Pentru o actiune coordonata a UE impotriva fraudei fiscale

Poate ar fi mai bine sa se caute solutii ca acest imens capital din paradisurile fiscale sa fie investit, sa inceapa sa circule si sa creeze locuri de munca.

O postare interesanta a D-nei Corina Cretu!

Totusi, pe mine ma incearca o unda de scepticism, ca sa zic asa… In conditii de criza economica e deosebit de dificil sa lupti impotriva evaziunii fiscale. Pe de alta parte, depinde cum privesti evaziunea fiscala si combaterea acesteia. Daca combaterea evaziunii fiscale inseamna taxe si impozite deosebit de mari – dupa cum se intampla in Franta – care gonesc din tara investitorii privati atunci eu stau si ma intreb care vor fi rezultatele din punct de vedere economic. Pentru ca cel putin pana acum nu se vede ceva benefic in Franta de pe urma unei asemenea politici iar popularitatea lui Hollande, masurata in sondajele de opinie, este in cadere libera. Nu stiu, dar nu cred ca o astfel de politica „tipic socialista” reuseste sa rezolve problema si, pana la urma, sa multumeasca pe cineva.

In conditii de criza economica, lupta impotriva evaziunii fiscale inteteste evaziunea fiscala, nu o calmeaza, deoarece insasi criza economica impinge catre evaziune. Dar si sumele sunt foarte mari, de unde rezulta ca fenomenul este destul de amplu. D-na Cretu spune:

„Când cetățenii suporta efectele austerității, in cadrul efortului de echilibrare bugetara, combaterea paradisurilor fiscale și îmbunătățirea sistemele de colectare a taxelor sunt masuri esențiale, inclusiv pentru recâștigarea credibilității instituțiilor europene, ca instrumente eficiente in serviciul cetățenilor UE.”

Chestiunea aceasta a paradisurilor fiscale tine de liberalism deoarece liberalismul tinde, daca se poate spune asa, catre acel „zero taxe si impozite”. E greu de crezut ca se poate lupta eficient impotriva paradisurilor fiscale: e vorba de bani foarte multi, interese foarte mari, cel care are banii acolo ii poate muta intr-un alt paradis fiscal, in alta parte decat in Europa, poate pleca un foarte insemnat capital din Europa spre alte zari mai prietenoase. Pe de alta parte, ideea te duce cu gandul la un guvern european care sa concentreze o putere mare si un rol mare al statului in economie. Evident, aceste aspecte s-ar repercuta si asupra statelor ce compun UE: guverne ce concentreaza o cat mai mare putere si un rol tot mai mare al statului in economie. Asta ar fi pretul „acoperirii tuturor deficitelor UE in noua ani, daca evaziunea fiscala ar putea fi oprita”. Daca se acopera deficitele nu se realizeaza altceva decat ca se acopera niste deficite si nimic mai mult. Nu inseamna neaparat o imbunatatire a vietii oamenilor, a situatiei economice. Si dupa ce se acopera deficitele, guvernele vor cheltui in continuare fara sa le pese cat cheltuiesc si ce ar obtine din asta. Ca altminteri de ce atata ravna? Numai sa acopere deficitele create tot de cheltuielile publice facute de guverne? Interesant este ca se vorbeste de o politica la nivel comunitar pentru combaterea evaziunii fiscale si a paradisurilor fiscale dar nu se vorbeste deloc de o politica a UE privind investiile si imbunatatirea mediului investitional, de afaceri. Ceea ce constatam este retragerea, intocmai ca la o mimoza, a fluxurilor de capital de la Periferia UE spre Centru. Cu ocazia crizei economice, se stie, investiile s-au redus drastic in toata Europa. Sensibilitatea aceasta exacerbata, asemanatoare cu a mimozei, creaza un somaj de peste 20% in tari ca Spania, Grecia… De unde se vede ca despre investitii nu se prea discuta serios in Europa. Mai ales ca si Tarile Europei de Est au o nevoie acuta de investii, de aport de capital pentru ca si in aceste tari somajul a ajuns, in multe dintre ele, de doua cifre (spre ex. in: Slovacia, Polonia, Ungaria, Croatia) si situatia economica este departe de a fi buna. Si Romania are nevoie de investitii, lucru clar. In Romania, in schimb, se vorbeste de confiscari, de un nou sistem de expropriere. Asemenea chestiuni sunt la ordinea zilei. Dar nimeni nu-si pune problema cum ar putea fi imbunatatit mediul investitional, cum se pot atrage investitii care sa dea un avant economiei europene. De aceea si spuneam la inceput ca trebuie cautate solutii pentru ca acest imens capital din paradisurile fiscale sa fie investit, sa inceapa sa circule si sa creeze locuri de munca aici, in Europa. Spun sa fie investit, nu risipit, asta ca sa fie clar. Pentru ca acest imens capital reprezinta o sursa de finantare uriasa, capabila sa deblocheze economia europeana nu in noua ani, ci in maxim trei ani, dupa parerea mea!! Acest capital financiar trebuie pastrat aici, in Europa, nu alungat din Europa. Or, toata politica dusa acum in Europa este de gonire a investitorilor privati, a celor mari. Iata ce aflam din Puterea:

Mittal s-ar putea retrage din Europa, din cauza costurilor cu energia

Se arata, printre altele, ca:

„”Întreaga companie (Mittal – n.r.) în Europa are o problemă cu creşterea preţului la energie, ori aici politicile interne pe care le vom aplica sunt de sprijinire a uzinei de la Galaţi, dar este nevoie şi de coordonare pe plan european, pentru că, dacă se impune să adoptăm anumite reguli, suntem între ciocan şi nicovală, între interesul de a ne menţine aici fabricile şi infringementul de la Bruxelles”, a spus Ponta, citat de Mediafax. Întrebat dacă preşedintele Mittal a vorbit, în discuţia recentă avută la Bucureşti, despre posibilitatea de a se retrage din România, premierul a răspuns că „nu în mod direct”. „A vorbit despre posibilitatea de a se retrage din Europa”, a precizat premierul.

Premierul Ponta şi proprietarul ArcelorMittal, Lakshmi Mittal, au discutat vineri, la Palatul Victoria, propuneri de optimizare a costurilor de producţie la ArcelorMittal Galaţi, şeful grupului siderurgic declarând că aşteaptă să fie găsite „soluţii sustenabile” în domeniul energiei. Ponta anunţase anterior că Mittal este preocupat de poziţia pe care România o va avea în acest sens la următorul Consiliu European pe teme energetice.”

Aceasta politica organizata a UE de gonire din Europa a investitorilor privati si de ostilitate fata de libera intreprindere si sectorul privat ar putea sa insemne falimentul intregii Uniuni Europene. Intr-o asemenea situatie afacerile cu statul iau amploare, lucrul e inevitabil. Este clar ca lucrul acesta favorizeaza traficul de influenta, coruptia si evaziunea fiscala, pe care, culmea, UE doreste, din cate am inteles, s-o combata. Practic, efectul va fi dependenta de guvern (spre exemplu: Comisia Europeana) sau de Parlamentul European a comunitatii oamenilor de afaceri. Se urmareste, cum ar spune Milton Friedman, stimularea acestui impuls suicidar al comunitatii oamenilor de afaceri din Europa. Or, asa ceva nu poate fi decat in detrimentul Europei. They will eat their taxes, cum citeam undeva… Pentru ca, in realitate, nu se creeaza alternative mai bune.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

CORINA CRETU

Sefii de state si guverne din UE au, la Consiliul European de mâine, obligația fata de cetățenii europeni de a depăși contradicțiile si de a iniția o campanie comuna pentru combaterea evaziunii fiscale, care reprezintă o sursa imensa de pierderi bugetare si de nemulțumire sociala in Uniunea Europeana. Romania a dat deja semnalul  unei acțiuni ferme anti-frauda prin masurile inițiate de guvern in privința creării Direcției Antifraudă, a imbunatatirii legislației fiscale si a sancționării dobândirii ilicite a averilor.

In condițiile in care criza economica a adâncit inechitatea sociala in Uniunea Europeana, combaterea fraudei fiscale devine o obligație morala si politica, nu doar o cale de a spori resursele publice. Când cetățenii suporta efectele austerității, in cadrul efortului de echilibrare bugetara, combaterea paradisurilor fiscale și îmbunătățirea sistemele de colectare a taxelor sunt masuri esențiale, inclusiv pentru recâștigarea credibilității instituțiilor europene, ca instrumente eficiente in serviciul cetățenilor UE.

In intervenția scrisa aferenta…

Vezi articolul original 156 de cuvinte mai mult