Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Care e parerea dumneavoastra?

Iata un interviu din 2011 cu Mihai Razvan Ungureanu din Adevarul:

VIDEO Mihai Răzvan Ungureanu, directorul Serviciului de Informaţii Externe: „Nici nu ştiţi cât de amplu poate fi răul”

Il recomand a fi citit integral si in original.

Dar iata ce se arata printre altele:

George Radulescu: Marile puteri ale Europei nu par atât de entuziaste în aceste momente. Iniţiativa premierului grec de a supune unui referendum decizia de ajutorare a Greciei a creat tensiune la Paris şi la Berlin. Nu cumva noi, ca stat, suntem prinşi la mijloc într-un joc extrem de dur?

Mihai Răzvan Ungureanu: Nu. Eu cred că suntem în situaţia de a nu putea gândi altfel Uniunea Europeană decât şi într-o formulă de ajutorare. Pe de altă parte, ne dăm seama – şi am să vă spun o concluzie care sună banal, dar care are mult miez – că salvarea unui membru aflat în dificultate costă mult mai puţin decât falimentul însuşi.” (subl. mea)

Ce parere aveti despre cele spuse de Dl. Ungureanu? Eu stau si ma intreb: este, oare, UE un fel de Comitet al Salvarii, un fel de Comitet de Sprijin Reciproc, un fel de CAER (?!) in versiune capitalista (?!) si conservatoare? Este foarte interesant cum vorbeste despre UE, in termeni de Salvare, Salvgardare, de Sprijin, Ajutorare Reciproca… Este cu adevarat UE asa ceva? Sau doar asa o gandim noi? Spuneam de CAER in versiune capitalista si conservatoare… Ma gandeam la anumite denumiri… Spre exemplu: „Directivele Uniunii Europene”, „Comisari europeni” (bine ca nu „ai poporului”!!). Directive, comisari, ce inseamna asta? Sunt compatibile astfel de denumiri cu libertatea si democratia? Sau UE e altceva decat credeam noi ca e…? Altceva decat gandeam noi ca e…? Sau doar suntem in situatia de a gandi asa despre UE, „decât şi într-o formulă de ajutorare”.

Care e parerea dumneavoastra?

Anunțuri

Octombrie 23, 2012 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

7 comentarii »

  1. Ne-am cunoscut deja dar nu vom face nimanui hatarul cu vreun nepotel. Bem Adria inainte si nu dupa.

    Sincer, Incaltatule, arati altfel… Gandirea ta in opt colturi parca s-a mai slefuit, parca s-a mai rotunjit…

    Evident, ideea de UE de acum 20 de ani era mult mai frumoasa decat UE insasi. Parerea mea e ca ne-a cam luat valul. A fost un experiment foarte intreresant care insa a pierdut din vedere tocmai necesitatea pluralismului. Poate o singura Europa creeaza un monopol periculos. Veti spune ca am mai avut 2 Europe. Asa e, numai ca una din ele era totalitara.
    Poate ca acum ar fi timpul ca cel putin in Europa sa constituim ca balans pentru germanitate o Uniune Latina (poate Creco-Latina), avand in vedere situatia similara a tarilor europene si a Greciei in contextul european.

    Si sa Nu uitam Rusia. Ea e o alta Europa – slava.

    In anii lui Brejnev, cand s-a pus problema specializarii economice pe domenii a tarilor membre ale CAER, in care Romaniei ii era destinata cea agrara, salvarea romaniei a venit tocmai din faptul ca noi ne clamam latinitatea ca insula de latinitate intr-o mare slava iar la Paris, Lisabona, Madrid, Roma (si Atena) erau instalate guverne socialiste iar sovieticilor le-a fost frica ca socialismul romanesc sa nu ajunga unul latin-european.

    N-as vrea – dupa cat l-am urat -sa-l laud pe Ceausescu dar nu pot sa nu recunosc ca la faza asta a dovedit si minte si curaj.

    Comentariu de incognito | Octombrie 23, 2012 | Răspunde

    • @incognito
      Da… interesant comentariu! 🙂
      Dar, dupa parerea ta, care ar fi pozitia Frantei? Crezi ca s-ar asocia unei Uniuni Latine, dupa cum ai spus, pentru a contrabalansa germanitatea? Intrebarea tine cont si de faptul ca membri fondatori ai Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului au fost Belgia, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda si Germania (pe atunci Germania de Vest). Marea Britanie a aderat la Comunitatea Economica Europeana de abia in 1973…
      Ideea constituirii unei Europe federale, ca sa zic asa, a fost pusa in practica imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial – Congresul de la Haga (1948).Scopul crearii unei Europe Unite, pe atunci Comunitatea Economica a Otelului si Carbunelui (1951), a fost eliminarea posibilitatii razboiului intre statele membre prin punerea in comun a industriei nationale grele din fiecare stat membru. Este adevarat ca au existat doua Europe, dintre care una sub totalitarismul comunist. Cortina de Fier a cazut. Insa o noua divizare a Europei ar putea conduce spre multe contradictii economice intre statele europene. Si s-ar putea ca, in aceste conditii, scopul initial, adica cel al eliminarii posibilitatii razboiului intre statele europene, sa fie ratat… Cum ti se pare?

      Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 24, 2012 | Răspunde

      • Ideea aceasta a eliminarii posibilitatii unui razboi intre tarile europene printr-o politica comuna a tuturor statelor din Europa e chiar mai veche si a fost exprimata inca dinainte de 1948 si de catre Nicolae Titulescu. Ideea, trebuie s-o recunoastem, e laudabila. Insa, actualmente, odata si cu criza datoriilor suverane, s-a ajuns la o situatie bizara, si cred ca nu gresesc prea mult daca spun asa, si anume ca euro sa dezbine Europa (Stiglitz) , cand n-ar fi trebuit sa fie in felul asta…

        Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 24, 2012

  2. Dialoul nord-sud dovedeste (ca si cel est-vest) ca exista diferende. O singura moneda nu cred ca rezolva diferendele si nici un singur tarc care sa adune nordul cu sudul si estul cu vestul. De fapt, insasi aparitia unui nou dolar – cel euro – contrazice ideea de moneda unica. Asta nu inseamna ca n-ar trebui sa existe o moneda unica. Necesitatea marfii universale – banul – a facut ca peste tot sa apara moneda dar comunicarea nefiind posibila din cauza inevolutiei tehnologiei decat pe arii mici a dus la diversitatea de moneda, proprie fecarei arii. Universalizarea comunicarii face necesara si posibila moneda unica dar, daca tot au ca deviza indemnul Revolutiei Franceze, ar trebui ca moneda sa fie cu adevarat unica si nu franceza, germana sau americana.
    Nu stiu ce ar face Franta intr-o uniune greco-latina sau daca ar adera. Cred ca si Franta, ca si Spania si chiar Italia, se intind suficient de la nord la sud ca sa aiba in interiorul lor nevoie de „dialog nord-sud” dar eu nu vad o secesiune in Europa ci mai degraba formarea unor grupuri parlamentare in PE pe baza intereselor nationale si nu a doctrinelor politice, intre care sa existe si sa functioneze acorduri semnate de parlamentele nationale.
    De fapt, constientizand mai mult sau mai putin, in fiecare intreg, pentru a se afla in echilibru, trebuie sa existe doua jumatati si intre ele un punct de sprijin, altfel singurul echilibru ramane atarnarea.
    Stiu, ai sa ma intrebi care sunt jumatatile si care este centrul de sprijin. Eu cred ca fiecare intreg poate fi o jumatate asa cum fiecare jumatate are doua jumatati si fiecare jumatate, pentru a deveni intreg isi cauta cealalta jumatate.
    Care este punctul de sprijin?: Comunicarea intr-un limbaj unic iar daca aceasta comunicare este un schimb de bunuri si informatii, centrul de echilibru ar trebui sa fie moneda unica. Pentru asta ar trebui ca aceasta comunicare sa nu fie viciata de vicii (rapt, furt, siluire si tot felul de abuzuri).

    Comentariu de incognito | Octombrie 25, 2012 | Răspunde

    • @incognito
      Stii ce se inatmpla? Una e sa spui ca euro dezbina Europa si altceva e sa afirmi ca politicile economice si financiare duse actualmente in Europa sunt proaste. Poate ca ideea de moneda unica, chiar moneda unica – euro – nu e un lucru rau. Ci politicile duse sunt rele. Titulescu vedea pacea in Europa prin armonizarea intereselor statelor europene. Or, daca vorbim de armonizarea intereselor vorbim de moneda unica, in sensul strict al cuvantului, sau de politici? Cred ca pare a corespunde mai mult realitatii sa vorbim de politici nu de bucatele de hartie sau mici piese circulare de metal, care, prin lege, au o anumita valoare. Pentru ca politicile armonizeaza interesele.

      Cum vad eu austeritatea? Austeritatea nu are legatura cu consumul rational sau cheltuirea rationala a banului si nici cu faptul ca un anumit produs (sau anumite produse) nu mai are cautare pe piata. Daca vreau sa cumpar o Coca-Cola, si o sticla costa 1 dolar, e clar ca trebuie sa platesc un 1 dolar. Acest 1 dolar nu dispare: cheltuiala mea, cumparand sticla de Coca-Cola, e venitul firmei Coca-Cola. Austeritate inseamna ca sa cumpar mai putin, dar atunci si veniturile firmei producatoare scad intrucat scad si vanzarile (pentru ca nu se mai cumpara produsul). Un alt exemplu: sa presupunem ca mergand in oras vad o carte interesanta si as vrea s-o cumpar. Dar nu o cumpar pentru ca mi se pare prea scumpa sau imi impun sa n-o cumpar. Asta nu inseamna ca acea carte n-ar avea cautare pe piata, ci ca eu mi-am impus sa nu o cumpar. Cu alte cuvinte austeritatea impinge catre a face cheltuieli cat strictul necesar si chiar si mai putin decat atat. Si mi se pare ca definitia ei ar fi ca austeritatea reduce consumul fara sa se resimta vreo satisfactie in sensul asta (al reducerii consumului) din partea consumatorului: cheltuiesc mai putin, dar nu resimt o satisfactie de pe urma asta. Cu alte cuvinte, in cazul austeritatii, eficienta consumului, definita ca raportul dintre satisfactia resimtita si cheltuielile efectuate, tinde catre zero: si cheltuieli foarte mici, si satisfactie resimtita foarte mica. Intr-o politica de austeritate consumatorul rational nu poate sa obtina maximum de satisfactie cu venitul limitat pe care il are. Or, rational este ca satisfactia resimtita de consumator in urma cheltuirii venitului de care dispune sa fie cat mai mare. Cand se aplica austeritatea – care poate fi oricand aplicata ca politica – lucrul asta nu se mai intampla. In schimb, se intampla un alt fenomen interesant: pe masura ce variatia cantitatii consumate scade fortat (spre exemplu: nu mai consum azi 3 mere si maine 5 mere. Ci invers: azi consum 4 mere si maine doar 2 mere), creste fortat utilitatea marginala a produsului. Or, pentru ca guvernele sa faca fata unui astfel de fenomen vor trebui sa apeleze la imprumuturi mari si sa se indatoreze cat mai mult, iar in felul acesta se sporeste datoria suverana a statului. In caz contrar scade si mai mult utilitatea totala a produsului, cu consecinte catastrofale. Asa se poate explica de ce, spre exemplu, industria de automobile din Franta inregistreaza pierderi uriase: daca produsul nu se mai cumpara, utilitatea lui se reduce. Or, austeritatea face tocmai asta: ca fortat sa se ajunga la un consum cat mai redus. Pana la urma o astfel de politica, precum austeritatea, afecteaza si va afecta negativ, in continuare, tarile dezvoltate, nu numai pe cele in curs de dezvoltare. Este o falsa impresie ca Germania, bunaoara, ar avea de castigat de pe urma unei astfel de politici si ma mira ca D-na Merkel, dar nu numai ea, ci intreg PPE, nu-si da seama de lucrul asta, mai ales ca austeritatea e generalizata in Europa. Pana la urma vor pierde, economic vorbind, masiv…

      Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 25, 2012 | Răspunde

      • Partea proasta e ca ne trebuie tot mai multe cuvinte pentru a explica lucruri simple si vechi de cand lumea. Politicienii au facut borhot din cuvinte ca economie, austeritate, ratie si ratiune. s.a. si alambic din Parlamente (european si nationale).
        Austeritatea s-a autoimpus intotdeauna in situatii de criza individuala (la nivel de individ izolat) dar in societate nimeni nu traieste izolat asa ca austeritatile colective impuse prin taieri prin lege arbitrara (subiectiv-umana) de venituri pentru indivizi – desi legile economice (legi ale naturii – la urma urmei – si, deci, obiective), nu pot fi echitabile, egale pentru toti membrii societatii,. indiferent de pozitia lor sociala, au austerizat intotdeauna parte inferioara a piramidei sociale. Se cere parsiv „sa se faca economie”, asta vrand sa insemne „austeritate” cand – de fapt – a face economie inseamna a produce, a vinde si a cumpara, a consuma. Se cere in criza a consuma „rational” cand asta ar trebui sa fei o grija permanenta referitoare la ce consumi si mai putin la cat consumi, adica sa consumi cu ratiune, gandit, fara a-ti bate joc de resurse si produse oricare ar fi ele, A rationa nu e acelas lucru cu a rationaliza, adica a face ratii, ceea ce implica desigur ratiunea. Prin bombasticul termen „consum rational” cel ce face taierile in numele „austeritatii”, se absolva singur de incapacitatea sa de a face „economie”, dand vina pe irationalitatea consumului celor ce sunt austerizati.

        Ca o mica paranteza (ca aceea cu Hrusciov), ziua de lucru de 8 ore nu a fost adoptata in urma grevei docherilor din Chicago de la 1Mai o mie opt sute puncte puncte. Ea a fost adoptata din nevoia crearii de timp de consum. Succesul acestei adoptari a dus la saptamana de lucru de 5 zile.

        Comentariu de Incognito | Octombrie 26, 2012

      • Interesant comentariu! 🙂

        Comentariu de Motanul Incaltat | Octombrie 26, 2012


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: