucrurile să arate bine”, a comentat Simona Kessler.

Mihai Mitrică, director executiv al AER: Numele României lipsea

Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociaţiei Editorilor din România, a fost la Târgul de Carte de la Frankfurt, dar spune că nu a văzut la stand numele României. „Erau doar două roll-up-uri necăjite cu Ministerul Culturii. Semnalizarea evenimentelor a fost deficitară, iar lecturile publice s-au desfăşurat cam între noi”, povesteşte Mitrică. Într-una din seri, AER a expus la târg cele mai frumoase cărţi ale României, ocazie cu care a organizat şi o recepţie. „În timpul acestei recepţii au fost mai mulţi vizitatori decât în toate celelalte zile la un loc. Am impresia că pentru Ministerul Culturii este o sarcină prea mare să organizeze standurile naţionale, cu toate limitările de buget şi presiunea politică”, continuă reprezentantul AER. Potrivit acestuia, standul României era anost, iar cărţile trimise de edituri spre promovare erau înşirate pur şi simplu, fără ca vizitatorul să fie informat de criteriul după care erau expuse.

Poetul Nicolae Prelipceanu: „Stimat public, onorate scaune!”

Invitat la târg de Ministerul Culturii, poetul Nicolae Prelipceanu şi-a început, în lipsa auditoriului, lectura cu o formulare auto-ironică: „Stimat public, onorate scaune”. „Standul era pur şi simplu mizerabil. Nu erau afişe, cărţile erau pur şi simplu trântite acolo. Noroc că un coleg de la Piatra Neamţ a făcut nişte afişe cu pozele noastre, că el conduce o tipografie, şi le-am pus acolo”, spune poetul, nemulţumit că ziua în care a avut el organizată lectura publică era una în care publicul larg nu avea acces la târg. Mari aşteptări spune însă că nu a avut de la bun început: „Lucrurile astea sunt făcute formal, ca să fie făcute”.

Cristian Dinu, Read Forward: „O dezamăgire”

Cristian Dinu a participat la Târgul de Carte de la Frankfurt în calitate de reprezentant al proiectului „Read Forward”, o platformă care face disponibile operele literare în format electronic. „Peste tot târgul forfotea de lume şi era aglomerat, iar la standul României era pustiu şi bătea vântul”, a povestit pentru gândul Cristian Dinu, care a făcut făcut o serie de poze şi le-a postat pe blogul personal.

„Am văzut standul, am plecat, m-am întors a doua zi să văd dacă e la fel… şi era la fel. M-am uitat puţin pe acolo şi am văzut că încă erau nişte cărţi băgate prin pungi. Am fost şi anul trecut, când standul era printre cele mai urâte, dar mai puţin urât decât cel de anul acesta. E o dezamăgire. Cred că am fost ţara cu cel mai urât stand. N-am mai văzut altul atât de urât”, a mai spus acesta, adăugând că, printre altele, reprezentanţii României la stand nu erau pregătiţi nici măcar cu cărţi de vizită.

Ministerul Culturii: Prezenţa României, la nivelul anilor trecuţi

Ioan Matei, şeful Biroului Cultură Scrisă din cadrul Ministerului Culturii, care s-a ocupat de organizarea prezenţei României la târg, spune că ţara noastră a fost reprezentată şi în acest an „la nivelul anilor trecuţi”, cu o singură excepţie: standul. „În ceilalţi ani aveam un stand de la Sala Palatului. După ce Sala Palatului a trecut de la noi la RA-APPS, nu am mai putut să luăm acel stand. Aşa că am închiriat standul de la organizatorii Tîrgului de Carte de la Frankfurt, iar acesta a corespuns standardelor târgului”, spune Ioan Matei. „Am invitat scriitori buni, precum Nora Iuga, am avut evenimente. Cu excepţia ţării invitate, toate ţările au 2, 3, 4 evenimente, nu mai mult”, continuă reprezentantul ministerului, care atrage atenţia şi asupra bugetului mic al instituţiei. Ministrul Culturii, Daniel Barbu, neagă însă că instituţia pe care o conduce ar avea vreo legătură cu Târgul de Carte de la Frankfurt: „Nu ministerul Culturii a organizat, ci ICR. Este cu totul altă instituţie, întrebaţi acolo. Noi ne ocupam de Stuttgart, nu de Frankfurt”.

Miza Târgului de Carte de la Frankfurt

La Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt au participat aproximativ 7.300 de expozanţi, din peste 100 de ţări, conform datelor puse la dispoziţie pe site-ul evenimentului. „Este un târg important mai mult pentru editori decât pentru autori. Pentru autori este important în mod indirect, spre deosebire de cel de la Liepzig, spre exemplu, care li se adresează în mod direct. Dar evident că este cel mai important târg din Europa, pe zona aceasta literară”, a explicat pentru Dan Lungu pentru gândul. „Miza este vânzarea şi cumpărarea de drepturi de autor. Din experienţa mea, stând în preajma editorilor pe la astfel de târguri, ştiu că, de fapt, când mergi la o astfel de întâlnire de business e importantă agenda pe care ţi-o pregăteşti dinainte. Dar felul în care arată este important pentru jurnaliştii care vin acolo, pentru oamenii din lumea cărţii”, a adăugat acesta.

Gabriela Adameşteanu a participat la Târgul de Carte de la Frankfurt în 2008 şi îi ştie importanţa: „Este cel mai mare târg de carte din lume. Este o lume profesională, mondenă, culturală, toate în acelaşi timp. Frankfurt înseamnă să pătrunzi într-un cerc elitist de cultură”.

Brazilia, ţară invitată în acest an

Anul acesta ţara invitată la târgul de Carte de la Frankfurt a fost Brazilia, ţară a cărui stand s-a întins pe o suprafaţă de 2500 de metri pătraţi, şi a fost gândit de Daniela Thomas şi Felipe Tassara. 70 de autori din această ţară au fost invitaţi să participe la evenimentele de la stand, iar formaţia Choro Livre a susţinut scurte recitaluri în fiecare zi a târgului.

Succesul fiecărei ţări la un târg de asemenea amploare este extrem de important a mai explicat Simona Kessler, arătând că este momentul potrivit pentru ca autorii fiecărei ţări şi cărţile lor să devină vizibile pe plan internaţional. Eforturile să fie cu atât mai mari, cu cât piaţa cărţii a fost şi ea afectată de contextul economic dificil din ultimii ani.

„Este destul de greu pentru autorii români să ajungă să fie traduşi, pentru că este criză peste tot. Interesul pentru autorii români şi numai, şi pentru cei din culturi mai mici, este destul de redus în momentul de faţă”, a precizat aceasta. „Nu ştiu dacă Românai a avut invitaţi autori anul acesta, nu ştiu care a fost programul pregătit. Dacă au fost evenimente, la stand nu erau semnalizate prin nimic. Nu am văzut nimic care să te facă să vezi din prima… Dar eu nu am petrecut timp acolo, la stand. Am văzut doar cât e de urât şi asta a fost tot”, a adăugat agentul literar.” (subl. mea)

Nu e ciudat, stimati cititori, ca ne intereseaza lucruri marunte precum faptul ca a venit sa vorbeasca de la tribuna in camasa, ca Remus Cernea poarta plete si lucruri de genul asta, dar nu ne intereseaza deloc imaginea Romaniei in exterior? Romania a avut cel mai prost, neatractiv, slab pregatit stand la marele Targ de Carte de la Frankfurt. Guvernarea USL si-a trecut inca o ratare in palmares! Chestiunea asta tine direct de subminarea intereselor acestei tari si ar trebui facuta o ancheta in legatura cu ce s-a intamplat. Felul in care se prezinta Romania (nu o persoana anume, Remus Cernea sau altcineva) este foarte important pentru ca asigura sporirea vizibilitatii noastre in plan european si international. Din aceasta cauza trebuie sa se prezinte cat se poate de bine, lucrurile sa fie foarte bine puse la punct si imaginea tarii noastre sa fie cat mai moderna si atractiva. Nu e vorba numai de Targul de Carte, miza e mult mai mare. O prezentare buna si frumoasa poate orienta investitori catre Romania si pot veni aici investitii importante. Noi nu ne vedem interesul si ne ocupam de fleacuri.

Invitat la târg de Ministerul Culturii, poetul Nicolae Prelipceanu şi-a început, în lipsa auditoriului, lectura cu o formulare auto-ironică: „Stimat public, onorate scaune”. „Standul era pur şi simplu mizerabil. Nu erau afişe, cărţile erau pur şi simplu trântite acolo. Noroc că un coleg de la Piatra Neamţ a făcut nişte afişe cu pozele noastre, că el conduce o tipografie, şi le-am pus acolo”, spune poetul, nemulţumit că ziua în care a avut el organizată lectura publică era una în care publicul larg nu avea acces la târg. Mari aşteptări spune însă că nu a avut de la bun început: „Lucrurile astea sunt făcute formal, ca să fie făcute”.

Intreb si eu autoritatile acestei tari, atat de scrupuloase in ceea ce priveste pletele lui Remus Cernea, cum e posibil sa-l fi lasat pe poetul Prelipceanu acolo, singur, sa vorbeasca unor scaune goale si sa se faca de ras? Chiar nu se gaseau, de la ministerul Culturii, cativa oameni care sa stea acolo, sa faca macar act de prezenta? Sa nu ne facem de ras, chiar asa de greu e de inteles „stimati tovarasi”? Avem designeri care ar fi putut face o treaba minunata, de ce nu au fost chemati sa faca ceva pentru ca standul nostru sa arate asa cum trebuie?

„Nu înţeleg de ce noi, după 20 de ani, continuăm să arătăm la fel de rău ca imediat după Revoluţie. Toţi au evoluat… Şi nu este vorba de dimensiunea standului, ci de bunul gust, o chestie minimală pe care trebuie să o faci pentru ca lucrurile să arate bine”, a comentat Simona Kessler.

Pentru ca avem inca prea multi comunisti in structurile de conducere ale statului, si il includ si pe Basescu, oameni cu o gandire anchilozata in trecut sau in cliseele trecutului, chiar daca aveau 17 ani la Revolutie, oameni care nu sunt dornici de modernizare si schimbare in bine a acestei tari. Aroganti, pusi pe inavutire personala, nicidecum pentru tara asta, decat colateral.

DE citit si…

Ministrul Culturii, Daniel Barbu, despre ruşinea României la Târgul de Carte de la Frankfurt. „Mi se pare onorabil”

Facand o comparatie cu pozele de la celelalte standuri (vezi in Gandul, la articolul de mai sus) diferentele sunt mari si se poate spune ca nu e onorabil. Nu se poate sa pui niste rafturi cu ceva carti pe ele, niste scaune si sa spui ca e onorabil decat daca n-ai simt estetic sau nu te pricepi la astfel de lucruri.

Chestiunea este urmatoarea: se putea face o treaba foarte buna daca ar fi fost angajata o firma de design si nu cred ca ar fi costat foarte mult. Banii pot fi obtinuti si prin donatii private, daca e absolut necesar si tinand cont de faptul ca ministerul Culturii are un buget mic, iar lucrurile trebuie, cum spuneam, pregatite din timp. Deci se poate si in mod sigur ar fi iesit onorabil daca s-ar fi procedat asa. Pentru ca sunt detalii asupra carora trebuie sa te concentrezi, altminteri lucrurile nu pot sa iasa decat prost. Or, Romania are nevoie de o imagine cat mai buna in exterior. De aceea chestiunea legata de design nu poate fi ignorata. Altminteri nu prea ne baga nimeni in seama, dimpotriva. Eu cred ca se poate face o treaba buna nu neaparat cu multi bani, daca este inteligent facuta. Si mai trebuie spus ca sunt lucruri pe care merita sa cheltuiesti ceva mai mult.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 23, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii

Previziuni pentru anul viitor…

Atrageam aici atentia asupra faptului ca „cel mai mare pericol ce ar putea sa pandeasca economia romaneasca in 2014 este ca sa ajunga din nou in recesiune in urma acestor masuri: noi taxe si impozite, crescute, si Codul Insolventei„. Lucrul acesta imi este intarit si de recenta analiza facuta de Wall Street Journal care arata ca oficialii romani s-au angajat pentru a mentine deficitul bugetar sub 3% din PIB anul viitor,  sa nu creasca cheltuielile bugetare, sa nu relaxeze politica de prudenta fiscala.

Dar exista si un alt pericol. Politic. Relatiile din USL, intre social-democrati si liberali, nu sunt dintre cele mai fericite – iata aici un exemplu – si incepe sa fie o problema daca USL ar mai putea fi o solutie politica viabila pentru societatea romaneasca. Felul asta ipocrit in care a mers PSD-ul, in frunte cu „onorabilul” domn Ponta, nu poate sa functioneze mult timp pentru ca sa se poata numi o solutie pe termen lung, mai ales ca USL nu-si duce la indeplinire angajamentele si viziunea pentru care a fost votat de electorat.  Astfel de lucruri se rasfrang, in mod negativ, si asupra PNL si e foarte probabil ca PNL sa nu accepte chiar orice…

Pe de alta parte, Opozitia nu da semnale de crestere!! Lucru ce nu este imbucurator pentru ca, in situatia data, favorizeaza absenteismul, sa nu spun extremismul. Miscarea Populara nu are sanse, cel putin acum. Dar nu cred ca va avea sanse nici in 2016… PDL impreuna cu PPDD raman principalele forte de Opozitie. Dar as spune, mai degraba, ca PDL reprezinta principala forta de opozitie intrucat de la PPDD au plecat destui. Totusi, nici PDL nu da semnale de crestere si ma refer mai mult la o crestere semnificativa ca intentie de vot, in sondaje… Traian Basescu este la ultimul mandat, care va expira anul viitor fara sa mai poata candida. Tot anul viitor sunt alegeri pentru Parlamentul European, dar in care atat PSD cat si PNL vor trebui sa mearga separat (adica nu sub umbrela USL!!) intrucat fac parte din familii politice diferite…

Dupa parerea mea, cel mai rau lucru, dar foarte probabil, care se poate intampla la noi din punct de vedere politic este o grava criza politica odata cu expirarea celui de-al doilea mandat al lui Traian Basescu!

Ipocrizia pesedista s-ar putea sa nu faca o casa buna cu PNL. Pe de alta parte, nu se vede vreun inceput de alianta intre PNL si PDL, dar, desigur, lucrul asta – o alianta – nu e neaparat necesar. Pe de alta parte situatia paradoxala consta in faptul ca exista un dezechilibru politic evident: USL, fara a tine cont de disensiunile interne, care se vor agrava (cel putin spre asa ceva se tinde), ar putea sa castige detasat alegerile, orice alegeri iar Traian Basescu este inca pentru multi capul tuturor rautatilor. Ceva nu e in regula… Nu stiu, dar ceva  nu-mi place…  Pe de alta parte toata ideea asta cu descentralizarea – ideea cheie a unei eventuale noi Constitutii – vine de la pesedistul Dragnea, nicidecum de la liberali. Si asta in conditiile in care descentralizarea ar trebui sa fie o initiativa liberala… Cert este ca sunt foarte multe incongruente si stau si ma intreb daca toate acestea pot sa conduca spre o formula politica stabila. N-as prea crede. Adica, spre exemplu, nu mai e Basescu, dar Curtea Constitutionala sa ramana basista? Vreau sa spun ca sunt contradictii si contraste prea mari pentru ca situatia sa evolueze spre stabilitate politica.

Mai ales in cel de-al doilea mandat, Traian Basescu a reusit sa tina in mana sa situatia politica, nu intotdeauna inspirat, nu intotdeauna bine, in niciun caz pe placul populatiei, majoritatii politicienilor, dar a reusit s-o tina, desi a exercitat o prea mare presiune asupra Guvernului, asupra populatiei, asupra intregii clase politice. Basescu n-a fost un Presedinte care sa nici nu se simta, cum se spune. Dimpotriva!! A reusit sa tina in sah, prin sahuri permanente date cu ajutorul DNA, intreaga clasa politica, lucru ce i-a atras din partea multora o ura teribila!! A reusit sa-si impuna influenta asupra CCR pentru a ramane in continuare la Putere si i-a reusit. Pe cand acum vine momentul in care ne vom desparti de Basescu in calitate de Presedinte. Iar lucrul acesta va scoate la iveala o situatie politica deloc fericita: un USL care pare supus unui proces de dezagregare, un PDL care nu convinge si, referitor la populatie, un numar cat mai mare de nemultumiti de actuala clasa politica, un numar tot mai mare de absenteisti, care arata un lucru mult mai grav, si anume ca foarte multi cetateni nu se mai simt reprezentati de aceasta clasa politica.

Pana acum a existat un vinovat de serviciu pentru tot si toate, in persoana lui Traian Basescu, pe care puteai sa-l urasti, dar asupra caruia nu puteai, nu aveai cum sa actionezi cu succes, si s-a vazut lucrul asta si la referendumul esuat de anul trecut. Un astfel de vinovat de serviciu va disparea la anul. Problema este ca, in aceste conditii, situatia politica s-ar putea sa evolueze spre una de criza, pana cand lucrurile se vor aseza in matca lor fireasca, dar lucrul asta va lua ceva timp. De aceea bine ar fi ca o eventuala criza politica sa se rezolve pozitiv repede, dar cine sa managerieze o astfel de situatie asa de bine?

Lucrurile sunt neclare, dar nici optimisti nu putem sa fim.

octombrie 21, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Aberatii…

Gandul

“Salutul frăţesc” al Tinerilor Comunişti Chinezi şi învăţăturile lui Mao la instalarea lui Mihai de la Hi-Q în fruntea TSD. Reportaj Gândul

Se arata ca:

„Încă marcaţi de încălzirea ideologică prelungită până spre zori în cluburile din Braşov, aproape 2.000 de pesedişti  juniori au umplut sâmbătă dimineaţa Sala Sporturilor din oraş la Congresul TSD. Misiunea le-a fost simplă: câteva aplauze furtunoase la glumele şi ironiile politice ale miniştrilor PSD, veniţi în număr mare, de la Victor Ponta la Liviu Dragnea, Titus Corlăţean sau Constantin Niţă, plus Nicolae Bănicioiu în triplu rol – ministru, fost şef TSD şi show-man.

Înainte de a trece de la Tineret la seniori, Bănicioiu şi-a pregătit ieşirea triumfală din liga mica. “Nicu acum pleacă, însă nu e trist/ Ştie că are în spate poporul PSD-ist”, au proiectat juniorii PSD pe ecrane gigant, peste filmul carierei politice a fostului lider.

În locul său, l-a lăsat pe Mihai Sturzu, trecut, într-un singur an, de la solist vocal în trupa Hi-Q la deputat, de la simplu membru la lider TSD. “Nicu organiza baluri de boboci şi, evident, noi cântam la baluri de boboci”, a justificat el predarea de ştafetă. O schimbare de gardă  la care a fost prezentă şi Liga Tineretului Comunist Chinez, care şi-a prezentat, de la microfon, “salutul frăţesc”.

Învăţăturile lui Mao pentru poportul TSD-ist

Deschiderea s-a făcut pe “Bella Ciao”, cântecul partizanilor antifascişti italieni din al Doilea Război Mondial, după care o tânără din TSD Braşov a oferit asistenţei o variantă modificată a imnului naţional în care strofa cu “Traian” a fost înlocuită cu o alta, neinclusă în versiunea oficială.

Imediat, şi-a intrat în rol ministrul Bănicioiu, “membru şi preşedinte al TSD pentru încă o oră, două”, care i-a introdus, pe rând, pe şefii partidului: Victor Ponta şi Liviu Dragnea, secondaţi de Valeriu Zgonea, Ecaterina Andronescu, Titus Corlăţean “alăturat alături de noi” şi Constantin Niţă gratulat cu “deosebite mulţumiri pentru ospitabilitate”.

Apoi, i-a scos în faţă pe reprezentanţii organizaţiilor de tineret ale UNPR, PPDD, Tineretului Comunist Chinez şi Tineretului Social Democrat din Moldova.

“Salutul frăţesc al tinerilor comunişti chinezi” s-a propagat, clar, de la microfon: “De-a lungul anilor, Liga Tineretului Comunist Chinez a avut şi are relaţii şi schimburi de prietenie statornice cu Partidul Social Liberal (sic!) din România, acestea jucând un rol important între partidele şi ţările noastre”. Omologul chinez a apelat apoi la un citat din Mao: “Lumea este a noastră, dar şi a voastră, tineretul reprezintă soarele de dimineaţă, de la ora 8 şi 9, şi sper să duceţi mai departe cauza creată de generaţiile mai în vârstă”.

Luat de val, liderul Tineretului Social Democrat din Republica Moldova a dat şi el să însufleţească atmosfera: “Dragi prieteni, dragi tovarăşi. Pardon! Dragi camarazi”.

Tinerii PSD-işti nu i-au purtat însă pica, la final votând în unanimitate înfiinţarea TSD Republica Moldova.

Dragnea, setat pe glume cu procurori, Ponta – “Bagă bani!”

Microfonul a trecut apoi la Victor Ponta, care a pledat fără rezerve în favoarea “dezvoltării ţării prin valorificarea tuturor resurselor ei”, respingând totodată „orice formă de violenţă, agresiune, lozinci din anii 90”.

În aplauzele generale, Bănicioiu a scos apoi, pentru camerele TV şi pentru şeful său de partid, o colivie cu inscripţia “AMR 61 SĂPTĂMÂNI” rezervată “cucului de la Cotroceni”.

De aplauze la scenă deschisă a avut parte şi Liviu Dragnea, pus pe glume cu PPDD-isşti şi, desigur, procurori: “Poate or să se supere pe noi şi ne ancheteze acum ca grupare infracţională pentru că facem reclamă la Coca Cola”.

Ponta a dat-o şi el pe glume, arătând că este la curent cu hit-urile estivale. “Vreau să-i mulţumesc lui şi colegilor lui din trupa Hi-Q. Mulţi ani pentru noi, la PSD, «Gaşca mea» a fost un fel de imn. Că, în ultima perioadă, de când sunt prim-ministru, toată lumea îmi cântă o altă melodie: «Bagă bani, bagă bani!»”

În loc de rămas-bun, premierul a explicat şi de ce trebuie să se grăbească spre Bucureşti: “Mâine plec într-o vizită în Statele Unite şi s-ar putea ca de la Cotroceni să primesc un telefon cu «Dacă pleci, ia-mă şi pă mine!» şi sper ca domnul preşedinte să n-apuce să facă toate formalităţile!”

Înainte de a pleca, Ponta însuşi i-a dat cântăreţului-deputat Mihai Sturzu binecuvântarea în funcţia de preşedinte al TSD chiar dacă nimeni nu votase încă.”

„Dragi prieteni, dragi tovarăşi. Pardon! Dragi camarazi” – va dati seama…? 😆 Imi amintesc ce declaratie politica a sustinut in Parlament D-na. Ana Birchall cu prilejul implinirii a 120 de ani de social-democratie in Romania in care arata, printre altele, ca:

„Anul 1927 reprezintă pentru social-democrația din România un moment cheie. Congresul din 7 Mai 1927 a decis ca toate mișcările socialiste de pe teritoriul României să se unească și să se constituie Partidul Social Democrat. Acest an este cu atât mai important cu cât PSD și-a descoperit viitorul lider, pe Constantin Titel Petrescu. Personalitatea lui Constantin Titel Petrescu a făcut ca PSD să fie unul dintre partidele mari ale României.

Sub conducerea acestuia, PSD a condamnat legionarismul și a refuzat sa accepte comunismul.

Perioada interbelică a însemnat pentru istoria Partidului Social Democrat din România un moment de ascensiune, când ideile promovate de social-democrație au atras tot mai mulți simpatizanți.

Atât în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, cât și la începuturile comunismului în România, membrii Partidului Social-Democrat s-au opus acestor mișcări, continuând să existe, chiar și în ilegalitate.

Valorile social-democrate au avut de suferit de pe urma comunismului la fel de mult ca și alte valori promovate de partidele vremii. După desființarea partidelor de către guvernele comuniste, social-democrații români au continuat să țină vie flacăra social-democrației în ilegalitate prin înființarea de către Constantin Titel Petrescu a Partidului Social Democrat Independent.”

Or, manifestarea asta, Congresul TSD, parca nu s-a desfasurat in acord (cel putin intr-unul deplin) cu ceea ce spunea D-na. Birchall in declaratia politica ce a rostit-o in urma cu doar cateva luni de zile…

„[…] după care o tânără din TSD Braşov a oferit asistenţei o variantă modificată a imnului naţional în care strofa cu “Traian” a fost înlocuită cu o alta, neinclusă în versiunea oficială.” 😀 Traian a devenit „cucu’ de la Cotroceni”, nu mai e „cucuveaua”… 😆 Nici macar „bunicuta” nu mai e… 😆 😆

In alta ordine de idei…

Ponta şi Antonescu bat palma pentru Roşia Montană. Legea cu dedicaţie care se pregăteşte în Parlament

Se arata ca:

„PSD şi PNL negociază intens pentru a se ajunge la o formulă de compromis în interiorul USL asupra proiectului minier de la Roşia Montană. Un prim pas a fost făcut joi seară în Comisia specială din Parlament, unde proiectul de lege venit de la Guvern a fost desfiinţat de membrii comisiei, care au creat un nou proiect legislativ. Discuţiile pentru o soluţie comună au continuat astăzi în interiorul USL.

Pentru a se elimina opoziţia liberalilor, în noul proiect de lege nu se face nici o precizare vizavi de compania Roşia Montană sau de perimetrul Roşia Montană. Noul act normativ se prezintă doar ca o lege cadru în privinţa exploatărilor miniere, deşi din evaluarea datelor tehnice se poate trage concluzia că este făcută cu dedicaţie pentru proiectul minier de la Roşia Montană. Spre exemplu, în noul text de lege se vorbeşte de proiecte miniere auro-argentifere de interes public deosebit prin care se înţeleg acele proiecte miniere prin care se extrag anual cel puţin 5 tone de aur”. În  România există doar două licenţe de exploatare a aurului şi argintului, la Roşia Montană şi la Certej, iar, potrivit estimărilor, la Certej s-ar extrage 4 tone de aur anual. În concluzie, în acest nou proiect de lege nu s-ar încadra decât exploatările de la Roşia Montană.

Imediat după modificările aduse proiectului de lege în Parlament, liberalii au venit cu o nouă poziţie, în care dau semne că sunt dispuşi la dialog. Crin Antonescu a precizat că PNL este în continuare împotriva proiectului de lege depus de Guvern în Parlament. Cum acesta a fost deja modificat, liberalul a arătat că este dispus să se ajungă la o formulă comună de compromis.

„PNL respinge proiectul de lege pe care am fost sesizaţi, dar suntem dispuşi în cadrul Comisiei dacă este cazul şi aşa convenim – acestei Comisii, altei Comisii, în orice formă – să discutăm elemente dintr-o lege, sau modificări de legislaţie generale privitoare la exploatări, la resursele naturale în general, la exploatările de acest fel. Şi, în sensul acesta, toţi facem eforturi de a găsi formule comune”, a declarat la finalul şedinţei USL, Crin Antonescu.

Premierul Ponta a plusat şi a anunţat că în interiorul USL s-a decis prelungirea mandatului Comisiei speciale cu 30 de zile, adăugând că nu se supără dacă proiectul este modificat de Parlament şi că va respecta decizia forului legislativ.

„Tocmai pentru că şi eu şi domnul Antonescu vrem ca USL să acţioneze coerent până şi pe temele cele mai dificile, am decis împreună să prelungim mandatul Comisiei cu 30 de zile, în ideea că la un moment dat se va găsi o poziţie comună”, a precizat Ponta după întâlnirea USL.

Deputatul PSD, Florin Iordache, membru în Comisia parlamentară pentru Roşia Montană, a primit de la premierul Ponta misiunea de a ocupa în Parlament de proiectul de lege privind exploatarea minieră. În noul său rol, Iordache s-a prezentat la lucrările comisiei cu un draft de proiect, pe marginea căruia restul parlamentarilor au depus amendamente.

„Ba e şi pentru Roşia Montană, nu e cu dedicaţie pentru Roşia Montană, e un proiect mai amplu. Ţinta nu e Certejul sau Roşia Montană. Ţinta este o chestiune generală. Dumneavoastră aţi văzut până acum în noua lege undeva scris Roşia Montană?”, a răspuns Iordache pentru gândul când a fost întrebat dacă noul proiect nu este unul cu dedicaţie pentru proiectul minier de la Roşia Montană.

Proiectul cu dedicaţiepentru Roşia Montană

Cu toate acestea, primele şapte articole, câte au fost modificate până în prezent, pun asemenea condiţii încât doar Roşia Montană s-ar încadra în ele.

În primul rând, titlul legii creează prima diversiune. Nu se mai numeşte „Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană”, ci „Lege privind unele măsuri pentru stimularea exploatării minereurilor auro-argentifere din cadrul unor proiecte miniere de interes public”, fără niciun fel de trimitere la Roşia Montană.

În acelaşi timp, acordul a fost scos din lege, prin modificarea primului articol, la propunerea deputatului PSD Florin Iordache, acord care stabilea concret obligaţiile companiei RMGC.

“Păi ca s-o putem declara de interes public deosebit, nu declari aşa uşor orice lucrare. Inclusiv titlul legii, uitaţi-vă cum îl cheamă acum, nu scrie Roşia Montană”, a mai spus Iordache.

Mai mult, în noua formă a primului articol, alineatul 2, se pune prima condiţie pentru ca o eventuală companie care vrea să exploateze aur şi argint să intre sub incidenţa acestei legi, amendament propus de deputatul PNL, Mircea Dolha.

În sensul prezentei legi, prin proiecte miniere auro-argentifere de interes public deosebit se înţeleg acele proiecte miniere prin care se extrag anual cel puţin 5 tone de aur”.

Or, în România există doar două licenţe de exploatare a aurului şi argintului, la Roşia Montană şi la Certej, iar, potrivit estimărilor, la Certej s-ar extrage 4 tone de aur anual. În concluzie, nu s-ar încadra în acest nou proiect de lege decât exploatările de la Roşia Montană.

„Noi ştiam că la Certej se extrag 6 tone de aur pe an”, se scuză Iordache.

În acelaşi timp, liberalul Dolha spune că mai există zăcăminte mari de aur şi-n alte părţi, nu doar în cele în care a fost dată şi o licenţă de exploatare, de aceea a ţinut să se scrie în lege că trebuie extrasă o cantitate mare de aur, ca produs finit.

„În Maramureş sunt multe, la Beiuş, Şuior şi Cavnic. Eu sunt din Baia Mare şi cunosc zona, ştiu de aceste resurse de la Institutul de cercetări miniere, care are o hartă foarte clară”, a explicat şi Dolha, contactat de gândul.

Alte elemente chimice, altă licenţă de exploatare

O altă modificare operată de parlamentarii din comisia specială instituie obligaţia companiei de a obţine o nouă licenţă de exploatare doar în cazul în care „în cantităţile de minereu conţin elemente chimice, altele decât aur şi argint şi se justifică exploatarea acestora pentru scopuri comerciale”.

Potrivit analizelor realizate de ANRM, informaţii comunicate şi în cadrul audierilor din comisia specială, nu există astfel de elemente care ar merita şi ar putea fi exploatate. În ciuda opiniilor diferite a fostului director al Institutului Geologic Român, Ştefan Marincea, care a insistat asupra faptului că la Roşia Montană există şi telur şi stibiu, ambele cu o importanţă deosebită pe plan mondial, cel care va fi luat în considerare va fi raportul ANRM.

„În urma analizelor care s-au făcut până în prezent în laboratoare autorizate, a rezultat faptul că nu sunt alte elemente care ar putea, la ora actuală, să fie exploatate. Nu putem discuta în procente. S-au făcut teste de fezabilitate, în laboratoare internaţionale acreditate, auditate. Deci, elementele care există la ora actuală în zonă sunt sub gradul de a fi exploatat„, a precizat Gheorghe Duţu, directorul ANRM.

Dacă însă RMGC va descoperi şi alte elemente în respectivul perimetru, într-o cantitate suficient de mare încât să poată fi folosite în scopuri comerciale, RMGC va fi nevoită să obţină o nouă licenţă de exploatare.

Tot în noua formă a legii pregătite de parlamentari se precizează că firma care se va ocupa de exploatările miniere se obligă să folosească „cele mai avansate tehnologii, disponibile la momentul exploatării, care să prevină evenimente de natura deversărilor sau emisiilor de substanţe periculoase ori poluante”.

Dacă în acordul ataşat proiectului de lege iniţial erau detaliate toate obligaţiile companiei RMGC, toate sumele pe care trebuia să le depună în conturile statului român pentru acoperirea investiţiilor, dar şi garanţiile de mediu în cazul unui accident ecologic, în noua lege totul s-a concentrat în câteva paragrafe, fără niciun detaliu.

„Să constituie o garanţie financiară corespunzătoare pentru refacerea mediului, să nu aducă prejudicii patrimoniului cultural naţional şi să protejeze construcţiile sau părţile de construcţii, împreună cu instalaţiile, componentele artistice […] lucrările artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic, existente în perimetrul proiectelor miniere de interes public deosebit”, se aratp la articolul 3, alineatul 1, literele c) şi d).

Vâlcov: „Noi nu trebuie să votăm tot ce ni se pune pe masă”

În total, opt amendamente. Atât susţine preşedintele comisiei, Dariu Vâlcov, că au fost adoptate, dar care au schimbat legea cu totul. „Roşia Montană se încadrează în acest proiect. Noi nu suntem obligaţi să votăm tot ce ne vine pus pe masă şi să acceptăm toate condiţiile. Dacă punctul nostru de vedere este că trebuie să scoatem Roşia Montană, atunci scoatem. La fel şi cu acordul. Nu trebuie să ne impună nimeni”, a declarat Vâlcov, la sfârşitul şedinţei.

Întrebat dacă atunci când a redactat noul draft de lege s-a consultat şi cu premierul Victor Ponta, deputatul Iordache a spus că nu şi că doar unii colegi din PSD i-au fost alături.

„Am discutat şi cu colegii mei, nu sunt amendamentele mele, nu poartă semnătura Florin Iordache. Dar domnul Ponta când a dat-o la Parlament, s-a consultat cu noi. Domnul Ponta nu s-a consultat cu noi înainte, aşa că eu nu m-am consultat cu el înainte”, argumentează Iordache.

Dezbaterile de joi s-au finalizat în jurul orei 15.00, rămânând de modificat doar ultimele două articole. Cu toate că aveau termen final pe 20 octombrie, parlamentarii din comisie au hotărât amânarea raportului cu câteva zile, „ca să aibă suficient timp pentru dezbateri”.”

La Certej se extrag 4 tone de aur pe an – „„Noi ştiam că la Certej se extrag 6 tone de aur pe an”, se scuză Iordache.” :D.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 20, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Sa ascultam si putina muzica…

Ce ziceti de ABBA? 🙂

Agnetha si Frida (ABBA)

Dupa parerea mea, ABBA a fost unul din cele mai mari grupuri ce au existat vreodata pe planeta asta. Foarte interesant este ca inainte de ABBA a mai fost un astfel de grup, cu o activitate ce a acoperit deceniul anterior 1960-1970, dar avand un cu totul alt stil de muzica: Beatles. Dar daca Beatles inseamna anii ’60, ABBA, fara indoiala, reprezinta chintesenta anilor ’70. Pentru ca au redat cel mai bine, dupa parerea mea, dintre toate grupurile stilul epocii respctive, modul de a fi si de a trai al oamenilor pe vremea aceea. Eu as mai adauga la capitolul acesta si celebrul grup Bee Gees, dar acesta s-a format spre sfarsitul anilor ’50 si activitatea lor a depasit cu mult anii ’70.

ABBA

Dar la Beatles si ABBA observam ca activitatea s-a intins pe exact un deceniu. Anii ’60 au insemnat un anumit stil de muzica, diferit de cel al anilor ’70, cand incepuse stilul disco: a fost o mutatie, ca sa zic asa, deosebit de importanta in ceea ce generic numim muzica usoara si a prefigurat stilurile actuale. Nu stiu daca cei tineri cunosc faptul ca ceea ce asculta ei acum isi are originea sau mai bine zis s-a nascut in muzica anilor ’70, care a permis dezvoltarea ulterioara a unor variate stiluri muzicale. Daca ar fi sa dam un nume comun acestor grupuri: Beatles, ABBA, Bee Gees, acela nu poate fi decat: FABULOS!!

ABBA

octombrie 19, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Proteste…

Protestele care au loc zilele acestea la Bucuresti sunt dificil de caracterizat… Dar, dupa parerea mea, un lucru este evident: fata de protestele de anul trecut care erau mai toate impotriva lui Traian Basescu, anul acesta avem o serioasa schimbare de paradigma! Protestele nu mai sunt defel impotriva lui Traian Basescu ci impotriva exploatarii de la Rosia Montana, impotriva exploatarii, prin fracturare hidraulica, fireste, a gazelor de sist!! Interesant este ca aceste proteste nu sunt indreptate nicidecum impotriva USL sau a lui Victor Ponta, sau, poate, impotriva lui Crin Antonescu. Nici vorba!! Patosul ecologist care a cuprins Romania este emotionant.

Schimbarea brusca de pozitie a USL asupra exploatarii pe baza de cianuri si asupra celei prin fracturare hidraulica – adica atunci cand erai in Opozitie erai impotriva, iar odata venit la Putere esti pentru – arata o anumita lipsa de scrupule fata de cei care au votat USL (si nu numai) si o demagogie care a fost  magistral scoasa in evidenta, in operele sale, de catre marele Caragiale. De asemenea atat premierului Ponta cat si intregului USL i se poate reprosa o slaba, foarte slaba comunicare cu cetatenii. Cetateanului nu i se spune, spre exemplu, ca daca ne vom uni cu fratii nostri de peste Prut, s-ar putea ca rusii sa inchida robinetul de gaze pentru Republica Moldova si va trebui sa le dam noi gaze! Pe de alta parte, cei care au protestat la Pungesti au dreptate: ce castiga ei din toate acestea? Pentru ca am inteles ca cei de la Chevron au venit sa inceapa explorarile pe terenuri private, ale oamenilor. Si ajunsi in acest punct, iata un interesant articol din Gandul:

Când în curtea unui american se descoperă gaze de şist, acesta se îmbogăţeşte. Când se descoperă în curtea unui român, acesta sărăceşte. De ce?

Trebuie aratat ca tot ceea ce s-a intamplat la Pungesti arata dispretul fata de proprietatea privata pe care il practica USL. Este adevarat ca lucrurile nu sunt nici bine reglementate in aceasta privinta, desi ar fi trebuit cu multa vreme in urma sa se puna la punct aceasta problema. Nu se mai poate ca pe vremea comunismului: statul da ordin, Chevron intra pe terenul tau si face ce vrea acolo, fara sa te bage in seama pentru ca are toate avizele si autorizatiile necesare si, deci, „respecta legea”. Iar tu, care protestezi pentru terenul tau, nu mai vorbesc de faptul ca nu ai nimic din afacerea asta, „nu respecti legea” – asa vede Dl. Ponta felul in care trebuie sa se realizeze independenta energetica a Romaniei. Eu sunt de acord cu independenta energetica a Romaniei, dar nu in felul asta.

„Premierul Victor Ponta spune că protestele de la Pungeşti nu îi schimbă cu nimic poziţia oficială legată de gazele de şist, obiectivul său fiind independenţa energetică a României.

„Nu-mi schimbă cu nimic poziţia. Cred că pentru România e foarte important să fie independentă energetic. Este un obiectiv important pentru România să nu importăm gaze, să le producem noi”, s-a arătat din nou premierul, întrebat de gândul, pro explorare urmată de exploatarea gazelor de şist.”

Iar aici as dori sa reamintesc faptul ca in Constitutie exista un articol ce se refera la dreptul de proprietate privata . Care „este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular”. Este vorba de art. 44 din Constitutie, care mai arata printre altele:

„(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.

(4)” Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.

(5) pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folisi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precu si pentru alte daune imputabile autoritatii.

(6) Despagubirile prevazute in aliniatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie”

Dar sa vedem cum s-au derulat lucrurile la Pungesti:

Răscoala ţăranilor din Vaslui contra americanilor de la Chevron: Cine transmite protestul LIVE la TV Pungeşti

Iata si un reportaj semnat de Marian Sultanoiu:

Prima noapte pe care am petrecut-o la Pungeşti. Cine sunt oamenii de la capătul lumii care se opun statului român şi gigantului american Chevron

Se arata, printre altele, ca:

„În răstimpuri, se ridică câte un val de scandări şi fluierături. În întuneric stă „inamicul”, iar el trebuie să simtă că nimeni nu cedează.
„Nişte nenorociţi!”, îmi spune Virgil Iordache, preşedintele ONG-ului “Asociaţia Cetăţenilor Abuzaţi din România” (ACAR), filiala Iaşi. Iordache spune că transmite, împreună cu Bogdan Albu, de la Bârlad, vechi protestatar anti-Chevron, imagini de la faţa locului cu ajutorul unui laptop şi a unui mobil conectat la internet. TV Pungeşti.

Îmi povesteşte toată tărăşenia. Cum a chemat prefectul Jandarmeria, la şase dimineaţa, pentru că oamenii ar fi blocat strada. „Nici vorbă! E drept că oamenii se plimbau, şi pe şosea, unii dintre ei, dar când venea vreo maşină, o lăsau să treacă. Despre ce blocaj vorbim? A, că au făcut scut, ca să nu treacă utilajele Chevron, asta e altceva, dar asta s-a întâmplat mai târziu”, spune Iordache.
Apoi îmi arată unde stăteau oamenii – la marginea şoselei, cu spatele la teren şi la gârlă. Unde s-a format cordonul de jandarmi. Cum au început să-i împingă, să-i lovească, să-i ridice, violent, pe cei care stăteau pe caldarâm. „Oamenii s-au speriat. Unul dintre ei a făcut un atac de panică, un preinfarct. Îl târau, ca pe un animal, prin mocirlă, să-l scoată din apă. Altul, un atac cerebral. S-au comportat mizerabil. E posibil ca nişte oameni, plătiţi din taxele noastre, să lovească în felul ăsta? Să se comporte în halul ăsta?”, întreabă Virgil Iordache mai mult pentru sine.

Ni se alătură alţi protestatari: unul îmi arată degetul zdrobit – „Mi-am prins mâna, în fiare, la maşina pompierilor, când m-au îmbrâncit. N-am vrut să-i lăsăm. Da’ de ce să vină să ne distrugă. Avem copii!” Îmi spune că sunt mulţi, din sat, loviţi, fie de utilaje, fie de pumnul sau piciorul jandarmilor. „Am fost doi oameni la un jandarm; noi cinci sute, ei trei sute. Păi, ce-am făcut? Am furat, am omorât?! Ce-am făcut? Am văzut un copil de şase ani cu ochiul cât pumnul lu’ ăla de l-a lovit. Atâta era de umflat, şi vânăt!” povesteşte, tot mai aprins, omul cu mâna accidentată.

Autorităţile locale au dat bir cu fugiţii

„Oamenii aşteaptă să vină cineva, să vorbească, să le spună ce şi cum. A apărut prefectul, a stat câteva minute, a vorbit cu jandarmii şi a plecat. Nici nu i-a băgat în seamă. Primarul, Mircea Vlasă, zice că e în concediu medical, şi-a închis telefonul”, îmi povesteşte Iordache.

„Manevră!” sare unul dintre localnici. „Manevră. Ăsta e pământul lui, aici, unde fac americanii sonda. A ştiut că vine Chevronu şi omul şi-a vândut, lui, pământul ăsta care era în rezerva primăriei. Şi l-a vândut lui, mă-nţelegi? Iar viceprimarul, unu, Voina Vasile, habar n-are de nimic. Un nimeni. Zice că să vadă cum merg lucrurile. Halal de mama ta, primare, dacă aştepţi să vezi ce iese…”.

Dincolo de obida oamenilor, mai răsună câte un acord stins, de chitară. Un amestec straniu de revoltă, melancolie, patimă şi nelinişte. Cu toţii spun că nu vor pleca. Vor sta acolo. „Să vedem care pe care. Ori ei, ori noi. Eu sunt aici de luni. N-am apucat să dorm două ore. Nu mai e de joacă. Primarul îşi ia pământ; guvernul şi CJ-ul dă avize, americanii sunt păziţi de jandarmi şi noi vorbim singuri, ca proştii” îmi spune unul dintre consilierii locali, şi mă invită la şedinţa de consiliu, „Ca să vedeţi şi dumneavoastră ce se-ntâmplă!”.

„O să fim aici şi mâine şi poimâine. În fiecare zi” intervine un altul, care se recomandă „un sătean, care protestează”. Cu toţii speră ca sâmbătă, când e anunţat un miting de amploare, să ajungă până la ei, în mijlocul drumului dintre Pungeşti şi Siliştea, mii de români.”

Deci dupa ce trateaza proprietatea privata asa, la futu-i ma-sa, Guvernul Ponta mai trimite si jandarmii, sa-ti traga asa, la misto, o palma peste ochi pe pamantul tau. Scuzati-mi, va rog, expresia, dar caut sa redau cat mai exact cum stau lucrurile cu aroganta lui Ponta si a Guvernului pe care, cu „onor”, il conduce.

Sa vedem ce spune si HotNews:

VIDEO Proteste la Pungesti, unde Chevron urmeaza sa amplaseze sondele de explorare / Cinci persoane spitalizate in urma violentei jandarmilor

Adevarul este ca acest Victor Ponta nu ne trateaza – si lucrul asta se rasfrange asupra intregului USL – ca pe niste cetateni si nici pe votantii USL nu-i trateaza ca pe niste oameni care si-au pus increderea si sperantele in USL sau chiar in partidul dumnealui, in PSD. Victor Ponta si Guvernul USL ne trateaza ca pe niste bizoni. Or, tocmai lucrul asta e foarte deranjant. Bineinteles, dupa cum aratam mai sus, se repercuteaza, din pacate, asupra intregului USL. Dl. Ponta ne-a mintit. Si dupa ce ne-a mintit mai e si arogant. Si dupa ce mai e si arogant, nu prea se vede vreo imbunatatire a situatiei economice a tarii. Iar aceste lucruri conduc la ceea ce i s-a intamplat ministrului Culturii, Dl. Daniel Barbu:

Romania Libera

Barbu: Le-am spus protestatarilor că se comportă ca nişte NEO-NAZIŞTI

Se arata ca:

„Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a declarat că, atunci când a ieşit din Club A, protestatarii „au înconjurat maşina şi au început să o lovească. Când au spart luneta am ieşit şi le-am spus că se comportă ca nişte neo-fascişti, au lovit maşina cu pietre”, conform gandul.info.

Daniel Barbu a adăugat că în interiorul Clubului nu a fost agresat.

Într-o intervenţie la Antena 3, Daniel Barbu a declarat că i-a numit neo-nazişti pe protestatari după ce aceştia au spart luneta de la maşină. „Poliţiştii au facut culoar astfel încât să putem pleca”.

Ministrul Culturii a adăugat faptul că agresorii „erau tineri, în jur de 20 de ani, nervoşi şi vehemenţi. Loveau maşina, ceea ce nu mi s-a părut lucrul cel mai potrivit”.

Citeşte şi Incidente în centrul Capitalei. Maşina ministrului Culturii, BLOCATĂ şi AVARIATĂ de protestatarii care-i cer demisia

Ce spun Ponta şi Antonescu despre incidentele de la Universitate

Se arata ca:

UPDATE: Purtătoarea de cuvânt a Jandarmeriei, Irina Drăgan, a declarat pentru Gândul că în urma incidentului trei persoane au fost duse la poliţie. „Noi am acţionat la solicitarea Poliţiei. Nu era vorba de persoane care protestau în spaţiul public. Ministrul s-a deplasat în siguranţă la maşină”, a spus ea, conform gandul.info.

Crăciun: „Ministrul a plecat teafăr

Unul dintre organizatorii mitigurilor anti-Roşia Montană, Claudiu Crăciun, a declarat, pentru acelasi cotidian, că are rezerve faţă de faptul că protestatarii sunt cei care au spart luneta maşinii ministrului Culturii. „A fost o busculadă, erau şi mulţi jandarmi. S-a strigat, s-a scandat, dar ministrul a plecat teafăr. Nu i s-a pus niciun moment integritatea fizică în pericol, ci doar demnitatea”, a spus Claudiu Crăciun.

Gestul protestatarilor a fost condamnat de Deputatul PNL, Alina Gorghiu, condamna gestul protestatarilor. „Iese baltă de sânge dacă pe o parte a bulevardului Magheru vor trece cei care susţin proiectul Roşia Montană şi pe cealaltă sunt cei care nu sunt de acord cu proiectul”, a spus Gorghiu la Digi24, adăugând că nu este de acord „să se dea cu pumnul” doar pentru că ai un punct de vedere diferit.

Mobilizarea protestatarilor s-a făcut şi în acest caz pe reţelele de socializare. Pe pagina de Facebook „Roşia Montană în Unesco” se anunţa că „mergem acum în audienţă la domnul senator Daniel Barbu. Mobilizarea! În Club A”.

_ _ _ _ _

Premierul Victor Ponta şi Liderul PNL, Crin Antonescu, au declarat că atacul asupra ministrului este inacceptabil şi au cerut identificarea şi sancţionarea agresorilor.

Premierul a declarat că o astfel de agresiune este inacceptabilă şi că, în lipsa unor măsuri, ţara poate fi cuprinsă de anarhie, transmite Mediafax.

Totodată, premierul a declarat, la Antena 3, că l-a sunat pe Daniel Barbu şi că ministrul „este bine”. Premierul „Eu îi ascult pe cei care spun că nu face bine Guvernul şi nu accept să se intervină violent asupra lor. Oamenii care protestează, atâta timp cât o fac paşnic, pot să o facă. Faptul că un ministru are o opinie, domnul Barbu se află la o dezbatere, şi îl agresează mi se pare inacceptabil. Vreau să fie identificaţi şi să fie traşi la răspundere pentru că totul are o limită şi nimic nu este mai grav decât o anarhie.

Ponta a precizat că a fost informat de către şeful Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP) şi reprezentanţii Jandarmeriei despre incidente şi că a discutat imediat cu ministrul, care „este bine”.

Liderul PNL, Crin Antonescu, a precizat că este un susţinător al drepturilor manifestanţilor şi că forţele de ordine au fost „extrem de îngăduitoare” şi că au procedat corect prin maniera în care au acţionat până în prezent, conform gandul.info.

În privinţa evenimentul din această seară, Crin Antonescu a subliniat că atunci „când ataci pur şi simplu, eşti numai bun de reţinut”.

Citeşte şi Incidente în centrul Capitalei. Maşina ministrului Culturii, BLOCATĂ şi AVARIATĂ de protestatarii care-i cer demisia. Ce a declarat Barbu

VIDEO. Incidente în centrul Capitalei. Maşina ministrului Culturii, BLOCATĂ şi AVARIATĂ de protestatarii care-i cer demisia

Se arata ca:

UPDATE: Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a declarat că, atunci când a ieşit din Club A, protestatarii „au înconjurat maşina şi au început să o lovească. Când au spart luneta am ieşit şi le-am spus că se comportă ca nişte neo-fascişti. Au lovit maşina cu pietre”, conform gandul.info.

Daniel Barbu a adăugat că în interiorul Clubului nu a fost agresat.

Citeşte şiBarbu: Le-am spus protestatarilor că se comportă ca nişte NEO-NAZIŞTI

Citeşte şiCe spun Ponta şi Antonescu despre incidentele de la Universitate

_ _ _ _ _

Autovehiculul ministrului Culturii, Daniel Barbu, a fost blocat şi avariat, joi seara, de protestatarii din Piaţa Universităţii faţă de exploatarea minieră de la Roşia Montană.

Aproximativ 50 de opozanţi ai proiectului Roşia Montană l-au bruscat pe ministrul Culturii şi l-au împiedicat, timp de circa o jumatăte de oră, să părăsească strada din faţa Club A, din centrul vechi al Capitalei, informează B1TV.

Manifestanţii au încercat iniţial să intre în dialog cu ministrul în interiorul pubului, însă Daniel Barbu a refuzat să le răspundă. Ulterior, protestatarii au ieşit în stradă şi au lipit pe geamul din spate al maşinii ministrului bancnote cu faţa lui Daniel Barbu. In busculada produsă de intervenţia jandarmilor, manifestanţii au spart luneta maşinii.

Protestatarii au cerut demisia ministrului şi au scandat minute în şir „ruşine, ruşine să vă fie!”. Totodată, manifestanţii au aruncat cu bancnote false în demnitar şi l-au huiduit, întrebându-l „Câţi bani ţi-ai luat?”.

La solicitarea Poliţiei, jandarmii au intervenit pentru deblocarea maşinii ministrului Culturii.

Barbu se afla, la momentul producerii incidentului, la un eveniment în Club A din centrul vechi al Capitalei, unde a fost invitat să ţină o prelegere despre starea culturii şi despre posibilitatea demolării casei monseniorului Ghika.”

Gandul

Ponta, după atacul asupra ministrului Culturii: „Există o limită pe care, dacă o laşi să treacă, ţara e cuprinsă de anarhie”

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a cerut autorităţilor să îi identifice rapid pe tinerii care l-au agresat în această seară pe ministrul Culturii, Daniel Barbu, pentru a fi traşi la răspundere „contravenţional sau penal”.  „Există o limită pe care dacă o laşi să treacă, ţara e cuprinsă de anarhie şi nimic nu e mai rău decât anarhia”, a susţinut prim-ministrul, informat de către directorul SPP şi de Jandarmerie despre episodul vandalizării maşinii lui Daniel Barbu, după o dezbatere la care a participat în Club A.

Ponta a catalogat episodul drept „inacceptabil” şi a estimat că „există riscul” instalării anarhiei, dând ca exemplu „blocarea drumurilor naţionale” de care au fost acuzaţi localnicii din Pungeşti, Vaslui, în prima zi de proteste faţă de începerea explorării gazelor de şist în zonă.

„Există acest risc. Opiniile unor oameni care protestează sunt imediat folosite mediatic. Cel care zicea că e rănit e de fapt fostul primar care se bate cu actualul primar şi care găsise un moment să îşi facă nişte imagine. Nu că n-a murit, dădea interviuri mortul. În momentul în care se întâmplă lucruri grave: să blochezi drumuri naţionale, să agresezi un om, statul trebuie să intervină”, a susţinut Ponta, într-un interviu la Antena 3.”

Adevarul este ca, in spiritul arogantei D-lui. Ponta, Dl. Barbu nu ar fi trebuit sa le spuna celor care i-au spart masina ca se comporta ca niste neofascisti, ci, mai degraba, ar fi trebuit sa-l intrebe, cu un aer serios si cerebral, dur, pe unul dintre protestatari: „esti bizon?” 😀 . Dubla personalitate – „O să fiu sincer şi o să vă spun că eu, ca deputat, o să votez împotrivă, dar pe de altă parte, ca prim ministru, nu am dreptul…” – care se rasfrange atat asupra USL – cand te afli in Opozitie esti impotriva, cand ajungi la Putere esti pentru -, cat si asupra guvernarii, produce, intr-adevar, anarhie in societate. Daca oamenii ar fi stiut de la bun inceput ca pozitia USL este pentru demararea exploatarii cu cianuri la Rosia Montana si a gazelor de sist, prin fracturare hidraulica, atunci o mare parte din cauzele ce au generat aceste proteste nu ar mai fi existat. Insa USL nu a procedat asa. Pentru a nu pierde voturi si pentru ca sa foloseasca la maximum valul antiBasescu ce cuprinsese atunci societatea.  De aceea chestiunea onestitatii in politica nu cred ca e deloc revoluta. Se poate cladi, oare, o democratie sanatoasa in societatea noastra pe o lipsa crasa de onestitate in politica? N-as prea crede… Lipsa de onestitate in politica exista peste tot in lume. Sa fim seriosi, politicienii nu-s niste sfinti! Inteleg asta. Insa eu cred ca la noi s-a depasit limita in aceasta privinta! Se merge prea departe cu lipsa de onestitate fata de cel care iti da votul!! Ca Dl. Ponta n-ar trebui sa uite ca printre acesti protestatari pot fi multi care au votat cu USL. De unde se vede dispretul fata de actul democratic (votul) pe care il practica, din pacate, USL si guvernarea actuala.

Care e parerea Dvs.?

Romania Libera

Tensiuni între PSD şi PNL pe tema noii legi pentru Roşia Montană

Se arata ca:

„Senatorul PNL Dian Popescu, membru al Comisiei speciale privind Roşia Montană, şi-a exprimat nemulţumirile privind noua lege a exploatărilor miniere, arătând că PNL rămâne în afara unei noi majorităţi pe care şi-o creează PSD.

Liberalii din cadrul Comisiei pentru Roşia Montană au fost, încă o dată, în opoziţie faţă de social democraţi, nefiind mulţumiţi de schimbarea totală adusă proiectului care privea iniţial exploatările de la Roşia Montană, transmite B1 TV.

”În comisie, iniţial, s-a pus la vot dacă respingem legea ca atare sau nu. PSD şi PPDD au votat împotrivă, să nu respingem legea, trecem pe amendamente. În acel moment ne-am trezit în faţă cu o nouă lege. Am votat împotrivă şi am explicat de ce. Prima dată, PNL a votat împotrivă, PSD a votat pentru, după aceea, a trecut, fiind majoritari, la amendamente. Atunci, în faţa noastră a apărut pe masă altă lege. PSD-ul a adus altă lege cu alt titlu care nu are legătură cu Roşia Montană deşi noi suntem Comisia Roşia Montană”, a declarat senatorul liberal. 

Preşedintele Comisiei pentru Roşia Montană, Darius Vâlcov, a declarat că a fost modificat inclusiv titlul şi că proiectul nu se mai referă la Roşia Montană, ci la exploatări auro-argintifere în general. Vâlcov a mai spus că Acordul dintre Guvern şi RMGC a fost scos din proiectul de lege trimis de Guvern.” (subl. mea)

DE citit si…

Gandul

Cum a ajuns Ponta la putere. Gazele de şist, unul din capetele de acuzare în moţiunea de cenzură în urma căreia guvernul Ungureanu a fost demis în aprilie 2012

Se arata ca:

„Victor Ponta şi parlamentarii USL acuzau guvernul Ungureanu, în moţiunea de cenzură depusă în aprilie 2012, că a aprobat acorduri privind gazele de şist o singură companie – Chevron şi nu a fost capabil să privatizeze Cupru Min. După succesul moţiunii de cenzură, pe 7 mai 2012, Victor Ponta ajungea premier, funcţie pe care o deţine până în prezent.

În moţiunea de cenzură cu care a dărâmat guvernul Ungureanu, Ponta şi parlamentarii USL reproşau puterii de atunci că a încheiat contracte doar cu compania americană Chevron, deşi “mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri cu autorităţile române”.

“Compania americană Chevron a primit dreptul de a explora şi exploata gazele de şist pe trei perimetre, toate aflându-se în judetul Constanţa, în suprafaţă totală de aproximativ 300.000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Chevron mai deţine licenţe de explorare şi exploatare şi în zona Bârladului. De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condiţiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?”, critica la momentul respective conducerea USL guvernul Ungureanu.

Între timp, în privinţa gazelor de şist poziţia premierului Ponta s-a schimbat, în discursurile sale apărând des sintagme precum “independenţa energetică” şi “scăderea facturii la gaze”.

Mai mult, pe vremea când se afla în opoziţie, preşedintele PSD, Victor Ponta, se pronunţa pentru consultarea locuitorilor din Bârlad şi litoral, zone în care urmau să aibă loc explorări pentru gazele de şist.

La un an şi jumătate după preluarea puterii, atât Victor Ponta, dar şi Crin Antonescu nu sunt de acord cu organizarea unor referendumuri pentru proiectele de exploare a gazelor de şist sau pentru proiectul minier de la Roşia Montană.

Opoziţia USL ataca Guvernul Ungureanu criticând faptul că acesta nu a fost transparent în privinţa proiectelor legate de gazele de şist.

Privatizarea Cupru Min, care nu este realizată nici la această oră, şi reprezintă unul dintre obiectivele noului ministru al Economiei, Andrei Gerea. În aprilie 2012, eşecul privatizării Cupru Min reprezenta un alt cap de acuzare la adresa guvernului Ungureanu.

“Eşecul vânzării Cupru Min SA nu exonerează cu nimic Guvernul de erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă a iresponsabilităţii cu care executivul abordează chestiunea privatizării resurselor solului românesc”, susţineau Victor Ponta şi cei din USL în moţiunea de cenzură.”

Un lucru pozitiv…

Sau care ar trebui sa fie pozitiv, cel putin noi asa il vrem:

Gandul

Ponta confirmă vizita în SUA. „A fost pusă sub semnul întrebării din cauza crizei de la Washington”

Se arata ca:

„Vizita pe care premierul Victor Ponta o va face în Statele Unite ale Americii, începând cu 22 octombrie, a fost confirmată în această seară de şeful Guvernului. Gândul a relatat că Ministerul de Externe, cu sprijinul fostului ambasador Mark Gitenstein, i-a negociat prim-ministrului o vizită la Casa Albă la finalul acestei luni, cea mai importantă întâlnire programată fiind cea cu vicepreşedintele Joe Biden, în ciuda încercărilor de a se obţine şi o întrevedere cu liderul american, Barack Obama. Întrebat la începutul săptămânii trecute despre planurile legate de această vizită, Victor Ponta a fost evaziv.

„Vizita în SUA era programată demult pentru săptămâna viitoare, însă a fost o perioadă pusă sub semnul întrebării din cauza crizei de la Washington”, a explicat premierul joi seară motivele, arătând că, urmează să-şi prezinte public agenda în zilele următoare.

Potrivit lui Ponta, „va fi o vizită cu caracter politic, economic”. „E organizată de Departamentul de Stat al SUA, nu de vreo companie privată. Un prim-ministru cred că nu a mai fost de la Adrian Năstase. Avem proiecte importante cu SUA”, a adăugat premierul, la Antena 3.

Victor Ponta va fi însoţit la Washington de ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, printre subiectele de interes aflându-se şi înţelegerea cu Chevron şi Exxon pentru explorarea resurselor din România.”

Trebuie spus ca noi dorim sa atragem interesul economic al SUA in Romania. Insa asa cum e pusa problema se constata un usor dezechilibru in favoarea SUA. Observati ca e vorba de companii celebre – Chevron, Exxon – in vederea exploatarii resurselor din Romania. Nu spun ca lucrul acesta trebuie sa fie neaparat rau. Dar, dupa parerea mea, ar trebui ca si companiile noastre sa incerce sa fie mai curajoase in a exporta produse romanesti in SUA. SUA se bazeaza pe importurile venite din UE si China. Romania, dupa parerea mea, valorifica prea putin piata americana. Si eu sunt de acord ca in conditii de piata libera trebuie sa fie un avantaj reciproc pentru ambele tari. De aceea, cred eu, firmele noastre ar trebui sa vizeze la export piata americana – o foarte mare piata de desfacere si un loc excelent pentru a face afaceri. Lucrul asta ar fi un factor care ar putea contribui major la dezvoltarea firmelor romanesti, la acumularea de experienta, la asimilarea spiritului libertatii economice, specific nord-american. De aceea, cred eu, trebuie puse bazele unui parteneriat economic pe termen lung cu SUA si rezolvata problema vizelor in vederea liberei circulatii a persoanelor intre SUA si Romania. Trebuie spus foarte clar ca in ceea ce priveste Romania nu exista niciun risc legat de terorism sau actiuni teroriste in cazul in care ar exista libera circulatie a persoanelor intre tarile noastre. Nu exista un astfel de risc nici in ceea ce priveste Spatiul Schengen, daca tara noastra s-ar integra. Eu cred aceste lucruri si orice suspiciuni in aceasta privinta cred ca se bazeaza mai mult pe impresii si informatii false.

Revin la aceste proteste: haideti sa vedem si partea plina a paharului! Democratia in societatea romaneasca incepe sa se maturizeze si asta e un lucru bun! De ce sa nu consideram ca aceste proteste intaresc democratia si libertatea in Romania? Eu as zice sa nu vedem numai partea rea a lucrurilor. In acest al doilea mandat a lui Traian Basescu cred ca oamenii au fost mai aplecati catre politica decat in ceilalti ani si au cautat sa cunoasca mai mult in aceasta privinta. Nu a fost o perioada placuta. Dar poate ca a fost fecunda din alt punct de vedere, cel al cunoasterii ceva mai profunde a fenomenului politic.

Pe de alta parte, cred ca aceste proteste sunt printre primele cu un caracter ecologist in Romania. Partidele ecologiste nu au prea avut aici succes, ca dovada ca au disparut, practic, din viata politica. Aceste miscari de protest par a semana cu chinurile nasterii unui nou  partid ecologist. Manifestantii, in general, sunt tineri.  Ramane de vazut daca se va forma un nou partid sau miscare ecologista, sau daca ecologismul va prinde noi si marete aripi in Romania. N-as prea crede… Ma aflam alaltaieri printre manifestanti si, dupa ce am ajuns la Arcul de Triumf, coloana de manifestanti s-a asezat cu fata spre Kiseleff, sa poata trece pe sub Arcul de Triumf. Erau si vreo patru barbati imbracati in camasi din portul nostru popular. Mi-a sarit imediat in ochi aceasta componenta nationalista a mitingului. Apoi coloana a trecut pe sub Arcul de Triumf si s-au asezat mai toti pe jos. Un barbat cu un megafon spunea ca sa ne aducem aminte de inaintasii nostri, care au luptat pentru patrie, sa intonam Imnul National si, „de ce nu, ca doar suntem romani”, Tatal nostru… Va las pe Dvs., stimati cititori, sa ghiciti ce fel de ideologie politica degaja o astfel de manifestare 😀 . Imnul s-a cantat, Tatal nostru nu s-a mai spus. De fapt se canta imnul, dar doua femei din fata mea incepusera sa strige din toti bojocii impotriva gazelor de sist, ca si cum ar fi vrut sa arate ca tot mitingul este impotriva exploatarii gazelor de sist, nu o manifestare cu caracter de procesiune religioasa. Altii au inceput sa urmeze exemplul celor doua. Insa mie mi s-a parut o chestie foarte originala: la un mare miting ecologist, manifestantii sa spuna, cu totii, Tatal nostru… Nu de alta, dar erau niste contraste ideologice ce meritau a fi vazute si apoi discutate intr-un seminar de stiinte politice.

Oricum, interesant ce se intampla! 🙂

DE citit si pozitia UE in privinta gazelor de sist

Gandul

Uniunea Europeană pune o primă frână GAZELOR DE ŞIST: cum vor avea ţăranii din Pungeşti un cuvânt de spus asupra proiectului Chevron

Se arata, printre altele, ca:

„Cu o săptămână înainte de „răscoala din Pungeşti”, Vaslui, împotriva americanilor de la Chevron, Parlamentul European a votat un raport care, dacă ar fi adoptat şi de Consiliu, ar stabili primele reguli la nivel european pentru explorare şi extracţie prin fracturare hidraulică a hidrocarburilor neconvenţionale, între care gazele şi petrolul de şist.

Mai exact, legislativul european a adoptat o propunere legislativă care ar modifica Directiva privind impactul asupra mediului (EIA) în vigoare, impunând studii de impact pentru toate proiectele care presupun fracturare hidraulică. Alte prevederi se referă la consultarea populaţiei europene în cazul acestor proiecte, publicarea anumitor informaţii despre ele de către companiile dezvoltatoare şi încearcă propunerea unor măsuri pentru a preveni conflictele de interese în acest domeniu. Concret, o companie precum Chevron nu va putea derula proiecte de explorare şi exploatare a gazelor de şist fără să vină mai întâi cu un studiu de impact asupra mediului şi fără să consulte populaţia din Pungeşti.

„Practic, ceea ce s-a votat în Parlamentul European a fost modificarea unei Directive a UE cu scopul de a introduce proiectele de exploatare a gazelor de şist pe lista proiectelor care vor necesita studii de impact din punct de vedere al efectelor asupra mediului înconjurător. Parlamentul a votat că aceste studii vor trebui efectute a priori, precum şi caracterul de obligativitate al lor”, a explicat pentru gândulDoru Franţescu, policy director al VoteWatch.eu, organizaţie care se ocupă cu monitorizarea Parlamentului şi a Consiliului UE. […]

„Vin alegerile. Dacă s-ar putea, oprim tot”

De cealaltă parte, europarlamentarul Marian-Jean Marinescu (PDL, PPE) a comentat pentru gândul că raportul nu afectează cu nimic situaţia din România, pentru că în ţara noastră este oricum nevoie de aviz de mediu pentru explorare şi exploatare a hidrocarburilor neconvenţionale. Propunerea de modificare a Directivei EIA este doar un gest populist de partea legiuitorului european, ne-a declarat Marinescu. „Vin alegerile. Eu am văzut şi celălalt Parlament (legislatura anterioară, n.red.), dar nu era chiar aşa. Este populism! Dacă s-ar putea, oprim tot – energie atomică şi tot – , stingem lumina şi eventual ne mutăm în cort”, a declarat europarlamentarul român, care consideră că „nu e normal să ai studii de mediu pentru tot”.

Marinescu a mai declarat că, în ceea ce priveşte amendamentele controversate supuse separat la vot, el s-a pronunţat pentru impunerea studiilor de mediu în cazul exploatării prin fracturare hidraulică, dar împotriva studiilor pentru explorare.

“Revizuim această legislaţie cheie pentru a o alinia cu noile priorităţi ale Europei, cum ar fi solul, utilizarea resurselor şi protecţia biodiversităţii. Fracturarea hidraulică ridică anumite îngrijorări. Stabilim criterii clare pentru a evita conflictele de interese şi pentru a implica publicul”, a spus raportorul Andrea Zanoni, potrivit unui comunicat al Parlamentului European. Directiva privind impactul asupra mediului (EIA) se aplică atât proiectelor private, cât şi celor publice.

Prevederile legislaţiei europene în vigoare

Scopul raportului votat de Parlament, susţinut de o coaliţie de centru-stânga, este, spun autorii săi, de a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii publice, stabilind un nucleu de cerinţe minime la nivel european – lăsând, în acelaşi timp, multe aspecte importante la latitudinea statelor – pentru evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului, în conformitate cu Strategia Europa 2020.

Legislaţia actuală reglementează doar proiectele de extracţie de gaze naturale cu un volum de cel puţin 500.000 de metri cubi pe zi. Prin comparaţie, raportul PE, construit de la propunerea Comisiei, vrea să acopere toate proiectele, dat fiind că, de regulă, exploatarea de şisturi se face într-un volum mai mic. Deputaţii europeni vor, în aceste condiţii, studii de impact obligatorii pentru toate explorările şi exploatările hidrocarburilor convenţionale, fie gaze şi petrol de şist, gaze de cărbune sau alte asemenea hidrocarburi, indiferent de cantitatea extrasă. Condiţia este ca metoda de explorare şi exploatare să fie tehnica de fracturare hidraulică. Aceiaşi europarlamentari propun şi măsuri de asigurare a informării şi consultării publicului pentru astfel de proiecte.

Principalele neajunsuri identificate de europarlamentari în legislaţia europeană de mediu în vigoare se referă la trei mai capitole: procedura de evaluare a proiectelor, calitatea studiilor de mediu şi neconcordanţele din cursul evaluărilor de impact sau în raport cu alte prevederi legislative. […]

Comisia Europeană, pentru Gândul: Gazele de şist, încă prea noi

Anul trecut, Comisia Europeană declara pentru gândul, în contextul protestelor din România privind explorările Chevron, că este prea devreme pentru a avea un cadrul legislativ privind şisturile în Europa. Janez Potočnik, comisarul european pentru Mediu, aştepta, la acea vreme, să vadă în ce direcţie merg planurile de exploatare a gazelor de şist în Europa pentru a se putea pronunţa pe acest subiect, a declarat pentru gândul purtătorul acestuia de cuvânt, Joe Hennon.

„Gazele de şist nu sunt bune sau rele. Deocamdată, sunt un lucru destul de nou, iar oamenii încă evaluează efectele asupra mediului, avantajele şi aşa mai departe”, a afirmat reprezentantul comisarului Potočnik. „Pentru moment, (exploatarea, n.red.) rămâne doar la latitudinea statelor membre. La fel ca în cazul altor resurse, trebuie se respecte legile de mediu, care sunt aceleaşi. Pentru moment, suntem mulţumiţi că aceste legi se respectă”, a mai declarat pentru gândul Joe Hennon.

La finele anului trecut, Parlamentul European a dezbătut şi supus la vot două propuneri de rezoluţie despre gazele de şist – una despre efectele industriale (raportor Niki Tzavela), alta despre impactul asupra mediului. Textele au fost nelegislative (UE nici nu are cum să impună legi energetice statelor membre) şi au trecut cu majorităţi confortabile. După ce au fost votate separat şi respinse mai toate amendamentele-cheie, însă, care cereau, de exemplu, o infrastructură adecvată explorării şi exploatării gazelor de şist, au rămas doar „scheletele” acestor rezoluţii, fără nimic substanţial.”

Update – un articol ce cred ca ar fi trebuit scris acum trei ani…

Gandul

O întrebare de 1,8 miliarde de dolari: de ce nu vor ruşii de la Gazprom concurenţa americanilor de la Chevron în România

Se arata ca:

„1,8 miliarde de dolari plăteşte România anual pe gazele pe care le importă de la ruşi. 20% din consumul necesar într-un an provine de la distribuitorii Gazprom. Dependenţa energetică a României de gazul rusesc este mai redusă decât a altor ţări, în condiţiile în care Macedonia şi Serbia, spre exemplu, depind în proporţie de 100% de Gazprom şi distribuitorii săi, Bulgaria în proporţie de 90%, iar Polonia în proporţie de peste 60%.

Dacă anul acesta, în primele şase luni, preţul mediu a fost de aproape 400 de dolari pe mia de metri cubi de gaz rusesc, anul trecut ţara noastră a plătit în jur de 539 de dolari pe mia de metri cubi, un preţ mai mic faţă de Macedonia, total dependentă, care a dat 564 de dolari pe mia de metri cubi, dar mai mare faţă de Bosnia 515 dolari, Polonia 526 de dolari, Cehia 503 dolari şi Bulgaria 501 dolari. În 2012, factura totală a gazelor ruseşti s-a ridicat la 6,2 miliarde de lei, adică 1,8 miliarde de dolari.

Dependenţa României de gazul furnizat de Gazprom reprezintă în acest moment o vulnerabilitate de securitate energetică, în condiţiile în care Rusia poate jongla cum vrea cu preţul gazelor pe care le vinde, permiţându-şi astfel să pună presiune pe alte subiecte din agenda geopolitică a ţării noastre. Tocmai această problemă încearcă să o rezolve România. În contextul în care alte proiecte de aprovizionare cu gaz, care să nu implice Rusia, au picat sau stagnează – proiectul Nabucco sau conducta AGRI din Azerbaidjan, ţara noastră se află în poziţia de a fi nevoită să găsească surse alternative. Exploatarea gazelor de şist reprezintă una dintre ele. În aceste context, implicarea în proiect a americanilor de la Chevron nu se traduce atât prin încercarea Bucureştiului de a-şi asigura independenţa, cât prin opţiunea de securitate energetică pe care o face România între Rusia şi Statele Unite.

Chiar dacă nu asistăm atât la un meci geopolitic în logica Războiului Rece, între SUA şi Rusia, ci mai ales la ciocnirea unor interese comerciale, reprezentate la momentul actual de americanii de la Chevron şi de ruşii de la Gazprom, tensiunile apărute din cauza gazelor de şist îşi au originea în această dispută, iar implicaţiile pentru România sunt, în special, de natură geopolitică, şi mai puţin comercială.

În plină ofensivă după eşecul proiectelor care i-ar fi slăbit poziţia dominantă în regiune, este lesne de înţeles de ce Rusia nu priveşte cu ochi buni dezvoltarea unor surse alternative de energie, aşa cum sunt gazele de şist sau hidrocarburile din Marea Neagră, concesionate de România americanilor care estimează că doar exploatarea în perimetrul Mării Negre ar putea asigura jumătate din consumul intern necesar pentru gaze naturale. De asemenea, potrivit studiilor, România se află pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte potenţialul de explorare al gazelor de şist, după Franţa şi Polonia.

Pe de altă parte, SUA se află de câţiva ani într-un stadiu pe care analiştii economici îl caracterizează drept „o revoluţie” energetică: americanii au început să producă mai mult gaz decât consumă şi în câţiva ani pot deveni exportatori neţi de energie. Acest lucru se datorează în mare parte exploatării agresive a gazelor de şist. Expansiunea energetică a SUA poate avea ca efect scăderea preţurilor mondiale la gaze şi petrol, precum şi eliminarea nevoii de a importa gaz, lucruri care intră în conflict cu interesele comerciale ale Rusiei.

Pentru România, discuţia privind exploatarea gazelor de şist nu se rezumă însă numai la dimensiunea geopolitică. Dincolo de a explica avantajele unei opţiuni strategice de securitate energetică, este nevoie şi de o discuţie aplicată şi adaptată realităţilor interne. Pentru că protestele din Bucureşti şi revolta de la Pungeşti împotriva Chevron nu poate fi tradusă în termenii unei respingeri categorice a americanilor, ci este mai degrabă justificată de elemente tehnice şi financiare. Pe de o parte, metoda fracturării hidraulice, în contextul cutremurelor repetate din ultima vreme de la Galaţi, amplifică temerea populaţiei privind insecuritatea seismică. Fracturarea hidraulică este însă o metodă folosită în România de foarte mulţi ani, doar că nu în extragerea gazelor de şist, iar intensitatea seismică în urma acestui procedeu este de 2-2,5 grade, aproape imperceptibilă în condiţiile în care se produc la o adâncime mare.

Un al doilea aspect de menţionat este raportul cost/beneficiu pe care îl au românii în urma acestor exploatări. Dincolo de un preţ scăzut la gaz, comunităţile din zonele unde sunt trasate perimetrele gazeifere se consideră excluse de la profit. Asta în condiţiile în care, în România, banii merg la stat, iar cetăţenii pot fi expropriaţi fără să poată contesta decizia. În SUA, banii merg mai întâi la cetăţenii care au drept de proprietate asupra resurselor minerale găsite pe terenurile lor.

„Suntem dependenţi de importul de gaze şi avem o singură sursă de import: Rusia”

Dezvoltarea unor alternative la gazul rusesc este esenţială pentru ca România să nu mai fie un stat vulnerabil din punct de vedere geopolitic, explică pentru gândul analistul şi consultantul economic Aurelian Dochia.

„Suntem dependenţi de importul de gaze şi avem o singură sursă de import: Rusia. Atât din punct de vedere economic, cât şi geostrategic, nu este o situaţie de invidiat să fii dependent de o singură sursă. Pentru România, dezvoltarea unor alternative este extrem de importantă. Cred că dezvoltarea gazelor de şist este o alternativă care trebuie să stea în atenţie, ca şi zăcămintele din Marea Neagră, pentru că ele sunt singurele soluţii care oferă României nu independenţă energetică – nu de asta e vorba, ci securitate energetică. Adică asigurarea continuităţii în aprovizionarea cu gaz şi predictibilitatea preţurilor, să nu existe cineva care să le manevreze cum vrea şi să te lovească atunci când eşti vulnerabil”, spune Aurelian Dochia.

În opinia analistului, România are în acest moment trei obiective în domeniul energiei: interconectarea la nivelul UE (dacă s-ar fi preocupat mai demult de asta, europenii nu ar mai fi suferit şocurile de preţ pe timp de iarnă), dezvoltarea zăcămintelor alternative şi gestiunea stocurilor (avem capacitatea de a stoca gaze, pe timp de vară, atunci când producem mai mult decât avem nevoie).

Dacă pentru SUA şi Rusia este mai degrabă un meci comercial care se dă pentru o piaţă de desfacere, respectiv pentru o sursă de energie bună de exploatat, pentru România gazele de şist reprezintă un subiect care ţine de securitatea geostrategică, crede analistul.

Rusia este într-o ofensivă puternică şi a câştigat teren, pentru că proiectul Nabucco nu se mai face şi era o ameninţare.La fel este cazul şi acum, dacă se renunţă şi la exploatarea gazelor de şist. Nu cred că este vorba despre un meci geostrategic SUA-Rusia. Pentru Chevron nu e mare lucru acum, dacă merge, merge, dacă nu, merge în altă parte. Fără explorare, nici nu se ştie câte gaze de şist sunt şi dacă merită exploatate. Pentru România şi interesul nostru, ar trebui să ne clarificăm strategia. Pentru România, aspectul geostrategic este esenţial. În lipsa unor astfel de alternative, România rămâne vulnerabilă”, mai spune Aurelian Dochia, pentru gândul.

„Gazprom este foarte interesat să îşi păstreze poziţia de monopol. Este firesc, orice firmă îşi doreşte moartea concurenţilor”

Că în România nu asistăm la „marea luptă cosmică între ruşi şi americani”, ci doar la o ciocnire a intereselor comerciale a două mari companii explică şi Ana Otilia Nuţu, expert în energie al EFOR. Analista susţine că şi decizia României de a deschide poarta pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist este tot una comercială.

„Gazprom este foarte interesat să îşi păstreze poziţia de monopol în zonă, pentru a putea pune preţuri foarte mari. Este firesc, orice firmă îşi doreşte moartea concurenţilor. Nu cred că asistăm la marea luptă cosmică între ruşi şi americani. Dacă gazele de şist nu vor fi exploatate, de asta va beneficia Rusia, dar nu în mod direct. Nu cred că este vorba de o conspiraţie. Este o decizie pur comercială. Noi avem rezerve de gaze şi în acelaşi timp importăm gaze din Rusia. Când piaţa gazelor se va liberaliza, sperăm că prin 2016-2017, toată lumea va intra în concurenţă cu toată lumea. Atunci vor deveni profitabile resurse neconvenţionale precum gazele de şist sau hidrocarburile din Marea Neagră, despre care acum nu se pune problema să fie exploatate, pentru că nu merită”, explică Ana Otilia Nuţu, pentru gândul.

Experta mai arată că în orice piaţă unde există concurenţă mare, preţurile scad, în timp ce o piaţă ţinută în cvasi-monopol favorizează preţurile mari. La fel se întâmplă cu preţul gazelor. În Marea Britanie, unde există foarte mulţi concurenţi pe piaţa gazelor, preţurile sunt mici. În Marea Britanie, Gazprom practică cele mai mici preţuri la gaz din toată Europa (în jur de 300 de dolari mia de metri cubi), cu excepţia unor state precum Ucraina sau Belarus, care au înţelegeri speciale cu Rusia. Pe de altă parte, în ţări precum Polonia sau Bulgaria, care depind în proporţie de aproape 100% de gazul ruşilor de la Gazprom, preţul depăşeste 500 de dolari pe mia de metri cubi.

Este uşor de înţeles astfel de ce Polonia a ales să deschidă masiv exploatările de gaze de şist, fiind lider european în acest domeniu. Polonezii au pus la punct, de asemenea, o lege care să reglementeze aceste exploatări. Europa este însă divizată pe acest subiect: Franţa, de exemplu, a interzis exploatarea gazelor de şist. De ce această divizare, dacă sursele alternative de energie sunt benefice? Pentru că nu toată lumea are nevoie de ele, arată experta de la EFOR.

„Una e să fii Polonia, o ţară din Estul Europei, dependentă de Gazprom, pe care o strânge cu uşa şi UE, pentru că emite prea mult dioxid de carbon din cauza termocentralelor pe cărbuni. Alta e să fii Franţa, care eşti un beneficiar direct al exploatării gazelor de şist de către SUA. Din cauza producţiei din SUA, gazul lichefiat nu mai ajunge să fie importat în SUA, ci în Vestul Europei, pentru că americanii nu mai au nevoie de el. Astfel, Franţa are ocazia să aştepte şi să vadă ce se întâmplă în Est cu gazele de şist, ce urmări şi ce riscuri apar”, spune Ana Otilia Nuţu, pentru gândul.

Schimbarea la faţă a României, pe gazele de şist: în 2012 ba, în 2013 da

De ce şi-a schimbat însă România brusc viziunea în acest domeniu, din 2012 în 2013? O explicaţie poate fi lobby-ul puternic făcut de SUA la nivel guvernamental – vezi cazurile fostului ambasador SUA la Bucureşti Mark Gitenstein, precum şi consilierul onorific al lui Victor Ponta, colonelul american Wesley Clark, ambii angajaţi, consultanţi sau beneficiari de fonduri de la companii americane cu interese în domeniu, inclusiv Chevron. O altă explicaţie este lipsa de coerenţă şi populismul USL.

„Este politicianism, încercarea de a-ţi prinde adversarul cu ceva, chiar dacă acel ceva se dovedeşte a fi nimic. Este greu să repari ce ai stricat. Întotdeauna schimbările bruşte de poziţie te fac să îţi pierzi credibilitatea. Mai mult, la noi aceste schimbări au avut un impact mare la public. Mişcările acestea de stradă nu pot fi disociate de declaraţiile politice de anul trecut. Toţi liderii politici ar trebui să stea la o masă şi să stabilească ce este în interesul României şi să termine cu exploatările politicianiste”, crede Aurelian Dochia.

Ana Otilia Nuţu crede că sunt două variante pentru a explica această piruetă a Guvernului României faţă de gazele de şist. Prima, o motivaţie „suspectă”, care nu poate să fie pusă doar pe seama proastei guvernări: „Aceiaşi guvernanţi în mai 2012 au venit cu o moţiune de cenzură care a dat jos Guvernul, printre altele pentru că sprijinea gazele de şist. Au venit ei în funcţie şi au impus un moratoriu pe gaze de şist, care nu s-a mai realizat însă. După alegeri, am asistat însă la o susţinere entuziastă. Este suspect şi un semnal foarte prost pentru cine vrea să investească aici. La fel la nivel local, s-au făcut referendumuri unde lumea a votat covârşitor contra exploatării de gaze prin fracturare hidraulică. Au existat autorităţi care au refuzat să dea avize de mediu, dar acum, de curând, au dat aceste aprobări”.

A doua variantă, mai idealistă, este că americanii de la Chevron le-au adus guvernanţilor de la Bucureşti nişte argumente atât de bune, încât i-au convins că România va beneficia mult de pe urma gazelor de şist. „Atunci, ar putea la fel de bine să convingă şi publicul. Problema este că aceste decizii se iau foarte netransparent”, spune Nuţu.

Ce câştigă românul de rând: o întrebare la care Guvernul nu a răspuns

Tensiunile sociale din Bârlad şi din Vaslui, pe tema gazelor de şist, precum şi decizia de astăzi a Chevron de a suspenda temporar explorarea de la Pungeşti constituie o oportunitate pentru Guvern să iasă din obscuritate şi să pună pe masă nişte teme de discuţie majore, în acest domeniu.

Unul ar fi, crede experta EFOR, modul în care comunităţile locale trebuie să profite de pe urma unor astfel de exploatări, în contextul în care regimul proprietăţii asupra resurselor din subsol nu este ca în SUA, unde cetăţeanul în curtea căruia s-a găsit petrol sau gaz negociază direct cu firma care vrea să exploateze. Momentul este propice, spune Nuţu, pentru că în 2014 o clauză din contractul Petrom cu OMV expiră, iar lucrurile ar putea fi renegociate.

„Acum, dacă aş fi localnic nici mie nu mi-ar conveni: nu aş avea nimic de câştigat de pe urma exploatării, nici nu este clar dacă mă expropriază când începe exploatarea, nici dacă trag ţeava pe sub casa mea. Oamenii ar fi însă mult mai interesaţi dacă se exploatează la ei în curte. De aceea la noi ar trebui să se discute cum facem să aibă şi comunitatea locală de câştigat, pentru că altfel oamenii ajung să aibă senzaţia că sunt traşi pe sfoară.

În 2014, expiră clauza de stabilitate din contractul cu Petrom, privind impozitarea hidrocarburilor. Acesta ar fi un moment foarte bun să se discute impozitarea şi redevenţele pe hidrocarburi. Acum este mult mai simplu pentru stat să pună accize drastice pe hidrocarburi, pentru că nu pot modifica impozitarea sau redevenţa. Ar mai trebui să se stabilească câţi din aceşti bani impozitaţi rămân la bugetul de stat şi câţi merg la comunităţile locale, pentru că localnicii sunt cei care suferă cel mai mult când vine vorba de aceste exploatări”, explică Nuţu, pentru gândul.”

DE citit si…

HARTA intereselor energetice ale americanilor şi ruşilor în România

GAZELE DE ŞIST, pe înţelesul tuturor. Care sunt adevăratele riscuri şi beneficii ale exploatării lor în România

Băsescu a discutat cu Ponta înainte de vizita în SUA. „Retragerea trupelor americane din Afganistan, prin România”

Băsescu: Atacul asupra lui Barbu „nu trebuie tolerat”. Reacţia preşedintelui după protestele de la Pungeşti

 

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 18, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Cateva ganduri pe tema esecului privatizarii CFR Marfa

Iata ca dupa Oltchim si Posta Romana, CFR Marfa este un al treilea esec la Guvernului Ponta in materie de privatizari. Cam prea multe esecuri sau, daca doriti, „succesuri”… Interesant este ca la noi 80% din privatizarile derulate in decursul anilor au fost un esec, dar fara sa se intrevada o situatie economica mai buna a tarii. Eu am impresia ca lucrul asta nu prea da de gandit celor care ii alegem si ne conduc. Companii cu datorii foarte mari raman din nou in custodia statului, ca si cum statul nostru ar avea bani cu duiumul si si-ar permite sa tina companii dovedit neperformante. Daca asa stau lucrurile atunci de ce ne tot plangem? Eu nu am vazut in toti anii scursi de la Revolutia din ’89 incoace ca statul roman ar avea capacitatea de a administra in mod performant intreprinderi. Nu ne putem sa ne laudam cu asa ceva. In alte parti or fi intreprinderi de stat performante si bine conduse. In niciun caz in Romania. Iar pierderile acestor intreprinderi de stat sunt enorme. Se tot vorbeste despre coruptia de la stat si este prezentata drept principala cauza pentru faptul ca lucrurile nu merg bine. Sigur, se pot face analize laborioase in acest sens. Un lucru este cert: incapacitatea statului roman de a administra performant intreprinderile sale este cronica. Nu cred ca doar coruptia din sistem este cauza. Mi se pare ca e vorba si de nestiinta a ceea ce inseamna un management performant. Din pacate, si trebuie, cred, s-o recunoastem statul nostru nu are oameni competenti care sa poata pune pe profit aceste companii de stat. De aceea, judecand inductiv, faptul ca raman la stat nu va aduce nimic bun tarii. Se vor amplifica pierderile. Cu greu pot sa-mi imaginez ca am putea iesi dintr-o astfel de paradigma. Din aceasta cauza privatizarea CFR Marfa (si nu numai) reprezinta, dupa parerea mea, o necesitate economica, datorita faptului ca statul nici nu are banii necesari ca sa suporte pierderi din ce in ce mai mari. Pentru ca in loc sa faca bogate investitii publice trebuie cumva sa suporte aceste pierderi uriase provocate de intreprinderile de stat neperformante, care nici nu contribuie la bugetul de stat.

Gandul

Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Patronul GFR nu a adus banii până la expirarea termenului, invocând neîndeplinirea condiţiilor contractuale

Se arata ca:

„Privatizarea CFR Marfă a eşuat, iar contractul încetează pe deplin drept, potrivit unor surse din Ministerul Transporturilor. Reprezentanţii Ministerului Transporturilor susţin că sunt condiţii din contract „neîndeplinite independent de voinţa părţilor”, în timp ce GFR acuză comisia de privatizare că nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau.

„Sunt condiţii suspensive neîndeplinite independent de voinţa părţilor. Acuzaţiile domnului Gruia Stoica sunt nefondate că vina ar aparţine Ministerului Transporturilor. Ca atare, conform condiţiilor contractuale, contractul încetează pe deplin drept. În acest moment, dificultatea este la GFR să îşi asume şi să accepte nefinalizarea (contractului n. n.), ei neavând bani să plătească şi bazându-se pe prelungirea care nu a fost acordată”, au declarat pentru gândul surse din Ministerul Transporturilor.

Gruia Stoica: Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului

Pe de cealaltă parte, Gruia Stoica a declarat, într-un comunicat remis gândul luni seara, că „am fost chemaţi să ni se comunice că nu este posibil să facem plata şi să finalizăm pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile suspensive”.

“Am fost astăzi chemaţi la Ministerul Transporturilor pentru a fi informaţi de către Comisia de Privatizare că nu putem fi invitaţi să plătim restul de bani pentru pachetul de 51% din CFR Marfă,pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive ale contractului de privatizare.
Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea structurii acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu avea timpul necesar pentru a-şi da avizul. În aceste condiţii, am fost convocaţi să luăm la cunoştinţă imposibilitatea finalizării privatizării”, a declarat Gruia Stoica.

Stoica susţine că „dacă ministerul va fi de acord să renunţe la clauza de confidenţialitate, veţi vedea că există o ordine clar stabilită a paşilor care trebuie făcuţi până să se poată ajunge la plata preţului. Plata pe care trebuia să o facă GFR era doar ultimul dintre aceşti paşi”.

În comunicatul de la GFR se mai arată că, în plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat, arată GFR.

„Îmi pare rău că lucrurile s-au încheiat aşa”

“Îmi pare rău că lucrurile s-au încheiat aşa, noi ne-am îndeplinit întotdeauna obligaţiile la termen şi în mod complet. Nu este treaba mea să emit judecăţi despre cine este de vină, dar pot să vă spun cât de dezamăgit sunt de modul în care s-au desfăşurat lucrurile. Îmi pare rău nu doar pentru impactul asupra Grup Feroviar Român şi a mea, ci şi pentru cei 11.000 de angajaţi ai CFR Marfă, pentru că nu avem acum o privatizare de success cu o companie românească şi pentru cum se va vedea asta în afara ţării”, a mai declarat Gruia Stoica.

„Privatizarea a avut condiţii suspensive  – fără de care nu se poate finaliza –  şi obligativităţi. Îndeplinirea condiţiilor nu ţin de vânzător sau cumpărător. De exemplu conversia datoriilor în actiuni, care s-a realizat, dar nu depindea de cele două părţi. Avizul băncilor, au fost notificate, aceasta era obligaţie. Nu s-a obţinut de la toate. După îndeplinirea condiţiilor se putea face plata”, au explicat pentru gândul surse guvernamentale.”

Mănescu: Cumpărătorul ar fi putut plăti pentru CFR Marfă; privatizarea va fi reluată

Se arata ca:

English: Ramona Nicole Mănescu is a Romanian l...

English: Ramona Nicole Mănescu is a Romanian lawyer and politician. (Photo credit: Wikipedia)

„Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat luni seara că Grup Feroviar Român (GFR) ar fi putut plăti pentru acţiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat.

„Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiţii la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului, condiţie îndeplinită de vânzător, o altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia (în luna iunie – n. r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a afirmat Mănescu.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR.

În plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat”, potrivit GFR.

Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a mai spus Mănescu.

Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român, a declarat că va participa la o nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI ca, în cazul în care tranzacţia nu este finalizată, să vândă pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului a expirat luni, nefiind prelungit de către Guvern.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii: emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă; finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii; obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător şi semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu poate da avizul până luni, termenul limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă.

Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate, va avea loc sub condiţia semnării unui contract de escrow unde cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei. Pentru finalizarea privatizării GFR ar fi trebuit să mai achite 170 milioane de euro.

În luna iunie, GFR a fost declarat câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni” (subl. mea)

Stoica spune că va participa din nou la privatizarea CFR Marfă, dacă procesul va fi reluat

Se arata ca:

„Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român, a declarat că va participa la un nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat, după ce transferul pachetului majoritar de acţiuni a eşuat pentru că nu au fost îndeplinite toate condiţiile solicitate.

„Voi participa de o sută de ori dacă CFR Marfă va fi scoasă la privatizare de o sută de ori”, a declarat Stoica.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI ca, în cazul în care tranzacţia nu este finalizată, să vândă pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului a expirat luni, nefiind prelungit de către Guvern.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii: emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă; finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii; obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător şi semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu poate da avizul până luni, termenul limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă.

Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate, va avea loc sub condiţia semnării unui contract de escrow unde cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei. Pentru finalizarea privatizării GFR ar fi trebuit să mai achite 170 milioane de euro.

În luna iunie, GFR a fost declarat câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni”

Romania Libera

Fenechiu, despre privatizarea CFR Marfă: România e o ţară de nebuni. Contractul ar fi trebuit prelungit

Se arata ca:

„Fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, a declarat, marţi seară, în cadrul unei emisiuni la B1 TV, că în licitaţia pentru privatizarea CFR Marfă au intrat 12 companii, printre care şi investitori ruşi şi chinezi, dar prioritate au avut investitorii români.

”Mi-s dragii străinii care vor să investească în ţara noastră, dar nu îi putem da pe investitorii români la coş”, a declarat Fenechiu.

Fostul ministru al Transporturilor a spus că nu crede că investitorii din China ar fi venit în România să dezvolte sistemul de transport feroviar.

E o ţară de nebuni, toată lumea îşi dă cu părerea despre orice, analiştii politici se cred experţi în orice”, a mai spus Fenechiu, întrebat ce părere ar putea avea cetăţenii şi investitorii despre subiectul privatizării CFR Marfă.

Dacă nu anunţam câştigătorul pe 20 iunie, nu aveam acum acord cu FMI„, a declarat Relu Fenechiu.

Fostul ministru al Transporturilor a declarat că a oprit furturile şi găurile din companii.

„Chiar dacă CFR Marfă nu s-a privatizat, este o companie pe care şi-o doresc mulţi, pentru că a arătat că este o companie profitabilă. Am venit la minister şi am făcut-o profitabilă şi am arătat că am oprit furturile şi găurile din companii„, a declarat Fenechiu.

„M-am consultat cu juriştii şi înclină spre ideea că acest contract ar fi trebuit prelungit„, a spus Fenechiu, care a adăugat că „este făcut foarte bine, contractul nu permite nici un fel de interpretări” şi că „nu e o vină a cumpărătorului, fără răspunsul Consiliului Concurenţei”.

Despre Gruia Stoica, fostul ministru al Transporturilor a declarat că este „un om de afaceri foarte abil şi dificil„.

Referitor la dosarul „Transformatorul”, Relu Fenechiu a declarat că a făcut „treabă bună în ţara asta” şi a adăugat că e bucuros atunci când lumea îl încurajează şi când îi apreciază munca: „mă vede lumea pe stradă şi îmi spune mult succes, o să treacă şi treaba asta cu dosarul”.”

STRATEGII OBSCURE. Transporturile şi-ar fi dorit ca Gruia Stoica să fie mai înţelegător
Privatizarea CFR Marfă a intrat în faza justificărilor post-eşec

Se arata ca:

Statului nu i-a fost suficient un an pentru a obţine avizul creditorilor CFR Marfă privind vânzarea a 51% din acţiuni. Alte două luni şi jumătate i-au fost necesare pentru semnarea contractului ulterior desemnării câştigătorului. Consecinţa acestor bâlbâieli este ratarea privatizării.

La un an de la demararea privatizării CFR Marfă, Ministerul Transporturilor nu a reuşit să obţină acordul creditorilor companiei de stat privind trecerea pachetului de 51% din acţiuni din mâinile statului în cele ale unui investitor privat. Acesta a fost unul dintre angajamentele luate de stat faţă de investitorul GFR în procedura de privatizare. Incălcarea obligaţiei a fost una dintre principalele cauze ce au dus la eşuarea privatizării zilele trecute. Neobţinerea avizului Consiliului Concurenţei (CC) a fost o a doua cauză.

Ce paşi prevede legea?

Potrivit HG 526/2013, semnată în vara acestui an privind privatizarea CFR Marfă, plata pachetului de acţiuni trebuia să respecte o anumită procedură. Acţiunile se achitau printr-o plată integrală care are loc la data finalizării. ”Modalitatea de plată a preţului de cumpărare a pachetului de acţiuni ce face obiectul vânzării-cumpărării este plata integrală, la data finalizării”, spune hotărârea. ”Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni (…) va avea loc sub condiţia (…) realizării condiţiilor suspensive prevăzute”. Una dintre aceste condiţii suspensive este ”obţinerea de către vânzător, după caz, de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii, a acordului acestora cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii prezentului contract”. Tocmai acesta este punctul care a dus la blocajul privatizării.

Mănescu are conştiinţa împăcată

Deşi nu a reuşit nici ea şi nici predecesorii săi să obţină acordul creditorilor CFR Marfă privind modificarea structurii acţionariatului, ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu susţine că statul şi-a îndeplinit obligaţiile. „Vă spun cu toată responsabilitatea că Ministerul Transporturilor şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale” a declarat ea luni într-o conferinţă de presă susţinută după eşec. Cu toate acestea, ministrul şi-ar fi dorit ca Gruia Stoica să verse şi diferenţa de bani renunţând la condiţiile suspensive din contract, mai precis la drepturile pe care acesta i le conferă. ”Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract (…)”, a spus ea. Ministrul recunoaşte însă că statul nu a obţinut acordul băncilor. ”Notificările au fost trimise de către Comisia de Privatizare la timp. Nu toate băncile au avizat favorabil”, a spus ea. Potrivit unor oficiali ai GFR, lista creditorilor CFR Marfă conţine nu mai puţin de 10 nume de bănci.

Informarea CC, imposibilă fără un contract semnat

Voalat, Mănescu a ţinut să acuze GFR că nu ar fi trimis la timp informaţiile către Consiliul Concurenţei, în vederea obţinerii avizului la timp. ”O altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia, însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a spus ea. Potrivit însă Consiliul Concurenţei, contractul de privatizare (semnat de abia în data de 2 septembrie deşi Gruia Stoica fusese desemnat câştigător cu două luni şi jumătate înainte, în data de 20 iunie) juca un rol esenţial în orice decizie a instituţiei. ”O decizie poate fi luată în primul rând pe baza contractului şi apoi a datelor despre piaţă”, au explicat ieri reprezentanţi ai Consiliului Concurenţei.

Disputa politică şi-a spus cuvântul

Contractul nu a fost semnat imediat după desemnarea câştigătorului sau cel puţin după adoptarea hotărârii aferente de Guvern din august din cauza războiului purtat de Guvern cu Preşedinţia pe parcursul întregii veri. Iniţial Guvernul a trimis spre avizare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), prezidat de Traian Băsescu, hotărârea de guvern privind aprobarea privatizării. Emiterea unui aviz a fost refuzată însă de CSAT căci, au explicat reprezentanţii acestuia, CSAT nu răspunde de forma concretă în care strategia de privatizare, aprobată anterior de către Consiliu, e pusă în aplicare.

Acum privatizarea se găseşte în faza în care părţile se acuză reciproc şi se gândesc dacă să ceară daune celorlalţi. Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a spus luni Ramona Mănescu. Pe de altă parte oficiali ai GFR au declarat marţi după amiază că grupul nu a luat încă o decizie privind o posibilă acţionare în judecată a Ministerului Transporturilor.” (subl. mea)

Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Ce au declarat Gruia Stoica şi Ramona Mănescu

Se arata ca:

UPDATE: Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat, luni seara, că GFR ar fi putut plăti pentru acţiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat, transmite Mediafax.

„Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiţii la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului, condiţie îndeplinită de vânzător, o altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia (în luna iunie – n.r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a afirmat Mănescu.

În ceea ce priveşte a treia condiţie, respectiv obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai CFR Marfă a acordului de modificare a structurii acţionariatului companiei, Ramona Mănescu a declarat că notificările au fost transmise de comisia de privatizare la timp, însă nu toate băncile au avizat favorabil până acum.

Ministrul Transporturilor a arătat că, în aceste condiţii, s-a aplicat prevederea din contract care spune că dacă în termen de 60 de zile nu sunt îndeplinite condiţiile acordul se desfiinţează.

Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a mai spus Mănescu.

Citeşte şi: Când va merge Guvernul Ponta la Oracolul Dealurilor şi Peşterilor?

_ _ _ _ _

UPDATE: Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul GFR, a declarat că va participa la o nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat, după ce transferul pachetului majoritar de acţiuni a eşuat pentru că nu au fost îndeplinite toate condiţiile solicitate, transmite Mediafax.

„Voi participa de o sută de ori dacă CFR Marfă va fi scoasă la privatizare de o sută de ori”, a declarat Stoica.

Reprezentanţii GFR au menţionat că nu a fost semnat procesul verbal de încetare a contractului de vânzare-cumpărare, deoarece nu s-a ajuns la o concluzie comună privind conţinutul documentului, pe care cumpărătorul l-a considerat vag. Ei au adăugat că în forma propusă se prevedea că nu au fost îndeplinite condiţiile, la modul general, fără să fie menţionat şi din responsabilitatea cui.

„Am stat şase ore şi jumătate ca să ne convingă să dăm declaraţii că nu ne vom îndrepta împtriva comisiei de privatizare”, a afirmat Gruia Stoica.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI că va vinde pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

_ _ _ _ _

UPDATE: Comisia de privatizare a comunicat Grupului Feroviar Român că privatizarea nu poate fi încheiată pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR, transmite Mediafax.

Prin urmare, ontractul se desfiinţează de drept la finalul zilei, iar GFR nu are bază legală să achite diferenţa de preţ, menţionează GFR.

„Am fost astăzi chemaţi la Ministerul Transporturilor pentru a fi informaţi de către Comisia de Privatizare că nu putem fi invitaţi să plătim restul de bani pentru pachetul de 51% din CFR Marfă, pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive ale contractului de privatizare. Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea structurii acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu avea timpul necesar pentru a-şi da avizul. În aceste condiţii, am fost convocaţi să luăm la cunoştinţă imposibilitatea finalizării privatizării. Dacă ministerul va fi de acord să renunţe la clauza de confidenţialitate, veţi vedea că există o ordine clar stabilită a paşilor care trebuie făcuţi până să se poată ajunge la plata preţului. Plata pe care trebuia să o facă GFR era doar ultimul dintre aceşti paşi”, a declarat Gruia Stoica, proprietarul GFR, într-un comunicat de presă.

În plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat”, potrivit GFR.

“Nu este treaba mea să emit judecăţi despre cine este de vină, dar pot să vă spun cât de dezamăgit sunt de modul în care s-au desfăşurat lucrurile. Îmi pare rău nu doar pentru impactul asupra Grup Feroviar Român şi a mea, ci şi pentru cei 11.000 de angajaţi ai CFR Marfă, pentru că nu avem acum o privatizare de succes cu o companie românească şi pentru cum se va vedea asta în afara ţării”, a mai afirmat Gruia Stoica.

Grup Feroviar Român consideră că membrii comisiei de privatizare nu au depus efortul necesar pentru identificarea soluţiilor din timp, în vederea definitivării cu succes a privatizării.

_ _ _ _ _

UPDATE: Procesul de privatizare a CFR Marfă a eşuat, dupa ce comisia de privatizare şi Grup Feroviar Român (GFR) nu au ajuns la un rezultat pentru încheierea transferului de acţiuni în proprietate privată, au declarat surse apropiate discuţiilor, citate de Mediafax.

Comisia de privatizare a arătat că tranzacţia nu poate fi încheiată pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive din hotărârea de Guvern privind transferul de acţiuni, au menţionat sursele.

Proprietarul Grup Feroviar Român, Gruia Stoica, nu a adus banii în termenul limită stabilit de Ministerul Transporturilor. Omul de afaceri acuză însă autorităţile că nu şi-au îndeplinit obligaţiile.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului expira luni, iar Guvernul a refuzat prelungirea acestuia. GFR a cerut, duminică, Ministerului Transporturilor să desecretizeze contractul, precum şi implicarea directă a ministrului de resort, Ramona Mănescu, pentru a se evita un eşec al privatizării.

Ramona Mănescu a cerut secretarului de stat Cristian Ghibu, preşedinte al comisiei de privatizare, şi consultanţilor Deloitte şi Muşat şi Asociaţii să transmită un punct de vedere privind evoluţia, momentul şi paşii următori în această privatizare.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii:

– emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă;

– finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii;

– obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului;

– creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător;

– semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu a dat avizul până luni. Finalizarea tranzacţiei cu pachetul de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi transferul titlului de proprietate, va avea loc doar cu  condiţia semnării unui contract de escrow prin care cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei.

GFR a fost declarat câştigător, în iunie, în procesul de privatizare a CFR Marfă, preţul pentru cele 51% din acţiuni fiind de 202 milioane de euro.

––

Luni, 14 octombrie, este ultima zi în care Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român (GFR), firma care a câştigat licitaţia pentru pachetul de 51% din compania CFR Marfă, poate depune suma de 170 de milioane de euro pentru preluarea transportatorului de stat. Unii politicieni cred însă că privatizarea CFR Marfă va fi un eşec.

Citeşte şiCe are în spate şi de ce nu s-a terminat povestea CFR Marfă

Fostul premier Emil Boc consideră că privatizarea CFR Marfă va fi un eşec, spunând că, potrivit Legii lui Murphy, „ce începe prost se termină şi mai prost”.

„Cred că marca acestui Guvern este marca eşecului, nu văd de ce CFR Marfă ar face o excepţie, pentru că toate auspiciile conduc spre eşec, aşa cum a fost cu Oltchim şi cu celelalte proiecte începute, că e vorba de regionalizare, de revizuirea Constituţiei, la fel, şi privatizarea CFR Marfă va fi sortită eşecului. Legea lui Murphy se aplică şi aici: orice începe prost se termină şi mai prost. Nu văd de ce ar fi o excepţie de la Legea lui Murphy”, a spus Boc, citat de Mediafax.

Potrivit acestuia, soluţia în cazul CFR Marfă ar fi „o privatizare corectă, în interes public, nu în interesul politicienilor”.

CITEŞTE ŞI: Scandal Ponta-Băsescu pe tema posibilului eşec al privatizării CFR Marfă

Hotărârea de Guvern privind privatizarea CFR Marfă a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 14 august 2013. Potrivit acestui act normativ, termenul de finalizare a transferului de proprietate a fost stabilit la 60 de zile calendaristice. Proprietarul GFR, Gruia Stoica, susţine că el va respecta toate dispoziţiile contractului.

Compania GFR a anunţat însă duminică, 13 octombrie, că privatizarea CFR Marfă s-ar putea să nu se realizeze luni.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat însă, în urmă cu aproximativ o săptămână, că privatizarea societăţii de stat CFR Marfă ar putea face în viitor obiectul cercetărilor penale ca urmare a numeroaselor nereguli înregistrate în cursul procedurii, a declarat luni preşedintele Traian Băsescu.

CITEŞTE ŞI: Cele cinci nereguli de la CFR Marfă

„Nu mai continuaţi modificarea condiţiilor în care să se facă plata la CFR, pentru că nu există nici o justificare, în raport cu ce va spune Consiliul Concurenţei (…) Nu aş vrea să ni se spună, peste vreo doi-trei ani, că ori eu am lăsat de pe acum, prin testament prezidenţial: «Luaţi-i pe cei care au condus privatizarea CFR Marfă!», sau să dea vina pe viitorul preşedinte, că «Uite, din cauza viitorului preşedinte ne-a luat DNA». Nu, băieţi, dacă o să vă ia, o să vă ia exact pe ce aţi făcut până acum în procesul de privatizare”, a spus şeful statului.

În replică, premierul Ponta a declarat, duminică, referindu-se la CFR Marfă, că, „după ce preşedintele a dat ordin să fie luaţi toţi de DNA”, funcţionarii sunt „temători”, în replică Preşedinţia transmiţând că, dacă vreun funcţionar, ministru sau premierul au încălcat legea, „atunci au toate motivele să fie temători”.

Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a cerut secretarului de stat Cristian Ghibu, preşedintele comisiei de privatizare a CFR Marfă, şi consultanţilor Deloitte şi Muşat şi Asociaţii să transmită luni un punct de vedere privind evoluţia, momentul şi paşii următori în această privatizare.

Grup Feroviar Român (GFR) a cerut duminică Ministerului Transporturilor să facă public contractul de pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni la CFR Marfă, solicitând totodată implicarea directă a ministrului de resort, Ramona Mănescu, în vederea evitării unui eşec al privatizării.

Banii pentru CFR Marfă provin de la bănci din America

Gruia Stoica a precizat, săptămâna trecută, că GFR deţine banii pentru cumpărarea CFR Marfă, aceştia fiind obţinuţi de la instituţii financiare foarte importante, „care nu vin din partea de est”, adugând că majoritatea banilor sunt „din America”, de la bănci.

CITEŞTE ŞI: Gruia Stoica: Plătim fără avizul de la Consiliul Concurenţei

El a mai spus că nu ştie dacă Ministerul Transporturilor şi-a îndeplinit în acest moment toate obligaţiile, dar vineri va avea loc o întâlnire cu reprezentanţii instituţiei.” (subl. mea)

In principal putem identifica doua cauze ale esecului:

1. „Ministerul Transporturilor nu a reuşit să obţină acordul creditorilor companiei de stat privind trecerea pachetului de 51% din acţiuni din mâinile statului în cele ale unui investitor privat. Acesta a fost unul dintre angajamentele luate de stat faţă de investitorul GFR în procedura de privatizare

2.”Neobţinerea avizului Consiliului Concurenţei (CC) a fost o a doua cauză”

La care se adauga cele scrise in rapoartele serviciilor secrete, desigur. Dupa parerea mea, scandalul dintre Palate este componenta politica a acestei privatizari: Basescu doreste sa loveasca in USL si in Ponta pentru ca sa dea posibilitatea Miscarii Populare sa se afirme. Ponta doreste sa loveasca in Presedinte pentru a-i zadarnici planurile politice. Insa eu cred ca adevarul e altul: nu s-a dorit, nici de catre Basescu si nici de catre Ponta. sa se realizeze aceasta privatizare. Cauzele reale raman, ce-i drept obscure, ascunse marelui public.  Gruia Stoica a facut precizarea ca banii provin din America, nu din Rusia, cum lasa sa se inteleaga Presedintele si anume ca s-ar fi dus „prin Rusia” sa obtina bani, scotand in evidenta astfel si o componenta geopolitica a acestei privatizari…

Acuma stiti cum e? Nici nu are importanta din ce cauza s-a ratat aceasta privatizare din moment ce 80% din privatizari au fost ratate de-a lungul vremii. Noi ne-am priceput sa le ratam si am ajuns intr-o situatie economica dezastruoasa: una din cele mai sarace tari din UE!! Eu am atras aici atentia asupra unui pericol ce ar putea sa pandeasca economia romaneasca in 2014: intrarea in recesiune.

DE citit si editorialul Leliei Munteanu din Gandul:

Ultima speranţă: noul DNA

Se arata ca:

„Mi-e din ce în ce mai limpede, văzând eşecul de succes al privatizării CFR Marfă, că România are nevoie urgentă de un nou DNA – Direcţia Naţională Antiprostie.

Unde se sfârşeşte corupţia şi de unde începe prostia euforică în chestiunea privatizării CFR Marfă? Nu trebuie să fii poet, ca fostul ministru al Economiei, ca să înţelegi operaţiunea. Compania care a căpuşat CFR Marfă o câştigă la licitaţie, după ce Comisia de privatizare are grijă ca fericita câştigătoare să rămână singură în competiţie. Crin Antonescu îl felicită pe Relu, ministrul de atunci, pentru că a găsit ”investitorul strategic” cerut de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Îl felicită şi primul ministru, după care însă, precaut, se retrage la Miami Beach.

Strategia iscusitului investitor era cunoscută şi de acari: a adus CFR în pragul falimentului, folosind pe post de căpuşă o clonă cu nume echivoc: GFR. Faptul că n-a reuşit să cumpere CFR Marfă nu e nici o pagubă. O va căpuşa în continuare. Nici nu cred c-a vrut vreodată să cumpere. Şi-a ajutat binefăcătorii din Ministerul Transporturilor să păcălească FMI. Dacă, finalmente, va scoate şi nişte bani de la Stat – în afara celor 30 de milioane pe care i-a băgat demonstrativ – cu atât mai bine pentru toţi actorii acestui vodevil economic.

Opinia publică, în dulcea ei naivitate, obişnuită cu reality-showurile guvernamentale, l-a aşteptat pe investitor să apară cu pungile de euro, ca Domnu Dan, la Oltchim (succesul anterior). Dacă i-ar fi avut, i-ar fi virat într-un depozit bancar escrow – atenţie la ultima consoană! – de care nu s-ar fi atins nimeni, până la finalizarea tranzacţiei.

Vrăjeala cu clauzele suspensive neîndeplinite de Stat, între care şi avizul Consiliului Concurenţei (se aştepta cineva să constate că nu e monopol?), dar şi explicaţiile confuze, la ceas de noapte, ale noii ministrese, sunt ultimul praf în ochi, inaintea victoriei celebrate astăzi prin felicitări reciproce.

Departe de mine gândul de a-i bănui de corupţie pe cei mai locvace susţinători ai acestei privatizări – Ponta şi Antonescu. Cred mai degrabă că ar trebui cercetaţi serios de Direcţia Naţională Antiprostie, pentru guvernare în formă continuată.”

Pe teme financiare. Cum crediteaza bancile?

Un articol foarte interesant din Romania Libera:

Băncile nu se uită deloc la firme

Se arata ca:

„Firmele se împrumută în România la cele mai mari dobânzi din Europa, însă acest lucru nu este deloc întâmplător având în vedere recordurile negative în ceea ce priveşte insolvenţele şi restanţele.

Băncile continuă să facă ceea ce au făcut cel mai bine şi în perioada de boom economic şi anume să se concentreze mai ales pe creditarea populaţiei (în măsura în care există cerere) în detrimentul finanţării firmelor însă au motive mai mult decât serioase să adopte această politică având în vedere riscul imens pe care îl implică creditarea unei firme din România. Potrivit unui studiu al Raiffeisen, băncile din România practică unele dintre cele mai mici costuri la creditele în lei pentru populaţie însă au dobânzi cu mult mai mari decât media europeană atunci când vine vorba de finanţarea companiilor. Studiul, realizat de economistul şef al băncii austriece, Ionuţ Dumitru, arată că, potrivit datelor Băncii Centrale Europene şi Eurostat, dobânda anuală efectivă la creditele de consum în lei se situa în luna iulie, pe medie, la 14,83%, în timp ce la împrumuturile similare în zloţi costul era de 20,41%, la cele în forinţi de 22,59%, iar în coroane ceheşti de 15,02%. Mai mult chiar, în Slovacia, ţară care a adoptat euro, dobânzile la creditele de consum se plasează la 16,13%.

Ipotecar European

În România creditele în lei pentru locuinţe au o dobânda anuală efectivă de 7,36%, sub nivelul împrumuturilor similare în monede locale din Bulgaria (7,69%) şi Ungaria (9,5%), dar peste Cehia (3,46%) şi Polonia (5,52%). Calculul marjelor arată însă că băncile din România practică marje comparabile cu cele aplicate în statele din zona euro şi semnificativ sub marjele utilizate de băncile din statele vecine care nu au adoptat euro, costul înalt fiind dat exclusiv de dobânda de politică monetară şi, implicit, ratele înalte de pe piaţa interbancară.Astfel, incluzând şi costul rezervei minime obligatorii, băncile româneşti aplică pe medie la creditele imobiliare în lei o marjă de 2,6 puncte procentuale, în linie cu Germania sau Austria la creditele în euro, 2,56 puncte procentuale, respectiv 2,58 puncte procentuale şi cu mult sub instituţiile de credit din alte state din Europa Centrală şi de Est.

Probleme mari la firme

Cu totul invers stau însă lucrurile în cazul creditelor acordate firmelor. Costurile totale ale împrumuturilor sunt cele mai mari din regiune însă poate este important de precizat că niciodată, din 2007 până în prezent, nu au fost altfel. Astfel, potrivit studiului Raiffeisen, costurile unui credit pentru companii în lei ajungeau la 8,76% în luna iulie a acestui an în timp ce creditele în forinţi aveau o dobândă de 7,1% iar cele în zloţi doar 4,94%.

În zona euro dobânda medie este la 3,81% în timp ce ţările baltice (cu excepţia Lituaniei care a adoptat deja euro oferă cele mai mici dobânzi la creditele pentru firme în monedă proprie. Comparabilă este situaţia din Austria unde firmele pot lua credite la o dobândă de 2,52%, asemănătoare cu cea din Letonia şi Estonia unde costul împrumuturilor este de 2,49%. Există însă şi un motiv serios pentru care băncile din România au dobânzi atât de mari la credite pentru firme. Este vorba despre riscul important pe care îl implică creditarea firmelor în România.

Rata insolvenţelor este, în România, de 5,67%, de cel puţin două ori mai mare decât în orice altă ţară din Europa şi de 20 de ori mai mare decât în ţări comparabile cu România cum ar fi Polonia, Bulgaria sau Cehia. Doar Ungaria mai are o rată a insolvenţelor care ar putea fi comparabilă, adică 3,84%. Cu 23.665 de firme aflate în insolvenţă la nivelul anului 2012, România conduce clasamentul şi din perspectiva cifrelor absolute. În Polonia, de exemplu, doar 877 de firme sunt insolvente.

Ba mai mult, rata de recuperare a creanţelor în cazul firmelor intrate în insolvenţă este cea mai mică din regiune. „ În România, o insolvenţă durează până la 3,3 ani, printre cele mai lungi perioade din regiune iar după aceşti 3,3 ani creditorii reuşesc să recupereze doar 29,2% din creanţe adică cel mai puţin din regiune”, spune economistul şef al Raiffeisen România. Ca o consecinţă firească, băncile de la noi înregistrează un nivel record al neperformanţei pe zona creditelor. “ Rata neperformanţei este mai mare pentru companii decât pentru persoane fizice şi ajunge la 25%, comparabil doar cu Bulgaria şi Slovenia. Firmele din România au mai multe particularităţi care le fac nebancabile. Majoritatea sunt de dimensiuni mici şi foarte mici, au capital negativ şi depind foarte mult de o singură persoană care este şi acţionar majoritar”, explică Ionuţ Dumitru.

Băncile nu au ce face cu banii

Pe acest fond vin declaraţiile guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, prin care aproape că somează băncile să reducă mai mult dobânzile şi să reia procesul de creditare, de această dată exclusiv în monedă locală. „După părerea mea, aşa mai neaoş, este că n-au încotro. Ce-o să facă cu atâţia bani? Vin la facilitatea de depozit a Băncii Naţionale, aceasta a ajuns lar la 1,25%, se va reduce şi mai mult în perioada următoare. Chiar din punctul lor de vedere, ceea ce am sugerat de fiecare dată şi sugerez şi acum, interesul băncilor comerciale este să ieftinească semnificativ costul creditării în lei”, a spus guvernatorul.

Firmele se împrumută în România la cele mai mari dobânzi din Europa, însă acest lucru nu este deloc întâmplător având în vedere recordurile negative în ceea ce priveşte insolvenţele şi restanţele.

Cel mai recent, Isărescu s-a adresat bancherilor cu ocazia conferinţei care a urmat ultimei reduceri de dobândă. El a afirmat că ieftinirea creditelor în lei este insuficientă şi că maniera în care politica monetară se răsfrânge asupra politicii de împrumut a băncilor s-a reflectat cu întârziere şi moderat, comparativ cu transmisia mult mai rapidă către piaţa interbancară şi către dobânzile la titlurile de stat.

Astfel, băncile au un „câmp mare” în continuare pentru a ieftini creditul în monedă naţională.

„Consider că reducerea nivelului dobânzilor la creditele în monedă naţională este categoric insuficientă şi nu reflectă nici politica monetară, nici condiţiile de piaţă. Politica monetară, acolo de unde băncile îşi alimentează cu lichiditate nevoile, dobânzile sunt de cinci-şase ori mai mici decât dobânzile la credite, nu văd nici o justificare din punct de vedere economic, au justificările lor legate de încredere, de calitatea clienţilor, de riscurile pe care le percep, de faptul că şi discuţia cu clauzele abuzive determină o stare de incertitudine, de neîncredere, dar n-au motive economice şi financiare pentru a nu reduce dobânzile la credite”, a explicat Isărescu.

Dobânzile scad în continuare

Ieftinirea creditului în lei va continua, urmând tendinţa de scădere a dobânzii de politică monetară a BNR, iar creditul în lei pentru achiziţionarea de locuinţe s-ar putea dinamiza, cu costuri apropiate de cele ale creditului în valută, apreciază analiştii Băncii Comerciale Române (BCR). Tendinţa susţinută de scădere a dobânzii de politică monetară se va vedea în dobânzile interbancare, iar cotaţia indicelui ROBOR la 3 luni se va consolida sub nivelul de 4 la sută, estimează analiştii BCR. „Relaxarea politicii monetare va continua în 2014, iar dacă adăugăm posibila restrângere a stimulilor monetari generoşi furnizaţi pieţei de către băncile centrale, vedem că viitorul creditării este în moneda naţională. Ieftinirea creditului în lei va continua şi am putea vedea dobânzi sub nivelul de 6 la sută pentru creditele cu risc scăzut, foarte apropiate de cele în euro. Estimăm că într-un orizont de unu-doi ani ponderea creditelor în lei va depăşi 50 la sută din totalul creditului neguvernamental“, explică Eugen Sinca, analist-şef BCR, într-un comunicat.BCR a luat decizia creditării preponderent în moneda naţională, atât pentru creditele pentru investiţii imobiliare standard, cât şi pentru creditele „Prima Casă“, de aproape un an, urmând recomandările BNR prin alinierea la cadrul de reglementare pentru protejarea clienţilor de riscul valutar. „Decizia de a credita numai în lei s-a dovedit a fi una vizionară şi benefică, pe termen lung, pentru clienţi. Numărul solicitărilor de credite pentru investiţii imobiliare în lei este în creştere, pentru că tot mai mulţi clienţi optează pentru protecţie maximă împotriva fluctuaţiilor cursului de schimb“, arată Andrew Gerber, director de management al produselor retail în cadrul BCR. Specialiştii BCR au identificat o serie de comportamente pe care le recomandă clienţilor, în cazul deciziei de contractare a unui credit ipotecar sau imobiliar. Potrivit analiştilor BCR, cumpărătorul ar trebui să negocieze cu vânzătorul preţul imobilului în lei, clienţii pot opta, prin soluţii oferite de BCR, în cazul dosarelor la creditul Prima Casă, pentru trecerea de la împrumutul în euro la cel în lei, pot solicita aprobarea financiară a creditului pentru o mai mare siguranţă înainte de găsirea locuinţei sau pot fi ajutaţi de bancă să se încadreze în suma creditului, prin garanţii din partea a până la trei coplătitori. De asemenea, clienţii care primesc salariul pe carduri BCR pot beneficia de o dobândă de 6,82 la sută pe an, formată din ROBOR la 3 luni plus o marjă redusă de 2,3 la sută pe an.”

Si eu cred ca reducerea nivelului dobanzii la credite in lei este o necesitate. Altminteri spectrul unei recesiuni, anul viitor, devine foarte real.

In alta ordine de idei…

Ochiul din cer al NATO

Gandul

Cum a ajuns România printre cele 8 ţări din lume care finanţează BIG BROTHER-ul NATO. Canadienii s-au retras din club, pentru că nu-şi mai permit

Se arata, printre altele, ca:

„Ştiaţi că România face parte dintr-un grup select de opt ţări ale lumii contributoare simultan la două programe care formează cel mai amplu sistem comun de monitorizare radar şi de culegere de informaţii din istorie? Monitorizăm aerul de la o altitudine de până la 20 de kilometri cu nişte radare uriaşe pentru avertizare timpurie. Construim acum un sistem cu drone americane Black Hawk pentru supraveghere terestră. Totul, în cadrul NATO.

Cele două programe sunt NATO Airborne Early Warning & Control Force (cunoscut şi sub numele de Componenta E-3A –AWACS) şi Alliance Ground Surveillance (AGS). Pentru primul dintre ele am alocat, în 2013, un total de 6 milioane de euro, conform datelor oferite gândul de Ministerul Apărării Naţionale. În cazul celui de-al doilea, România s-a angajat cu o contribuţie de peste 30 de milioane de euro. Canadienii, spre exemplu, au anunţat că se retrag din AWACS pentru că nu îşi mai permit şi, de asemenea, au spus „pas” participării la AGS.

România nu este o putere economică, militară ori internaţională mai mare decât Canada, spre exemplu, şi totuşi face parte din acest super-sistem de monitorizare şi culegere de informaţii. De ce? În cazul AWACS, ne-am asumat participarea în procesul de aderare la NATO – a fost una dintre promisiunile pe care le-am făcut pentru a fi primiţi în Alianţă.

Principalul motiv pentru care ţările contribuie la unul sau ambele programe este acela că niciuna nu îşi permite pe cont propriu astfel de capabilităţi. De asemenea, există principiile participării şi beneficiilor industriale, conform cărora, cel puţin în teorie, banii investiţi ar trebui să se întoarcă în fiecare ţară participantă, sub formă de contracte pentru firmele din acel stat participant. Al treilea beneficiu este că ţările care fac parte din aceste programe primesc şi posturi pentru militarii şi experţii lor în cadrul structurilor şi, mai ales, al conducerii.

Teoria nu se confirmă până la capăt cu realitatea participării României la cele două programe, însă. Spre exemplu, din cele cinci posturi alocate României în cadrul componentei AWACS E-3A, am ocupat doar trei. Oficiali NATO au explicat pentru gândul că această neocupare a locurilor disponibile nu ţine de Alianţă, ci de Ministerul Apărării din România (MApN), care nu a trimis oameni. Mai mult, România nu are nicio poziţie în organigrama structurii, rămânând, în lipsa unui lobby dinspre Bucureşti, doar cu putere de execuţie.”

Despre situatia din SUA…

Gandul

PE MARGINEA PRĂPASTIEI. Statele Unite ar putea intra joi în incapacitate de plată pentru PRIMA DATĂ în 200 de ani. Warren Buffett: „Ar fi o bombă nucleară”

Se arata, peintre altele, ca:

„De două săptămâni, Statele Unite au intrat într-o criză guvernamentală al cărei final încă nu se zăreşte la orizont. Guvernul continuă să fie parţial închis, la fel şi multe dintre agenţiile guvernamentale, fondurile de rezervă sunt tot mai puţine, bursele sunt deja afectate şi congresmenii par să poarte un dialog al surzilor, în care toată lumea spune că vrea să negocieze, dar nu are cu cine. Singura rază de speranţă a venit luni noapte, când senatorii au părut să facă progrese în negocieri pentru prima dată în ultimele săptămâni.

Oricât de ruşinoasă ar fi situaţia în care a ajuns, pentru a 18-a oară, cea mai mare putere a lumii, care, în absenţa unui buget adoptat de Congres, s-a trezit în dimineaţa de 1 octombrie în şomaj tehnic parţial (patru din cei cinci laureaţi de Nobel care lucrează pentru guvernul federal au fost trimişi în şomaj tehnic), mai sunt două zile până la adevărata catastrofă. Cronometrul pus pentru a anunţa un dezastru economic fără precedent se opreşte, conform estimărilor Trezoreriei, în data de 17 octombrie. Până atunci, foşti oficiali americani, economişti şi analişti fac uz de cele mai dure epitete pentru a convinge cel de-al 113-lea congres american să redeschidă guvernul, dar, mai important decât orice, să extindă plafonul datoriei publice.

Potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.Vezi AICI o comparaţie între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în faţă şi Republica de la Weimar.

Primul default din istorie?

În vremurile moderne, cea mai aproape situaţie de default a fost în 1979, în mandatul preşedintelui democrat Jimmy Carter, când, după negocieri în ultimul moment pe tema extinderii plafonului datoriei şi din cauză că nu au fost tipărite cecurile la timp (autorităţile de la acea vreme au invocat probleme tehnice), au fost întârziate mai multe plăţi. Alţi economişti consideră că şi în 1812 SUA au ajuns în ceea ce azi am numi default. Totuşi, curentul de opinie general este că Statele Unite, ţară care are datoria trecută în Constituţie (Articolul al 14-lea), nu au intrat niciodată în incapacitate de plată.

În cazului unui default, problema americană devine problema întregii lumi, deoarece economiştii prognozează o nouă recesiune şi consecinţe foarte puternice pentru economia mondială. Cum SUA sunt cea mai puternică economie a lumii, un default ar arunca în haos bursele internaţionale, ar creşte costurile de împrumut şi ar scădea rolul dolarului ca monedă de rezervă a lumii.

Îngrijorător este că în Washington se joacă acum un joc foarte periculos, pe care l-am văzut evoluând de la criza similară din 2011, în care nimeni nu vrea să renunţe, comentează Harvard Business Review. Congresul s-a jucat de multe ori cu ameninţări pe această temă, dar jocul a trecut la un alt nivel în 2011, în timpul crizei datoriei, iar republicanii au văzut că funcţionează, mai scrie HBR.

China, apel la „dez-americanizarea” lumii

Din acest joc, nu câştigă nimeni şi, după cum au arătat-o recent şi experţii de la Council on Foreign Relations (CFR), unul dintre cele mai respectate think tank-uri americane, blocajul închiderii guvernului a dus deja la o criză serioasă de imagine a Statelor Unite în plan extern. După ce le-au transmis americanilor să nu joace jocuri politice cu datoria lor, China, care este cel mai mare creditor al Statelor Unite cu obligaţiuni emise de Trezoreria SUA în valoare de 1.280 de miliarde de dolari, a trecut la o nouă abordare şi a îndemnat lumea să se „dez-americanizeze”: „Poate acesta este un moment bun pentru ca lumea să înceapă să ia în calcul clădirea unei lumi dez-americanizate”, se arată într-un comentariu al agenţiei de presă chineze Xinhua, preluat de The Telegraph.

gândul vă prezintă o analiză a crizei datoriei publice din SUA. Pentru problema închiderii guvernului, găsiţi o analiză gândul AICI

Ce este plafonul datoriei SUA

Plafonul datoriei este limita până la care Trezoreria americană se poate împrumuta pentru a plăti angajamentele asumate deja de Congres şi de Casa Albă. Această limită a fost instituită prin lege în 1917, prin ceea ce se numea Second Liberty Bond Act. De atunci, Trezoreria a trebuit să împrumute mii şi mii de miliarde de dolari. Numai în ultimul deceniu, spre exemplu, cu o criză economică şi două războaie foarte costisitoare, nevoia de astfel de bani a fost tot mai mare. Tot legea americană spune că, atunci când SUA ating acest plafon, Trezoreria nu are voie să mai împrumute bani, ci trebuie să obţină extinderea autorităţii de împrumut în Congres, se arată într-o analiză a Council on Foreign Relations.

Practic, aceasta este doar o formalitate şi de aici derivă însuşi jocul politic din acest moment. Deşi mulţi politicieni americani sugerează acest lucru, extinderea plafonului datoriei nu înseamnă că se măreşte datoria publică a Statelor Unite, pentru că, în momentul în care Trezoreria cere această creştere, ea nu face decât să solicite pârghia de care are nevoie pentru a plăti angajamentele deja asumate şi votate de Congres, după cum a explicat Barack Obama săptămâna trecută, într-o conferinţă de presă. Datoria există, deci, dar nu există banii pentru a o acoperi. „Pentru că i se spune ‘creşterea datoriei publice’, mulţi americani cred că înseamnă creşterea datoriei. Nu asta înseamnă. Nu adaugă o centimă datoriei noastre. Înseamnă că plăteşti cheltuielile pe care Congresul le-a autorizat deja”, a subliniat preşedintele american.

Din 1962 şi până acum, Congresul SUA a crescut de peste 70 de ori această limită, potrivit CFR.

De ce trebuie extinsă limita de îndatorare

Atât timp cât vor avea deficit bugetar, SUA vor avea nevoie să continue să se împrumute şi, cum Congresul aprobă diverse plăţi şi angajamente financiare, trebuie să ofere Trezoreriei autoritatea de împrumut de care are nevoie pentru a face aceste plăţi deja aprobate. Dacă efectuarea plăţilor înseamnă atingerea limitei de îndatorare fixate tot de Congres, acelaşi legislativ trebuie să o şi extindă.

Plafonul datoriei a fost atins în 31 decembrie 2012. Pe urmă, la începutul lunii februarie, a intrat în vigoare o lege numită „No Budget, No Pay Act of 2013”, care suspenda plafonul până în 19 mai. Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres şi datat din 25 septembrie 2013. Cele 305 miliarde de dolari adăugate vechiului plafon au ajuns o singură zi şi, din 20 mai şi până acum, Trezoreria a luat ceea ce numeşte „măsuri extraordinare” pentru a putea plăti facturile guvernului fără a atinge limita de îndatorare.

Totuşi, aceste opţiuni de rezervă nu pot fi luate la infinit şi, conform ultimelor estimări ale Secretarului Trezoreriei, Jack Lew, instituţia pe care o conduce va rămâne fără bani în 17 octombrie, astfel că trebuie extins din nou plafonul. „Nu au mai rămas opţiuni prudente şi legale pentru a extinde puterea de împrumutare a acestei ţări”, le scria Lew congresmenilor în 1 octombrie, îndemnându-i să evite „consecinţele catastrofice” ale lipsei unei extinderi a puterii de îndatorare în timp util.

Creşterea limitei de îndatorare // Whitehouse.gov/BBC News

Pro şi contra. Ce spun politicienii despre intrarea SUA în incapacitate de plată

„Oricât de iresponsabilă ar fi închiderea parţială a guvernului, blocajul economic pe care l-ar crea intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată ar fi mult mai grav”, a avertizat Barack Obama în conferinţa de presă de săptămâna trecută (vezi video mai sus).

Senatorul, economistul şi fostul candidat la prezidenţiale Ron Paul (republican) nu vede în epuizarea autorităţii de împrumut a statului un drum către un default, după cum a explicat într-o intervenţie televizată la Fox News. Paul, care a argumentat că ţara sa trăieşte din bani pe care nu îi are şi pe o piaţă foarte fragilă, consideră că data de 17 octombrie este doar o zi pe care democraţii o folosesc pentru a-i forţa pe republicani „să se predea” necondiţionat, cum a fost formularea preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, John Boehner.

Aceste două puncte de vedere opuse, al preşedintelui Barack Obama şi al senatorului Ron Paul, se înscriu în linia ideologică: democraţii văd în default un dezastru, republicanii spun că pericolele economice nu sunt chiar atât de mari precum ameninţă rivalii lor politici.

Experţii prevăd o catastrofă economică

Preşedinta Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, a transmis Congresului SUA că trebuie să găsească o soluţie la actuala criză. „Restul lumii are nevoie de siguranţă. Contabilitatea creativă nu este o soluţie, iar pieţele ştiu asta. Restul lumii are nevoie de siguranţă. Trebuie să îţi onorezi numele”, a spus Lagarde pentru NBC, făcând referire la un scenariu de rezervă care este invocat tot mai des, respectiv un default parţial.

Mohammed El-Erian (CEO al PIMCO) a avertizat că defaultul ar fi „o tragedie pentru America”, în timp ce Warren Buffett a asemănat acest scenariu cu „o bombă nucleară”.

De asemenea, Jen Weidmann, preşedintele Bundesbank, exclude posibilitatea intrării SUA în incapacitate de plată. „Nu cred că este un scenariu realist. Cred că putem avea încredere că, la fel ca în trecut, adversarii politici vor reuşi să găsească o soluţie”, a spus Weidman, citat de The Guardian.

De altfel, ultima criză de acest fel, cea din 2011, a fost evitată cu câteva ore înainte de epuizarea autorităţii de împrumut a statului.”

Cum se vede de la Bucureşti scenariul intrării SUA în incapacitate de plată: Efectele sunt incalculabile. Ar fi cea mai gravă criză de până acum

Se arata ca:

Un „default” al Statelor Unite, mai exact intrarea celei mai mari economii din lume în incapacitate de plată pentru prima dată în 200 de ani, ar paraliza pieţele financiare internaţionale şi ar avea repercusiuni şi asupra României, chiar dacă „unda de şoc” s-ar propaga mai lent, sunt de părere economiştii români. Un astfel de scenariu este văzut drept improbabil având în vedere faptul că SUA s-au aflat de mai multe ori în situaţii similare. Politicienii, presaţi de filosofia „too big to fail” (în traducere liberă „prea mare pentru a eşua” n. r.), au reuşit de fiecare să ajungă, chiar şi în cel de-al 12-lea ceas, la un compormis.

Oficialii Băncii Naţionale a României (BNR) admit că situaţia de peste Ocean este foarte serioasă, dar sunt de părere că este prea devreme pentru a emite scenarii privind impactul resimţit de România în eventualitatea unui default al Statelor Unite.

„La Banca Naţională este un obicei, cred eu foarte sănătos, să nu ne agăţăm de drobul de sare. Toată lumea este cu ochii pe situaţia din Statele Unite, care este una foarte serioasă. Dacă nu vor rezolva, vom vedea în funcţie de situaţia creată care sunt efectele care ne vor afecta şi care nu ne vor afecta”, a declarat pentru gândul Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Mugur Isăreascu.

Întrebat despre planurile de urgenţă discutate de guvernatorii băncilor centrale din Europa pentru a păstra pieţele financiare funcţionale în situaţia în care SUA nu va mai putea să-şi achite datoriile ajunse la scadenţă, Vasilescu a apreciat că „este normal să discute despre aşa ceva, dar a discuta este una şi a speria publicul cu scenarii este alta”.

Aceeaşi părere am găsit-o şi în mediul privat: „Un astfel de eveniment (intrarea în incapacitate de plată, n.red.), dacă se va întâmpla, are puterea să tensioneze pieţele financiare internaţionale. Mă aştept, însă, ca lucrurile să se aşeze. În America, de fiecare dată când s-a ajuns la o situaţie limită s-a luat până la urmă o decizie. Eu nu cred că ar trebui să emitem astfel de scenarii”, a declarat pentru gândul Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank şi preşedintele Consiliului Fiscal.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA RISCULUI INTRĂRII SUA ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ

Dochia, analist: Efectele unui default sunt incalculabile. Ar fi cea mai gravă criză de până acum

Statele Unite se confruntă, de 15 zile, cu un blocaj guvernamental care a trimis în şomaj tehnic circa 800.000 de funcţionari publici după ce Congresul american nu a reuşit să ajungă la o înţelegere privind majorarea plafonului de îndatorare. Acest plafon, instituit prin lege, limitează plăţile pe care le poate face Trezoreria la un anumit prag. În situaţia în care această limită nu este majorată, intră automat în vigoare o serie de majorări de taxe şi impozite pentru a „rotunji” veniturile bugetului federal, precum şi o serie de reduceri de cheltuieli.

Plăţile efectuate de Trezorerie includ atât cheltuielile curente, cum sunt, spre exemplu, cheltuielile cu salariile sau cheltuielile aferente funcţionării agenţiilor guvernamentale, cât şi serviciul datoriei publice, respectiv restituirea împrumuturilor ajunse la scadenţă.

„Efectele (intrării în incapacitate de plată n.r.) sunt incalculabile. Nimeni nu poate să spună care vor fi consecinţele. Ar fi cea mai gravă criză de până acum chiar dacă în România nu se va resimţi chiar din prima fază. Durează până când valul care se formează, tsunami-ul ajunge la noi. Întotodeauna ţările mai mici şi mai slabe, chiar dacă nu sunt cu nimic implicate în joc, au de suferit”, este de părere analistul financiar Aurelian Dochia.

În opinia sa, un default al SUA ar declanţa „o panică” pe pieţele financiare internaţionale şi „le-ar îngheţa”, un efect similar având loc în 2008, după căderea Lehman Brothers.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA ÎNCHIDERII PARŢIALE A GUVERNULUI AMERICAN

„Dacă SUA nu poate restitui datoriile, cine mai poate?”

Statele se împrumută de pe pieţele financiare. „Bond-urile”, aşa-numitele obligaţiuni sau titluri de stat, sunt bonuri pe care statele le emit în momentul în care se împrumută pe o anumită perioadă de timp.

Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres şi datat din 25 septembrie 2013.

Dacă s-ar ajunge în situaţia în care SUA nu şi-ar mai achita datoriile ajunse la scadenţă, pieţele financiare internaţionale ar avea mari reţineri în a credita pe viitor atât SUA cât şi alte state.

„Lichidităţile de pe piaţă ar dispărea. Va fi foarte greu să te împrumuţi pentru că, dacă SUA nu poate restitui datoriile, cine mai poate?”, a declarat pentru gândul Dochia.

Într-un astfel de scenariu, băncile centrale ar fi nevoite să intervină. Întrebat ce instituţii din România ar trebui să pregătească scenarii de risc pentru o eventuală intrare în default a celei mai mari economii din lume, Dochia a apreciat că „Banca Naţională în primul rând, dar şi Ministerul Finanţelor Publice pentru că în ultima perioadă am început să ne împrumutăm pe pieţele externe. Chiar şi acum MFP are planificate emisiuni de obligaţiuni. Ar fi afectat în foarte mare măsură. Principalul furnizor în această situaţie ar fi Banca Naţională”.

Pieţele se bazează pe rezolvarea situaţiei

Cu toate acestea, economistul se aşteaptă ca politicienii americani să ajungă la un compormis.

„S-a mai întâmplat ca politicienii americani să se războiască până în ultimul moment, dar până la ora 12 noaptea să ajungă la o înţelegere, un compromis. Pieţele s-au bazat pe asta”, a apreciat el.

Laurian Lungu, managing partner la Macroanalitica, este de părere că default-ul este exclus. „Eu cred că nu va fi niciun default. Astăzi (marţi n.r.), semnalele erau pozitive. Cele două partide politice au spus că au făcut progrese. Nu cred că se va ajunge în situaţia în care plafonul datoriei să nu fie majorat”, a declarat Lungu pentru gândul.

Evoluţia CDS-urilor americane, aşa-numite „prime de risc”. Valoarea acestor prime creşte în situaţia în care investitorii nu au încredere în „calitatea” obligaţiunilor, respectiv în capacitatea unui stat de a-şi plăti datoriile

Foto: S&P DOW JONES INDICES

Chiar şi dacă nu se va ajunge la un compromis privind majorarea plafonului de îndatorare, intrarea SUA în default este puţin probabilă în opinia sa.

„Prin absurd, dacă s-ar ajunge în situaţia în care cele două părţi nu ar ajunge la o înţelegere, nu cred că SUA nu-şi vor plăti obligaţiile. Sigur, nu se vor mai putea împrumuta, dar vor reduce cheltuielile curente. Situaţia este departe de a fi atât de critică”, a arătat el.

Creşterea economică a SUA are de suferit din cauza blocajului guvernamental

Cu toate acestea, economistul avertizează că prelungirea situaţiei actuale are deja efecte asupra economiei americane. Şomajul tehnic ar putea costa SUA 0,1%-0,2% din PIB în termeni de creştere economică, în contextul în care presiunile companiilor şi a oamenilor de afaceri asupra politicienilor pe care i-au sponsorizat în campanii electorale sunt mari.

„Se împuşcă în picior singuri. Situaţia este mult mai complicată”, a apreciat Lungu.

Soluţia politică ce se află acum în cărţi şi pe marginea căreia Senatul controlat de democraţi a negociat luni noapte este doar pe termen scurt şi prevede extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câştiga, Congresul trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinaţii toxice de creşteri de impozite şi reduceri de cheltuieli –  aşa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush.

La 1 octombrie, Statele Unite au fost nevoite să închidă parţial guvernul, în absenţa unui acord în Congres privind un buget. Este cea de-a 18-a criză de acest fel. Mai grav, însă, potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.”

Mircea Geoană, pentru Gândul, despre criza din SUA şi riscul unui default: „Nu e nimic exagerat când se spune că efectele ar putea fi catastrofale şi se vor răsfrânge şi asupra României”

Se arata ca:

„Senatorul PSD Mircea Geoană se declară convins că blocajul politic din Statele Unite va putea fi evitat în ultimul moment, dar avertizează, totuşi, că, în cazul fatidicului default după data de 17 octombrie, „pieţele vor reacţiona extrem de violent” şi „consecinţele vor fi catastrofale”, urmând să afecteze serios şi România.

„Sunt deja semne că în discuţiile dintre administraţia şi Senatul  democrat şi Congresul Republican se degajă deja un început de compromis, ceea ce ar fi bine şi pentru America, şi pentru cele două partide, în special pentru republicani, dar şi pentru economia mondială pentru că riscul unui default la nivelul economiei şi datoriei americane ar produce efecte extrem de severe la nivelul economiei mondiale, nu doar americane”, a declarat Geoană marţi pentru gândul.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA RISCULUI INTRĂRII SUA ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ

„Efect în lanţ”

„În mod evident, pieţele vor reacţiona extrem de brutal şi este primul semn de nervozitate care va conduce la un efect în lanţ, din punct de vedere al investiţiilor, al mutării sumelor colosale de bani de pe datoria americană pe alte titluri de stat, de mutare de pe moneda de rezervă globală pe alte monede. Asta reprezintă un şoc care riscă să conducă, aşa cum spunea şi Christine Lagarde, la o nouă criză economică mondială. Nu e nimic exagerat când se spune că efectele ar putea fi catastrofale”, a adăugat senatorul, care avertizează că întreaga planetă ar trebui să fie îngrijorată de un astfel de scenariu.

În vremea ultimei închideri parţiale a guvernului SUA, în 1995-1996, timp de trei săptămâni, Geoană era ambasaor în Statele Unite şi aminteşte că efectele economice „nu au fost atât de masive”. Termenii discuţiei se schimbă, însă, când vine vorba de intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată, pentru prima dată în 200 de ani. „Un default de datorie americană este un lucru de magnitudine uriaşă şi orice om lucid, fie că este lider, fie că este cetăţean obişnuit, ar trebui să fie îngrijorat”, ne-a spus pesedistul.

„Economia europeană, per ansamblu, ar reprimi un şoc”

Nici România nu ar trebui să stea în aceste zile liniştite, pentru că un eventual default american ne-ar afecta grav şi pe noi. „În mod evident (consecinţele, n.red.) se vor răsfrânge şi asupra României. Fragila noastră revenire economică depinde foarte mult de export, de pieţele externe, economia europeană, per ansamblu, ar reprimi un şoc”, a mai comentat Geoană pentru gândul, subliniind că suntem dependenţi de economia americană, care de multe ori tractează economia europeană.

„Şi noi am putea fi afectaţi în mod direct. Şansele de a se ajunge la o soluţie atât de dramatică au scăzut foarte mult, republicanii sunt într-o situaţie în care nu mai pot să continue cu aceste pretenţii, considerate inacceptabile de către preşedintele Obama şi de către Administraţie, şi cred că se va ajunge la o formula de amânare, atât pe ceea ce înseamnă închiderea parţială a guvernului federal, cât şi pe problema plafonului de deficit, care trebuiesă fie ridicat de către Congres. Deci este vorba despre o discuţie în doi paşi, o amânare cu două-trei luni, până când cele două părţi vor putea să negocieze un buget pentru 2014, pentru America, dar şi o soluţie puţin mai amplă, cu privire la modul în care viitoarele creşteri de plafon de îndatorare vor putea fi făcute între cele două părţi aflate astăzi în conflict”, a mai declarat Geoană.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA ÎNCHIDERII PARŢIALE A GUVERNULUI AMERICAN

De altfel, acesta este şi scenariul cel mai plauzibil în acest moment, respectiv o soluţie pe termen scurt atât pentru problema deschiderii guvernului, cât şi a plafonului deficitului. După două săptămâni de impas al discuţiilor politice, senatorii americani au progresat, luni noapte, cu negocierile şi ar fi aproape de o înţelegere care ar rezolva această criză, a anunţat Washington Post. Harry Reid, liderul majorităţii democrate din Senat, a comentat că s-a înregistrat un „progres uriaş” şi i-a îndemnat pe colegii săi, dar şi pe americani să aibă răbdare.

Astfel, soluţia politică ce se află acum în cărţi este doar pe termen scurt şi, peste numai câteva luni, dezbaterea va fi reluată şi SUA riscă un nou blocaj de acest fel. Senatorii ar vrea extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câştiga, legiuitorii americani trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinaţii toxice de creşteri de impozite şi reduceri de cheltuieli –  aşa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush. O analiză gândul pe acest subiect găsiţi AICI

La 1 octombrie, Statele Unite au fost nevoite să închidă parţial guvernul, în absenţa unui acord în Congres privind un buget. Este cea de-a 18-a criză de acest fel. Mai grav, însă, potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.Vezi AICI o comparaţie între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în faţă şi Republica de la Weimar.”

Atrageam atentia inca de la sfarsitul anului 2012 despre pericolul grecizarii SUA – aici si aici. Iata ce ne spune si FMI  – aici. Spuneam inca din noiembrie 2012 asa:

„Parerea mea este urmatoarea si o voi expune cat pot de clar: daca SUA nu va reusi sa reduca in continuare somajul atunci se grecizeaza!! Norocul americanilor este ca PIB-ul are tendinta de crestere si ca au reusit sa reduca somajul. Este adevarat ca nu e o scadere spectaculoasa a somajului, dar este, totusi, o scadere.  N-are nicio importanta cum este redus acest somaj, important este sa-l reduca in continuare daca vor sa mentina cresterea economica. Ca este redus cu ajutorul implicarii active a statului in economie sau nu, ci prin firme private, prin Obamacare, n-are nicio importanta!! Important este sa-l reduca daca vor sa evite o catastrofa! O reintrare a SUA in recesiune ar avea consecinte foarte rele pentru Europa, lucrurile cred ca sunt clare.  Dupa parerea mea, cresterea somajului in SUA este sinonima cu reintrarea acestei mari tari in recesiune. O politica de austeritate, gen FMI, aplicata in SUA ar genera intrarea in recesiune, inclusiv cresterea datoriei publice la cote foarte mari. SUA este nevoita sa renunte la neoliberalism.”

Este adevarat ca somajul, conform estimarilor FMI pentru 2013, a scazut fata de anul trecut el situandu-se la 7,595% din intreaga forta de munca. Lucrul acesta e imbucurator. Totusi, este departe de valoarea pe care o avea in 2006, si anume de 4,608%!! Ca n-ar trebui sa se intample in SUA ceea ce s-a intamplat in Grecia, si asta e adevarat. Acum ramane de vazut si sa speram ca se va rezolva pozitiv problema.

Update

Gandul

Senatul american a ajuns la un acord pentru redeschiderea guvernului şi evitarea unui default. Camera Reprezentanţilor promite un vot pentru. LIVE

Se arata, printre altele, ca:

„Senatul american a ajuns miercuri la un acord pentru redeschiderea guvernului şi evitarea unui default, au anunţat liderii camerei superioare a Congresului. Casa Albă a salutat imediat acordul din Senat, care prevede extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie şi constituirea unui grup de lucru pentru a căuta soluţii pe termen lung, care să împiedică aceste crize din ce în ce mai frecvente şi serioase. Camera Reprezentanţilor ar fi şi ea pregătită de un vot afirmativ, potrivit liderului său, republicanului John Boehner.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 34 comentarii

Apropo de Germania si Franta…

Presseurop

Nu, germanii nu sunt eurosceptici

Se arata ca:

Entuziasmul german pentru proiectul european nu scade deloc, împotriva ideilor preconcepute pe care le tot auzim. Republica federală recunoaşte valoarea UE şi susţine mai mult ca niciodată moneda unică.

Potrivit unei credinţe populare, criza din zona euro a redus încrederea cetăţenilor în Uniunea Europeană – şi în general în instituţiile europene – în toate statele membre. Anumite rapoarte recente au susţinut că, în special, opinia publică germană a întors acum spatele Europei.

De exemplu, o notă informativă din partea [think-tank-ului britanic] Open Europe afirmă că cetăţenii germani tind să aibă mai puţină încredere în Parlamentul European decât în parlamentul lor naţional şi menţionează de asemenea o scădere a încrederii germanilor în instituţiile UE, de la începutul crizei încoace. De asemenea, un comentariu din partea Consiliului European asupra Relaţiilor Externe [ECFR, think-tank britanic] enunţă că: „Încrederea în UE este pe cale să se prăbuşească. Atât debitorii din sud cât şi creditorii din nord au impresia de a fi victime”. Iar un raport al [think-tank-ului american] Pew Research Center, publicat în mai cu titlul „Uniunea Europeană, noul bolnav al Europei”, conchide astfel: „Proiectul european se află acum în dizgraţie pretutindeni în Europa”.

Nicio întoarcere la marcă

Dar această prezentare a situaţiei este pur şi simplu falsă. De fapt, încrederea germanilor în euro nu a încetat să crească de-a lungul crizei, şi deşi încrederea în instituţiile UE s-a clătinat acum câţiva ani, astăzi s-a redresat.

Cel mai bun indicator al atitudinii germanilor faţă de euro ne este oferit de un sondaj efectuat periodic din 2002 încoace, care pune o întrebare simplă: „Doriţi întoarcerea mărcii?”

Proporţia celor care ar dori întoarcerea mărcii a scăzut treptat, în ultimii ani, pentru a ajunge astăzi la doar 35%. Comparativ, procentul celor care sunt favorabili păstrării monezii euro a crescut constant de-a lungul crizei, pentru a ajunge astăzi la circa 50%. De fapt, euro este din ce în ce mai bine acceptat de la începutul crizei financiare mondiale din 2008, şi această tendinţă a continuat şi după începutul crizei datoriilor suverane din zona euro, în 2010.

Se pare că situaţia de criză a obligat cetăţenii germani să reflecteze mai adânc asupra importanţei monedei comune. În ultimii ani, publicul german a fost informat copios despre potenţialul cost bugetar al salvării Greciei şi al altor ţări. Dar, în ciuda acestui cost potenţial substanţial, din ce în ce mai mulţi nemţi au ajuns la concluzia că preferă să păstreze euro.

Germania nu va întoarce spatele

Până şi raportul Centrului de Cercetare Pew a constatat că o majoritate de germani (52%) consideră că „guvernul lor ar trebui să ofere ajutor financiar şi altor state membre ale UE care au probleme financiare majore”. De altfel, Germania nu este un caz izolat. În medie, în întreaga UE, nu a fost constatată decât o scădere modestă a încrederii în instituţiile europene, iar aceasta a fost determinată în mare parte de prăbuşirea încrederii în patru ţări de la periferia zonei euro: Spania, Grecia, Portugalia şi Irlanda. Trebuie subliniat totuşi faptul că în aceste ţări încrederea în instituţiile UE a rezistat mai bine decât încrederea în instituţiile naţionale.

„Încrederea în cheia de boltă a UE, şi anume moneda euro, este în creştere constantă”

Astfel, ceea ce se consideră a fi o criză generală de încredere în UE este de fapt o criză generalizată de încredere în toate instituţiile oficiale în ţările din periferia Europei [supuse unor planuri de austeritate drastice]. În Germania, încrederea în cheia de boltă a UE, şi anume moneda euro, este în creştere constantă.

Această tendinţă fundamentală ajută de altfel la a explica rezultatul ultimelor alegeri generale din Germania, pentru care cancelarul Angela Merkel a făcut campanie cu rolul ei în „salvarea monedei euro”, şi a câştigat fără probleme. Singurul partid făţiş eurosceptic nu a reuşit să atingă pragul de 5% necesar pentru a intra în Bundestag.

Speculaţiile cu privire la alcătuirea următorului guvern al Angelei Merkel sunt în toi, dar când va fi compus va da o indicaţie clară în privinţa dispoziţiei Germaniei faţă de Europa. Însă amănuntele politice din jurul alcătuirii coaliţiei din Germania ar trebui să conteze mult mai puţin pentru Europa decât sprijinul larg al germanilor pentru moneda euro. Germania nu va fi potrivnică monedei unice – şi nici proiectului european în general.” (subl. mea)

“24 %, sondajul care înfricoşează”

Se arata ca:

„Pentru prima oară”, un sondaj plasează Frontul Naţional în fruntea intenţiilor de vot din Franţa, se îngrijorează Le Nouvel Observateur. Potrivit unui sondaj realizat pentru acest săptămânal, partidul de extrema dreaptă condus de Marine Le Pen este creditat cu 24 % din voturi, „cu doar două puncte peste scorul înregistrat de UMP [Uniunea pentru o Mişcare Populară, opoziţie] şi cinci puncte peste PS [Partidul Socialist, la guvernare]”.

Acest rezultat „descrie o realitate nouă în viaţa politică franceză [deoarece] nu se mulţumeşte doar să exprime un potenţial electoral. Ci subliniază o anume dinamică. […] De patru luni încoace, singurul partid care progresează cu adevărat (+ 3 puncte) este FN”, constată astfel Le Nouvel Observateur, care subliniază faptul că, odată cu modul proporţional de scrutin

„ceea ce va reieşi la suprafaţă va fi exact noul statut al FN, şi fără ca această creştere să apară ca fiind o specificitate franceză, într-atât este de puternică creşterea în sondaje a forţelor naţionaliste, populiste şi xenofobe în absolut toate statele Uniunii Europene.”

(subl. mea)

Sa recapitulam putin:

– in privinta Germaniei spune asa articolul citat mai sus: „Singurul partid făţiş eurosceptic nu a reuşit să atingă pragul de 5% necesar pentru a intra în Bundestag.

– in ceea ce priveste Franta: „partidul de extrema dreaptă condus de Marine Le Pen este creditat cu 24 % din voturi” si… „De patru luni încoace, singurul partid care progresează cu adevărat (+ 3 puncte) este FN.„, ” […] într-atât este de puternică creşterea în sondaje a forţelor naţionaliste, populiste şi xenofobe în absolut toate statele Uniunii Europene”

Iar Frontul National, condus de Marine Le Pen este eurosceptic… Fatis eurosceptic!! Din aceste doua articole rezulta asa: un euroscepticism slab, firav in Germania si o crestere puternica a euroscepticismului in Franta!!

De observat ca acolo unde guvernul a facut ceea ce trebuie si nu si-a maltratat cetatenii cu insuportabile cure de austeritate euroscepticismul este la un nivel foarte scazut. Din datele statistice puse la dispozitie de Eurostat vom observa un somaj mult mai accentuat in Franta decat in Germania, inclusiv in randul tinerilor. In privinta asta Franta nu se descurca deloc bine fata de Germania care, dupa cat se pare, a reusit sa rezolve problema. Luat per total – numarul total de someri comparat cu intreaga forta de munca, exprimat procentual, somajul in Germania, ca procent, este mai putin de jumatate decat cel din Franta. Deci in Franta avem un procent de mai bine de doua ori mai mare!!!!! In ceea ce priveste somajul in randul tinerilor contrastul e si mai izbitor: in ultimul patrar de an (2012Q4) in Franta rata somajului in randul tinerilor era de 25,4%, in Germania doar de 7,9% – aici (acolo unde scrie ratio se refera la numarul de someri tineri (15-24 de ani) raportat la intreaga populatie – in 2012 avem 9,0% in cazul Frantei si doar 4,1% in cazul Germaniei!!). Asa ca nu e de mirare de ce euroscepticismul e foarte slab in Germania si creste spre extrema dreapta in Franta!! Frontul National a facut o miscare politica abila trecand de la neoliberalism la protectionism economic si euroscepticism, captand in felul acesta, iata, din ce in ce mai mult electoratul nemultumit. Trebuie tras un serios semnal de alarma si spus clar: NU ESTE IN REGULA CE SE INTAMPLA IN FRANTA!!! Iar politica, inclusiv pe taram economic, a socialistilor aflati la Putere in Franta se arata a fi foarte slaba, incapabila sa rezolve problemele, in special somajul. Este foarte ciudat, mai ales la Partidul Socialist Francez, ca nu ia masuri eficace pentru reducerea somajului. Somajul acesta de 10-11% se mentine de foarte multa vreme, sub o guvernare socialista. Mentinerea vreme indelungata, cum e in cazul Frantei, a unei rate a somajului de 10-11% blocheaza o evolutie economica pozitiva. Si e nefiresc sa vedem ca aceasta guvernare nu reuseste sa faca ceva prin care sa combata somajul, cum ar trebui sa faca. Atat Stanga cat si Dreapta stau si se uita unii la altii, dand vina pe romii din Romania. Iar pe acest fond politic, social si economic prinde teren extrema dreapta. De remarcat ca Germania a reusit sa indeparteze acest pericol al extremei drepte. Ramane de vazut daca Franta va reusi sa faca acest lucru. Sa speram ca va reusi.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

 

octombrie 11, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 211 comentarii