Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre democratie in Romania. Referiri la articolul D-lui. Adrian Nastase

Domnule Nastase, intrucat raspunsul meu este mai amplu, il voi da la mine pe blog. Articolul Dvs. este interesant si trateaza o problema care merita dezbatuta.

In primul rand, as dori sa spun ca sunt de acord ca democratie fara partide politice, fara pluralism nu se poate. Insa una este daca vorbim despre democratie, facand dizertatii teoretice, si altceva este cand vorbim despre starea democratiei in Romania, la 22 de ani de la caderea regimului comunist. Chestiunea democratiei nu se reduce numai la simpla existenta a mai multor partide politice. Mai trebuie avuta in vedere si calitatea acestor partide politice, prezente in societate. Este adevarat ca tara noastra a plecat, in 1989, de la comunism, lucru ce a facut sa fie destul de dificil construirea unei democratii. Sa nu uitam ca Vestul nu a cunoscut comunismul. Dar referindu-ma, in ceea ce ne priveste, la ce s-a intamplat dupa Revolutia din Decembrie ’89, cred ca trebuie sa recunoastem ca s-a ajuns la situatia actuala si pentru faptul ca partidele politice nu au facut ceea ce trebuie. Si anume nu au tinut cont de anumite valori fara de care democratia schioapata. Aceste valori ar fi trebuit promovate in societate, nu numai la modul declarativ, ci si la modul concret. Democratia se bazeaza, in ultima instanta, pe oameni, nu pe partide politice. Or, in acest rastimp cetateanul n-a prea vazut lucruri bune, in ceea ce-l priveste, ca sa poata fi si multumit de situatie. Din aceasta cauza sunt destui cetateni care resping democratia, cel putin la modul verbal, si nu cred ca e un secret faptul ca in societate se manifesta fenomenul de nostalgie fata de vechiul regim comunist (lucru pus in evidenta de statistici). Spre exemplu, cetateanul a constatat cum isi pierde locul de munca. Lucrul asta a putut sa-l constate usor. Pe pielea lui, cum se spune. In felul acesta s-a creat un fel de cultura, daca pot sa-i spun asa, a datului afara din servici, a disponibilizarilor in masa. Eu va intreb: s-a creat oare, in societatea romaneasca, in tot acest rastimp de 22 de ani, o cultura corporatista, pe care se bazeaza capitalismul? N-as crede! Si nu as crede ca, macar, s-ar fi infiripat in societate o astfel de cultura. In schimb cultura „datului afara” s-a inradacinat puternic si a provocat, si provoaca, reactii de respingere a democratiei. Pe de alta parte, cetateanul (caci despre el vorbim daca vorbim despre democratie) a vazut cum, vorba proverbului, obraznicul mananca praznicul. N-a vazut nici cum competenta este promovata in societate, in schimb a vazut cum unii au reusit sa se imbogateasca, in mod ciudat, peste noapte. In vreme ce marea majoritate era in suferinta, multi trebuind sa ia calea emigrarii… A vazut hotii, fapte de coruptie si un declin economic evident, in fata caruia partidele politice pareau neputincioase si chiar complice la astfel de lucruri. Si chiar asa si era. Din aceasta cauza a inceput sa se puna asa numita problema morala, referitor la clasa politica. Iar daca e sa ma iau dupa Constitutie, art. 1, al. 3 spune ca Romania e un stat social, lucru care, dupa opinia mea si nu numai, nu s-a respectat. Asa cum nu s-a respectat, dupa parerea mea, nici art. 47, legat de nivelul de trai. Milioane de romani au ales calea emigratiei… Partidele politice s-au certat mai tot timpul intre ele, au sporovait tot timpul, uitand sa propage in societate o valoare necesara pentru existenta democratiei – solidaritatea. In locul solidaritatii, intrajutatorarii, fraternitatii a inceput sa apara individualismul exacerbat, dezbinarile intre oameni din motive politice. Intelegerea total gresita, la nivelul oamenilor obisnuiti, a ceea ce inseamna Stanga politica si Dreapta politica, adica au aparut confuzii grave, distorsionandu-se cumplit aceste notiuni. Din aceasta cauza, spre exemplu, si exista tendintele de natura fascista in societate, evidentiate si de Dvs. in articol. Dumneavoastra spuneti asa:

„La început a fost grupul proto-fascist denumit pompos „Noua Republică”. Acum, din aceleaşi laboratoare obscure se pregăteşte moşirea „Iniţiativei Civice de Centru-Dreapta”. Aceste platforme politice în aşteptare au în comun trei elemente: sunt de „centru-dreapta”, apropiate de PDL, reflectând, de fapt, criza băsescianismului; pretind că sunt născute din „societate”, fiind în acest fel „superioare moral” „partidelor politice clientelare şi corupte”. Asupra utilizării pseudo-societății civile în lupta politică am scris în mai multe rânduri, așa încât nu mai revin; sunt construite în jurul unor persoane, lideri în formare, nu prin coagularea în jurul unor doctrine.”

Eu v-as intreba: de ce? Tocmai pentru ca partidele politice, in toti acesti 22 de ani scursi de la Revolutie, nu s-au dovedit a fi de buna calitate si, drept consecinta, n-au facut, asa cum aratam mai sus, ceea ce trebuia astfel incat societatea sa nu ajunga aici. Uitati-va cum in toate statisticile oamenii spun, in proportii majoritare, ca drectia in care merge Romania este una gresita. Eu sper din toata inima sa nu ajungem in situatia descrisa de raspunsul pe care celebrul dictator mexican – Antonio López de Santa Anna – il dadea ministrului SUA in Mexic, pe vremea cand era captiv in Texas (povestea e foarte interesanta si sunt unele lucruri neelucidate nici pana astazi):

„While captive in Texas, Joel Roberts Poinsett — U.S. minister to Mexico in 1824 — offered a harsh assessment of General Santa Anna’s situation, stating:

Say to General Santa Anna that when I remember how ardent an advocate he was of liberty ten years ago, I have no sympathy for him now, that he has gotten what he deserves.

To this message, Santa Anna made the reply:

Say to Mr. Poinsett that it is very true that I threw up my cap for liberty with great ardor, and perfect sincerity, but very soon found the folly of it. A hundred years to come my people will not be fit for liberty. They do not know what it is, unenlightened as they are, and under the influence of a Catholic clergy, a despotism is the proper government for them, but there is no reason why it should not be a wise and virtuous one.” (subl. mea)

Ma gandeam si azi la drama, caci nu pot sa-i spun altfel, acestui om – Santa Anna – care a luptat pentru independenta tarii sale, Mexic, care a luptat pentru libertate si a ajuns, in final, sa fie dictator!! Eu sper, din toata inima, ca Romania sa nu urmeze un astfel de traseu!! De aceea partidele politice ar trebui sa devina mai intelepte, si sper sa nu fie nicio suparare ca am zis asa. Ar trebui sa-si reconsidere valorile si comportamentul fata de oameni. Se tot vorbeste de celebra „luminita de la capatul tunelului”, cand noi inca suntem in tunelul intunecos. Iar dupa 22 de ani, va intreb D-le. Nastase, am iesit oare din tunel, am ajuns la lumina? Sau tot ne mai gandim, ca de vazut nu o vedem, la celebra „luminita de la capatul tunelului”? Or, de la partidele politice nu prea a venit vreo lumina binefacatoare pentru cetateni, care sa intareasca democratia si, in consecinta, libertatea.

Pe de alta parte, o scadere a invatamantului, dezinteresul tinerilor pentru elevatie, adancirea fenomenului de abandon scolar. Faptul ca termini o institutie de invatamant superior si nu te angajeaza nimeni. Coroborat cu instabilitatea acuta a locului de munca in Romania, cu declinul economic, cu disparitia multor intreprinderi (si nu ma refer doar la cazurile de faliment in aceste vremuri de criza economica). Toate lucrurile acestea nu fac altceva decat sa slabeasca democratia. Sa ne uitam bine la ce spune Santa Anna si sa comparam cu ce spunea Mirabeau B. Lamar, cel de-al doilea Presedinte al Republicii Texas:

„The cultivated mind is the guardian genius of democracy and, while guided and controlled by virtue, the noblest attribute of man. It is the only dictator that freemen acknowledge and the only security that freemen desire.”

Am dat din nou acest citat pentru ca eu cred ca ar trebui sa meditam la ce a spus Dl. Lamar. Pentru a nu simplifica, a nu reduce democratia doar la simpla existenta a partidelor politice si a pluralismului politic, necesare de altfel – am recunoscut si mai sus – pentru existenta democratiei.

Dupa parerea mea, atat declinul economic cat si individualismul economic, si capitalismul salbatic nu fac altceva decat sa slabeasca democratia. Ma gandesc la ce spunea Sir Isaiah Berlin:

„Libertatea pentru lupi a insemnat adesea moartea pentru oi. Credeam ca nu mai e nevoie sa revenim la istoria patata de sange a individualismului economic si a capitalismului salbatic. Vazand insa surprinzatoarele afirmatii pe care criticii mei mi le pun in seama, ar fi fost mai intelept din partea mea daca as fi accentuat mai mult anumite aspecte ale argumentatiei mele. Ar fi trebuit sa arat cu si mai multa limpezime ca nefastele consecinte ale unui laissez-faire fara oprelisti si ale sistemelor sociale si de drept care il tolerau si il incurajau conduceau catre violari brutale ale libertatii ‘negative” – ale drepturilor fundamentale ale omului (concepute intotdeauna in sens „negativ”: ca un zid impotriva opresiunii), inclusiv ale dreptului la libera expresie si la asociere, fara de care putem avea dreptate si fraternitate, si chiar un anumit tip de fericire, dar nu democratie. „

Sa nu uitam ca Dl. Berlin atragea atentia:

„Libertatile confirmate prin lege pot foarte bine coexista cu formele extreme ale exploatarii, brutalitatii si nedreptatii. Argumentele in favoarea interventiei statului sau a oricarei alte institutii pentru a asigura indivizilor conditiile de exercitare a libertatii pozitive si cel putin a unei minime libertati negative sunt coplesitoare. Unor liberali precum Tocqueville si J.S. Mill, si chiar lui Benjamin Constant (care pretuia ca niciun alt scriitor modern libertatea negativa), nu le erau straine aceste argumente. Pledoaria pentru o legislatie sociala sau pentru planificare, pentru un stat asistential si pentru socialism poate fi construita la fel de bine pe considerente de libertate negativa ca si pe considerente de libertate pozitiva; dar daca, istoric vorbind, acest lucru nu s-a intamplat prea des este pentru ca tipul de rau catre care a fost indreptat ca o arma conceptul de libertate negativa nu a fost acel laissez-faire, ci despotismul. Ascensiunea si prabusirea celor doua concepte au depins, in mare masura, de pericolul care, la un moment dat, parea mai amenintator pentru societate sau un grup al ei: pe de o parte, controlul si ingerintele excesive, pe de alta, o economie „de piata” necontrolata. Fiecare concept pare expus pericolului pervertirii sale in chiar viciul pe care trebuia sa-l combata. Dar, in timp ce cu greu s-ar putea sustine ca ultraindividualismul liberal este in prezent o forta in ascensiune, retorica libertatii „pozitive”, cel putin in forma sa distorsionata, se intalneste pretutindeni si continua sa-si indeplineasca rolul istoric (atat in societatile capitaliste, cat si in cele anticapitaliste) de a ascunde sub stindardul unei libertati mai intinse, chipul despotismului.”

Trebuie spus ca Dl. Berlin concepea, filozofic vorbind, libertatea „pozitiva” ca raspuns la intrebarea „De cine ar trebui sa fiu guvernat?”, iar libertatea „negativa”, conceputa ca raspuns la intrebarea „Pana unde pot fi guvernat?”. Mi se pare ca ceea ce arata Dl. Berlin este foarte actual si in prezent. Pentru ca se practica aceeasi escrocherie, ca sa zic asa: „de a ascunde sub stindardul unei libertati mai intinse, chipul despotismului”. Dar iata ce arata, in continuare, Isaiah Berlin:

„Inca o data, nu trebuie sa uitam ca, desi libertatea poate fi realmente inutila in absenta unui grad suficient de securitate materiala, sanatate si cunoastere, intr-o societate ce nu cunoaste egalitatea, dreptatea si increderea reciproca, situatia inversa poate fi de asemenea dezastruoasa. Satisfacerea nevoilor materiale si de educatie, asigurarea unei egalitati si a unei securitati comparabile, sa zicem, cu cele de care se bucura copiii la scoala sau laicii intr-o teocratie nu inseamna o extindere a libertatii. Traim intr-o lume caracterizata de regimuri (atat de stanga, cat si de dreapta) care au procedat sau intentioneaza sa procedeze exact asa; insa cand ei numesc asta libertate, suntem in fata unei escrocherii la fel de mari precum libertatea saracului ce are dreptul legal de a-si cumpara produse de lux.  Unul din lucrurile la care facea aluzie Dostoievski in celebra poveste a Marelui Inchizitor din Fratii Karamazov era exact acest paternalism care poate asigura conditiile de exercitare a libertatii, in timp ce libertatea insasi e restransa.”

Cred ca e inutil sa mai arat actualitatea cuvintelor lui Isaiah Berlin. Este evident. Dupa parerea mea – si o spun deschis – daca in societate nu sunt indeplinite aceste trei mari conditii – Libertate, Egalitate, Fraternitate – democratia este in pericol. Sa ne gandim la ce spunea Dl. Berlin: „libertatea poate fi realmente inutila in absenta unui grad suficient de securitate materiala, sanatate si cunoastere„, ca sa constientizam ca fara imbunatatirea vietii oamenilor (securitate materiala, sanatate, cunoastere) nu se poate vorbi de o intarire a democratiei in societate. Dimpotriva! Incep sa rasara formele de despotism, degradante! Extremele, atat cea stanga, cat si cea dreapta, despre care pomeneati si Dvs. in postare. Pe de alta parte, declaratii precum cele recente facute de Christine Lagarde, care nu e numai directorul general al FMI, ci si om politic, nu pot sa intareasca democratia pe plan european, pentru ca aceste delcaratii, dupa parerea mea, submineaza din start fraternitatea dintre tarile membre ale Uniunii Europene.

De aceea „întărirea instituției partidelor politice”, asa cum spuneti, si, in consecinta, consolidarea democratica trebuie sa tina seama, dupa parerea mea, de aceste lucruri, pe care le-am expus mai sus. Desigur, n-am pretentia de a spune ca am tratat exhaustiv acest subiect atat de amplu. Am exprimat doar cateva ganduri care  sper  sa fie de folos.

ministru >> prim-ministru >> blogger

În preajma aderării României la Uniunea Europeană, speram că societatea românească îşi va regăsi normalitatea, iar tarele tranziţiei vor rămâne o simplă filă din istoria noastră zbuciumată. Din păcate, optimismul meu nu a fost pe deplin confirmat de realitate. Îngrijorarea mea este legată de slăbirea instituţiei partidelor politice, nu doar în România, ci și în democraţii cu mai mare tradiţie, din Occident. Criza democrației este adesea denumită „postdemocrație”, în urma încercării „Piețelor” de a substitui conducerea politică, legitimată democratic, printr-o guvernare tehnocratică, fără o autentică răspundere politică.

Imediat după 1989 în „manualul de democraţie” oferit României de Consiliul Europei, OSCE ori ONG-urile şi agenţiile de stat americane, se spunea, pe bună dreptate, că democraţia nu poate exista fără partide politice puternice. Acest lucru însemna structurarea vieţii noastre politice în jurul unor partide solide, cu o doctrină bine articulată ideologic. Scopul pentru care avem nevoie de partide puternice este asigurarea unui…

Vezi articol original 553 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Iunie 1, 2012 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: