Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Liberalizarea pretului la gaze…

Priveam emisiunea Andreei Cretulescu de la Realitatea TV… Eu nu inteleg un lucru… O sa incerc sa ma fac cat mai bine inteles si sa exprim cat mai clar ceea ce vreau sa spun.

In primul rand e de remarcat un lucru: e vorba de liberalizarea pretului la gaze. Din cate am inteles chestia asta va aduce un profit urias la doua companii Petrom si Romgaz (sper sa nu gresesc) fara ca aceste companii sa trebuiasca sa faca investitii. Practic, profitul e generat exclusiv pe cale financiara prin cresterea pretului si nimic mai mult. Aceasta crestere de preturi afecteaza atat consumatorii casnici cat si pe cei industriali. Emisiunea de la Realitatea dadea o imagine cu adevarat apocaliptica: distrugerea industriei romanesti. Terifiant! Inteleg ca e vorba atat de Comisia Europeana, care a impus calendarul liberalizarii cat si de Acordul incheiat cu FMI pe vremea lui Boc. De asemenea am inteles ca vor creste si alte preturi odata cu cresterea la gaze, ceea ce inseamna ca aceasta crestere de preturi, daca va fi ireversibila si se va generaliza, va determina un puseu inflationist puternic.

Totusi, eu nu inteleg un lucru: dar cel care plateste? Consumatorul, el n-are niciun cuvant de spus? Tocmai asta ma deranjeaza, ca cel care plateste, care da banii cu alte cuvinte, nu are posibilitatea sa aleaga si, drept consecinta, nu are libertatea de a alege. Pur si simplu aceasta liberalizare este in fapt o impunere a pretului, fara ca vreun consumator sa aiba o alta alternativa decat debransarea si , daca doreste, instalarea unor centrale de mii de euro, deci foarte scumpe. Pe de alta parte, consumatorii industriali se pare ca nu au, in acest caz, alta alternativa decat falimentul. Ar fi o imagine intr-adevar terifianta!! Pai, in cazul asta ar avea loc distrugerea sectorului privat, nu? Ce ar mai ramane din el?

Nu este in regula ca numai agentii economici producatori sa influenteze pretul iar consumatorii sa nu poata sa faca absolut nimic in acest sens. Iar pe o piata foarte concentrata, cum e cea a gazelor sau a energiei, lucrul acesta este posibil. In privinta gazelor, din cate inteleg, vorbim de un duopol, la o cerere inelastica pe piata. Cu alte cuvinte se vrea ca preturile sa fie libere fara sa existe confruntarea cererii cu oferta. Lucrurile se prezinta in felul urmator, daca ne referim la factorii interni pietei, care influenteaza dinamica preturilor:

– dinspre cererea consumatorului – el se trezeste cu preturi marite, fara sa poata sa actioneze intr-un fel;

– dinspre oferta producatorilor – acestia impun pretul pe piata nestingheriti de cineva (de Guvern nici vorba, caci Guvernul nu se va mai amesteca in treaba asta)

Evident ca structura acestei piete ii favorizeaza doar pe producatori, in asemena conditii, si deloc pe consumatori. Or, in astfel de conditii nu se mai poate vorbi de o concurenta deschisa, prin confruntarea cererii cu oferta, pentru ca nu vad ce confruntare mai poate fi cand producatorul impune pe piata un pret majorat. Atunci pretul nu se mai poate forma liber. Tocmai asta e si contradictia. Pentru ca e vorba de preturi administrate de firme private si nu preturi libere.

Daca preturile ar fi cu adevarat libere atunci din confruntarea cererii cu oferta ar iesi un pret corect, in sensul ca nu ar dezavantaja pe cineva. Este adevarat ca si pana acum, preturile fiind reglementate, nu au fost libere. Ele avantajau populatia dar nu dezavantajau producatorii, care si asa obtineau profit. Fenomenul care se va intampla, si pe care l-as numi financiarizarea pretului, va avantaja in exclusivitate producatorii si distribuitorii, atata vreme cat structura pietii e de asa natura incat sa perimita lucrul acesta. Or, tocmai lucrul asta nu e in regula.

Pe de alta parte, o crestere a pretului la gaze sau energie, determina o crestere a costurilor. Atata vreme cat pretul se financiarizeaza, adica creste fara vreo justificare economica (din dorinta producatorilor de a obtine profit cat mai mare), fenomenul fiind, ca sa zic asa, pur financiar, lucrul acesta atrage automat si cresterea celorlalte costuri. Mie mi-e teama ca in felul asta se creeaza premisele aparitiei unei bule speculative si a unei crize de proportii considerabile. Ca sa pot sa-mi acopar niste costuri artificial umflate trebuie sa apelez la credite bancare (piata de capital nu e dezvoltata in Romania, dar nici in Europa nu e foarte dezvoltata asa cum e in SUA), ceea ce va conduce automat la un raport pasiv/activ in favoarea pasivului, pentru ca nu e foarte clar daca voi avea venituri atat de mari incat sa-mi acopar cu ele imprumuturile pe care sunt, vreau, nu vreau, nevoit sa le fac, asta ca sa nu trag obloanele fabricii. Mai ales ca bancile pastreaza o rata a dobanzii ridicata si deci creditele sunt mai scumpe. Si va veni o vreme cand creditorii isi vor dori banii inapoi cu dobanda. De unde ii voi da? Chiar asa: Romania de unde va da acesti bani inapoi? Si uite asa, datoria mea, adica a sectorului privat, produsa intr-un mod artificial, se va transfera pe seama Statului Roman, ca cineva va trebui sa plateasca, chiar daca eu dau faliment!

Partea nostima este ca noi facem astfel de chestii interesante, precum liberalizarea pretului la gaze, pentru ca, mai apoi, dupa ceva vreme, sa incepem sa deschidem dosare penale.

Partea proasta e ca Romania nu castiga ceva din afacerea asta. Daca vor creste costurile, nu va fi nimic altceva decat o crestere artificiala a costurilor, asa cum ar fi si cresterea preturilor la gaze si energie, care ar determina cresterea costurilor. E clar ca efectul nu va fi benefic. Daca se va ajunge la o inflatie (galopanta!?), nu va fi decat inflatie, fara sa fie insotita de vreo crestere economica.

Adevarul

Cine câştigă din liberalizarea preţurilor la energie şi gaze

Iata ce se arata:

„Furnizorii de electricitate şi de gaze plus producătorii autohtoni de gaze naturale sunt principalii beneficiari ai liberalizării preţurilor la energie, impusă de Fondul Monetar Internaţional (FMI), în vreme ce industria şi populaţia trag, din nou, lozul necâştigător.

Liberalizarea va fi punctul-cheie în discuţiile pe care Executivul le va avea cu reprezentanţii instituţiilor internaţionale în luna iunie, în condiţiile în care autorităţile vor să protejeze industria şi populaţia de cavalcada scumpirilor din ultimii ani, în contextul în care criza economică îşi face simţită din plin prezenţa, iar menţinerea locurilor de muncă este un obiectiv declarat al cabinetului Ponta. Liberalizarea a fost justificată prin faptul că, dacă nu se realizează, companiile care activează în domeniu nu vor face investiţii nici în sectorul energetic, nici în privinţa gazelor. De asemenea, a fost invocat faptul că societăţile de stat fac prea puţin profit, iar – prin majorări – statul va putea face investiţii în sistemul de sănătate. Pentru gaze, liberalizarea preţului va începe în vara acestui an pentru populaţie, cu o majorare de 8% de la 1 iulie şi cu 2% de la 1 octombrie. Scumpirile vor continua în 2014, când procentul consemnat va fi de 10% pentru consumatorii casnici. În 2015, 2016, 2017 şi 2018 tarifele reglementate la gaze naturale vor fi majorate anual cu câte 12 procente. Până la finele acestui an vor trebui eliminate preţurile reglementate pentru industrie la curentul consumat, în vreme ce pentru gaze termenul este finele anului 2014. Vor fi favorizaţi astfel furnizorii de electricitate (Enel, CEZ, E.ON şi Electrica), cei de gaze (E.ON şi GdF SUEZ), plus producătorii de gaze (Petrom şi Romgaz).

Scumpiri peste scumpiri

Situaţia este tensionată deoarece anul trecut FMI a mai impus României încă o majorare de preţ, care nu fusese inclusă în calendarul de liberalizare, pe motiv că ANRE „nu a respectat formula de preţ“. În urmă cu câteva zile, reprezentanţii E.ON au solicitat o altă majorare de 10% a tarifelor de distribuţie, ceea ce ar duce la o creştere de 3% în factură pentru consumatorul final. Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România, a declarat că ar dori includerea celor trei puncte procentuale în majorarea programată de 8%. Preţul gazelor interne este de 170 de dolari pe mia de metri cubi, în vreme ce importurile se fac la 400 de dolari/1.000 mc. În luna aprilie, Confederaţia Patronatelor din Industrie (CONPIROM) anunţa că în ultimii patru ani costurile cu energia au crescut cu 55% şi avertiza că ne aşteaptă un val de şomeri. Ionel Borş, liderul patronatului Metalrom şi director în cadrul ArcelorMittal, a anunţat că din 2009 până în prezent costurile generate de scumpirea energiei electrice au fost de 42 de milioane de euro pe an, în vreme ce la gaze au fost de 37 de milioane de euro pe an. Toate acestea în condiţiile în care preţurile finale la mărfurile industriale şi în special la oţel au scăzut cu 40%. La gaze, cei mai mari consumatori sunt grupurile InterAgro şi Azomureş, în vreme ce la curent electric sunt Alro şi ArcelorMittal.

„Cruciada Copiilor“

Varujan Vosganian, ministrul Economiei, critica recent decizia de liberalizare a preţurilor la electricitate şi gaze, despre care a spus că a fost agreată fără a se evalua impactul asupra industriei. „O piaţă care nu se modernizează tehnologic nu se poate liberaliza, înseamnă masacru în masă, înseamnă Cruciada Copiilor“, a afirmat ministrul la Bucharest Forum/Energy, eveniment organizat de Adevărul Group şi Aspen Institute România. Pe lângă impactul direct în metalurgie, siderurgie şi industria chimică, liberalizarea va însemna şi creşterea preţurilor la gigacalorie sau la produse precum pâinea.”

HotNews

VIDEO Victor Ponta: Liberalizarea pretului la gaze, un principiu european. Romania trebuie sa-l respecte

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta a declarat, miercuri, ca a primit raspuns negativ din partea Comisiei Europene la solicitarea sa de amanare a scumpirii gazelor de la 1 iulie, el precizand ca motivatia a tinut de respectarea principiului european al liberalizarii preturilor la gaze.

„Motivarea europenilor este foarte clara, ca trebuia sa facem aceasta liberalizare inca de cand am intrat in UE, din 2007. Este un principiu european”, a spus Ponta, potrivit Mediafax.

El a aratat ca liberalizarea a fost aprobata de fostul premier Emil Boc si a devenit obligatia Romaniei, care trebuie respectata.

„Din pacate nu s-a facut in 2007-2008, nu s-a facut nici dupa aceea. Domnul Boc a aprobat – sigur, acuma minte pe la televizor ca nu a aprobat, dar are semnaturile puse acolo – si noi nu putem sa facem altceva decat sa… pentru ca e vorba de obligatiile Romaniei aici, chiar daca le-a semnat Boc. Avem niste obligatii de care trebuie sa ne tinem”, a spus Ponta.

Guvernul vrea sa amane, cu sase luni, calendarul de liberalizare a preturilor gazelor naturale, dar comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a recomandat respectarea actualului calendar.

Departamentul pentru Energie a transmis, pe 10 mai, Comisarului pentru Energie, Gunther Oettinger, o scrisoare in care a fost exprimata intentia Guvernului roman de a amana, cu sase luni, calendarul de liberalizare a preturilor, informeaza Departamentul pentru energie. Acesta intentie vine ca urmare a discutiilor cu reprezentantii consumatorilor industriali care si-au exprimat au cerut amanarea liberalizarii. Raspunsul comisarului a fost primit pe 31 mai, mesajul acestuia fiind: Trebuie respectat calendarul.

„Comisarul a subliniat faptul ca impactul pretului energiei asupra competitivitatii industriei europene reprezinta o problema de interes pentru Comisie. Comisarul a aratat ca pretul gazelor de pe piata locala trebuie privit in perspectiva, raportat la preturile de pe piata UE, mentionand ca in anul 2011, pretul reglementat pentru consumatorii industriali din Romania era cel mai mic din Uniune.   Raspunsul oficialului european include recomandarea de a respecta calendarul de liberalizare, atragand atentia asupra faptului ca, potrivit legislatiei in vigoare, ANRE este institutia abilitata sa ia decizii privind pretul gazului din productie locala si a calendarului de liberalizare a preturilor”, precizeaza Departamentul pentru Energie.

Potrivit acestuia, functionarea pietei de electricitate si gaze naturale este reglementata de catre Directivele europene. Conform acestora, pentru o corecta informare, ANRE este institutia abilitata sa ia decizii privind pretul gazului, autoritatea fiind responsabila si de implementarea calendarului de liberalizare a preturilor.

HotNews a aratat inca de pe 14 mai ca reprezentantii CE recomanda continuarea liberalizarii. Comisia Europeana a fost informata cu privire  la faptul ca „anumiti clienti industriali solicita amanarea liberalizarii preturilor la gaze la consumatorii industriali cu un an”, insa „indeamna  autoritatile sa continue liberalizarea treptata a preturilor la energie”, a declarat pentru HotNews Marlene Holzner, purtator de cuvant al Comisarului pentru  Energie. Altfel spus, Comisia solicita respectarea calendarului. „Comisia solicita, de asemenea, protejarea consumatorilor  vulnerabili in mod corespunzator”, a mai spus Marlene Holzner.

Consumatorii de gaze din Romania, in special InterAgro, solicita cu insistenta autoritatilor sa amane cu un an calendarul de liberalizare a preturilor la  gaze.”

Ponta se resemnează: Liberalizarea preţului la gaze, un principiu european

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat că a primit răspuns negativ din partea Comisiei Europene la solicitarea sa de amânare a scumpirii gazelor de la 1 iulie, el precizând că motivaţia a ţinut de respectarea principiului european al liberalizării preţurilor la gaze: „Motivarea europenilor este foarte clară, că trebuia să facem această liberalizare încă de când am intrat în UE, din 2007. Este un principiu european“.

Guvernul a dorit să amâne, cu şase luni, calendarul de liberalizare a preţurilor gazelor naturale, dar comisarul european pentru energie Gunther Oettinger a recomandat respectarea actualului calendar. Potrivit calendarului de liberalizare a pieţei de gaze, asumat prin acordul cu FMI, preţul la gazele destinate consumatorilor industriali a crescut pe 1 aprilie (cu 5%), iar pe 1 iulie ar trebui să urce cu 5%, respectiv cu 3% pe 1 octombrie, proces ce va continua anii următori.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

iunie 28, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 166 comentarii

Accidentul din Muntenegru…

Mediafax

CEL MAI GRAV ACCIDENT DIN TURISMUL ROMÂNESC: Numărul românilor morţi în Muntenegru este de 18 – OFICIAL. Ponta: Miercuri va fi zi de DOLIU NAŢIONAL

Se arata, printre altele, ca:

Numărul românilor decedaţi după ce autocarul în care se aflau a căzut într-o prăpastie, în Muntenegru, este de 18. Alţi 29 sunt internaţi, dintre care şapte la terapie intensivă, a anunţat secretarul de stat Raed Arafat. Parchetul General va face o anchetă în cazul accidentului din Muntenegru, sesizându-se din oficiu pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, a declarat pentru MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al instituţiei, Simona Frolu.

[…]

UPDATE 13:00 – Pasager din autocarul din Muntenegru: Şoferul era în depăşire şi avea viteză mult peste limită

„Eu mă simt relativ bine, ceilalţi sunt mult mai rău. Am lovituri destul de puternice pe corp, dar nu cu efecte majore. Am doar câteva zgârieturi, eu am căzut din autocar în timp ce se rostogolea. Şoferul a încercat să depăşească la intrarea într-un viaduct, accelerând. Am început să strigăm la el să încetinească. A accelerat, a încercat să evite maşina din faţă şi a sărit peste parapet. Limita de viteză a fost de 50 km/h, iar el avea undeva pe la 90 km/h. Nu ne grăbeam, aveam timp să ajungem”, a declarat pasagerul.

El a mai povestit că la locul accidentului au apărut 30 – 40 de oameni cu corzi care i-au salvat.”

HotNews

Accidentul din Muntenegru – Marturia unui pasager din autocar: Soferul era in depasire si avea viteza mult peste limita. Am inceput sa strigam la el sa incetineasca

Se arata, printre altele, ca:

Unul dintre pasagerii romani aflati in autocarul prabusit intr-o prapastie din Muntenegru a declarat ca in momentul producerii accidentului soferul era intr-o depasire la intrarea intr-un viaduct si desi limita de viteza era de 50 km/ora, el avea in jur de 90 km/ora. „Eu ma simt relativ bine, ceilalti sunt mult mai rau. Am lovituri destul de puternice pe corp, dar nu cu efecte majore. Am doar cateva zgarieturi, eu am cazut din autocar in timp ce se rostogolea. Soferul a incercat sa depaseasca la intrarea intr-un viaduct, accelerand. Am inceput sa strigam la el sa incetineasca. A accelarat, a incercat sa evite masina din fata si a sarit peste parapet. Limita de viteza a fost de 50 km/h, iar el avea undeva pe la 90 km/h. Nu ne grabeam, aveam timp sa ajungem”, a declarat pasagerul pentru Pro TV, potrivit Mediafax.

El a mai povestit ca la locul accidentului au aparut 30 – 40 de oameni cu corzi care i-au salvat: „A fost o organizare impecabila. Cei care n-aveau centuri de siguranta au fost cei care au scapat pentru ca au fost aruncati din autocar”, a mai spus victima.”

Adevarul

VIDEO FOTO Accidentul din Muntenegru, în care au murit 18 români, descris de o bucureşteancă

Se arata, printre altele, ca:

„În momentul în care s-a petrecut tragedia din Muntenegru, şoferul autocarului conducea prea repede, a declarat pentru ziarul „Vijesti“ din Podgoriţa Carmen Dorobeţ, din Bucureşti, internată la secţia de ortopedie a unui spital din capitala muntenegreană.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au murit si sa le daruiasca sanatate celor raniti in acest accident!

O tragedie, fara indoiala. Totusi, n-as vrea sa par lipsit de sensibilitate in asemenea momente, dar pun si eu urmatoarea intrebare: n-ar fi mai bine, oare, sa respectam regulile de circulatie? Ramane, desigur, de vazut cum a fost, cum s-a produs accidentul acesta. Va fi o ancheta, banuiesc, nu? Insa iata ce spune un pasager din autocar… Pai, de la 50 km/h la 90 km/h e… cale lunga! „Am început să strigăm la el să încetinească.[…] Nu ne grăbeam, aveam timp să ajungem„. Citez din articolul din HotNews:

„Directorul firmei de transport Gregory Tour, Stefan Grigore, care opera autocarul prabusit in prapastia din Muntenegru, spune ca autovehiculul avea toate verificarile tehnice la zi, iar soferii aveau experienta de cel putin 10 ani, fara vreun incident pana acum. El a mai spus ca firma face acest traseu din Muntenegru de cel putin sapte – opt ori anual, iar unul dintre soferii de pe autocarul respectiv a facut acest traseu de 20 de ori. De asemenea, autocarul avea toate verificarile tehnice facute, nefiind semnalata nicio problema.”

Repet intrebarea: n-ar fi mai bine, oare, sa respectam regulile de circulatie?

Eu cred ca da!

Update

Mediafax

PRIMELE CONCLUZII ale anchetei accidentului din Muntenegru: Viteza autocarului era de 80 de kilometri pe oră, dublu faţă de limita admisă

iunie 26, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Despre oameni si Romania de azi…

As dori sa spun cate ceva despre acest subiect care ar putea parea banal la prima vedere…  Observ insa un lucru: cand se vorbeste despre Romania de azi si despre oamenii ei de azi se folosesc tot felul de clisee: ba ca e o tara de stanga si nu una de dreapta, ba in legatura cu trecutul comunist, ba ca „asa suntem noi romanii”, si altele de felul acesta care, mie personal cel putin, incep sa mi se para plictisitoare si, pe undeva, oricat ar perora unii, rupte de realitate.

Dupa parerea mea, Romania de azi e mult diferita fata de cea din 1989, chiar daca lucrul asta poate ca nu e evident. Romania de azi nu e neaparat nici cea din sondajele de opinie, desi cateodata, si nu de putine ori, sondajele ne ajuta sa avem o imagine (mai) clara asupra unor fenomene sociale, politice etc. Bunaoara, sunt sondaje de opinie (am scris mai demult si pe blog) care evidentiaza ca majoritatea romanilor ar fi nostalgici dupa regimul comunist. De aici, de pe urma unui astfel de sondaj, ai putea trage concluzia ca oamenii ar vrea sa vina comunismul inapoi sau ca inca ne urmareste trecutul comunist si altele de felul acesta. Totusi astfel de concluzii sunt superficiale si ele nu caracterizeaza cum trebuie societatea romaneasca actuala. Pentru ca la noi s-a petrecut un lucru care nu este (foarte) vizibil si poate ca din aceasta cauza nici nu am prea vazut ca s-a scris despre el: aparitia unei categorii sociale ce nu mai beneficiaza de pe urma Statului. Oameni care nu mai beneficiaza, spre exemplu, de ajutoare sociale, de ajutor de somaj, de tot felul de proiecte sociale care ar implica ajutoare din partea Statului, nici macar de locuri de munca din partea Statului sau de sprijin din partea sindicatelor. S-a pus la noi problema Statului Asistential, cu referire la asistenta sociala, insa lucrul acesta nu caracterizeaza situatia de fapt intrucat se generalizeaza, printr-o exprimare maximala, o situatie sau situatii ce nu sunt caracteristice nici pe departe pentru intreaga societate romaneasca.

Aceasta categorie de oameni, foarte numeroasa, a rezultat de pe urma ireversibilitatii transformarilor politice, economice mai ales si sociale prin care a trecut Romania de la Revolutia din ’89 incoace. Spre exemplu, disponibilizarile masive din intreprinderile de stat au contribuit in mod clar la crearea unei astfel de categorii sociale, „rupta” de Stat, daca ma pot exprima astfel. Sunt lucruri care confirma ceea ce spun, de pilda fenomene cum ar fi absenteismul din partea electoratului la alegeri sau referendumuri, esecul PDL-ului si al lui Traian Basescu precum si succesul foarte mare al USL, care e un hibrid politic, nearmonizat ideologic, bazat doar pe o intelegere la varf Ponta – Antonescu. Din toate acestea rezulta urmatorul lucru: categoria aceasta sociala care s-a creat in timpul scurs de la Revolutie incoace nu este bine reprezentata politic. Chiar mai mult as spune: nu este reprezentata politic. Aceasta situatie este generatoare de crize politice, cum a fost cea de anul trecut, cu suspendarea si referendumul pentru demiterea Presedintelui Basescu. Chiar si la acest referendum prezenta la vot a fost de doar 46,24%, deci nu a trecut de 50%. De unde rezulta ca partidele politice din Romania nu exprima bine nazuintele, idealurile acestei noi categorii sociale si nici situatia economica in care aceasta categorie se gaseste. Majoritatea oamenilor care fac parte din aceasta noua categorie sociala nu sunt bogati si, datorita acestui lucru, ai fi tentat sa-i consideri de stanga, deci apropiati mai mult de PSD. Pe de alta parte, fiind „rupti” de Stat, cum spuneam mai sus, adica ne mai beneficiind de pe urma Statului aceasta categorie are caracateristici liberale. De altfel PSD nici nu va putea sa multumeasca o categorie atat de numeroasa si nici nu a putut face acest lucru vreodata in toata Istoria post-decembrista a tarii noastre. Ma astept la o replica de genul: bine, bine dar de aici se vede clar ca aceasta categorie apartine Uniunii Social-Liberale, adica USL, pentru ca are atat caracteristici social-democrate (adica de stanga) cat si liberale (adica de dreapta). Lucrul acesta pare evident pentru multa lume, problema este ca e doar o iluzie ca asa ar fi.

Important si chiar uluitor e faptul ca pentru prima data in Istoria scursa de la Revolutie incoace a aparut aceasta noua categorie sociala care este liberala sau apropiata mult de liberalism. Criza economica actuala face mult mai vizibil acest fenomen, il reliefeaza cu mai multa claritate decat pana acum. Trendul ascendent al PNL, inca de pe vremea lui Tariceanu si pana azi, confirma ceea ce spun, dar inca acum cativa ani nu era foarte vizibil fenomenul. A fi liberal nu inseamna neaparat a fi bogat, ca daca e s-o luam dupa acest criteriu, cel al averii, sunt si destui social-democrati chiar foarte bogati. A fi liberal inseamna sa nu mai beneficiezi de pe urma Statului, sa nu mai ai sprijinul sindicatelor, pentru ca in aceasta situatie fiind te manifesti liber. Punctul slab al acestei noi categorii sociale este ca nu are suficienta forta economica pentru a se putea impune ca o forta conducatoare a societatii.

Ce se intampla? Trebuie amintit si un alt fenomen petrecut de la prabusirea comunismului incoace: Stanga, si nu numai cea de la noi dar si cea europeana, desi pe val acum, nu si-a putut defini o conceptie economica proprie foarte clara. Citeam ce spune D-na Corina Cretu pe blog in legatura cu alternativa progresista a PES:

Traim intr-o societate, nu intr-o economie, se afirma in Programul pe care l-am adoptat azi. Economia trebuie sa fie in serviciul societatii, sa fie subordonata instrumentelor politice care beneficiaza de legitimitate democratica, iar aceste instrumente sa fie capabile sa reglementeze economia si pietele financiare, pentru a depasi actuala criza si a evita altele similare.” (subl. mea)

Ideea cu alternativa progresista te duce cu gandul la progresivismul american, una din doctrinele Partidului Democrat din SUA. De fapt influenta americana e clara intrucat D-na Cretu vorbeste de un New Deal social, de parca New Deal a fost altceva decat social. Ideea este ca socialistii europeni considera New Deal, cel al Presedintelui Roosevelt, drept unul capitalist, nu unul social. Stanga europeana promoveaza conceptul de ‘Europa sociala’ – „angajamentul nostru pentru dreptate sociala” – fara a avea insa un program economic foarte clar, adica a spune foarte clar cum poti realiza toate aceste lucruri minunate:

„[…] cresterea economica bazata pe revitalizarea industriei europene, prin incurajarea investitiilor si consumului, modernizarea infrastructurilor, corectarea dezechilibrelor regionale, stimularea sectoarelor cu potential inovativ si ecologic, intarirea competitivitatii industriei europene pe piata mondiala, securizarea aprovizionarii cu energie durabila, punerea in practica a unor strategii de dezvoltare industriala pe termen lung si, nu in ultimul rand, investitia in capitalul uman, pentru transformarea intr-o economie a cunoasterii. Unul din obiectivele Socialistilor Europeni este alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare, dezvoltare si inovatie.”

De altfel 3% din PIB-ul UE pentru cercetare mi se pare chiar foarte putin… Or, Stanga se fereste sa spuna ceea ce ar trebui spus daca privim lucrurile dintr-o perspectiva moderna de Stanga: promovarea unei economii mixte. In acest sens, eu, intr-un comentariu facut acolo, dadeam exemplul American School (economics), bazat pe ‘Programul economic hamiltonian’, si care a fost politica economica a SUA din 1860 si pana in 1970!! Deci 110 ani!!! In schimb, Stanga noastra europeana ne spune ca „traim intr-o societate, nu intr-o economie”…

Or, aceasta indecizie a Stangii nu poate lasa loc decat liberalismului. Neavand o conceptie economica clara nu e de mirare ca Stanga esueaza si chiar creeaza nemultumiri in societate, lucru se vede cu pregnanta in Franta lui Hollande. De asemenea aceasta Stanga, cum observa si Vladimir Tismaneanu, nu are un mesaj mobilizator catre masele de oameni.

Pe de alta parte, criza economica actuala si politicile de austeritate practicate in Europa au slabit economic Uniunea Europeana. Politicile europene promovate de PPE, protectioniste (desi ei declara altfel), de natura crestin-democrata, in multe puncte asemanatoare cu cele de Stanga, dar insuficiente pentru a satisface necesitatile economice ale Europei, ale oamenilor, au inhibat liberalismul si au slabit forta economica a acestei noi categorii sociale, de care vorbeam mai sus. Pentru ca PPE a dorit sa amestece, intr-un talmes-balmes ideologic, liberalismul cu socialismul, luand elemente din fiecare. Or, asta e o caracteristica a crestin-democratiei – iata ce ne spune in acest sens Wikipedia:

„These generalisations, however, must be nuanced by the consideration that Christian democracy does not fit precisely into the usual categories of political thought, but rather includes elements common to several other political ideologies:

  • In common with conservatism, traditional moral values (on marriage, abortion, etc.), opposition to secularization, a view of the evolutionary (as opposed to revolutionary) development of society, an emphasis on law and order, and a rejection of communism.

  • In contrast to conservatism, open to change (for example, in the structure of society) and not necessarily supportive of the social status quo.

  • In common with liberalism, an emphasis on human rights and individual initiative.

  • In contrast to liberalism, a rejection of secularism, and an emphasis on the fact that the individual is part of a community and has duties towards it.

  • In common with socialism, an emphasis on the community, social justice and solidarity, support for a welfare state and support for regulation of market forces.

  • In contrast to socialism, most European Christian Democrats support a market economy and do not adhere to the doctrine of class struggle. This has not always carried over to some Latin American Christian Democratic Parties, which have been influenced by liberation theology.”

Nici nu mai traduc deoarece cred ca e foarte clar: in comun cu conservatorismul, in contrast cu conservatorismul, in comun cu liberalismul, in contrast cu liberalismul, in comun cu socialismul, in contrast cu socialismul. Ba e in comun, ba e in contrast. Iar tot talmes-balmesul asta e politica D-nei Merkel, care face sa sufere o Europa intreaga!! Celor care sunt „rupti” de Stat, cum le spuneam eu, si care sunt din ce in ce mai numerosi, o astfel de politica nu le-a facut niciun bine. Nu i-a reprezentat cu nimic pe cei care nu mai beneficiaza, repet, de ajutoare din partea Statului sau de sprijinul sindicatelor. Dimpotriva, astfel de politici le-a inrautatit situatia economica in schimb a marit numarul acestor oameni! Trebuie spus ca aceasta categorie sociala noua e una instrainata de Stat. Spuneam ca ea nu e bine reprezentata la nivel politic. Aceasta categorie poate fi denumita proletariat dar in sensul pe care il avea cuvantul in Roma antica: cetateni liberi, dar saraci. Sensul marxist al cuvantului nu poate fi acceptat atata vreme cat Stanga nu revendica un asemenea electorat, nu si-l asuma in integralitatea lui si nici nu face ceva concret pentru el. Sensul marxist al notiunii de proletariat este in primul rand unul politic si in al doilea rand este legat de un partid al proletariatului, cel comunist, care conduce intr-un mod organizat, cu un anumit scop precis (instaurarea dictaturii proletariatului), bazat pe anumite principii (cele marxist-leniniste, desigur), lupta de clasa. Poti sa spui, spre exemplu, ca o greva este expresia unei contradictii intre angajati si angajatori, dar lupta de clasa e altceva. De aceea Lenin afirma ca greva generala nu este o solutie. Pe cand lupta de clasa, „fara de care nu se poate concepe comunismul” (Lenin, citat din memorie), este o solutie, e chiar solutia in viziunea comunista.  Pe cand cu totul altceva e sa spui despre acest „proletariat” ca sunt cetateni liberi, dar saraci. De aceea si spun ca acest „proletariat” nu este unul in sensul marxist al cuvantului si nici nu are idealuri marxiste sau comuniste. Deci nici el insusi nu se revendica de la marxism.

Tocmai aici este problema cu aceasta noua categorie sociala de care vorbeam, care nu e usor de definit, care are, totusi, caracteristici liberale evidente, fara a forma neaparat ceea ce se cheama mica burghezie, si care devine din ce in ce mai numeroasa, dar fara sa fie bine reprezentat din punct de vedere politic, format din oameni saraci, dar fara a fi neaparat slab pregatiti. Si care, mai devreme sau mai tarziu, vor cauta sa se manifeste mai pregnant in societate si sa acceada la conducerea societatii.

Instrainarea de Stat pe care o sufera aceasta categorie sociala nu are nimic comun cu anarhismul. Nu este vorba de o negare a oricarei puteri in stat sau a oricarei organizari politice a societatii. Cu alte cuvinte e cam asa: nu neg o putere in stat, ma simt strain de ea. Adica nu ma ajuta, nu-mi foloseste la ceva, nu ma reprezinta. Aici s-ar putea da exemple din sondajele de opinie care au scos in evidenta scaderea patriotismului, neincrederea oamenilor in Justitie, in Parlament… Dupa parerea mea, anarhismul – cel putin asa cum il percep eu – e insotit de o stare de revolta introvertita, spre exemplu in forul meu interior, sau extravertita, spre exemplu generatia tinerilor din anii ’60. In zilele noastre intalnim mai putin un astfel de fenomen… Eu cred ca e vorba de altceva: de nasterea unei noi culturi politice. Cristian Preda, in a sa ‘Introducere in stiinta politica’, vorbind despre culturile politice, il citeaza, printre altele, pe Wallerstein:

„Vreme de mai multe decenii, poate jumatate de secol, spune Wallerstein, vom asista la un peisaj ideologic impur, eclectic, in care aliantele vor fi circumstantiale si niciuna dintre ideologii nu va mai fi respectata, nu va mai fi luata in serios, pentru ca niciuna dintre ele nu mai amenajeaza credintele grupurilor sociale. Suntem, potrivit acestui diagnostic, care nu e de altfel singular, intr-o epoca a neclaritatii, a confuziei ideologice”

Dar asta nu inseamna ca din aceasta neclaritate, confuzie ideologica sa nu se nasca o noua cultura politica, despre care nu stim prea multe…

Criza politica din iulie, de anul trecut, nu a fost o expresie a anarhismului intrucat ea a fost indreptata spre un regim politic ce a esuat in a-i reprezenta pe acesti oameni. Deci nu s-a negat orice putere in stat sau orice organizare a societatii ci a fost un protest impotriva unui regim care nu mai avea reprezentativitate. Interesant este ca a castigat alegerile USL, un hibrid politic, nu un partid politic cu o ideologie clara. Si iata ca acum avem tensiuni politice chiar in interiorul USL. Ele au fost estompate in ultima perioada pentru a nu conduce la ruperea USL-ului. Cu toate acestea nu e foarte clar ca USL, aceasta formula politica, ar fi solutia pentru a reprezenta politic aceasta noua categorie sociala. Trebuie sa recunosc faptul ca initial am avut aceasta impresie, ca USL ar fi solutia din punctul de vedere al reprezentativitatii. Acum nu mai sunt sigur… Lucrurile nu sunt foarte clare. USL este o solutie in acest sens pe termen cel mult mediu, daca nu scurt… USL nu si-a asumat vreo ideologie, spre exemplu cea social-liberala.

Totusi, este uluitor ce se intampla!!  In cele ce voi spune termenii sunt preluati din cartea D-lui. Cristian Preda, citata mai sus. Traian Basescu a facut greseala de a crede ca in popor exista o „cultura politica pasiva, caracteristica societatilor politice in care exista centralizare”, netinand cont de faptul ca Romania a trecut de la Revolutie incoace printr-un proces destul de amplu de descentralizare, mai ales pe taram economic, intrucat tara noastra a mers in directia economiei de piata. Dar Traian Basescu a fost indus in eroare de ideea potrivit careia Romania ar mai avea inca puternice sechele comuniste. De asemenea el nu a crezut ca Revolutia din Decembrie 1989 a fost opera romanilor, care au respins „cultura supunerii”. Cu toate acestea, in criza din iulie si evenimentele premergatoare acesteia, Romania a dat dovada de cu totul altceva si anume ca nici pe departe nu are o „cultura a supunerii”!!! Dimpotriva, a dat dovada de o ascutita „cultura politica participativa” care „este proprie societatilor care sunt, pe de o parte, structurate foarte bine din punctul de vedere al rolurilor si functiilor politice, dar si in care, pe de alta parte, exercitarea puterii se face in conditii democratice, indivizii fiind deci asociati in luarea deciziilor” (subl. mea). Si aici e foarte interesant: „indivizii fiind deci asociati in luarea deciziilor„. Dupa parerea mea, e o schimbare mare fata de trecut: accentul incepe sa cada pe individ. Spre exemplu, in trecut, Golaniada din anii ’90 nu a putut determina o asemenea miscare de protest si nici nu a condus la impunerea pregnanta a unei alte forte politice, fie ea si hibride, in societate: FSN/FDSN a dominat scena poltica inca 6 ani, pana in 1996! Nu mai e vorba nici de categorii socio-profesionale, cum sunt minierii. Deja putem spune ca rolul individului, politic vorbind, e mult mai mare decat in trecut! Pe de alta parte, a inceput sa creasca semnificativ PNL si deci influenta liberalismului, ceea ce nu exista in anii ’90.

Probabil ca multi ma vor injura (in gand, sper) ca vorbesc in astfel de termeni despre Golaniada, care era indreptata impotriva neocomunismului lui Ion Iliescu, n-asa? Insa eu vreau sa spun altceva aici, si anume ca nu e deloc foarte clar daca va fi o cultura politica pasiva,  a supunerii fata de USL, proiect politic ce se vrea a dura pana in 2019. Eu cred ca orice derapaj de la democratie si incalcare a libertatilor, chiar sub USL, vor fi sanctionate de catre oameni. Iar pe de alta parte nu e clar daca USL e reprezentativa cu adevarat pentru aceasta categorie foarte numeroasa de oameni. Daca proiectul PDL/Basescu a fost, in final, un esec si proiectul numit USL poate fi, in final, un esec. Practic, acest proiect, USL incepe sa semene a esec inca de pe acum, nereusind sa amelioreze situatia economica grea prin care trece populatia si incepe deja sa-si faca simtita inconsistenta ideologica.

As mai adauga faptul ca aceasta noua categorie sociala, in mod paradoxal poate, nu e una antisistem. Un partid catalogat drept antisistem, precum PPDD, a reusit sa intre in Parlament, dar fara vreun succes deosebit, fata de PRM in 2000

Vom vedea ce se va mai intampla…

iunie 25, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 106 comentarii

Amalgam

Iata o serie de stiri interesante din Gandul, Romania Libera si HotNews care descriu o complexa realitate geopolitica:

Barack Obama, discurs istoric în Germania: „Atât timp cât vom avea arme nucleare, nu vom fi niciodată în siguranţă”

De ce Rusia nu consideră serioase propunerile SUA privind dezarmarea nucleară

Agitatie in Transnistria, Parlamentul Republicii Moldova intra in sedinta speciala. Plus: problema Moldovei si Transnistriei a fost discutata la intalnirea lui Ponta cu Merkel – surse

Chişinăul avertizează că este pregătit să riposteze unui eventual atac separatist transnistrean

România „se deschide“ spre Rusia când americanii „se închid“

e titlul editorialului semnat de Cristian Campeanu in Romania Libera.

Şeful CIA, la Bucureşti: „SIE şi SRI sunt remarcabile”

Siria: Bashar al-Assad AMENINŢĂ Europa

Băsescu: România cere Rusiei şi ţărilor vestice să nu aprovizioneze cu armament taberele din Siria

Preşedintele Traian Băsescu s-a întâlnit cu premierul sârb. „Felicitări că aţi găsit resurse pentru acord cu Priştina,înţeleg cât vă e de greu”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Se remarca la Vladimir Putin o mare dorinta de refacere al fostului imperiu sovietic sub egida Rusiei. Lucrurile sunt destul de clare, dupa parerea mea. Rusia doreste o restabilire deplina a influentei sale in Republica Moldova si in acest sens foloseste, drept unealta, regimul separatist din Transnistria. Daca Serbia, impreuna cu Kosovo, se vor integra in Uniunea Europeana influenta Rusiei asupra Serbiei se va diminua si mai mult. Practic, Rusia isi va pierde influenta in Balcani. Acelasi lucru daca Republica Moldova se va integra in UE: inraurirea Rusiei se va diminua si mai mult.

Un alt punct nevralgic pe harta lumii il reprezinta Siria. Actualul razboi civil este expresia confruntarii geopolitice dintre Rusia si SUA. O eventuala indepartare de la putere al lui Bashar al – Assad ar insemna o restrangere a influentei Rusiei in zona Orientului Mijlociu.

Chestiunea care se pune e urmatoarea: ce consecinte pentru securitatea SUA si a intregii Lumi Libere ar avea ducerea la indeplinire a refacerii fostului imperiu sovietic, sub hegemonia de necontestat a Rusiei, chiar daca acest imperiu n-ar fi neaparat unul comunist? In prezent relatiile dintre SUA si Rusia sunt cele mai tensionate de la terminarea Razboiului Rece. Este destul de limpede ca Putin nu mai vede in NATO un partener, ci un adversar. Sistemul antibalistic face destul de dificila o negociere cu Rusia. De asemenea Rusia e impotriva extinderii NATO spre Est, caz in care Alianta Nord-Atlantica ar putea curpinde: Republica Moldova, Ucraina, Georgia.

In discursul rostit la Berlin, langa Poarta Brandenburg, Obama a reiterat principalele linii ale doctrinei sale. Discursul are si o semnificatie simbolica intrucat, inainte de caderea Zidului Berlinului, Poarta Brandenburg separa doua lumi: cea Comunista de cea Libera. In momentul actual ne aflam in plina confruntare intre SUA si Rusia deoarece acestea isi pun, reciproc, probleme dificil de rezolvat. Ne indreptam spre o noua Poarta Brandenburg, spre o noua Cortina de Fier? Putin pare a ramane in continuare tributar conceptiilor sovietice si din aceasta cauza el este o frana in ceea ce priveste occidentalizarea Rusiei. Pe de alta parte, Obama pare sa doreasca depasirea mentalitatilor din timpul Razboiului Rece: considerarea Rusiei drept adversar. Barack Obama a spus:

„”Ameninţările la adresa libertăţii nu vin neapărat din exterior, ci din interior, din propriile noastre temeri. În ultimii 10 ani, America a fost în război, dar s-au schimbat multe de-a lungul acestei perioade. Războiul din Irak s-a încheiat, cel din Afganistan se va încheia în curând, Osama Bin Laden nu mai există”.” (din Gandul; subl. mea)

Si atunci intrebarea care se pune ar fi urmatoarea: pot fi aceste temeri inceputul unui nou Razboi Rece? Observati ca folosesc termenul confruntare, nu conflict. Pentru ca, de fapt, problema cu care ne confruntam este elaborarea unei noi arhitecturi politice, sociale, economice si militare pe plan mondial, care sa asigure pacea si prietenia intre toate popoarele si tarile lumii. De la prabusirea comunismului in Europa de Est problema aceasta a ramas „in aer”, cum se spune. Inlocuirea unei lumi bipolare cu altceva (cu una multipolara!?) prezinta numeroase dificultati. O conceptie foarte clara nu a existat in acest sens de la sfarsitul Razboiului Rece. Obama spunea la Berlin:

„Fie că trăim în Cleveland, Washington, Belfast, Berlin, Atena sau Madrid, toată lumea merită o şansă, dreptul la o economie prosperă pentru toţi, nu doar pentru cei din vârful piramidei, mai spune preşedintele SUA, descriind „insulta unei inegalităţi crescânde”.” (din Gandul; subl. mea)

Si cum s-ar putea realiza lucrul acesta: o economie prospera pentru toti? Se tot vorbeste despre o Noua Ordine Mondiala (v. si aici) dar aceasta nu trebuie sa afecteze libertatea individului. Presedintele George H. W. Bush spunea (cf. Wikipedia):

„Until now, the world we’ve known has been a world divided—a world of barbed wire and concrete block, conflict and cold war. Now, we can see a new world coming into view. A world in which there is the very real prospect of a new world order. In the words of Winston Churchill, a „world order” in which „the principles of justice and fair play … protect the weak against the strong …” A world where the United Nations, freed from cold war stalemate, is poised to fulfill the historic vision of its founders. A world in which freedom and respect for human rights find a home among all nations.” (subl. mea)

O lume in care libertatea si respectul pentru drepturile omului sa-si gaseasca o casa printre toate natiunile.

La Berlin, Angela Merkel, in urarea de bun venita adresata lui Barack Obama, spunea:

„Angela Merkel: „Parteneriatul transatlantic continuă să fie cheia pentru libertate şi prosperitate pentru toţi. Nu poate fi un parteneriat mai bun decât cel dintre SUA şi Europa. Draga Barack, îţi urez bun-venit printre prieteni!„” (din Gandul; subl. mea)

iar replica lui Obama a fost:

Am venit în acest oraş pentru că provocările vremii noastre au nevoie de aceleaşi trăsături definitorii pentru Berlin, spune Obama mulţimii. Preşedintele american aminteşte despre vizita lui John F. Kennedy în urmă cu 50 de ani şi despre provocările de acum, una dintre ele fiind pericolul armelor nucleare.

Obama: „De-a lungul istoriei, soarta acestui oraş s-a redus la o simplă întrebare: Vom trăi liber sau în lanţuri?„” (din Gandul; subl. mea)

De asemenea, Obama a mai aratat ca (citez tot din articolul din Gandul):

Când apărăm libertatea fraţilor homosexuali şi surorilor lesbiene, ne apărăm libertatea noastră, spune Obama, care descrie diverse forme de libertate şi non-discriminare.” (subl. mea)

Trebuie observat ca Angela Merkel este raspicat in favoarea unui parteneriat transatlantic: SUA – Europa, nu Rusia – Europa. Iar Obama, tot raspicat, a spus: „Am venit în acest oraş pentru că provocările vremii noastre au nevoie de aceleaşi trăsături definitorii pentru Berlin„. Ce a vrut sa spuna cu asta? Totusi, pe vremea lui JFK Berlinul era divizat, incepuse sa se construiasca Zidul Berlinului (1961). Acum situatia este cu totul alta si atunci de ce: „provocările vremii noastre au nevoie de aceleaşi trăsături definitorii pentru Berlin? Trecand peste astfel de dificultati, Obama conchide ca avem nevoie de „pace si dreptate”!! Si prosperitate pentru toata lumea!!

Romania ramane, cum arata Paul Morand, „locul de intalnire dintre Orient si Occident”. Sefii serviciilor secrete din SUA si Rusia s-au intalnit la Bucuresti. Cu Traian Basescu!

iunie 20, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 126 comentarii

Perifericii…

As dori sa va prezint o extraordinara remarca despre America pe care a facut-o Neagu Djuvara in cartea sa Razboiul de saptezeci si sapte de ani si premisele hegemoniei americane (1914-1991) (Editura Humanitas, 2010, Bucuresti):

Neagu Djuvara

„Ramanea o singura tara mare, cu populatie de cea mai mare varietate: SUA. Cautand originea celor patru principali magistrati ai Statelor Unite – presedinte, vicepresedinte, secretar de stat si Chief Justice, de la nasterea uniunii si pana la presedintele John Fitzgerald Kennedy – la Biblioteca Nationala din Washington (Library of Congress, care poseda, in chip aparent surprinzator, cea mai buna sectie de genealogie dintre toate marile biblioteci pe care le cunosc), am descoperit ca in aceasta tara cat o jumatate de continent, in continua extindere si prefacere, grupul etnic care era la temelia infiintarii statului dupa 1776 si care nu depasea 50% din total, protestantii de obarsie anglo-saxona, detinuse totalitatea acelor magistraturi, fara exceptie, vreme de aproape doua veacuri. Din punct de vedere social, au fost si unii iesiti din straturi modeste, ca, de pilda, generalul Grant sau Abraham Lincoln, dar marea majoritate proveneau din acea elita care pornise revolutia, dintre acei fathers of Revolution. Unii s-au succedat la presedintie din tata in fiu sau de la unchi la nepot. Familii care se distinsesera in veacul al XVIII-lea, ca Stevenson, Cabot – Lodge, Roosevelt, Schuyler etc,. dadeau generatii de inalti demnitari. Culmea o reprezinta cazul presedintelui Franklin Roosevelt, deoarece, casatorit cu o vara nascuta tot Roosevelt, perechea se inrudea cu doisprezece fosti presedinti ai Statelor Unite! Nici in statele de structura aristocratica din Europa apuseana n-am intalnit o selectie mai elitista, asa ca imaginea Statelor Unite ca democratie eminamente egalitara trebuie oarecum amendata. Kennedy, irlandez si catolic, e, asadar, primul periferic care ajunge sa ocupe, in toamna anului 1960, una dintre primele magistraturi ale tarii. Si nu e lasat sa-si ispraveasca mandatul. Dar, cum se intampla adesea in Istorie, crima nu-si atinge telul, ci are un efect de bumerang. Asasinarea lui Kennedy va strani, din patru in patru ani, la fiecare noua alegere prezidentiala, tot mai multe candidaturi „periferice”: Muskie era polonez, Dukakis grec, Henry Kissinger, influentul ministru de externe (Secretary of State) sub doi presedinti, evreu nascut in Germania; negrul Collin Powell ajunge, si el, Secretary of  State si chiar nominalizat la candidatura prezidentiala. In fine, campania electorala pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2008 aduce in primul esicher al notorietatii pe metisul Barack Obama, desemnat candidat la presedintie de Partidul Democrat. Indiferent daca trece sau nu, e de-acum extraordinar de semnificativ ca, la patruzeci si cinci de ani dupa asasinarea primului presedinte periferic, Kennedy, candidatul unei jumatati din electoratul american sa fie si mai periferic. S-a intors o pagina a Istoriei si americanii intra probabil, incet, dar sigur, in faza in care vor fi guvernati din ce in ce mai mult de periferici. Repet ca accederea perifericilor nu e o cauza de decadenta, ci doar un simptom al inceputului de decadenta – trebuie s-o privim ca pe un barometru al schimbarii, si deci, in cazul prezent, ca pe un semn probabil de durata mai scurta a hegemoniei americane, care totusi nu cred sa fie pusa in primejdie de actualele rabufniri belicoase si santaje ale Rusiei, intemeiate pe detinerea unor imense resurse de energie. Ele nu vor schimba cu nimic echilibrul puterilor pe planeta. Brutala incursiune militara in Georgia, in vara anului 2008, va avea efect de bumerang, accelerand investitiile occidentale in acea tara si pregatind intrarea ei in NATO. Probabil, in lant, si a Ucrainei.

Voi adauga insa un ultim motiv de indoiala asupra longevitatii hegemoniei americane: studiul civilizatiilor ne arata ca intotdeauna profundele mutatii petrecute in viata spirituala – arta, gandire, credinte – care se intampla la trecerea de la o civilizatie la alta apar la inceputul scaderii puterii politice, uneori chiar cu veacuri mai tarziu. Or, in cazul civilizatiei noastre, observam un fenomen cu totul exceptional, extraordinar, nefiresc fata de modelul tuturor civilizatiilor defuncte, anume ca bruste si adanci schimbari in stiinta, filozofie, in toate artele, alaturi de o scadere enorma inregistrata la nivelul practicarii religiei crestine, au inceput subit in primii ani ai veacului al XX-lea, deci cu mult inainte de o relativa inchegare politica, adica de aparitia unei eventuale unice puteri hegemonice „imperiale”. Intr-adevar, in scurtul rastimp dintre 1905 si 1913 (inainte de Primul Razboi Mondial si cu totul independent de acest fenomen politic), apar adevarate revolutii in toate domeniile gandirii si artei – iar daca folosesc termenul „revolutie” este fiindca, in toate cazurile pe care le voi enumera, pe scurt avem de a face cu o cotitura radicala fata de lenta evolutie din veacurile anterioare. In sculptura, apare un Constatin Brancusi, a carui opera contrasteaza brutal cu evolutia sculpturii de la Michelangelo si Donatello pana la Auguste Rodin si Aristide Maillol; in muzica, Bela Bartok, Igor Stravinski si cei trei compozitori austrieci initiatori ai dodecafonismului serial (Arnold Schonberg, Alban Berg, Anton Webern) rup si ei continuitatea de la Claudio Monteverdi si Giovanni Pierluigi da Palestrina pana chiar la Claude Debussy; in literatura, cu Guillaume Apollinaire, Franz Kafka, Tristan Tzara, Urmuz, James Joyce, Samuel Beckett, Eugene Ionesco si altii apar fantezia debordanta sau triumful impertinent al absurdului; in stiinte, teoria relativitatii a lui Einstein si psihanaliza lui Freud introduc, si ele, o ruptura cu o lunga traditie anterioara. Am putea inmulti exemplele.

De asemenea, revoltele haotice ale tineretului impotriva oricarei randuieli traditionale, din ce in ce mai dese si mai salbatice, pot fi, si ele, privite ca o dereglare in adancime a societatii. Sa fi avut dara dreptate Berdiaev cu Un nou ev mediu (1920)?

Socot ca da, si atunci ar insemna ca vremea „imparatiei” Statelor Unite va fi neaparat de scurta durata, pentru a lasa locul unei lungi perioade de dezordine generala si tulburari haotice. […]” (subl. mea)

Si in UE se folosesc tot mai mult cuvintele: „centru” si „periferie”, iar accederea perifericilor, cum spune Djuvara, este privita, probabil, ca un simptom al inceputului de decadenta al civilizatiei Occidentale. Este de rematcat faptul ca Tarile din Est au fost date prada comunismului impus de tancurile sovietice, de catre Marile Puteri din Vest. Cortina de Fier a separat vreme de aproape jumatate de secol Estul si Vestul Europei. In Europa, in general vorbind, nu a existat o populatie de cea mai mare varietate, ca in SUA, pe cand acum intalnim o imigratie foarte variata, inclusiv din punct de vedere religios: de la asiatici, africani la sud-americani. In asemenea conditii, cand se vorbeste tot mai des si de cedare de suveranitate din partea statelor membre, problema care se pune e cine va conduce aceasta Uniune Europeana si cu ce consecinte. Daca s-ar putea afirma ca Europa a fost un mozaic de natiuni, totusi nu a fost si un mozaic de populatii. Eu stau si ma intreb: le-ar placea francezilor sa fie condusi de un musulman? Djuvara vorbeste de faptul ca „era preponderentei franceze a tinut, neintrerupt, de la Pacea din Westfalia (1648) si domnia lui Ludovic XIV pana la caderea lui Napoleon, in 1815” apoi spune ca „urmatoarea tentativa de hegemonie ii va apartine Germaniei, de la Bismark (1864) la Hitler(1945)”. Acum asistam la o noua incercare de hegemonie a Germaniei, in special in plan economic. Pe de alta parte, in Franta, asistam la o virulenta repudiere a romilor, desi autoritatile actuale incearca sa rezolve pozitiv problema. In general vorbind observam atitudini impotriva imigratiei si imigrantilor si asta dupa o relativa deschidere, cel putin asa imi face impresia, in trecutul nu prea indepartat. Insa am de asemenea impresia ca se urmareste intentionat de catre Vest o blocare a dezvoltarii perifericilor din UE, desi integrati in UE, in special a acelora care sunt intelesi cel mai putin in Apus, si ma refer la Tarile din Balcani, o parte din ele integrate in UE mai tarziu decat celelalte Tari din Est. Bineinteles, e doar o ipoteza…

iunie 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Cultura si civilizatie

Va recomand sa cititi monumentala lucrare a lui Neagu DjuvaraCivilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor (Editura Humanitas, 2012, Bucuresti), o lucrare cu adevarat remarcabila. Pe mine ma impresioneaza capacitatea de analiza si vastele cunostinte ale D-lui. Djuvara in materie de Istorie, cu adevarat impresionante!

Se fac multe confuzii, iar zona noastra culturala, cea a Balcanilor, precum si civilizatia Orientului sunt putin cunoscute in Occident sau SUA. De aici si confuziile de care pomeneam. Voi pune aici un fragment din ceea ce Dl. Djuvara spune despre Civilizatia bizantina:

„[…] Desigur, intre lumea araba si lumea bizantina exista o anumita inrudire in moravuri, explicabila printr-o filiatie comuna; dar nu ne e ingaduit sa grupam intr-un ansamblu cultural unic doua state teocratice a caror evolutie religioasa a fost total divergenta si intre care razboiul n-a incetat practic niciodata. Apoi apartenenta la aceeasi civilizatie implica o circulatie continua de bunuri, de persoane si de idei intre indivizii si statele care o compun. In afara de miscarea pelerinilor si de contactele dintre negustori, foarte putine relatii au existat intre lumea musulmana si Bizant inainte de cucerirea turca. Nu numai religia, dar si gandirea si artele au evoluat diferit in fiecare dintre cele doua sfere de influenta. Diferenta sare in ochi chiar in arhitectura (unde s-ar putea gasi cele mai multe puncte comune), a fortiori in pictura, muzica, literatura. Tendinta autorilor de a nu distinge cele doua civilizatii provine in primul rand din profunda necunoastere a Bizantului in Occident si de asemenea din faptul ca lunga dominatie otomana asupra unei parti a crestinatatii ortodoxe a nivelat efectiv unele trasaturi culturale. Ni se pare totusi dificil sa-l urmam pe Bagby cand, printre argumentele pe care le prezinta in favoarea tezei sale, afirma ca „bucataria grecilor si armenilor are in mod izbitor acelasi gust cu bucataria turceasca si syriana”(1) si mai departe ca „locuitorii tarilor aflate pe malurile Mediteranei rasaritene, fie ei musulmani, greci, evrei sau copti au fost indeobste clasificati impreuna ca levantini. Ministerele de Externe ale Marii Britanii si Statelor Unite continua sa considere Grecia ca pe o parte a Orientului Mijlociu sau Apropiat, si nu a Europei„! Pe de o parte, afirmatia lui Toynbee conform careia Imperiul otoman este „imperiul universal” al civilizatiei crestin-ortodoxe provine, cred, dintr-o dubla confuzie: in primul rand, statul unitar al unei civilizatii reprezinta faza sa finala – sau mai exact aspectul politic al fazei finale a acestei civilizatii; el este fructul unei lungi maturizari in interiorul unei societati multinationale; el nu poate fi impus decat de unul dintre membri acestei societati, de acela care isi asuma trasaturile culturale cele mai marcante ale civilizatiei si care, eventual, le fixeaza. Daca natiunea care impune statul unitar este intotdeauna unul dintre statele cele mai periferice dintre „competitori” (Contending States), ea n-ar putea sa fie straina de aceasta civilizatie, ca turcii care erau straini de civilizatia crestin-ortodoxa. In al doilea rand, Imperiul otoman, desi si-a stabilit capitala in prestigioasa cetate a Constantinopolului , a depasit in foarte mare masura vechile granite al Bizantului – el fiind de fapt imperiul universal al lumii arabe – si nu ocupa decat o fractiune din aceasta lume ortodoxa, vechiul domeniu al Imperiului bizantin, in vreme ce cealalta fractiune, Rusia, era tocmai pe cale sa devina o putere susceptibila sa aspire la imperiul universal al lumii crestin-ortodoxe. […]” (subl. mea)

(1) E cam spuerficial sa inglobezi Grecia si Syria in aceeasi civilizatie numai pentru ca si intr-un loc, si in celalalt se mananca vinete umplute si iaurt!

E foarte interesant si ce spune despre Rusia ceva mai incolo. Indemnul meu e sa cititi cartea, cred ca merita!!

Dar iata un alt lucru la care ma gandeam: Adrian Nastase, fost prim-ministru al Romaniei, arata in cartea sa Lumea, americanii si noi (Tiparg, 2012), o carte pe care de asemenea o recomand, un lucru la care ma tot gandesc:

Grupul de la Visegrad si Blocul proamerican din Europa de Est

Din memoriile celor doi (G. Bush si B. Scowcroft) rezulta ca, la momentul 1989, Statele Unite ale Americii faceau o diferenta neta intre doua grupuri de tari din Tratatul de l aVarsovia, in functie de criteriul enuntat de Scowcroft – cel al vointei de a promova reforme. Primul cuprindea Ungaria, Cehoslovacia si Polonia, care vor fi sustinute viguros la inceputul anilor ’90, inclusiv prin intermediul programelor PHARE, celalat curpindea Germania de Est, Bulgaria si Romania.

Cei doi se temeau ca nu cumva la conducerea tuturor celor sase tari sa ajunga, dupa expresia aceluiasi Scowcroft, „mici Gorbaciovi”, prea putin dispusi sa promoveze reformele radicale pe care le astepta Washingtonul, in ideea de-ai indeparta pe sovietici din Est.[…] „

Sa corelam ceea ce spune Dl. Nastase cu ceea ce observa Dl. Djuvara la Bagby: „Ministerele de Externe ale Marii Britanii si Statelor Unite continua sa considere Grecia ca pe o parte a Orientului Mijlociu sau Apropiat, si nu a Europei„.

Si atunci nu e oare clar ca americanii nu au vazut Romania si Bulgaria ca apartinand, cultural vorbind, lumii occidentale? Si poate ca din cauza acestei perceptii, ca nu ne impartasim din mostenirea culturala a Occidentului, suntem si acum cam ultimii in Europa din punct de vedere economic, ni se refuza dreptul nostru – aderarea la Spatiul Schengen. Iar Grecia a ajuns intr-o stare de ruina din punct de vedere economic, punand probleme grave subzistentei Zonei Euro. N-a fost oare o delimitare pe criterii religioase – pe de o parte Catolicismul si Protestantismul, pe de alta parte tot Crestinismul Ortodox?

iunie 14, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 44 comentarii

Hristos S-a Inaltat!

Inaltarea Domnului

„Plinind randuiala cea pentru noi si cele de pe pamant unindu-le cu cele ceresti, Te-ai inaltat intru slava, Hristoase Dumnezeul nostru, nicidecum despartindu-Te, ci ramanand nedepartat si graind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”

iunie 13, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Meditatie…

„Frauda, suspiciunea si smecheria in treburile publice sunt semne ale decadentei statelor, si preced convulsiile sociale sau paralizarea activitatii la nivel national. A-i teroriza  pe cei slabi si a se umili inaintea celor puternici – aceasta este politica natiunilor conduse de o umila mediocritate. Siretlicurile pentru ocuparea functiilor sunt puse din nou la lucru in senate. Executivul devine distribuitor de protectii, in special pentru cei mai incapabili, iar oamenii sunt mituiti cu functii inalte in loc de bani, spre ruina statelor. Divinitatea din natura umana dispare, si interesul, lacomia si egoismul ii iau locul.

Marele Invatator a spus: „Nu poti sa slujesti si lui Dumnezeu si lui Mamona”. Cand setea de imbogatire se generalizeaza, incepe goana dupa inavutire, atat pe cale cinstita cat si prin mijloace necinstite. Frauda si intrecerea masurii, escrocheriile in afaceri, jocurile la bursa, jocurile in cazinouri si procurarea necinstita de bunuri demoralizeaza o intreaga comunitate. Ideea ca revolta va duce la saracirea maselor este intretinuta prin minciuna si credulitate stupida, folosite drept ajutoare si instrumente ale puterii. Falimentele rasunatoare, care iau prin surprindere o tara intreaga, numirile frauduloase, pierderea economiilor celor saraci, inflatia, prabusirea bancilor, deprecierea credibilitatii guvernului zdruncina increderea in sine a natiunii. Insa escrocul si speculantul se imbogatesc si prospera. Daca tara lor se lupta pentru a strange impozitele care sa-i asigure insasi existenta, ei o ajuta prin devalorizarea banilor, in asa fel incat acumuleaza bogatii fabuloase cu o cheltuiala minima. Daca vecinul vreunuia este in suferinta, ei cumpara proprietatea pe nimica toata. Daca administreaza vreo proprietate, ei o aduc in stare falimentara, iar cei care o ingrijesc ajung pe drumuri. Daca banca lor se prabueste, au avut grija sa-si puna banii la adapost din timp.

Societatea se inchina banilor ca inaintea unor regi, asa cum vechii hindusi si egipteni isi venerau slugarnic idolii. Sa nu ne miram, gandindu-ne ca ar trebui sa existe o alta lume in care, pentru nedreptatile facute, unii oameni ar trebui sa se caiasca vazandu-si prietenii ruinati si multe familii sarmane cersind pe la usile escrocilor imbogatiti pentru a capata ceva de mancat.”

Albert Pike

Morala si Dogma Ritului Scotian Vechi si Acceptat al Francmasoneriei (Bucuresti, Editura Herald, 2009)

Seamana cu ce se intampla in zilele noastre, nu? Si nu numai la noi, dar si peste Ocean, asa-i?

Albert Pike. Library of Congress description: ...

Albert Pike. Library of Congress description: „Pike, Albert”. (Photo credit: Wikipedia)

Stateam si ma gandeam la Stat si la revizuirea Constitutiei. Prabusirea regimului comunist in Romania a insemnat prabusirea Statului. Observati ca spun a Statului, nu a Tarii. Asa a si aparut celebrul vid legislativ din anii ’90. Iar o noua Constitutie am avut de abia in 1991. Este adevarat ca in aceasta Constitutie se spunea foarte clar in art. 1, al. 3 ca „Romania este stat de drept, democratic si social”. Chestiunea este ca ideea de baza dupa Revolutia din ’89, deci dupa ce s-a prabusit un Stat, fie el si comunist, a fost restrangerea Statului in special din viata economica a tarii in favoarea economiei de piata. Se stie ca inainte de ’89 economia romaneasca a fost una centralizata si de stat. Iar acest proces de regresiune a Statului a inceput imediat dupa ’89 in conditii de vid legislativ, cand insusi Statul nu a fost inca (pana in 1991) bine definit, constitutional vorbind. Trebuie spus ca atat Constitutia din 1991, cat si cea din 2003 vorbesc despre „Munca si protectia sociala a muncii” si despre „Nivelul de trai”, in aceste aspecte implicandu-se Statul: „Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47, al.1 din Constitutia actuala). Dar pe de alta parte, economia de piata presupune libertatea economica si o implicare minimala a Statului in economie. Conceptul de economie functionala de piata corespunde unei restrangeri masive a implicarii statului in economie. Din aceasta dinamica regresiva pe care a aplicat-o Statul in economie a rezultat un sistem economic instabil care a subzistat chiar pana in zilele noastre. Nu se poate spune ca Romania a avut o economie mixta, ci o economie din care Statul s-a retras treptat, facand loc, din pacate, distrugerii, speculei si imbogatirii pe orice cale a unora, in stransa conexiune cu mediul politic. Pe de alta parte, libertatea economica si economia de piata sunt strans legate de ideea de castig sau profit. A sustine o impozitare minimala inseamna a elimina si mai mult Statul din viata economica, dar ideea aceasta, specifica liberalismului, care poate conduce spre o dinamizare a dezvoltarii sectorului privat, poate conduce si la inflorirea ilegalitatilor, falimentarilor fortate si a fraudei. Ceea ce s-a si intamplat si nici nu ar treubi sa ne mire, daca la baza Statului, a unui nou Stat fata de cel comunist, am pus ideea de castig.

Ceea ce observ acum este ca tot ideea de castig este cea dominanta. Spre exemplu, regionalizarea, asa cum o vede Dl. Dragnea, trebuie facuta pentru imbunatirea absorbtiei fondurilor europene. Practic, motivul este pe de o parte mai multi euro, pe de alta parte ca acesti mai multi euro sa ajunga mai repede in teritoriu. De fapt motivul este euro, nu altceva. Spuneam ca ideea de castig este cea dominanta. Nu este dominanta ideea de dezvoltare, inclusiv cea economica, desigur. Noi, in aproape 24 de ani scursi de la Revolutia din Decembrie 1989, nu am avut o strategie de dezvoltare si nu ideea de dezvoltare a predominat ci ideea de castig, materializata doar la nivel individual si nimic mai mult. In felul asta se si explica performantele slabe pe taram economic ale Romaniei in ciuda imbogatirii rapide a unei minoritati.

O alta problema ar fi ca se tot vorbeste si se avanseaza ideea de castig (euro), care ar trebui sa ne guverneze constitutional, dar nu se vorbeste deloc de comuniunea intre cetateni, de dragostea frateasca ce ar trebui sa existe intre cetatenii Republicii, si toate aceste lucruri pe un fond de scadere a patriotismului, fenomen manifestat mai ales la generatia mai tanara. Nu se vorbeste ca oamenii ar trebui sa-si dea mana si sa se ajute, sa ajute tara in momentele grele prin care aceasta trece. A pune la baza Statului castigul insemna: setea de imbogatire se generalizeaza, incepe goana dupa inavutire, atat pe cale cinstita cat si prin mijloace necinstite„. Consecinta: avem o natiune demoralizata, o natiune care si-a pierdut increderea in sine.

In legatura cu regionalizarea, as dori sa spun cateva cuvinte. Evident, nu toata lumea e de acord si o mare personalitate precum acad. Dinu C. Giurescu si-a exprimat indoiala fata de o asemenea masura si teama ca o asemenea masura ar putea conduce la dezmembrarea Romaniei. Crin Antonescu a vorbit de enclave pe criterii etnice sau baroniale, lucru ce nu trebuie sa se intample. Insa ca tot pomeneam de Albert Pike, iata ce spunea:

„Este regretabil sa vezi o tara divizata in factiuni, in care fiecare isi urmeaza conducatorul orbeste, fara murmur, facand din el un erou care merita toate laudele. Este o situatie penibila sa vezi tara impartita intre partide al caror singur tel este de a smulge functii in urma unei victorii electorale; ba mai mult, posturile sa fie ocupate de sefii cei mai corupti si neputinciosi. O asemenea tara se afla in ultima faza a decaderii, si aproape de sfarsitul ei, indiferent cat de prospera ni s-ar parea. Ea sta pe un vulcan gata sa erupa”

Iar Pike vedea remediul in „marea purificare”, adica:

„Statul destramat si secatuit poate sa-si recastige normalitatea si libertatea reala numai trecand prin „marea purificare”, adica prin foc si sabie” (subl. mea)

Totusi, Pike spune:

„Puterea banului sau a spadei, comparata cu cea a spiritului, este saraca si vrednica de dispret”

Dar parintele masoneriei americane arata si urmatorul lucru:

„Daca un popor, asemenea unui astru, trece prin perioade de eclipsa, lumina trebuie sa revina in mod necesar. Insa eclipsa nu trebuie sa degenereze in bezna” (subl. mea)

Si nici eu nu cred ca aceasta revizuire a Constitutiei trebuie sa degenereze in bezna!!

Doi

Acesti ani care au trecut in special din 2009 incoace au aratat ca viata politica din Romania se afla sub simbolul cifrei Doi, dualitate, antagonism, bine si rau, lumina si intuneric, diversitate, vicisitudini, diviziune, separare, inegalitate (dupa Albert Pike si Jean Marie Ragon). Acest lucru s-a concretizat mai apoi in constituirea a doua blocuri politice principale si antagonice: USL si PDL/Basescu. A aparut si o alta forta politica, care a intrat in Parlament – PPDD, dar putem vorbi oare de o triada? Atata vreme cat acestea nu constituie un triunghi echilateral sau dreptunghic, in care sa se aplice Teorema lui Pitagora, cred ca nu… Ideea de dreptate in societate nu a inflorit prin aparitia PPDD si nici drespre frumusete si ordine in societatea noastra nu cred ca putem vorbi, si atunci unde ar fi unghiul drept?

Faptul ca societatea romaneasca e sub simbolul cifrei Doi n-ar trebui sa ne mire intrucat intreaga lume, vreme de o jumatate de secol, a fost simbolizata astfel. Spre exemplu, s-a vorbit de confruntarea Est – Vest, de antagonismul dintre SUA si URSS, de doua blocuri militare: NATO si Tratatul de la Varsovia, s-a vorbit si de un soi de granita ce separa doua lumi: Cortina de Fier. Observam si in zilele noastre confruntari in Turcia intre Guvern si cei care nu sunt de acord cu Guvernul – deci tot cifra Doi, cu atat mai mult cu cat diversitatea poate sa conduca si la astfel de confruntari. Antagonismul e clar exprimat azi in Turcia.

Simbolul lui Doi se manifesta, poate nu sub o forma atat de evidenta, si in Uniunea Europeana, in care avem un conflict, ce se doreste a fi mascat, intre tarile Nordice, care rezista bine crizei, in special Germania, si cele din flancul Sudic, in care includem si Franta dar alaturam aici si Marea Britanie. Si chiar aceasta criza economica e o manifestare, simbolic vorbind, a cifrei Doi.

Dupa cum vedem, trebuie sa tinem seama si de aceste lucruri, pentru ca din logica lui Doi nu cred ca am iesit. Logica acestui simbol domina inca omenirea si din aceasta cauza ceea ce se numeste globalizare intampina serioase dificultati. Dupa parerea mea, acutizarea conflictelor trebuie evitata intrucat aceasta acutizare nu reprezinta (sau reprezinta oare?!) o „putere generatoare, capacitate generativa si rodul lor”, cum spunea Albert Pike referindu-se la triada, ci alte forme de manifestare ale lui Doi, mai virulente, e adevarat, dar tot sub acelasi simbol al cifrei Doi. Deci n-am facut nimic cu asta. Si se vede acest lucru si in conflictul din Siria si in cel de acum din Turcia: avem de a face doar cu o stare de instabilitate, sub simbolul cifrei Doi. Acest gen de conflicte pot sa dureze foarte mult, fara vreo finalitate clara. De aceea e nevoie de intelepciune in abordarea unor astfel de conflicte.

In ceea ce ne priveste, conflictele s-au mai temperat, fata de anul trecut. Ceea ce e un lucru pozitiv, fara indoiala.

Confruntarea continua, democratic, bineinteles.

iunie 12, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 22 comentarii

Revizuirea Constitutiei. Desemnarea premierului

Iata un articol interesant din Gandul:

REVIZUIREA CONSTITUŢIEI. Comisia Antonescu instituie ”preşedintele-spectator”. Cu ce atribuţii a rămas şeful statului

Se arata, printre altele, ca:

Cum va fi desemnat premierul

Rolul preşedintelui în desemnarea premierului va fi redus la a accepta propunerea venită din partea partidului sau alianţei care are cel mai mare număr de mandate. Prevederea inclusă în proiectul noii Constituţii a fost propusă de fostul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, senator PNL. Mai mult, s-a completat şi cu procedura de urmat în cazul în care, la prima încercare, învestitura este un eşec. Astfel, în atare condiţii preşedintele va fi obligat să desemneze premier pe un reprezentant al partidului/alianţei care s-a situat pe locul al doilea în clasamentul obţinerii mandatelor. Dacă şi această încercare eşuează, şeful statului va desemna un al treilea premier din partea coaliţiei care are majoritatea absolută în parlament, adică jumătate plus unu din mandate. Dacă nici aşa un guvern nu e învestit, preşedintele poate dizolva parlamentul.

Procedura vine însă în contradicţie cu prevederile referitoare la dizolvarea parlamentului care arată că se pot declanşa alegeri anticipate dacă un guvern nu este învestit, în termen de 30 de zile de la prima solicitare şi cel puţin după o respingere a unei solicitări de învestitură. Astfel, varianta a treia prevăzută în cazul desemnării premierului poate fi practic imposibilă. […]

Parlamentarii au tăiat din constituţie şi prerogativele preşedintelui în caz de remaniere. Astfel, şeful statului nu va mai putea respinge o propunere de ministru în caz de remaniere, actuala formă ieşită din comisia de revizuire prevăzând că preşedintele numeşte candidatul după audierea acestuia de către parlament.

Mai mult, aleşii au vrut să reglementeze în noua Constituţie o posibilă situaţie pe modelul guvernului Johannis, când preşedintele refuză numirea unui premier al unei majorităţi apărute în cursul mandatului. Astfel, dacă parlamentul votează cu două treimi o hotărâre privind dizolvarea sa, preşedintele poate să îl dizolve.

UPDATE 15:40 Senatorul PNL Tudor Chiuariu a propus un amendament potrivit căruia preşedintele să fie obligat să desemneze premier pe reprezentantul partidului sau alianţei care a obţinut cel mai mare număr de mandate la alegeri. Dacă nu se reuşeşte învestirea unui guvern după această procedură, în varianta lui Chiuariu, premierul trebuie desemnat din partea  partidului clasat pe al doilea loc ca număr de mandate. Dacă acest lucru nu e posibil, desemnarea premierului se face din partea unei coaliţii care are majoritatea absolută în parlament. Dacă nu se învesteşte nici aşa un guvern, parlamentul poate fi dizolvat. Amendamentul a fost adoptat. […]

UPDATE 12:40 Potrivit unui amendament votat în comisie senatorii şi deputaţii pot decide, cu votul a două treimi, dizolvarea parlamentului. Potrivit Art.89, alin. 1, indice 1 ”Preşedintele dizolvă Parlamentul dacă o hotărâre în acest sens este adoptată cu votul a două treimi dintre membrii fiecărei Camere”. […]

UPDATE 11:55 Parlamentarii au votat amendamentul potrivit cărui preşedintele este definit ca şef al statului. În noua formă articolul 80, alin. 1 este: ”Preşedintele României este şeful statului,reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării” […]” (subl. mea)

Eu nu inteleg unele lucruri:

 – Presedintele este obligat să desemneze premier pe „reprezentantul partidului sau alianţei care a obţinut cel mai mare număr de mandate la alegeri”. Se vorbeste aici de posibilitatea unui esec. Daca e un esec atunci „premierul trebuie desemnat din partea  partidului clasat pe al doilea loc ca număr de mandate”. Ma intreb: daca e posibil esecul la desemnarea reprezentantului partidului sau aliantei care a obtinut cel mai mare numar de mandate in alegeri nu este, oare, si mai probabil esecul desemnarii premierului din partea partidului clasat pe al doilea loc? Daca si in acest caz se inregistreaza un esec Seful Statului e obligat sa desemneze premierul din partea unei coaliţii care are majoritatea absolută în parlament. Dacă nu se învesteşte nici aşa un guvern, parlamentul poate fi dizolvatDe observat ca si in acest caz, cand desemnarea premierului se face din partea unei coalitii care are majoritatea absoluta in Parlament, se vorbeste de posibilitatea unui esec!!!!! Daca si in acest caz e un esec, Parlamentul se poate dizolva.

Si ce facem, o luam de la capat??

Eu stau si ma intreb care mai e rolul Presedintelui? Caci in actuala Constitutie se sprecifica faptul ca „Presedintele Romaniei desemneaza un candidat la functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are o majoritate absoluta in Parlament or, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in parlament” (art. 103, al.1). Ideea acestui articol este de a evita un esec in privinta investiturii Guvernului.

 – O alta treaba cel putin ciudata este faptul ca Parlamentul poate vota dizolvarea sa!! Daca o majoritate de doua treimi voteaza dizolvarea, Presedintele dizolva Parlamentul. Dar de ce o majoritate de doua treimi din membri fiecarei Camere ar vota dizolvarea Parlamentului?

-Presedintele are o putere restransa intr-un mod drastic, el nemaifiind o autoritate publica, din cate inteleg.

– Inteleg de asemenea ca traseismul politic ar urma sa fie sanctionat.

Atunci de ce sa existe o situatie in care Parlamentul sa voteze dizolvarea sa? Care ar fi aceasta situatie? Daca Parlamentul ramane, ca in actuala Constitutie a tarii, „organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”, cum poate Parlamentul sa se dizolve singur, fara sa tina cont de poporul roman, care l-a votat? Situatia aceasta nu poate aparea decat atunci cand Parlamentul, votat de popor, nu mai este la un moment dat sau nu mai poate face fata la un moment dat exigentelor rolului sau, acela de „organ reprezentativ suprem al poporului roman”, adica atunci cand Parlamentul n-ar mai reprezenta poporul roman. Dupa parerea mea, trebuie specificat foarte clar cand, in ce situatie Parlamentul poate vota dizolvarea sa. Daca motivul este:

[…] aleşii au vrut să reglementeze în noua Constituţie o posibilă situaţie pe modelul guvernului Johannis, când preşedintele refuză numirea unui premier al unei majorităţi apărute în cursul mandatului.”

un astfel de motiv nu poate sa stea in picioare deoarece Presedintele este obligat sa desemneze premierul, in conditiile aratate de Dl. Chiuariu in amendamentul sau. Fiind obligat, nu poate sa refuze, lucru clar, intrucat amendamentul D-lui Chiuariu il constrange, sileste pe Presedinte sa desemneze premierul, in acele conditii din amendament. Mai mult, Presedintele desemneaza premierul, nu un candidat la functia de premier (cum e in actuala Constitutie)!! Ori e obligat, ori poate sa refuze. Caci daca poate sa refuze, nu mai este obligat.

Si atunci Basescu cu atat mai mult avea dreptate sa refuze!!!!

DE citit si…

Romania Libera

Traian Băsescu ATACĂ modificarea Constituţiei: Şi-a pierdut ROSTUL de a fi REVIZUITĂ

Se arata, printre altele, ca:

Preşedintele Traian Băsescu, prezent, luni, la ceremonia de depunere a jurământului de către noii judecători ai CCR, a atras atenţia că în mâinile Curţii Constituţionale se va afla noua Constituţie, despre care a spus că şi-a pierdut rostul de a fi revizuită.

UPDATE: Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a răspuns atacului formulat de Traian Băsescu laceremonia de depunere a jurământului de către noii judecători ai Curţii Constituţionale a Românieişi a afirmat că îşi explică gestul preşedintelui prin obişnuinţa acestuia de a da mandate CCR.

Citeşte şi Antonescu: Este în obişnuinţa preşedintelui de a da mandate CCR

„Încep prin a multumi celor trei juecatotori ai CCR care astăzi îşi încetează mandatul: doamnei Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar şi Ion Predescu. Aţi trecut prin momente dificile şi v-aţi dus la bun sfârşit misiunea. Cei trei noi judecători se alătură unei provocări dificile.

N-aş vrea să fac o evocare a activităţii Curţii, pentru că nu pleacă toată Curtea, ci doar trei judecatori (…) În mâinile judecătorilor CCR va fi noua Constituţie. În momentul de faţă, nu preget să menţionez că şi-a pierdut rostul de a fi revizuită. Singurul element care a stat la baza revizuirii Constituţiei a fost legat de politica de simplificare a statului şi de a răspunde referendumului din 2009”, a declarat Traian Băsescu.

Citeşte şi Componenţa, schimbată de azi, a Curţii Constituţionale va reuşi să menţină regulile statului de drept?

În opinia preşedintelui, în această perioadă se elaborează o nouă Constituţie în contextul în care propunerea iniţială de revizuire a fost respinsă, „o Constituţie care începe să nu mai semene a lege a legilor”.

„Vreau să subliniez, nu pentru că aş critica pe cineva, dar în faţa judecătorilor CC am obligaţia să spun ce gândesc. Revizuirea Constituţiei în baza referendumului din 2009 era singura justificare a acestei revizuire. Ceea ce se face în momentul de faţă nu are decât rostul de a complica funcţionarea statului. (…) Aş spune că revizuirea actuală reprezintă un risc de blocare a statului (…) Constituţia nu dă soluţii nici pentru familie, nici pentru referendum, nici pentru multe alte detalii. (…) Nu ştim unde vrem să ajungem exact”, a adăugat preşedintele.

Traian Băsescu a mai spus că proiectul actual al Constituţiei „nu înseamnă simplificarea statului, ci complicarea lui”: „Am şi o altă îngrijorare: dacă un referendum poate fi considerat un simplu sondaj. (…) Cred că sondajele sunt pentru casele de sondaj, iar referendumul exprimă suveranitatea poporului, aşa cum se spune în Constituţie. Este una din marile mele îngrijorări şi voi reacţiona decent, dar voi reacţiona la neluarea în considerare a referendumului din 2009”.

Daniel Morar, Valer Dorneanu şi Mona Pivniceru au depus, luni, la ora 15:00, jurământul în calitate de judecători la Curtea Constituţională a României. Primul care a jurat să respecte şi să apere Constituţia a a fost Daniel Morar, urmat de Mona Pivniceru şi de Valer Dorneanu.

Ponta îi răspunde de la Berlin lui Băsescu: Noua Constituţie nu va bloca,ci va balansa raportul puterii

Se arata, printre altele, ca:

Premierul Ponta, aflat la Berlin, i-a răspuns preşedintelui Băsescu pe tema revizuirii Constituţiei şi a precizat că el nu crede că modificările vor bloca statul, ci dimpotrivă, vor balansa raportul de puteri şi nu vor mai permite „unei singure persoane” să aibă mai multă putere decât este normal, informează Mediafax.

„Sunt absolut convins că modificările la Constituţie sunt necesare pentru a balansa raportul de puteri, pentru a nu mai permite niciodată în viitor ca o singură persoană, indiferent cum se numeşte, să aibă mai multă putere decât e normal într-o societate democratică. Nu cred că ne blocăm, cred că tocmai am ieşit dintr-o perioadă lungă de involuţie, de blocaj şi crize, iar acum, cu mai multă înţelepciune şi mai mult curaj, putem avea în anii care urmează o dezvoltare de care aveam nevoie mai demult”, a spus Ponta.

El a arătat că USL rămâne foarte deschisă la toate sugestiile, dar că la un moment dat trebuie luate şi decizii care nu pot mulţumi pe toată lumea.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, la ceremonia de depunere a jurământului de către noii judecători ai CC, că singura justificare de revizuire a legii fundamentale era referendumul din 2009, iar ceea ce se întâmplă acum cu revizuirea Constituţiei reprezintă „un risc de blocare a statului”.

Traian Băsescu a menţionat că astăzi se elaborează o nouă Constituţie, după ce propunerea iniţială de revizuire a fost respinsă, „o Constituţie care începe să nu mai semene a lege a legilor”.

El a mai afirmat că proiectul actual al Constituţiei „nu înseamnă simplificarea statului, şi complicarea lui”.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 11, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 238 comentarii

Liviu Dragnea. Conceptia despre stat

Procesul de revizuire a Constitutiei trebuie sa atraga dezbateri democratice pentru ca sunt lucruri care ne privesc pe noi toti. Trebuie spus ca trecerea la o noua Constitutie, asa cum aceasta se prefigureaza, inseamna o noua configurare a Statului Roman si, pe cale de consecinta, o noua Republica. Este adevarat ca inca nu stim exact cum va arata Statul asa cum va fi el intocmit prin noua Constitutie, dar ceva, ceva putem intrezari. De aceea cred ca ar fi interesant sa aflam parerea unuia din cei mai ferventi sustinatori ai regionalizarii, Dl. Liviu Dragnea.

Gandul

Liviu Dragnea la „După 20 de ani”. Noua hartă a României şi cum ar putea fi organizate „alegeri indirecte” pentru ŞEFIA REGIUNILOR: „Nu mai avem timp să facem alegeri libere”

Se arata ca:

English: Romanian politician Liviu Dragnea at ...

English: Romanian politician Liviu Dragnea at a Social Democratic Youth meeting in Otopeni, September 2009 (Photo credit: Wikipedia)

„România va fi împărţită în opt sau nouă regiuni de dezvoltare până la sfârşitul acestui an, iar şefii acestora vor fi desemnaţi de actualii consilieri locali şi judeţeni şi nu prin vot direct de către cetăţeni. „Nu avem timp să facem alegeri libere”, a explicat planul regionalizării Liviu Dragnea, ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în emisiune „După 20 de ani” difuzată, duminică, la Pro TV.

Bătălia pentru şefia viitoarelor regiuni se anunţă a fi dură, mai ales că mizele sunt mari, pe mâna liderilor regionali urmând să vină fi fondurile care acum sunt distribuite prin ministere în teritoriu. Liviu Dragnea a recunoscut că actualii şefi de judeţe sunt interesaţi de poziţii. „Bănuiesc că majoritatea preşedinţilor CJ îşi doresc să devină preşedinţi regionali. Eu nu sunt foarte sigur că un preşedinte de CJ e bine să candideze acum pentru regiune pentru că asta înseamnă că trebuie să facem din nou alegeri în judeţul respectiv”, a spus ministrul Dezvoltării la „După 20 de ani”.

Când vine vorba despre împărţirea locurilor în USL în viitoarele conduceri ale regiunilor, paritatea invocată până acum de PNL este, potrivit lui Dragnea, „un subiect pe care nu l-am discutat încă”.  „Nu ştiu să spun acum. Nu e vorba de cinste, ci de proporţionalitate, e un subiect pe care-l vom aborda cât de curând. Avem timp suficient”, a spus el.

Cel mai tensionat subiect, a admis totodată Dragnea, este cel al stabilirii capitalelor de regiune. „Reşedinţele vor reprezenta ultimul punct, ultima decizie. Trebuie să recunosc, stabilirea fiecărei reşedinţe de regiune reprezintă cel mai tensionat lucru, a generat cea mai multă patimă. Astea sunt ultimele răspunsuri care se vor da”, a precizat ministrul Dezvoltării.

Cum se împarte România

Deşi a trecut mai bine de jumătate de an de când a fost anunţat proiectul de regionalizare, primul pas concret făcut până acum fiind introducerea în Constituţie a cuvântului „regiune”, încă nu s-a stabilit cum va arăta noua hartă a României. Cu toate acestea, Dragnea spune vor fi opt sau nouă regiuni. Întrebat care sunt criteriile de împărţire a acestora, ministrul Dezvoltării consideră că pentru a defini o regiune care să se dezvolte trebuie să existe, în primul rând, cât mai multe slujbe non-agricole.

În plus, a spus ministrul, „regiunile trebuie să aibă capacitatea ca fluxurile de comunicaţii şi de mobilitate, mărfuri, persoane, transport, infrastructură să poată să fie în interiorul regiunii, să contribuie la dezvoltare”. ”

Apoi, este foarte important ca într-o regiune să n-ai judeţe de acelaşi fel. Deci este foarte important ca într-o regiune să ai şi resurse naturale de diverse feluri, şi potenţial diferit, să existe posibilitatea ca între judeţele din interiorul regiunii şi între cetăţenii din interiorul regiunii şi între firme să poată să colaboreze şi împreună să se dezvolte”, a adăugat Dragnea.

Ce instituţii vor apărea

Pe lângă actualele Consilii Judeţene şi primării, care nu numai că nu vor fi desfiinţate, ci, potrivit ministrului Dragnea, îşi vor păstra atribuţiile şi competenţele, vor apărea şi alte instituţii.

În primul rând, cele opt sau nouă Consilii Regionale. “Nu va fi un parlament regional, nu va adopta legi, va adopta hotărâri, rolul principal va fi de coordonare a activităţii consiliilor judeţene în domeniul dezvoltării regiunale. Consiliul judeţean rămâne pentru că este o structură importantă, care a putut să administreze judeţul”, a anunţat Dragnea.

În al doilea rând va apărea Prefectura regională, condusă de un prefect regional şi un subprefect regional. Actualii prefecţi judeţeni se vor transforma în subprefecţi.

Cum vor fi aleşi preşedinţii Consiliului Regional

Liviu Dragnea a precizat că, cel mai probabil, membrii Consiliului Regional nu vor fi aleşi prin votul cetăţenilor, ci vor fi alegeri „indirecte”, cel puţin până în 2016. Mai exact, fiecare ales local din toate judeţele unei regiuni se va prezenta la alegeri pentru a-şi vota, pe liste, reprezentanţii în noul Consiliu Regional. Tot la fel va fi desemnat şi preşedintele regiunii.

„Este una dintre variantele de stabilire a noilor conduceri pentru această perioadă. Nu avem timp să facem alegeri libere. Consiliul Regional va fi format din consilieri regionali aleşi pe liste de partide din politicieni. Oriunde în lume decid politicienii. Sper că spre finalul finalului anului să aibă loc alegerile la regiuni, alegeri probabil indirecte, adică să fie decât aleşii locali care votează. Deci 31 decembrie să ne prindă cu regiunile înfiinţate şi cu structurile de conducere”, a precizat ministrul Dezvoltării.

Din 2016 însă, a asigurat Dragnea, preşedinţii Consiliilor Regionale şi consilierii regionali vor fi aleşi în acelaşi sistem şi în aceeaşi zi ca primarii şi preşedinţii Consiliilor Judeţene.

În privinţa numărului de consilieri regionali, nici aici lucrurile nu sunt clare. Două variante sunt pe masa lui Dragnea, fiecare judeţ urmând să trimită între 7 şi 10 consilieri.

Vom decide cât de curând, cu locuri dedicate pentru fiecare judeţ. Ori se stabileşte ca fiecare judeţ să aibă un număr de consilieri egal, ori proporţional cu populaţia. Eu aş vrea să fie un număr egal. Între 7-10 din fiecare judeţ, să zicem”, a spus Dragnea.

Cum vor ajunge banii la judeţe

În plan cu aproape şapte miliarde de euro de la UE pentru programul operaţional, în viitorul scenariu regional se face planul pentru schimbarea traseului banilor. Acum, spune Dragnea, “banii vin de la ministere către regiuni”, dar se pregăteşte modificarea legii finanţelor publice locale.

Proiectul de modificare a legii finanţelor publice locale este aproape finalizat, în aşa fel încât pe de o parte, bugetul local să fie structurat în secţiunea de funcţionare şi secţiunea de dezvoltare. Pentru secţiunea de dezvoltare banii să vină prin legea bugetului de stat la regiuni, iar judeţele să se califice la aceşti bani de dezvoltare prin două modalităţi: jumătate din sumă să meargă către judeţe în funcţie de capacitatea financiară, iar cealaltă jumătate să fie accesibilă prin depunerea de proiecte pe un sistem similar cu fondurile europene”, a detaliat Dragnea.

Ministrul Dezvoltării a explicat că va exista câte o autoritate de management în fiecare regiune, fapt care ar scurta timpul în care banii ajung la judeţe.

Întâi facem procesul de acreditare, împreună cu Comisia Europeană şi în momentul în care Comisia spune că e în regulă şi auditul spune că e în regulă, atunci o înfiinţăm efectiv. Din momentul ăla, timpul în care ajung banii la judeţe, dacă rămânem la 8 regiuni, se micşorează de 8 ori pentru că nu mai vin toate proiectele la Bucureşti”, spune el.

Concluzia ministrului Dragnea: „Noi trebuie să începem să elaborăm bugetul de stat pe strategie, pe proiecte prioritare”, a încheiat el.” (subl. mea)

Crin Antonescu. Conceptia despre noua Constitutie

Iata ce aflam de pe site-ul PNL:

CRIN ANTONESCU: REGIONALIZAREA NU VA ÎNSEMNA FEUDALIZAREA ROMÂNIEI, ENCLAVE PE CRITERII ETNICE SAU BARONIALE

Extras din discursul rostit de Dl. Crin Antonescu, presedintele PNL, in deschiderea lucrarilor Congresului UDMR de la Miercurea Ciuc, 25 mai 2013

Crin Antonescu

„[…] Sigur, mi-a crescut inima văzând din nou cele două culori astăzi și întotdeauna galben și albastru sunt niște culori dragi. Sunt uimit că premierul, care până nu demult părea a avea o mică alergie la portocaliu, astăzi este rezervat față de galben și albastru. Nu am nicio problemă cu asta, dar am o problemă cu dorința domniei sale de mai mult roșu. Nu, roșu e destul. […]

S-a vorbit aici despre Constituţie şi, în legătură cu Constituţia, eu voi spune foarte scurt următorul lucru: cred că trebuie operate trei zone de revizuire în care, în esenţă, să subliniem următoarele: constiţiile sau Constituţia revizuită a României de după 1990, revizuită în 2003, este o Constituţie care a jucat un rol, şi a jucat un rol benefic, pentru că ea a deschis posibilitatea democraţiei, pluralismului, a fost după aceea adaptată pentru a permite intrarea în structuri internaţionale ca NATO sau Uniunea Europenă, dar este o Constituţie care a pornit dintr-o filosofie care punea statul în centrul întregii construcţii ajungând după aceea la cetăţean.

Este momentul să încercăm să gândim de la cetăţean înspre stat, este momentul să punem în centrul sistemului instituţional şi constituţional ca personaj principal cetăţeanul. Şi cred că atunci foarte multe dintre neînţelegerile, inclusiv între noi, dintre spaimele dumneavoastră sau ale noastre se pot risipi.

Avem, de asemenea, un sistem politic în care discutăm mult dacă preşedintele sau primul-ministru, respectiv Guvernul să aibă mai multă putere. Şi eu spun şi eu cred că la nivelul modificării Constituţiei noi trebuie să echilibrăm sistemul politic consacrând şi întărind Parlamentul în centrul vieţii politice, Parlamentul ca actor principal şi decindent principal în politica noastră, indiferent ce atribuţii definim până la urmă preşedintelui sau primului-ministru.

În fine, avem de discutat şi poate de modificat şi aşezat mai temeinic, mai sănătos, mai solid lucrurile la nivelul sistemului judiciar. Eu cred că oricâtă bunăvoinţă ar avea cineva care spune ‘Nu mai vreau să auzim sau nu mai vreau să vedem dosare politice’ nu se poate rezolva doar cu bunăvoinţă sau cu buna intenţie a unui preşedinte, al unui procuror general sau a altcuiva. Eu cred că trebuie să ne ferim de toate aceste riscuri printr-o reechilibrare a sistemului judiciar în aşa fel încât să fie foarte clar că în centrul acestuia stă instituţia judecătorului şi că puterea judecătoarească în stat nu lasă loc la confuzii.

Acestea sunt lucruri asupra cărora, fără îndoială, trebuie să dialogăm, pe care poate le facem împreună şi în care, poate, vom putea cădea de acord. Aşa cum, dacă vom discuta despre regionalizare ca despre un pas înainte şi o şansă de deschidere şi de europenizare autentică şi integrală a României s-ar putea să ne pomenim, dincolo de o baricadă artificială care, în acest moment, când vine vorba de regionalizare, nu se ridică numai între comunitatea maghiară şi majoritatea românească, ci se ridică între atâtea şi atâtea posibile enclave. Regionalizarea nu va însemna feudalizarea României, regionalizarea nu va însemna – sau nu vrem noi să însemne, noi, Partidul Naţional Liberal – enclave, enclave pe criterii etnice sau enclave pe criterii baroniale.

Regionalizarea trebuie să însemne posibilitatea de descentralizare reală şi posibilitatea ca energiile acestei comunităţi din România, cu toate identităţile ei, cu toate aspirațiile ei, să poată fi descătușată.

În fine, un ultim lucru este acela că vorbim de fiecare dată cei care ne asumăm sau suntem mandatați de către alegători să guvernăm despre programe de guvernare, despre proiecte de guvernare și bine facem și e foarte bine să încercăm să le respectăm.

Azi avem un Guvern sprijinit de o majoritate de aproape 70 la sută, o majoritate suficient de solidă pentru a permite acestui Guvern pe care-l sprijină să facă lucruri semnificative în România. Dar dacă vrem într-adevăr să procedăm ca o adevărată elită politică responsabiă, avem nevoie de mai mult decât acest 70 la sută de azi și decât acest program de guvernare de azi. Avem nevoie de o perspectivă și de o strategie a României pe 15-20 de ani și nimeni – președinte, premier, Parlament, nu are un mandat de 20 de ani și nu se poate face o asemenea strategie, care ar ajuta și Guvernul, care ar ajuta și Legislativul, nu se poate face o asemenea strategie fără consens semnificativ.

Din punctul acesta de vedere, pentru Partidul Național Liberal, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România rămâne un partener de dialog în mod special interesant.

Eu chiar cred că putem să facem aceste lucruri și pentru că mi se întâmplă să aud în ultimele zile discuții din ce în ce mai interesante despre optimism și pesimism, aș încheia cu gândul următor: Spunea ieri, și cred că avea dreptate, secretarul general al NATO, domnul Rasmussen, că pentru oamenii foarte tineri acea vreme de acum 25 de ani când, să zicem, prezența României în NATO era ceva chiar de neconceput, este istorie antică. Pentru oamenii aceștia tineri, acele vremuri, acele aspirații cu care noi am pornit în ’90, vorbesc de cei din generația mea și cei mai în vârstă, sunt deja istoria antică. Pentru noi, reușitele pe care le-am avut de atunci încoace, pentru că trebuie să le luăm și pe ele în calcul, nu doar eșecurile, reușitele acestea sunt un temei de optimism moderat rațional, dar nu mai puțin viu și cred că dacă avem respectul și înțelegerea necesară, cred că dacă noi, majoritatea românească înțelegem că dacă vrem o Românie puternică, asta înseamnă și o comunitate maghiară mai puternică, pentru că din România au plecat germanii și România e mai slabă. Au plecat evreii și România e mai slabă. Nu vreau să supăr pe nimeni, mai sunt greci, mai sunt armeni, mai sunt turci, am dat doar aceste două exemple. Trebuie să înțelegem și înțelegem astăzi că o Românie mai puternică înseamnă o comunitate maghiară mai puternică.

Nimeni nu trebuie să aibă stupiditatea de a încerca să impună altcuiva o altă identitate, o altă limbă, o altă istorie decât în mod natural acela o are. Dar ceea ce cred că putem să facem împreună este să reașezăm și sistemul politic din România, și sistemul constituțional din România și strategia acestei țări care este a noastră, a tuturor împreună. Și dacă vom putea face asta, vom putea ieși cândva la pensie, când cu mare mare plăcere, depănând amintiri, aș putea bea o bere, indiferent cu ce culori îmbrăcați, cu prietenul Raduly Robert.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Intrebare: cum vi se pare, conceptia despre noua Constitutie a D-lui. Crin Antonescu este compatibila cu conceptia despre stat a D-lui. Liviu Dragnea?

iunie 10, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii