Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Meditatie…

„Frauda, suspiciunea si smecheria in treburile publice sunt semne ale decadentei statelor, si preced convulsiile sociale sau paralizarea activitatii la nivel national. A-i teroriza  pe cei slabi si a se umili inaintea celor puternici – aceasta este politica natiunilor conduse de o umila mediocritate. Siretlicurile pentru ocuparea functiilor sunt puse din nou la lucru in senate. Executivul devine distribuitor de protectii, in special pentru cei mai incapabili, iar oamenii sunt mituiti cu functii inalte in loc de bani, spre ruina statelor. Divinitatea din natura umana dispare, si interesul, lacomia si egoismul ii iau locul.

Marele Invatator a spus: „Nu poti sa slujesti si lui Dumnezeu si lui Mamona”. Cand setea de imbogatire se generalizeaza, incepe goana dupa inavutire, atat pe cale cinstita cat si prin mijloace necinstite. Frauda si intrecerea masurii, escrocheriile in afaceri, jocurile la bursa, jocurile in cazinouri si procurarea necinstita de bunuri demoralizeaza o intreaga comunitate. Ideea ca revolta va duce la saracirea maselor este intretinuta prin minciuna si credulitate stupida, folosite drept ajutoare si instrumente ale puterii. Falimentele rasunatoare, care iau prin surprindere o tara intreaga, numirile frauduloase, pierderea economiilor celor saraci, inflatia, prabusirea bancilor, deprecierea credibilitatii guvernului zdruncina increderea in sine a natiunii. Insa escrocul si speculantul se imbogatesc si prospera. Daca tara lor se lupta pentru a strange impozitele care sa-i asigure insasi existenta, ei o ajuta prin devalorizarea banilor, in asa fel incat acumuleaza bogatii fabuloase cu o cheltuiala minima. Daca vecinul vreunuia este in suferinta, ei cumpara proprietatea pe nimica toata. Daca administreaza vreo proprietate, ei o aduc in stare falimentara, iar cei care o ingrijesc ajung pe drumuri. Daca banca lor se prabueste, au avut grija sa-si puna banii la adapost din timp.

Societatea se inchina banilor ca inaintea unor regi, asa cum vechii hindusi si egipteni isi venerau slugarnic idolii. Sa nu ne miram, gandindu-ne ca ar trebui sa existe o alta lume in care, pentru nedreptatile facute, unii oameni ar trebui sa se caiasca vazandu-si prietenii ruinati si multe familii sarmane cersind pe la usile escrocilor imbogatiti pentru a capata ceva de mancat.”

Albert Pike

Morala si Dogma Ritului Scotian Vechi si Acceptat al Francmasoneriei (Bucuresti, Editura Herald, 2009)

Seamana cu ce se intampla in zilele noastre, nu? Si nu numai la noi, dar si peste Ocean, asa-i?

Albert Pike. Library of Congress description: ...

Albert Pike. Library of Congress description: „Pike, Albert”. (Photo credit: Wikipedia)

Stateam si ma gandeam la Stat si la revizuirea Constitutiei. Prabusirea regimului comunist in Romania a insemnat prabusirea Statului. Observati ca spun a Statului, nu a Tarii. Asa a si aparut celebrul vid legislativ din anii ’90. Iar o noua Constitutie am avut de abia in 1991. Este adevarat ca in aceasta Constitutie se spunea foarte clar in art. 1, al. 3 ca „Romania este stat de drept, democratic si social”. Chestiunea este ca ideea de baza dupa Revolutia din ’89, deci dupa ce s-a prabusit un Stat, fie el si comunist, a fost restrangerea Statului in special din viata economica a tarii in favoarea economiei de piata. Se stie ca inainte de ’89 economia romaneasca a fost una centralizata si de stat. Iar acest proces de regresiune a Statului a inceput imediat dupa ’89 in conditii de vid legislativ, cand insusi Statul nu a fost inca (pana in 1991) bine definit, constitutional vorbind. Trebuie spus ca atat Constitutia din 1991, cat si cea din 2003 vorbesc despre „Munca si protectia sociala a muncii” si despre „Nivelul de trai”, in aceste aspecte implicandu-se Statul: „Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47, al.1 din Constitutia actuala). Dar pe de alta parte, economia de piata presupune libertatea economica si o implicare minimala a Statului in economie. Conceptul de economie functionala de piata corespunde unei restrangeri masive a implicarii statului in economie. Din aceasta dinamica regresiva pe care a aplicat-o Statul in economie a rezultat un sistem economic instabil care a subzistat chiar pana in zilele noastre. Nu se poate spune ca Romania a avut o economie mixta, ci o economie din care Statul s-a retras treptat, facand loc, din pacate, distrugerii, speculei si imbogatirii pe orice cale a unora, in stransa conexiune cu mediul politic. Pe de alta parte, libertatea economica si economia de piata sunt strans legate de ideea de castig sau profit. A sustine o impozitare minimala inseamna a elimina si mai mult Statul din viata economica, dar ideea aceasta, specifica liberalismului, care poate conduce spre o dinamizare a dezvoltarii sectorului privat, poate conduce si la inflorirea ilegalitatilor, falimentarilor fortate si a fraudei. Ceea ce s-a si intamplat si nici nu ar treubi sa ne mire, daca la baza Statului, a unui nou Stat fata de cel comunist, am pus ideea de castig.

Ceea ce observ acum este ca tot ideea de castig este cea dominanta. Spre exemplu, regionalizarea, asa cum o vede Dl. Dragnea, trebuie facuta pentru imbunatirea absorbtiei fondurilor europene. Practic, motivul este pe de o parte mai multi euro, pe de alta parte ca acesti mai multi euro sa ajunga mai repede in teritoriu. De fapt motivul este euro, nu altceva. Spuneam ca ideea de castig este cea dominanta. Nu este dominanta ideea de dezvoltare, inclusiv cea economica, desigur. Noi, in aproape 24 de ani scursi de la Revolutia din Decembrie 1989, nu am avut o strategie de dezvoltare si nu ideea de dezvoltare a predominat ci ideea de castig, materializata doar la nivel individual si nimic mai mult. In felul asta se si explica performantele slabe pe taram economic ale Romaniei in ciuda imbogatirii rapide a unei minoritati.

O alta problema ar fi ca se tot vorbeste si se avanseaza ideea de castig (euro), care ar trebui sa ne guverneze constitutional, dar nu se vorbeste deloc de comuniunea intre cetateni, de dragostea frateasca ce ar trebui sa existe intre cetatenii Republicii, si toate aceste lucruri pe un fond de scadere a patriotismului, fenomen manifestat mai ales la generatia mai tanara. Nu se vorbeste ca oamenii ar trebui sa-si dea mana si sa se ajute, sa ajute tara in momentele grele prin care aceasta trece. A pune la baza Statului castigul insemna: setea de imbogatire se generalizeaza, incepe goana dupa inavutire, atat pe cale cinstita cat si prin mijloace necinstite„. Consecinta: avem o natiune demoralizata, o natiune care si-a pierdut increderea in sine.

In legatura cu regionalizarea, as dori sa spun cateva cuvinte. Evident, nu toata lumea e de acord si o mare personalitate precum acad. Dinu C. Giurescu si-a exprimat indoiala fata de o asemenea masura si teama ca o asemenea masura ar putea conduce la dezmembrarea Romaniei. Crin Antonescu a vorbit de enclave pe criterii etnice sau baroniale, lucru ce nu trebuie sa se intample. Insa ca tot pomeneam de Albert Pike, iata ce spunea:

„Este regretabil sa vezi o tara divizata in factiuni, in care fiecare isi urmeaza conducatorul orbeste, fara murmur, facand din el un erou care merita toate laudele. Este o situatie penibila sa vezi tara impartita intre partide al caror singur tel este de a smulge functii in urma unei victorii electorale; ba mai mult, posturile sa fie ocupate de sefii cei mai corupti si neputinciosi. O asemenea tara se afla in ultima faza a decaderii, si aproape de sfarsitul ei, indiferent cat de prospera ni s-ar parea. Ea sta pe un vulcan gata sa erupa”

Iar Pike vedea remediul in „marea purificare”, adica:

„Statul destramat si secatuit poate sa-si recastige normalitatea si libertatea reala numai trecand prin „marea purificare”, adica prin foc si sabie” (subl. mea)

Totusi, Pike spune:

„Puterea banului sau a spadei, comparata cu cea a spiritului, este saraca si vrednica de dispret”

Dar parintele masoneriei americane arata si urmatorul lucru:

„Daca un popor, asemenea unui astru, trece prin perioade de eclipsa, lumina trebuie sa revina in mod necesar. Insa eclipsa nu trebuie sa degenereze in bezna” (subl. mea)

Si nici eu nu cred ca aceasta revizuire a Constitutiei trebuie sa degenereze in bezna!!

Doi

Acesti ani care au trecut in special din 2009 incoace au aratat ca viata politica din Romania se afla sub simbolul cifrei Doi, dualitate, antagonism, bine si rau, lumina si intuneric, diversitate, vicisitudini, diviziune, separare, inegalitate (dupa Albert Pike si Jean Marie Ragon). Acest lucru s-a concretizat mai apoi in constituirea a doua blocuri politice principale si antagonice: USL si PDL/Basescu. A aparut si o alta forta politica, care a intrat in Parlament – PPDD, dar putem vorbi oare de o triada? Atata vreme cat acestea nu constituie un triunghi echilateral sau dreptunghic, in care sa se aplice Teorema lui Pitagora, cred ca nu… Ideea de dreptate in societate nu a inflorit prin aparitia PPDD si nici drespre frumusete si ordine in societatea noastra nu cred ca putem vorbi, si atunci unde ar fi unghiul drept?

Faptul ca societatea romaneasca e sub simbolul cifrei Doi n-ar trebui sa ne mire intrucat intreaga lume, vreme de o jumatate de secol, a fost simbolizata astfel. Spre exemplu, s-a vorbit de confruntarea Est – Vest, de antagonismul dintre SUA si URSS, de doua blocuri militare: NATO si Tratatul de la Varsovia, s-a vorbit si de un soi de granita ce separa doua lumi: Cortina de Fier. Observam si in zilele noastre confruntari in Turcia intre Guvern si cei care nu sunt de acord cu Guvernul – deci tot cifra Doi, cu atat mai mult cu cat diversitatea poate sa conduca si la astfel de confruntari. Antagonismul e clar exprimat azi in Turcia.

Simbolul lui Doi se manifesta, poate nu sub o forma atat de evidenta, si in Uniunea Europeana, in care avem un conflict, ce se doreste a fi mascat, intre tarile Nordice, care rezista bine crizei, in special Germania, si cele din flancul Sudic, in care includem si Franta dar alaturam aici si Marea Britanie. Si chiar aceasta criza economica e o manifestare, simbolic vorbind, a cifrei Doi.

Dupa cum vedem, trebuie sa tinem seama si de aceste lucruri, pentru ca din logica lui Doi nu cred ca am iesit. Logica acestui simbol domina inca omenirea si din aceasta cauza ceea ce se numeste globalizare intampina serioase dificultati. Dupa parerea mea, acutizarea conflictelor trebuie evitata intrucat aceasta acutizare nu reprezinta (sau reprezinta oare?!) o „putere generatoare, capacitate generativa si rodul lor”, cum spunea Albert Pike referindu-se la triada, ci alte forme de manifestare ale lui Doi, mai virulente, e adevarat, dar tot sub acelasi simbol al cifrei Doi. Deci n-am facut nimic cu asta. Si se vede acest lucru si in conflictul din Siria si in cel de acum din Turcia: avem de a face doar cu o stare de instabilitate, sub simbolul cifrei Doi. Acest gen de conflicte pot sa dureze foarte mult, fara vreo finalitate clara. De aceea e nevoie de intelepciune in abordarea unor astfel de conflicte.

In ceea ce ne priveste, conflictele s-au mai temperat, fata de anul trecut. Ceea ce e un lucru pozitiv, fara indoiala.

Confruntarea continua, democratic, bineinteles.

iunie 12, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 22 comentarii