Despre avantajele economice ale Romaniei

Este interesant un rationament pe care l-am auzit de la cineva cu care discutam despre economie. Acest rationament suna in felul urmator: „Romania este membra a UE. Din moment ce UE este in recesiune, lucrurile mergand rau din punct de vedere economic, nici in Romania, ca parte a UE, lucrurile n-au cum sa mearga bine din punct de vedere economic. Deci vor merge tot rau si la noi, si la noi va fi recesiune, atata timp cat UE va ramane in recesiune”

Acest rationament suna logic, dar nu este intru totul corect. Ai putea fi tentat sa spui ca e corect: daca intregul e in recesiune, atunci si partea trebuie sa fie in recesiune. Cu atat mai mult cu cat Zona Euro este principalul nostru partener economic. Dar, dupa parerea mea, lucrurile nu stau chiar asa. In primul rand ar trebui sa definim corect criza actuala. Este o criza a datoriilor suverane, o criza financiara transformata in criza economica. De asemenea se vorbeste despre criza din Zona Euro. Or, in Romania lucrurile stau diferit… Si de aici decurg avantaje certe pentru tara noastra. Avantajul major al tarii noastre este unul de ordin monetar: tara noastra are propria ei moneda si controlul suveran asupra acesteia. O tara din Zona Euro nu are moneda proprie si nici controlul asupra acesteia: euro este o moneda comuna a unui grup eterogen de tari. Un al doilea mare avantaj il constituie faptul ca tara noastra are o datorie mica fata de multe alte tari din UE. Aceste doua aspecte deosebesc esential situatia de la noi fata de situatia existenta in Zona Euro, dar si in alte tari europene care nu fac parte din Zona Euro. Romania prezinta si alte avantaje, spre exemplu o cota unica mica. Chiar si intreprinderile de stat, desi neperformante – deci performanta lor economica ar fi singura problema – reprezinta un avantaj pentru ca arata ca Romania are, totusi, un potential economic ridicat dar insuficient valorificat. La fel se poate spune si despre agricultura, insuficient valorificata fata de potentialul ei ridicat; la fel si despre turism.

Este adevarat ca Romania are o slaba absorbtie a fondurilor europene. In ultimul timp la noi s-a facut greseala de a vedea fondurile europene drept unicul, ca sa zic asa, motor de dezvoltare economica. Ca ar fi un factor ce ar impulsiona dezvoltarea economica, nu neg. Cu toate acestea sunt tari care nici macar nu sunt membre UE, dar a caror evolutie economica este pozitiva, inregistrand cresteri economice importante. Si sunt tari membre ale Zonei Euro unde descresterile sau stagnarea reprezinta o caracteristica actuala, desi au avut, intr-un mod semnificativ, in sprijinul lor aceste fonduri europene. De aici rezulta ca fondurile europene nu ar trebui fetisizate. Cu atat mai mult cu cat tara noastra are un sector bancar privat bine aspectat, solid. Romania are multe atuuri, care indreptatesc optimismul. Ar trebui sa gasim caile optime pentru a valorifica toate aceste avantaje economice ale tarii noastre. Eu cred ca lucrul acesta nu este imposibil.

Ca tot vorbeam despre economie, va propun sa cititi integral si in original, desigur, un articol din agrointel.ro despre ce se intampla in Ungaria in domeniul cresterii animalelor:

 

Aderarea la UE a nenorocit sectorul creşterii porcilor din Ungaria

 

Iata ce se arata:

„În anii ’90, când România era forţată să închidă mamutul Comtim, ungurii îşi măreau capacităţile pentru a acoperi golul. În anii 2000, a venit rândul Ungariei să se restrângă.

Ultimii zece ani nu au fost deloc prielnici pentru sectorul de creştere al porcilor din Ungaria – scumpirea de la an la an a furajelor şi creşterea tot de la an la an a importurile de carne ieftină reprezentând motivele cele mai importante pentru care crescătorii locali au decis diminuarea constantă a efectivelor.

Sectorul de creştere al porcilor era în momentul căderii regimului comunist, în 1989, unul dintre cele mai importante din zootehnia ungară datorită cadrului mult mai liberal din aceastăţară. Mai eficiente pentru că aveau deja experienţa unei pieţe mult mai puţin dirijate fermele mici şi mijlocii s-au adaptat mult mai bine la tranziţia către economia de piaţă decât complexele de creştere a porcilor din România, fiind capabile să susţină, pe lângă acoperirea cererii interne, exporturi semnificative în regiune, în special în fostele state comuniste.

Intrarea în Uniunea Europeană, în condiţiile negociate de Ungaria, a produs o deraiere semnificativă a bunelor evoluţii din sectorul creşterii porcilor din această ţară.

Fermierii ungari s-au trezit concuraţi de importuri mult mai ieftine provenite din ţările zonei euro a căror competitivitate nu este asigurată exclusiv de factori ce ţin de producţia agricolă ca atare ci de condiţiile mai accesibile de obţinere a creditelor bancare şi de diferitele “artificii” acceptate de statele proprii prin care importurile de furaje din ţările emergente (Brazilia) peste cota europeană erau mascate astfel încât să nu fie grevate de taxe.

La acestea s-a adăugat înmulţirea anilor secetoşi în urma cărora atât în Ungaria cât şi pe piaţa internaţională preţul furajelor a crescut.

Consecinţele acestor factori sînt foarte vizibile, în zece ani, potrivit datelor institutului ungar de statistică, numărul porcinelor s-a diminuat cu 40%. Cele mai relevante date arată că dacă în 2001, numărul porcilor crescuţi pentru sacrificare era de 4,8% deţinuţi în procente egale (50%) în ferme şi gospodării familiale, în 2011 acesta era de doar 3 milioane (-37%)dintre care majoritate (66%) erau crescuţi în ferme iar restul (33%) în gospodării familiale.

Fermierii ungari acuză atât comportamentul băncilor (în special al celor cu capital străin – care deţin cota cea mai importantă din piaţa ungară) care oferă condiţii diferite de creditare în Ungaria faţă de alte ţări europene de unde provin importuri de carne de porc ieftine, dar şi autorităţile ungare cărora le reproşează că nu fac suficient pentru a facilita pătrunderea pe piaţa locală a unor importuri ieftine de furaje aşa cum şi alte state europene o fac.”