Amalgam

Cred ca amalgamul pe care vi-l propun azi, desi scurt, va fi unul interesant. Iata ce ne spune Romania Libera:

Băsescu: Momentul ce a declanşat criza-condamnarea lui Năstase; nu cred că cineva a simţit satisfacţie

Se arata ca:

„Preşedintele suspendat, Traian Băsescu, a declarat, joi seară, la TVR, că momentul care a declanşat criza a fost condamnarea fostului premier Adrian Năstase, el precizând că nu crede „că cineva a putut simţi urmă de satisfacţie şi adăugând: „Povestea cu bucuria, cu Băsescu…nu!”, potrivit Mediafax.

„Acela a fost momentul care a declanşat criza, momentul în care Adrian Năstase a fost condamnat, şi vă rog să mă credeţi că nu cred că cineva a putut simţi urmă de satisfacţie. Povestea cu bucuria, cu Băsescu…nu!”, a declarat Traian Băsescu.

Totodată, el a menţionat că politicienii au înţeles, în momentul condamnării lui Năstase, că nimeni nu este deasupra legii.

„În momentul condamnării lui Adrian Năstase, atunci toţi politicienii au îneţels că nu mai este drum şi nimeni nu e deasupra legii, iar corupţia transpartinică nu a făcut decât să accelereze acest proces. Chiar dacă şi l-a dorit Crin Antonescu sau Victor Ponta nu era creată masa critică. Asta e şi explicaţia de ce un om cu care am lucrat, dnul Borbely şi un grup de parlamentari UDMR au votat pentru suspendare. I-am susţinut de multe ori am luat în piept explicaţii pe care ar fi trebuit să le dea ei numai din dorinţa de a proteja Guvernul şi coaliţia pentru a asigura stabilitatea ţării”, a afirmat preşedintele suspendat.

În acelaşi context, el a spus că toate dosarele lui Năstase au pornit de la colegi de partid ai acestuia.” (subl. mea)

EXCLUSIV. Interviu cu ambasadorul Statelor Unite, Mark Gitenstein: „Stabilitatea instituţiilor statului este critică pentru România şi pentru viitorul ei!”

Foarte interesant interviu! Se arata, printre altele, ca:

„RL: Investiţiile americane în România nu sunt totuşi nici pe aproape de nivelul pe care ni l-am dori. De ce? Corupţia este un motiv, dar care sunt celelalte?

M.G.: Deciziile privind investiţiile nu le iau nici eu, nici Marga, nici Traian Băsescu, nici Victor Ponta, nici preşedintele Obama. Tot ce pot face autorităţile române este să creeze un mediu de afaceri şi nişte instituţii care să facă investiţiile sigure. Cum am spus mai devreme, stabilitatea şi credibilitatea acestor instituţii sunt critice. Deciziile privind investiţiile în România sunt luate de membrii board-urilor marilor companii americane sau din Germania, Elveţia sau de oriunde, dar nu ştim. Pot veni aici şi putem să încercăm să-i convingem că este un mediu sigur, dar ei sunt cei care iau aceste decizii pe baza siguranţei investiţiei şi a calităţii mediului de afaceri. Lucrurile se îmbunătăţesc în România. Investiţiile străine directe s-au înjumătăţit în 2008, dar între 2001 şi 2006 au fost investiţi în România 10.000 de dolari pe cap de locuitor, iar PIB-ul s-a dublat în ultimii şapte ani. Aceasta înseamnă o creştere remarcabilă. Putem să readucem investiţiile la trendul ascendent dinainte de 2008? Acest lucru depinde aproape în întregime de stabilitatea instituţiilor şi de siguranţa pe care investitorii americani şi occidentali pot să o perceapă aici în România.

RL: Ce şanse avem să vedem vizele ridicate în timpul vieţii noastre?

M.G.: Cred că destul de bune. Că va fi anul ăsta sau la anul, e mai dificil de spus şi depinde de data la care va fi adoptată legea propusă de senatorul Schumer (pentru simplificarea accesului în programul Visa Waiver, n.n). Eu cred că legea va fi adoptată dar, din nou, nu ştiu dacă va fi adoptată anul acesta, care este an electoral. Dacă va trece, cred că Polonia va fi inclusă înaintea României, pentru că polonezii satisfac mai bine criteriile cerute, dar cred că România va fi în măsură să îndeplinească aceste criterii şi va fi primită în programul Visa Waiver.

RL: Soldaţii noştri şi-au vărsat împreună sângele în Afganistan şi acum sunt pe cale să părăsim această ţară. A meritat? Ce a însemnat această misiune pentru cooperarea militară dintre România şi SUA.

M.G.: Nu sunt un expert în Afganistan. Sunt, într-o oarecare măsură un expert în Siria, darn u în Afganistan. Pot să vă spun ce se întâmplă într-o singură provincie, provincia Zabul, pentru că am fost acolo de trei ori, ultima oară acum o lună. Sunt foarte impresionat de ceea ce am văzut în ceea ce priveşte progresele pe care trupele româneşti le-au făcut, asumându-şi, practic, responsabilitatea pentru provincia Zabul, în privinţa talibanilor şi a cooperării cu forţele militare afgane. Românii sunt în mijlocul procesului de predare a acestei responsabilităţi către forţele afgane şi vă pot spune că trupele noastre sunt impresionate şi foarte mulţumite cu progresele realizate. Aşa că dacă vorbim de provincia Zabul, sigur că a meritat şi a fost un succes.

Există însă şi un beneficiu colateral, acela că forţele militare româneşti au avut oportunitatea să lucreze împreună cu trupele noastre şi ale altor aliaţi din NATO şi au avut şansa să devină mai eficiente, mai profesioniste şi mai bine pregătite, ceea ce este un lucru bun în sine pentru dumneavoastră.

RL: Sunteţi sigur că noul guvern român îşi va ţine promisiunea de a cumpăra avioane de luptă americane? Pentru că eu nu sunt atât de convins că o vor face…

M.G.: Va fi o decizie dificilă indiferent de cine conduce guvernul pentru că este o decizie costisitoare. Cred că guvernul se mişcă în direcţia corectă pentru că ia în considerare avioane aflate în uz în Portugalia şi, probabil, în Olanda. Chiar şi aşa vor fi foarte scumpe. Este, în esenţă o decizie bugetară. Aveţi spaţiul fiscal necesar, aveţi bugetul necsar să faceţi achiziţii scumpe pe termen lung? Cred că este guvernul se mişcă în direcţia bună orientându-se asupra avioanelor mai vechi la început mai puţin costisitor ca un pod spre achiziţii noi pentru că cel mai important lucru la un F-16 este pilotul, nu avionul. Şi trebuie să începeţi să-i antrenaţi pe aceşti piloţi, ceea ce durează un an sau doi. Nun u vom oferi aceste oportunităţi de pregătire pentru o ţară care nu are avioanele în care să pună aceşti piloţi pentru că această pregătire se va irosi. Noi ne dorim ca ei să achiziţioneze zece sau 12 avioane astfel încât să începem să antrenăm piloţii, să-i punem în avioane şi să-i pregătim astfel încât să devină mai buni. Avioanele despre care vorbim au fost folosite în Libia pentru impunere zonei de excludere aeriană, deci sunt avioane foarte moderne, şi care pot să fie modernizate în continuare dacă românii se decid să le cumpere. Cred că merg în direcţia bună dar dacă o vor face nu ştiu, pentru că decizia depinde de o multitudine de factori.

RL: Probabil nu ne vom mai întâlni până la plecarea dumneavoastră de la post, aşa că am să vă întreb acum. Când aţi venit în România, aţi venit cu anumite aşteptări, mai ales date fiind originea domneavoastră românească. Au fost acele aşteptări împlinite?

M.G: Asta este cea mai bună slujbă pe care am avut-o în viaţa mea şi mi-aş dori să rămân aici să continuu să fac această slujbă pentru totdeauna. Acum, ştiu că există unii români care nu-şi doresc ca eu să rămân dar sper că cei mai mulţi dintre români să aibă alte sentimente. Motivul pentru care voi pleca indiferent dacă preşedintele Obama va fi reales – cum sper şi cred că se va întâmpla – sau nu, este că am cinci nepoţi, dintre care trei s-au născut în timp ce eu mă aflam aici, mi-e dor de ei cum îi este şi soţiei mele şi vreau să le fiu alături. Intenţionez să lucrez până la sfârşitul vieţii asupra aceloraşi chestiuni cu care m-am ocupat aici în România. Vreau să mă întorc la practicarea avocaturii şi doresc şi sper să pot face acest lucru în România şi Europa de Est şi de aceea doresc să fiu prezent în România până la sfârşitul vieţii unde să mă ocup de aceleaşi probleme despre care îmi pasă foarte mult şi pe care ador să le fac. Nu voi mai fi ambasadorul SUA şi veţi avea un nou ambasador american la fel de bun dacă nu chiar mai bun decât mine dar principala mea precupare şi activitate va fi să aduc investitori americani aici pentru a-i convinge că acesta este un loc sigur şi productiv pentru a-şi realiza investiţiile.

RL: Românii sunt unul dintre cele mai proamericane popoare din lume. De când cu criza economică şi financiară magia s-a mai stins. Ce credeţi că ar trebui să facă succesorul dumneavoastră pentru a reface atracţia de altă dată?

M.G.: În primul rând nu cred că este vorba de o „magie‘‘ ci de un sentiment fundamental. În al doilea rând, nu împărtăşesc percepţia dumneavoastră. Atunci când vorbesc cu românii, descopăr că au sentimente foarte pozitive faţă de Statele Unite. Da, cred că şi-ar dori să vadă mai multe progrese în ceea ce priveşte viitorul lor economic în România, dar acelaşi lucru este adevărat în toată Europa şi este valabil şi în SUA. Există foarte multă frustrare în legătură cu recesiunea. Sondajele pe care le-am văzut au arătat sentimente foarte pozitive faţă de America. Un sondaj pe care l-am văzut cu două luni în urmă arăta că 83% dintre români aveau sentimente pozitive faţă de SUA. Românii iubesc America mai mult decât americanii iubesc America. Aşa că nu-mi fac griji în legătură cu asta şi nu cred că va fi o mare problemă pentru succesorul meu. Principala problemă a succesorului meu va fi aceeaşi problemă cu care m-am confruntat eu: Să convingem poporul român să continue reformele care au fost făcute în ultimii ani şi să continue să construiască instituţii stabile şi predictibile pentru mediul de afaceri pentru a atrage investiţii şi să continue respectarea regulilor statului de drept aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani. Cred că atâta vreme cât aceste lucruri se vor întâmpla, relaţia bilaterală va deveni mai profundă şi mai productivă spre beneficiul fiecărui om din această ţară. Dar aşa stau lucrurile nu numai în relaţia cu Statele Unite, ci în relaţia cu toţi aliaţii României.

RL: Trei ani în această ţară poate fi un timp îndelungat şi trebuie să lase nişte urme. Cum v-au marcat aceşti trei ani?

M.G. Este cum am spus mai devreme, iubesc această ţară chiar mai mult decat o iubeam când am venit aici. Chiar o sa-mi lipseasca să fiu prezent aici în fiecare zi. . Voi fi nerăbdător sa revin în România, dar îmi va fi foarte greu atunci când voi reveni şi voi realiza că nu pot să rămân decât o săptămână si nu voi mai putea face o excursie in Transilvania, să fac o tură cu bicicleta în Transilvania, sau să merg la pescuit în Deltă.

RL: Cum credeţi că aţi marcat dumneavoastră această ţară?

M.G.: Cred că această ţară a lăsat mai multe semne asupra mea decât am lăsat eu asupra ei dar, oricum, acesta este un lucru pe care alţii să-l judece nu eu.” (subl. mea)

Update

Voi mai adauga la amalgam cateva articole interesante. Iata ce ne spune si Gandul:

Ministerul Justiţiei a sesizat inspecţia judiciară a CSM ca să analizeze dacă judecătorii care l-au condamnat pe Adrian Năstase au comis vreo abatere disciplinară

Le Monde: Ponta a făcut MARATON la Bruxelles, dar nu i-a convins pe liderii europeni

Die Presse: Ponta a angajat la Bruxelles firma de PR a Gazprom şi a guvernului rus. Guvernul susţine că nu există vreun contract

Despre criza economica din Spania. Dezastrul…

IMAGINILE CRIZEI din Spania: aeroporturi fără avioane, cartiere de lux pustii

Se arata, printre altele, ca:

„Economia Spaniei se află în mare dificultate, în această săptămână miniştrii de finanţe ai Eurozonei fiind de acord să dea Spaniei un împrumut de 30 de miliarde de euro şi mai mult timp pentru aplicarea unor măsuri de austeritate. În timp ce guvernul a pus în aplicare imediat o mărire a TVA şi reduceri de buget la autorităţile locale, mii de oameni au ieşit în stradă la Madrid, unde s-au luptat cu Poliţia.

Printre câmpurile pline de grâu, viile şi livezile cu citrice, viaţa în Spania pare că merge la fel ca înainte. Dacă intri în vorbă cu oamenii, nu e deloc aşa. În parcuri şi pieţe, mulţimi de tineri se plimbă fără niciun rost. În unele zone, jumătate dintre cei sub 25 de ani nu au de muncă şi nici nu au vreo speranţă că îşi vor găsi de lucru.

“Aici era o regiune prosperă, care producea cireşe şi alune minunate şi era de muncă pentru toată lumea. Acum, când apare la primărie un anunţ cu un loc de muncă, se face o coadă de 25 de oameni”, povesteşte Belen Soler, 46 de ani.

Afacere după afacere, magazin după magazin, toate se închid. Casele sunt abandonate, cheile sunt cedate băncilor. Şantierele sunt încremenite în timp, se descompun la soare. Departe de staţiunile animate, Spania este mereu adormită în această perioadă a anului, însă acum pare că a căzut într-o comă profundă, ireversibilă.

La jumătate de oră de Madrid, în Sesena, dezvoltatorul Francisco Hernando a promis că va crea “Manhattan-ul din la Mancha”: un complex rezidenţial vast, pentru profesioniştii care nu-şi permit să trăiască în capitala Spaniei. În blocurile de opt etaje, cu 13.000 de apartamente, ar fi urmat să trăiască peste 25.000 de oameni.

Acum, deşi un apartament de două camere poate fi cumpărat cu 76.000 de euro, la o treime din preţul original, complexul este gol. Într-un bloc cu 560 de apartamente, locuieşte un singur om: un agent de pază care nu a rezistat ofertei la apartamente de la parter. Restul apartamentelor sunt în mâinile băncilor, care nu au ce face cu ele.

În Valencia, provincia cel mai greu lovită de criză, copiii trebuie să-şi aducă la şcoală săpun şi hârtie igienică, la un loc cu manualele. Numărul elevilor dintr-o clasă a crescut, spitalele nu mai pot plăti medicamentele pacienţilor, iar pensionarii trebuie să plătească 60 de euro pentru medicamente care până acum erau gratuite.

Milioane de spanioli şi-au depus economiile în bănci locale aparent solide, din lanţul High Street, care controlau jumătate din sectorul financiar spaniol. Astăzi, doar 11 dintre cele 45 de filiale mai sunt deschise. Catastrofa acestei bănci este grăitoare pentru proasta gestionare şi corupţia care au dus la precipitarea La Crisis, cum numesc spaniolii armaghedonul economic în care au intrat.

Într-un sistem cu regulamente misterioase, aceste bănci nu au fost conduse de bancheri independenţi, ci de politicieni locali şi interpuşii lor, ale căror decizii erau susţinute de reprezentanţii deponenţilor, adică nişte oameni care habar nu aveau de finanţe. Printre aceşti oameni care aveau putere de decizie asupra unor operaţiuni de milioane de euro, s-au numărat un asistent de recepţioner, o profesoară de dans sau un psiholog de universitate.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.