Sondaje

Va propun sa vedem niste sondaje efectuate recent, sa vedem ce mai spun.

Sondaj CSCI Septembrie 2012

Aici rezultatele.

Sondaj IRES – EFECTELE CRIZEI POLITICE ASUPRA ÎNCREDERII ÎN INSTITUŢII, PROFESII ȘI PARTENERII ROMÂNIEI

Aici rezultatele.

Aici un comentariu de Vasile Dancu.

Sondaj Money Channel Institute

Iata ce ne spune Romania Libera:

SONDAJ: MRU îi suflă în ceafă lui Antonescu la prezidenţiale

Despre primul discurs al lui Basescu dupa revenirea la Cotroceni

Gandul a sintetizat ideile in acest articol pe care il recomand a fi citit integral in original:

PRIMUL DISCURS al lui Băsescu după revenirea la Cotroceni: În iulie, o majoritate parlamentară a considerat că poate face ţăndări statul de drept

Acest discurs tinut de Basescu in fata ambasadorilor romani nu aduce nimic nou. Sunt aceleasi idei pe care Basescu le-a vehiculat intr-una. Din acest punct de vedere discursul este unul plat: nu aduce nimic nou, dupa cum spuneam. Cu toate acestea exista un lucru interesant in acest discurs, o idee care nu e noua, dar care acum iese in evidenta cu mai multa claritate. Este vorba de faptul ca, in mod constant, Basescu se pune in opozitie fata de ceea ce el numeste „majoritatea parlamentara”. Aceasta ipostaza de opozant al majoritatii, al celor 322 sau al celor 256, n-are importanta numarul, este, dupa cum se vede, o constanta a politicii lui Basescu. Ca acea majoritate ar fi formata, sa presupunem, din ingeri, Basescu s-ar situa pe sine tot in opozitie fata de aceasta. Au fost sesizate in presa contradictiile dintre Blaga si Basescu, si lucrul acesta se intampla tot din cauza unei nevoi intrinseci a lui Basescu de a se situa pe pozitii contrare. De unde rezulta ca Basescu este un om de opozitie, orice ar face. In rest discursul merge pe ideea Obama, transmisa de Philip Gordon, si anume aceea a stabilitatii, soliditatii institutiilor. De observat ca domnia sa numai cu Parlamentul are ce are. In rest „CSM, Parchetul, serviciile, CCR nu s-au înclinat în faţa acestei furii politice. Acesta este mesajul pe care vă cer să-l transmiteţi„. Pentru Basescu acestea sunt institutiile fundamentale ale statului de drept: CSM, Parchetul, serviciile, CCR. Parlamentul, adica „majoritatea parlamentara”, a dorit sa faca „tandari” statul de drept. Interesant este ca pentru Basescu, Parlamentul, care functioneaza printr-o majoritate parlamentara, bineinteles, si care este „organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii” (art. 61, al.1 din Constitutie) este incontinuu atacat de acesta si pus la index. In ochii Presedintelui, serviciile, spre exemplu, au o mai mare trecere, o mai mare importanta decat Parlamentul. Pentru ca il ajuta sa se mentina la Putere. Altfel n-ar avea nicio importanta. Daca Parlamentul ar fi fost de partea lui, si nu serviciile, atunci el s-ar fi pus in opozitie fata de servicii si ar fi criticat cu vehementa „statul politienesc, ceausist”. Pe cand asa, pentru ca 7,4 milioane de oameni nu l-au mai vrut la Cotroceni, populatia „trebuie educata” pentru „că avem instituţii care nu pot fi atinse de clasa politică” si, bineinteles, „clasa politica”, deoarece „Instituţiile au funcţionat chiar dacă politicienii şi-au asumat acte ilegale„. Ceea ce fac politicienii este „ilegal”, domnia sa nu a gresit niciodata, dupa cum a si declarat recent. Atacul impotriva Parlamentului si subminarea corpului politic al tarii, pana la distrugerea lui, sunt constante ale politicii marca Basescu. Si trebuie sa spunem ca putem vorbi deja de un brand Basescu in acest sens. Pentru domnia sa strategia dobandirii puterii are astfel de coordonate. De fapt, si trebuie remarcat lucrul asta, Basescu ne-a dezvaluit care sunt pilonii pe care se bazeaza regimul sau: CSM, Parchetul, serviciile, CCR . Pe cale de consecinta logica: daca unul din acesti piloni incepe sa dea dovada ca scartaie, ca nu-l mai sustine, atunci si regimul Basescu va incepe sa-si piarda stabilitatea, iar mentinerea la Putere a lui Basescu va fi dificila. Lucrul acesta e deosebit de important din punct de vedere istoric si trebuie retinut pentru o analiza corecta a acestui regim. Pentru Presedinte, Parlamentul este exclus din ceea ce el numeste „stat de drept”. Parlamentul are doar un rol de sac de box cu care Basescu face, periodic, antrenamente. Privita din aceasta perspectiva, greoaie si dificila e coabitarea lui Basescu cu Parlamentul, pe care domnia sa l-ar dori mai mic si cu mai putina influenta. Interesant este ca Presedintele a simtit nevoia sa se exprime cu mult mai multa concretete in acest sens. A dorit sa specifice lucrul acesta, nu numai pentru corpul nostru diplomatic, ci pentru toata lumea. Din acest punct de vedere, este salutar gestul sau: cel putin stim acum cum stau lucrurile, daca pana acum ar fi fost vreo neclaritate in acest sens.

Legalitarismul…

Interesant este ca Pier Paolo Pasolini vorbeste, in Scrieri Corsare, referindu-se la vechiul regim fascist din Italia, de legalitarism. Dar specifica:

„In realitate insa, a existat si inca mai exista in Italia un Fascism care isi intemeiaza puterea pe insasi promisiunea de „comoditate si bunastare”, si anume acela pe care Marco Pannella – poate cu putina imaginatie, dar justificat – il numeste noul Regim”

Deci promisiunea de „comoditate si bunastare”. Noi nu avem nici una si nici pe cealalta. Dar el face o remarca surprinzatoare:

„Ceea ce i-a deosebit formal pe fostii stapani fascisti de noii stapani crestini democrati (care nu mai au absolut nimic crestin in ei, intrucat au aruncat cu cinism masca) este exercitiul puterii: regimul fascist a fost o dictatura, iar cel crestin-democrat a fost unul parlamentar-politienesc.” (subl. mea)

Si specifica faptul ca in fata Crestin-Democratiei se prezinta pentru prima data o infrangere (era vorba de anul 1974, n.m) pentru ca „masele de consumatori au fost scapate din mana, formandu-si o noua mentalitate „moderna”, precum si prabusirea organizatiei ecleziastice si a prestigiului acesteia” iar „unica optiune”, spune Pasolini, este „aceea de a recurge la aceleasi instrumente de putere ca si fascismul clasic„, desi credea ca ar fi fost imposibil „acum” din punct de vedere istoric. El vedea amenintarea intr-o lovitura de stat, asemenea celei „din Etiopia (sau Portugalia?)” si spunea:

„Ea s-ar putea sustine exclusiv pe principiul de „ordine”: dar o „ordine” mentinuta pentru a proteja nu un stat al mizeriei si al nedreptatii (ca pe vremea fascismului si a crestin-democratilor din anii ’50), ci pentru a proteja „dezvoltarea” asa cum o inteleg industriasii”

Chiar ma gandeam azi la ce spunea Pasolini… Desigur, el se referea la Italia. Interesant este ca Basescu si PDL au venit cu astfel de promisiuni de comoditate si bunastare dar nu au reusit sa puna in practica niciuna din aceste promisiuni. Acestea au ramas promisiuni de campanie electorala si nimic mai mult. Cel putin noul Regim din Italia, asa cum il definea Dl. Pannella, fost membru al Parlamentului European, desi fascist, cel putin se intemeia pe o astfel de promisiune in mare parte indeplinita daca „masele de consumatori au fost scapate din mana, formandu-si o noua mentalitate „moderna””… De remarcat, spre exemplu, si in Ungaria ca Orban nu doreste sa accepte conditiile FMI, foarte grele si bazate o pe austeritate foarte dura… La noi, in schimb, Basescu a mers numai pe ideea de „ordine” trasata de „CSM, Parchetul, servicii, CCR „, adica institutiile statului sau de drept, fara ca sa mai tina cont, nici domnia sa si nici PDL, de promisiunile de mai bine pentru cetateni, din campania electorala. La noi e doar legalitarism si sforarii… 😆 Si nu m-ar mira daca, ascunsa de ochii opiniei publice din Romania, ar exista o lupta surda, acerba pentru Putere si influenta chiar intre cei patru piloni ai regimului: CSM, Parchet, servicii, CCR! Care din ele sa conduca, sa aiba suprematia in societate! Si s-ar putea intampla, cine stie, ca aceasta lupta sa izbucneasca intr-o veritabila explozie, conflagratie! Un cosmar! Cel putin acuma au un sef! Si se vede ca acesti patru piloni nu sunt de partea lui Ponta sau Antonescu, ci de partea regimului. Poate si pentru faptul ca, in realitate, dreapta romaneasca e foarte slaba. Iata un paradox! Situatia PDL-ului, din punct de vedere electoral nu e de invidiat. Deloc. Iata ce titreaza Adevarul:

Democrat-liberalii au sub 10% în Bucureşti

Si atunci regimul de Dreapta sta doar in Basescu sprijinit de cei patru piloni, cum aratam mai sus. Pentru ca de Parlament nu e sprijinit si nici nu va fi sprijinit daca situatia e cea din sondajul IMAS. Din punctul acesta de vedere atacurile lui Basescu la adresa Parlamentului au o justificare: la nivel national USL ar obtine 57,1% din voturi. Foarte interesant de vazut si pe regiuni. In Transilvania, unde se zicea ca PDL are o mare priza la popor, PDL+UDMR+PPDD nu aduna atatea procente precum USL, care conduce detasat! In Bucuresti USL are 77,3%!! Si atunci Basescu ce face? Cauta sa-si intareasca Puterea pe cei patru piloni, deoarece pe Parlament nu poate sa se bazeze, poporul fiind, asa cum a demonstrat si referendumul, impotriva sa. Practic, asa cum se prezinta situatia actuala, cu o Dreapta in reconstructie, regimul de Dreapta sta numai in Basescu si in cei patru piloni, fara sustinere populara majoritara. Lucrul acesta a fost recunoscut indirect, ca sa zic asa, si de Basescu si PDL prin faptul ca au indemnat la neparticiparea la vot, la referendum. Interesant e ce spunea Pasolini despre industriasi… Noi nu prea mai avem industrie, deci nici nu prea avem industriasi puternici. Si nici dezvoltare, nici macar una cu ghilimelele de rigoare. Romania a ajuns o piata de desfacere pentru produsele straine, de import. Din aceasta cauza nici nu avem o Dreapta politica puternica, iar reconstructia acesteia va fi una dificila. Si e destul de problematic pentru Basescu sa-si mentina regimul fara suport popular…