Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Putea Basescu sa obtina mai mult…?

Iata inca o chestiune controversata…

Gandul

FALSUL RĂZBOI PE FONDURILE EUROPENE. Cât a pierdut şi ce a câştigat în realitate România la Bruxelles

Se arata ca:

„Ultimele luni de negocieri au adus României, la Consiliul European de vineri de la Bruxelles, fonduri comunitare pentru următorii şapte ani de 39,88 miliarde de euro. Doar pe hârtie.

Contrele publice, la nici câteva minute după decizie, între premierul Victor Ponta care acuză că „nu s-a obţinut nimic în plus” şi preşedintele Traian Băsescu, cel care a anunţat „victoria”, sunt însă false probleme date fiind rata de absorbiţie dezastruoasă a banilor europeni de până acum şi riscul suspendării plăţilor în mai multe programe în acest an. Inclusiv amânarea unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană poate diminua suficient de mult sumele care ar urma să ajungă în România via Bruxelles.

Ultimul cuvânt în privinţa banilor europeni din următorii ani îl va avea Parlamentul European.

Ce spun cifrele

Din cele două runde de negocieri la Bruxelles între şefii de stat şi de guverne – prima în noiembrie, a doua în februarie -, preşedintele Băsescu a ieşit cu aproape 40 de miliarde de euro. Suma este evident inferioară propunerii de 48 de miliarde care se putea deduce din varianta de buget avansată Consiliului de Comisia Europeană. Scenariul de buget al lui Jose Manuel Barroso nu era însă decât o variantă de start a negocierii, cea mai optimistă posibilă pentru toate statele, şi nu mai este de actualitate încă din octombrie, când a fost ajustat de Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului.

În noua schemă van Rompuy, agreată parţial în noiembrie, României i se prefigura ca parte din buget aceeaşi sumă: 40 de miliarde. Ceea ce nu era o garanţie că nu mai putea fi tăiată dacă liderii europeni decideau să reducă, la nivelul întregului buget, din banii pentru coeziune şi pentru agricultură, de care România a fost direct interesată.

În linii mari, România a obţinut  21,8 de miliarde de euro fonduri de coeziune (autostrăzi, căi ferate, mediu, resurse umane etc), faţă de 19 miliarde cât a avut până acum, şi 17,5 miliarde de euro pentru agricultură (10 miliarde pentru plăţi directe ale subvenţiilor şi 7,1 miliarde pentru proiecte de Dezvoltare Rurală, de la drumuri judeţene la ferme pentru tineri) faţă de 13 miliarde, cât poate accesa în prezent. Plus posibilitatea de a accesa alte câteva programe gestionate însă direct de Comisia Europeană, fără intervenţia guvernului.

Datele finale arată o creştere a fondurilor europene pentru România de la 33,5 de miliarde de euro (2007-2014) până la 39,8 miliarde (2014-2020).

În ciuda declaraţiilor politice ulterioare, în toate scenarile luate în calcul şi la Guvern şi la Preşedinţie în ultimele luni, România urma să primească mai mult în exerciţiul bugetar viitor. Motivul este simplu: la negocierile pentru bugetul 2007-2013, nefiind membru UE decât după începerea exerciţiului bugetar, a luat ce i s-a dat, situaţie în care va fi acum Croaţia.

Câştiguri şi compromisuri la Bruxelles

Dincolo de miliardele folosite acum ca armă politică în ambele direcţii, între Guvern şi Preşedinţie, la Bruxelles s-au luat alte câteva decizii care, în practică, pot cântări mai mult decât sumele mari aflate deocamdată numai pe hârtie.

– Cofinanţarea în proiectele cu fonduri structurale şi de coeziune, în care intră, de exemplu autostrăzile, creşte de la 75% la 85%, ceea ce face ca statul să contribuie cu numai 15%;

– Prefinanţarea aceloraşi proiecte (adică banii pe care UE îi dă în avans) va fi de 4% – de la 2% cât se prevăzuse iniţial – în cazul ţărilor care au avut în 2010 acord cu FMI, cum e şi cazul României;

– TVA eligibil, cu alte cuvinte rambursat de către Comisia Europeană la bugetul de stat, ceea ce poate însemna, din estimările Ministerului de Finanţe, un avantaj de 2 miliarde de euro.

– Proiectele de Dezvoltare Rurală rămân cofinanţate în proporţie de numai 75% de UE, dar vor avea asigurată o prefinanţare de 4%;

– Aşa numitul „top-up” de 10% – Ţările care vor semna un acord financiar cu FMI sau cu CE vor primi cofinanţare de 85% pentru proiectele de Dezvoltare Rurală şi 95% pentru Coeziune, urmând să contribuie de la bugetul de stat cu doar 15%, respectiv 5% din valoarea totală;

– Flexibilitatea – UE lasă la latitudinea guvernului decizia de a „muta” până la 25% din fonduri de la un program la altul;

– Regula „n+3” dă posibilitatea ţărilor membre să cheltuiască banii, o dată prinşi în proiecte acceptate, încă trei ani după încheierea exerciţiului bugetar, adică până în 2023. Pentru România şi Slovacia, Consiliul European a cerut Comisiei „să exploreze soluţii” ca această regulă să se aplice şi pentru actualul buget, pentru a nu pierde şi mai mult din fondurile europene.

Cu excepţia flexibilităţii şi a regulii „n+3”, lucrurile erau tranşate încă din noiembrie. Tot atunci, preşedintele Băsescu susţinea că a obţinut încă 5 miliarde pe lângă cele 5,5 actuale pentru plăţi directe în agricultură. În final, suma pentru următorii şapte ani este de numai 10 miliarde, ceea ce poate pune în dificultate atingerea celor 183 de euro pe fiecare hectar, la cât ar trebui să ajungă subvenţiile în 2017, faţă de 119 euro, cât primesc acum agricultorii români, dezavantajaţi faţă de cei din restul UE. Pentru a uniformiza subvenţiile, România are nevoie de mai mult de 11 miliarde de euro în cei şapte ani. banii pot fi transferaţi de la Dezvoltare Rurală, diminuând înăs şansele tinerilor fermieri, ale celor care fac agricultură în zone climatice devaforizate sau ale comunelor care au nevoie de modernizare de a mai accesa sume consistente.

Un compromis important, admis de Traian Băsescu, a fost renunţarea la negocierea pentru transferul unor bani de la dezvoltare regională pentru sisteme de irigaţii, în situaţia în care România a obţinut abia în ultimul moment extinderea de la doi la trei ani a perioadei în care mai poate cheltui bani europeni din actualul buget.

Marele câştig a fost însă eliminarea legăturii automate dintre rata de absorbţie a fondurilor şi finanţările viitoare, prevătute în prima variantă de buget a lui van Rompuy.

Riscul cel mare: 40 de miliarde doar pe hârtie

Căci, dincolo de războiul pe sumele finale convenite la Bruxelles, dacă îşi păstrează acelaşi ritm de absorbţie ca şi în primii şase ani după aderare, guvernul riscă să nu vadă mai mult de 5 miliarde de euro, pe lângă plăţile directe, din cele 40, în şapte ani.

În 33,5 miliarde de euro, cât a avut în buget din 2007 în 2013, cei mai mulţi bani au revenit, teoretic, aşa-numitelor proiectele din fonduri structurale şi de coeziune: peste 19 de miliarde de euro urmau să mergă în autostrăzi, căi ferate modernizate, proiecte de mediu sau în pregătirea forţei de muncă. Absorbţia a fost însă de numai 11,47%, arată datele Ministerului pentru Fonduri Europene, actualizate până la 31 decembrie anul trecut.

În primii şase ani de la aderare, România a decontat efectiv la Bruxelles facturi de numai 2,2 miliarde de euro din aproape 20, deşi contractele semnate ar fi acoperit 14,9 miliarde de euro.

Cel mai departe a mers Programul Dezvoltare Regională, cu 920 de milioane decontate în şase ani, aproape 25%. Cele mai bine finanţate programe, Transporturi şi Mediu, fiecare cu câte 4,5 miliarde puse la dispoziţie de Bruxelles s-au limitat la 6,4%, respectiv 10,3% grad de absorbţie.

Programele Transporturi şi Competitivitate sunt de altfel blocate pentru o perioadă încă nedeterminată.

La ultimul Consiliu European, preşedintele Comsiei, Jose Manuel Barroso, s-a oferit să trimită în România funcţionari de la Bruxelles „să asiste” autorităţile de management care gestionează banii europeni. Suspiciunile europenilor vizează mai ales corupţia, dar şi slaba pregătire din instituţiile de la Bucureşti.”

Leu sau pisic…?!

Ponta: „La Otopeni Băsescu e un leu, la Bruxelles e pisic. La una din decizii nici nu era acolo”

„Nemulţumit de rezultatul negocierilor de la Consiliul European pentru bugetul UE, premierul Victor Ponta i-a reproşat preşedintelui Traian Băsescu faptul că „la Bruxelles este pisic”. „Preşedintele la Otopeni e un leu. Când ajunge acolo e un pisic”, a susţinut Ponta la RTV, cu argumentul că arre informaţii despre cum a jucat şeful statului în negocieri „de la ceilalţi premieri” cu care s-a întâlnit la Torino.

Potrivit primului-ministru, liderii UE i-au relatat că preşedintele Traian Băsescu nu ar fi fost în sală la una dintre discuţiile importante, fără a menţiona însă contextul. „Mi-au spus: <Păi când s-a luat una din decizii nu era acolo, la alta n-a avut ce să facă. Dar preşedintele vorbea în numele guvernului>. Liderii ştiu că nu suntem cei mai buni prieteni eu şi preşedintele. Traian Băsecu nu putea decât să vorbească decât în numele guvernului, că acolo sunt doar şefii de guverne”, a adăugat Ponta.

Primul-minsitru s-a declarat „supărat de reacţia preşedintelui” care a anunţat o victorie după Consiliu, în condiţiile în care „din propunerile noastre zero s-au acceptat”. Ponta a dat şi o replicăă ironiei prezidenţiale că  în locul său ar fi obţinut doar banii să-şi plătească avionul Bucureşti-Bruxelles. „Biletul de avion i l-am plătit eu domnului Băsescu, adică eu guvernul. Ne costă cam mult (viitoarea pensie a lui Traian Băsescu, n.r.) la ce rezultate are”, a spus Ponta.”

Ponta ameninţă armistiţiul cu Băsescu: „Ce am stabilit în pact nu mai e valabil. O să vedeţi ce o să se întâmple”

Se arata ca:

După contrele legate de bugetul Uniunii Europene şi de scrisoarea pentru Bruxelles legată de Schengen, premierul Victor Ponta susţine că Pacea de la Cotroceni nu mai este în acest moment respectată. „Ce am stabilit în pactul de colaborare nu mai e valabil. Nu vedeţi? Ce am stabilit legat de MCV şi de Schengen nu a respectat. Ce am stabilit să obţinem la Bruxelles n-am obţinut. Era inevitabil să ajungem la această opinie divergentă”, a spus primul-ministru la RTV.

Ponta l-a acuzat pe Băsescu de încălcarea pactului care menţiona adresarea politicoasă, dar a refuzat să dea replica „la partea cu ironiile şi glumele de autobază”. „Cred că preşedintele nu are nici legitimitatea nici interesul să se mai bată pentru România. S-ar bucura să nu intrăm în Schengen. E un om aflat la sfârşit de mandat care are mici răutăţi. Preşedintele de luni până sâmbătă se odihneşte, iar duminică iese. Să iasă în fiecare duminică. O să vedeţi ce se va întâmpla. Dacă tot el bagă strâmbe când tot el e vinovat”, a ameninţat voalat Victor Ponta, atenţionând însă că „nu e vorba de o nouă suspendare”.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Dupa parerea mea, una e sa vorbesti despre impactul actualului buget european asupra cetatenilor europeni, punand problema la scara europeana, si altvceva este sa pui chestiunea  daca Basescu ar fi putut obtine pentru Romania mai mult decat a obtinut.

Ceea ce se poate constata acum este mai degraba un adevarat razboi politic al declaratiilor, in cunoscuta noastra traditie damboviteana: „nu am obtinut nimic”, „o mare victorie”, „acasa e leu, acolo e pisic!!”, etc. Am vazut si o emisiune la televizor in care a inceput si o cearta pe tema capacitatii de absorbtie a fondurilor europene. Toate acestea nu lamuresc, insa, problema: putea Basescu sa obtina mai mult? Dupa cum se poate vedea, am obtinut, totusi, mai mult decat in perioada trecuta: „Datele finale arată o creştere a fondurilor europene pentru România de la 33,5 de miliarde de euro (2007-2014) până la 39,8 miliarde (2014-2020)„, de asemenea sunt si castiguri de alt ordin: cofinantarea, prefinantarea, TVA eligibil, „top up” de 10%, regula n+3, „eliminarea legăturii automate dintre rata de absorbţie a fondurilor şi finanţările viitoare, prevătute în prima variantă de buget a lui van Rompuy”. Ponta a inceput un atac la Basescu, cu un iz ce mi se pare mai mult electoral, dar un atac prematur si prost condus! Sunt cu totul de acord ca ar fi fost destul de ridicol sa-l vorbeasca prea mult de bine pe Basescu, dar e si mai ridicol sa te vorbesti pe tine foarte mult de bine, aratandu-ti maretia in fata adversarului. Caci ce altceva poate insemna cand ii spune lui Basescu: „Preşedintele la Otopeni e un leu. Când ajunge acolo e un pisic”, decat faptul ca el, Ponta, s-ar fi „batut” in Consiliu „ca un leu”!!! 😆 Desi aici pare a fi pisic (cum i-a zis nu demult Basescu, ca ar fi motan) 😆 . La care Basescu i-ar fi replicat ca atunci, ca s-ar fi bagat liderii europeni sub masa de frica „leului” intruchipat de Victor Ponta! 😆 .

Intotdeauna vrem mai mult, problema este daca si putem mai mult. Spre exemplu, cu totii vrem sa absorbim mai mult din fondurile acestea europene. Numai ca, dupa cum lesne se poate constata, nu putem sa facem lucrul acesta. Este adevarat ca s-a eliminat legatura dintre rata de absorbtie si finantarile viitoare, dar, cu toate acestea, a obtine mai mult nu depinde de rata de absorbtie. Vreau sa spun ca, punand problema daca Basescu putea sa obtina mai mult, nu ma refer la rata de absorbtie. „A obtine mai mult”, dupa parerea mea, este determinat de alti factori, si anume:

– daca esti un contributor viguros la bugetul european si

– de influenta politica pe care o ai in Consiliul European, pe care o exerciti asupra Comisiei Europene, in general vorbind de influenta politica pe care o ai in Europa.

Or, noi nu suntem un contributor puternic la bugetul european, precum, spre exemplu, Germania; iar in ceea ce priveste influenta politica, ea este determinata de puterea economica si militara de care dispui. Nici la capitolul acesta nu putem spune ca suntem „tigri”!

Nu mai vorbesc de faptul ca este cu totul dezamagitor cat absorbim din aceste fonduri europene: 11,47%! Romania pierde enorm, nu ca n-ar fi bani, ci pentru ca nu suntem capabili sa-i cheltuim. Tara noastra ar trebui sa aiba o capacitate mare de absorbtie a fondurilor europene indiferent ce partid se afla la Putere. Altminteri s-ar putea pune la indoiala capacitatea noastra democratica, daca se poate spune asa. Daca numai un partid/alianta are oameni competenti, restul avand numai incompetenti, atunci… Ramane de vazut daca USL va putea imbunatati aceasta rata de absorbtie. Sa speram ca va putea. Totusi, parerea mea este ca nu trebuie sa ne bizuim in exclusivitate pe fondurile europene. Noi, din cate constat, avem tendinta sa vedem fondurile europene ca pe unicul motor de dezvoltare al tarii. Ar trebui sa dam dovada de mai multa imaginatie, mai multa creativitate economica si sa cautam sa identificam si alte motoare de dezvoltare. Chiar daca vom ajunge sa absorbim 20% din aceste fonduri, tot e putin. Ca sa ajungi la o rata de absorbtie de 50% e foarte greu. Chestiunea nu e deloc usoara. Noi ar trebui sa ne gandim cum sa imbunatatim ratele de crestere economica si trebuie analizat cum se poate face asta cu ajutorul acestor bani de la UE, dar si pe alte cai. Eu cred ca ar trebui sa incepem a ne ocupa de previziuni economice si de o planificare economica de tip modern: trebuie sa stim exact unde suntem si sa stim exact unde vrem sa ajungem. La noi, dupa cat mi se pare mie, si asta ma nemultumeste, lucrurile merg haotic. Spre exemplu, azi rata de absorbtie este de 11,47%, maine e de 12,98% si poimaine de 13, 54%, asa cum pot fi cu totul alte cifre, oricare altele. Pentru ca nimeni nu poate determina exact in ce fel si cand putem ajunge la o anumita rata de absorbtie. Spre exemplu, noi am dori sa ajungem la o rata de absorbtie de 25%; problema care se pune este: cum se poate obtine o asemenea performanta si cand vom ajunge sa avem o astfel de rata de absorbtie, de 25%. Pentru ca aici e vorba de institutii ale statului care nu se comporta deloc intr-o maniera competitiva si nici nu stimuleaza competitivitatea. La intrebarea din titlu, lasand la o parte chestiunile politice si de orgoliu, se mai poate raspunde ca suntem insuficient de competitivi si din aceasta cauza nici nu putem sa atragem mai multe fonduri si nici sa absorbim mai mult din cele alocate. Cand se face o previziune economica ar trebui sa se tina cont de eventualele schimbari in conditiile economice. Este important sa ai o economie dinamica si nu una statica, o economie capabila sa se adapteze repede la eventuale schimbari. Si aici ideea e de a sti cat de previzibil e un anumit eveniment. Problema este ca economia noastra de piata nu e inca puternica si e departe de a fi performanta. De aceea rolul guvernului in economie este mare. Dar daca lucrurile stau asa, ar trebui dusa o politica de asa maniera incat sa indrepte economia noastra catre performanta economica. Ciudatenia mare consta in faptul ca Romania se comporta ca si cum nu ar exista, nu ar gasi nicio determinare care sa o impinga in directia performantei si eficientei. De aceea ce bunul simt poate prevede este ca, spre exemplu, ratele de absorbtie ale fondurilor europene vor fi, in continuare, mici, ca ratele de crestere economica vor fi in continuare mici. Nu e ceva care sa te convinga de contrariu. Chestia asta cu „cat de leu e Ponta” si „cat de pisic ar fi Basescu” nu ma pot convinge ca vor fi rate mai mari de absorbtie a fondurilor europene, si nici ca vom obtine, negociind, mai multi bani de la UE. De observat e faptul ca toata disputa aceasta, intre Ponta si Basescu, e in jurul calitatii de negociator a unei anumite persoane, in cazul de fata Basescu: daca ar fi fost un negociator bun, ar fi obtinut mai mult, asta e ideea. Insa cine ar fi fost capabil sa spuna cu o probabilitate vecina cu siguranta daca, intr-adevar, ar fi putut obtine mai mult? Asa cum nimeni nu poate sa spuna ca vom avea, cu o probabilitate vecina cu siguranta, rate mai mari de absorbtie a fondurilor europene sau ca vom reusi rate mari de crestere economica. Or, pentru ca sa fii capabil trebuie sa faci o previziune cat se poate de exacta.

Ma gandeam la un alt exemplu. Sa luam, de pilda, o intreprindere de stat care ar avea nevoie de tehnologie noua. Retehnologizarea e importanta! Sa presupunem ca ar costa 1.000.000 de euro. Ar trebui sa se stie cat se poate de exact la ce crestere economica ar ajunge intreprinderea in cazul in care s-ar cheltui aceasta suma de bani pe retehnologizare. Or, la noi nu se stie lucrul asta si din aceasta cauza, deoarece nu exista nicio prognoza serioasa, de fapt nimic serios, statul poate cheltui miliarde de euro fara niciun rezultat. Ar trebui sa se stie cat se poate de precis ca daca se ia o anumita masura economica atunci se ajunge la urmatorul rezultat economic: acela si nu altul. La noi nu se stie lucrul asta! La noi nu se poate spune cu o probabilitate vecina cu siguranta la ce rezultat se va ajunge. In cazul asta, totul e lasat la voia intamplarii. De fapt totul e subiectiv si de aceea la noi se ajunge in final la aprinse dispute politice, niciodata la analize economice serioase. La noi nimic nu este limpede, clar, armonios, creator, ci totul e accidental. Lucrul acesta s-a putut constata inca din anii ’90 de dupa Revolutie: noi am reusit sa distrugem intreprinderile din jurul nostru, pentru ca erau „neperformante” si ne incomodau, dar fara sa „restabilim repede echilibru, in profitul ordinii si al frumosului”, dupa cum se exprima Sainte – Beuve.

februarie 12, 2013 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

3 comentarii »

  1. Fondurile astea europene se fac cu bani furati. Deci iti dai seama ca nu sint de acord cu asa ceva.

    Comentariu de Cristina | februarie 12, 2013 | Răspunde

    • @Cristina Pentru ce nu spui ca-i vorba despre albire de bani ? Ar fi infinit mai aproape de adevar dupa parerea mea ! 😉

      Comentariu de Marian | februarie 13, 2013 | Răspunde

  2. […] aici in felul […]

    Pingback de Despre competitivitatea economica « Motanul Incaltat | februarie 20, 2013 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: