Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre oameni si Romania de azi…

As dori sa spun cate ceva despre acest subiect care ar putea parea banal la prima vedere…  Observ insa un lucru: cand se vorbeste despre Romania de azi si despre oamenii ei de azi se folosesc tot felul de clisee: ba ca e o tara de stanga si nu una de dreapta, ba in legatura cu trecutul comunist, ba ca „asa suntem noi romanii”, si altele de felul acesta care, mie personal cel putin, incep sa mi se para plictisitoare si, pe undeva, oricat ar perora unii, rupte de realitate.

Dupa parerea mea, Romania de azi e mult diferita fata de cea din 1989, chiar daca lucrul asta poate ca nu e evident. Romania de azi nu e neaparat nici cea din sondajele de opinie, desi cateodata, si nu de putine ori, sondajele ne ajuta sa avem o imagine (mai) clara asupra unor fenomene sociale, politice etc. Bunaoara, sunt sondaje de opinie (am scris mai demult si pe blog) care evidentiaza ca majoritatea romanilor ar fi nostalgici dupa regimul comunist. De aici, de pe urma unui astfel de sondaj, ai putea trage concluzia ca oamenii ar vrea sa vina comunismul inapoi sau ca inca ne urmareste trecutul comunist si altele de felul acesta. Totusi astfel de concluzii sunt superficiale si ele nu caracterizeaza cum trebuie societatea romaneasca actuala. Pentru ca la noi s-a petrecut un lucru care nu este (foarte) vizibil si poate ca din aceasta cauza nici nu am prea vazut ca s-a scris despre el: aparitia unei categorii sociale ce nu mai beneficiaza de pe urma Statului. Oameni care nu mai beneficiaza, spre exemplu, de ajutoare sociale, de ajutor de somaj, de tot felul de proiecte sociale care ar implica ajutoare din partea Statului, nici macar de locuri de munca din partea Statului sau de sprijin din partea sindicatelor. S-a pus la noi problema Statului Asistential, cu referire la asistenta sociala, insa lucrul acesta nu caracterizeaza situatia de fapt intrucat se generalizeaza, printr-o exprimare maximala, o situatie sau situatii ce nu sunt caracteristice nici pe departe pentru intreaga societate romaneasca.

Aceasta categorie de oameni, foarte numeroasa, a rezultat de pe urma ireversibilitatii transformarilor politice, economice mai ales si sociale prin care a trecut Romania de la Revolutia din ’89 incoace. Spre exemplu, disponibilizarile masive din intreprinderile de stat au contribuit in mod clar la crearea unei astfel de categorii sociale, „rupta” de Stat, daca ma pot exprima astfel. Sunt lucruri care confirma ceea ce spun, de pilda fenomene cum ar fi absenteismul din partea electoratului la alegeri sau referendumuri, esecul PDL-ului si al lui Traian Basescu precum si succesul foarte mare al USL, care e un hibrid politic, nearmonizat ideologic, bazat doar pe o intelegere la varf Ponta – Antonescu. Din toate acestea rezulta urmatorul lucru: categoria aceasta sociala care s-a creat in timpul scurs de la Revolutie incoace nu este bine reprezentata politic. Chiar mai mult as spune: nu este reprezentata politic. Aceasta situatie este generatoare de crize politice, cum a fost cea de anul trecut, cu suspendarea si referendumul pentru demiterea Presedintelui Basescu. Chiar si la acest referendum prezenta la vot a fost de doar 46,24%, deci nu a trecut de 50%. De unde rezulta ca partidele politice din Romania nu exprima bine nazuintele, idealurile acestei noi categorii sociale si nici situatia economica in care aceasta categorie se gaseste. Majoritatea oamenilor care fac parte din aceasta noua categorie sociala nu sunt bogati si, datorita acestui lucru, ai fi tentat sa-i consideri de stanga, deci apropiati mai mult de PSD. Pe de alta parte, fiind „rupti” de Stat, cum spuneam mai sus, adica ne mai beneficiind de pe urma Statului aceasta categorie are caracateristici liberale. De altfel PSD nici nu va putea sa multumeasca o categorie atat de numeroasa si nici nu a putut face acest lucru vreodata in toata Istoria post-decembrista a tarii noastre. Ma astept la o replica de genul: bine, bine dar de aici se vede clar ca aceasta categorie apartine Uniunii Social-Liberale, adica USL, pentru ca are atat caracteristici social-democrate (adica de stanga) cat si liberale (adica de dreapta). Lucrul acesta pare evident pentru multa lume, problema este ca e doar o iluzie ca asa ar fi.

Important si chiar uluitor e faptul ca pentru prima data in Istoria scursa de la Revolutie incoace a aparut aceasta noua categorie sociala care este liberala sau apropiata mult de liberalism. Criza economica actuala face mult mai vizibil acest fenomen, il reliefeaza cu mai multa claritate decat pana acum. Trendul ascendent al PNL, inca de pe vremea lui Tariceanu si pana azi, confirma ceea ce spun, dar inca acum cativa ani nu era foarte vizibil fenomenul. A fi liberal nu inseamna neaparat a fi bogat, ca daca e s-o luam dupa acest criteriu, cel al averii, sunt si destui social-democrati chiar foarte bogati. A fi liberal inseamna sa nu mai beneficiezi de pe urma Statului, sa nu mai ai sprijinul sindicatelor, pentru ca in aceasta situatie fiind te manifesti liber. Punctul slab al acestei noi categorii sociale este ca nu are suficienta forta economica pentru a se putea impune ca o forta conducatoare a societatii.

Ce se intampla? Trebuie amintit si un alt fenomen petrecut de la prabusirea comunismului incoace: Stanga, si nu numai cea de la noi dar si cea europeana, desi pe val acum, nu si-a putut defini o conceptie economica proprie foarte clara. Citeam ce spune D-na Corina Cretu pe blog in legatura cu alternativa progresista a PES:

Traim intr-o societate, nu intr-o economie, se afirma in Programul pe care l-am adoptat azi. Economia trebuie sa fie in serviciul societatii, sa fie subordonata instrumentelor politice care beneficiaza de legitimitate democratica, iar aceste instrumente sa fie capabile sa reglementeze economia si pietele financiare, pentru a depasi actuala criza si a evita altele similare.” (subl. mea)

Ideea cu alternativa progresista te duce cu gandul la progresivismul american, una din doctrinele Partidului Democrat din SUA. De fapt influenta americana e clara intrucat D-na Cretu vorbeste de un New Deal social, de parca New Deal a fost altceva decat social. Ideea este ca socialistii europeni considera New Deal, cel al Presedintelui Roosevelt, drept unul capitalist, nu unul social. Stanga europeana promoveaza conceptul de ‘Europa sociala’ – „angajamentul nostru pentru dreptate sociala” – fara a avea insa un program economic foarte clar, adica a spune foarte clar cum poti realiza toate aceste lucruri minunate:

„[…] cresterea economica bazata pe revitalizarea industriei europene, prin incurajarea investitiilor si consumului, modernizarea infrastructurilor, corectarea dezechilibrelor regionale, stimularea sectoarelor cu potential inovativ si ecologic, intarirea competitivitatii industriei europene pe piata mondiala, securizarea aprovizionarii cu energie durabila, punerea in practica a unor strategii de dezvoltare industriala pe termen lung si, nu in ultimul rand, investitia in capitalul uman, pentru transformarea intr-o economie a cunoasterii. Unul din obiectivele Socialistilor Europeni este alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare, dezvoltare si inovatie.”

De altfel 3% din PIB-ul UE pentru cercetare mi se pare chiar foarte putin… Or, Stanga se fereste sa spuna ceea ce ar trebui spus daca privim lucrurile dintr-o perspectiva moderna de Stanga: promovarea unei economii mixte. In acest sens, eu, intr-un comentariu facut acolo, dadeam exemplul American School (economics), bazat pe ‘Programul economic hamiltonian’, si care a fost politica economica a SUA din 1860 si pana in 1970!! Deci 110 ani!!! In schimb, Stanga noastra europeana ne spune ca „traim intr-o societate, nu intr-o economie”…

Or, aceasta indecizie a Stangii nu poate lasa loc decat liberalismului. Neavand o conceptie economica clara nu e de mirare ca Stanga esueaza si chiar creeaza nemultumiri in societate, lucru se vede cu pregnanta in Franta lui Hollande. De asemenea aceasta Stanga, cum observa si Vladimir Tismaneanu, nu are un mesaj mobilizator catre masele de oameni.

Pe de alta parte, criza economica actuala si politicile de austeritate practicate in Europa au slabit economic Uniunea Europeana. Politicile europene promovate de PPE, protectioniste (desi ei declara altfel), de natura crestin-democrata, in multe puncte asemanatoare cu cele de Stanga, dar insuficiente pentru a satisface necesitatile economice ale Europei, ale oamenilor, au inhibat liberalismul si au slabit forta economica a acestei noi categorii sociale, de care vorbeam mai sus. Pentru ca PPE a dorit sa amestece, intr-un talmes-balmes ideologic, liberalismul cu socialismul, luand elemente din fiecare. Or, asta e o caracteristica a crestin-democratiei – iata ce ne spune in acest sens Wikipedia:

„These generalisations, however, must be nuanced by the consideration that Christian democracy does not fit precisely into the usual categories of political thought, but rather includes elements common to several other political ideologies:

  • In common with conservatism, traditional moral values (on marriage, abortion, etc.), opposition to secularization, a view of the evolutionary (as opposed to revolutionary) development of society, an emphasis on law and order, and a rejection of communism.

  • In contrast to conservatism, open to change (for example, in the structure of society) and not necessarily supportive of the social status quo.

  • In common with liberalism, an emphasis on human rights and individual initiative.

  • In contrast to liberalism, a rejection of secularism, and an emphasis on the fact that the individual is part of a community and has duties towards it.

  • In common with socialism, an emphasis on the community, social justice and solidarity, support for a welfare state and support for regulation of market forces.

  • In contrast to socialism, most European Christian Democrats support a market economy and do not adhere to the doctrine of class struggle. This has not always carried over to some Latin American Christian Democratic Parties, which have been influenced by liberation theology.”

Nici nu mai traduc deoarece cred ca e foarte clar: in comun cu conservatorismul, in contrast cu conservatorismul, in comun cu liberalismul, in contrast cu liberalismul, in comun cu socialismul, in contrast cu socialismul. Ba e in comun, ba e in contrast. Iar tot talmes-balmesul asta e politica D-nei Merkel, care face sa sufere o Europa intreaga!! Celor care sunt „rupti” de Stat, cum le spuneam eu, si care sunt din ce in ce mai numerosi, o astfel de politica nu le-a facut niciun bine. Nu i-a reprezentat cu nimic pe cei care nu mai beneficiaza, repet, de ajutoare din partea Statului sau de sprijinul sindicatelor. Dimpotriva, astfel de politici le-a inrautatit situatia economica in schimb a marit numarul acestor oameni! Trebuie spus ca aceasta categorie sociala noua e una instrainata de Stat. Spuneam ca ea nu e bine reprezentata la nivel politic. Aceasta categorie poate fi denumita proletariat dar in sensul pe care il avea cuvantul in Roma antica: cetateni liberi, dar saraci. Sensul marxist al cuvantului nu poate fi acceptat atata vreme cat Stanga nu revendica un asemenea electorat, nu si-l asuma in integralitatea lui si nici nu face ceva concret pentru el. Sensul marxist al notiunii de proletariat este in primul rand unul politic si in al doilea rand este legat de un partid al proletariatului, cel comunist, care conduce intr-un mod organizat, cu un anumit scop precis (instaurarea dictaturii proletariatului), bazat pe anumite principii (cele marxist-leniniste, desigur), lupta de clasa. Poti sa spui, spre exemplu, ca o greva este expresia unei contradictii intre angajati si angajatori, dar lupta de clasa e altceva. De aceea Lenin afirma ca greva generala nu este o solutie. Pe cand lupta de clasa, „fara de care nu se poate concepe comunismul” (Lenin, citat din memorie), este o solutie, e chiar solutia in viziunea comunista.  Pe cand cu totul altceva e sa spui despre acest „proletariat” ca sunt cetateni liberi, dar saraci. De aceea si spun ca acest „proletariat” nu este unul in sensul marxist al cuvantului si nici nu are idealuri marxiste sau comuniste. Deci nici el insusi nu se revendica de la marxism.

Tocmai aici este problema cu aceasta noua categorie sociala de care vorbeam, care nu e usor de definit, care are, totusi, caracteristici liberale evidente, fara a forma neaparat ceea ce se cheama mica burghezie, si care devine din ce in ce mai numeroasa, dar fara sa fie bine reprezentat din punct de vedere politic, format din oameni saraci, dar fara a fi neaparat slab pregatiti. Si care, mai devreme sau mai tarziu, vor cauta sa se manifeste mai pregnant in societate si sa acceada la conducerea societatii.

Instrainarea de Stat pe care o sufera aceasta categorie sociala nu are nimic comun cu anarhismul. Nu este vorba de o negare a oricarei puteri in stat sau a oricarei organizari politice a societatii. Cu alte cuvinte e cam asa: nu neg o putere in stat, ma simt strain de ea. Adica nu ma ajuta, nu-mi foloseste la ceva, nu ma reprezinta. Aici s-ar putea da exemple din sondajele de opinie care au scos in evidenta scaderea patriotismului, neincrederea oamenilor in Justitie, in Parlament… Dupa parerea mea, anarhismul – cel putin asa cum il percep eu – e insotit de o stare de revolta introvertita, spre exemplu in forul meu interior, sau extravertita, spre exemplu generatia tinerilor din anii ’60. In zilele noastre intalnim mai putin un astfel de fenomen… Eu cred ca e vorba de altceva: de nasterea unei noi culturi politice. Cristian Preda, in a sa ‘Introducere in stiinta politica’, vorbind despre culturile politice, il citeaza, printre altele, pe Wallerstein:

„Vreme de mai multe decenii, poate jumatate de secol, spune Wallerstein, vom asista la un peisaj ideologic impur, eclectic, in care aliantele vor fi circumstantiale si niciuna dintre ideologii nu va mai fi respectata, nu va mai fi luata in serios, pentru ca niciuna dintre ele nu mai amenajeaza credintele grupurilor sociale. Suntem, potrivit acestui diagnostic, care nu e de altfel singular, intr-o epoca a neclaritatii, a confuziei ideologice”

Dar asta nu inseamna ca din aceasta neclaritate, confuzie ideologica sa nu se nasca o noua cultura politica, despre care nu stim prea multe…

Criza politica din iulie, de anul trecut, nu a fost o expresie a anarhismului intrucat ea a fost indreptata spre un regim politic ce a esuat in a-i reprezenta pe acesti oameni. Deci nu s-a negat orice putere in stat sau orice organizare a societatii ci a fost un protest impotriva unui regim care nu mai avea reprezentativitate. Interesant este ca a castigat alegerile USL, un hibrid politic, nu un partid politic cu o ideologie clara. Si iata ca acum avem tensiuni politice chiar in interiorul USL. Ele au fost estompate in ultima perioada pentru a nu conduce la ruperea USL-ului. Cu toate acestea nu e foarte clar ca USL, aceasta formula politica, ar fi solutia pentru a reprezenta politic aceasta noua categorie sociala. Trebuie sa recunosc faptul ca initial am avut aceasta impresie, ca USL ar fi solutia din punctul de vedere al reprezentativitatii. Acum nu mai sunt sigur… Lucrurile nu sunt foarte clare. USL este o solutie in acest sens pe termen cel mult mediu, daca nu scurt… USL nu si-a asumat vreo ideologie, spre exemplu cea social-liberala.

Totusi, este uluitor ce se intampla!!  In cele ce voi spune termenii sunt preluati din cartea D-lui. Cristian Preda, citata mai sus. Traian Basescu a facut greseala de a crede ca in popor exista o „cultura politica pasiva, caracteristica societatilor politice in care exista centralizare”, netinand cont de faptul ca Romania a trecut de la Revolutie incoace printr-un proces destul de amplu de descentralizare, mai ales pe taram economic, intrucat tara noastra a mers in directia economiei de piata. Dar Traian Basescu a fost indus in eroare de ideea potrivit careia Romania ar mai avea inca puternice sechele comuniste. De asemenea el nu a crezut ca Revolutia din Decembrie 1989 a fost opera romanilor, care au respins „cultura supunerii”. Cu toate acestea, in criza din iulie si evenimentele premergatoare acesteia, Romania a dat dovada de cu totul altceva si anume ca nici pe departe nu are o „cultura a supunerii”!!! Dimpotriva, a dat dovada de o ascutita „cultura politica participativa” care „este proprie societatilor care sunt, pe de o parte, structurate foarte bine din punctul de vedere al rolurilor si functiilor politice, dar si in care, pe de alta parte, exercitarea puterii se face in conditii democratice, indivizii fiind deci asociati in luarea deciziilor” (subl. mea). Si aici e foarte interesant: „indivizii fiind deci asociati in luarea deciziilor„. Dupa parerea mea, e o schimbare mare fata de trecut: accentul incepe sa cada pe individ. Spre exemplu, in trecut, Golaniada din anii ’90 nu a putut determina o asemenea miscare de protest si nici nu a condus la impunerea pregnanta a unei alte forte politice, fie ea si hibride, in societate: FSN/FDSN a dominat scena poltica inca 6 ani, pana in 1996! Nu mai e vorba nici de categorii socio-profesionale, cum sunt minierii. Deja putem spune ca rolul individului, politic vorbind, e mult mai mare decat in trecut! Pe de alta parte, a inceput sa creasca semnificativ PNL si deci influenta liberalismului, ceea ce nu exista in anii ’90.

Probabil ca multi ma vor injura (in gand, sper) ca vorbesc in astfel de termeni despre Golaniada, care era indreptata impotriva neocomunismului lui Ion Iliescu, n-asa? Insa eu vreau sa spun altceva aici, si anume ca nu e deloc foarte clar daca va fi o cultura politica pasiva,  a supunerii fata de USL, proiect politic ce se vrea a dura pana in 2019. Eu cred ca orice derapaj de la democratie si incalcare a libertatilor, chiar sub USL, vor fi sanctionate de catre oameni. Iar pe de alta parte nu e clar daca USL e reprezentativa cu adevarat pentru aceasta categorie foarte numeroasa de oameni. Daca proiectul PDL/Basescu a fost, in final, un esec si proiectul numit USL poate fi, in final, un esec. Practic, acest proiect, USL incepe sa semene a esec inca de pe acum, nereusind sa amelioreze situatia economica grea prin care trece populatia si incepe deja sa-si faca simtita inconsistenta ideologica.

As mai adauga faptul ca aceasta noua categorie sociala, in mod paradoxal poate, nu e una antisistem. Un partid catalogat drept antisistem, precum PPDD, a reusit sa intre in Parlament, dar fara vreun succes deosebit, fata de PRM in 2000

Vom vedea ce se va mai intampla…

iunie 25, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 106 comentarii