Ce solutii are Israelul…?

Gandul:

Shimon Peres: Israelul are SOLUŢII pentru AMENINŢAREA NUCLEARĂ IRANIANĂ

Se arata printre altele:

„”Israelul are răspunsuri la problema iraniană. Dar întreaga lume are responsabilitate în acest caz. Nu trebuie transformată într-un monopol israelian”, a apreciat Peres, în cursul conferinţei anuale a ambasadorilor israelieni.

Preşedintele a subliniat că doctrina de „ambiguitate deliberată” a Israelului în materie nucleară reprezintă o modalitate „eficientă” de disuasiune în relaţia cu Iranul.

Israelul nu a semnat Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP) şi nu a confirmat, nici infirmat că ar deţine arme nucleare. Potrivit experţilor, Israelul are între 200 şi 300 de ogive nucleare fabricate la uzina de la Dimona, în deşertul Neghev.

„Israelul are capacităţi de disuasiune, reale sau nu”, a subliniat Peres.”

Trei articole interesante…

.. din Revista 22:

Dmitri Rogozin ii ironizeaza pe romani: Niste miei de sacrificiu pentru americani

Christine Lagarde: Economia mondiala este in pericol

Sergiu Nicolaescu ii para pe Lucian Pintilie si A. Visarion la Nicolae Ceausescu.

„Odată, înainte de un revelion, eu veneam cu sifoanele în plasă şi când l-am văzut chiar i-am spus la ureche: „Să vă vedem preşedinte”.”

🙂

Daca doriti sa stiti despre cine e vorba, va rog cititi urmatorul interviu luat de Sabina Fati D-lui Acad. Razvan Theodorescu:

Cine i-a inventat pe terorişti în decembrie 1989

O idee care mi-a atras atentia…

Un mister numit Ion Iliescu!! 😉

„Nu-l cunoşteaţi pe Ion Iliescu?

R.T.: Ne salutam pentru că el era prieten bun cu un vecin de-al

Image via Wikipedia

meu de bloc. Odată, înainte de un revelion, eu veneam cu sifoanele în plasă şi când l-am văzut chiar i-am spus la ureche: „Să vă vedem preşedinte”.

Ştiaţi de planurile lui Ion Iliescu?

R.T.: Nu, dar toată lumea vorbea despre el.

Ca despre un posibil succesor?

R.T.: Se vorbea. Marin Sorescu şi cu mine în 12 decembrie 1989 eram în vizită în casa unui pictor, unde a venit şi Paul Niculescu Mizil, căruia am avut ideea să-i cerem să se solidarizeze cu scrisoarea noastră pe care vroiam să i-o trimitem lui Ceauşescu. Mizil venise însoţit de cineva cunoscut: omul de televiziune Emanoil Valeriu.

Despre care CNSAS a descoperit că era securist.

R.T.: Da. Mizil ne-a răspuns că, deşi are distanţele sale faţă de partid, rămâne totuşi un soldat fidel al PCR şi ne-a refuzat.

Emanoil Valeriu a relatat întâmplarea la Securitate?

R.T.: Nu, dar i-a spus lui Mizil următoarele: „Paulică, ascultă-i pe băieţii ăştia, că dacă nu, o să-ţi putrezească oasele lângă Ceauşescu al tău”, ceea ce a cântărit enorm în a-l lua pe Valeriu mai târziu mâna mea dreaptă la TVR, Iliescu spunându-mi că fac o mare greşeală. Iliescu era prieten cu Valeriu şi îl cunoştea bine. Iliescu, atunci când m-a primit în februarie 1990, mi-a spus că mă cunoaşte şi şi-a adus aminte de exmatricularea mea din urmă cu 50 de ani. Pentru mine a contat enorm ce s-a întâmplat atunci, când am pierdut trei ani din viaţă. În orice caz, din acel moment am contractat o poliţă de caldă recunoştinţă faţă de Ion Iliescu.”(subl.mea)

Tocmai asta e si interesant: cum de toata lumea vorbea despre el…? 😉

Cei mai mari politicieni post-decembristi ai Romaniei!!

Iata o alta idee foarte interesanta – Acad. Razvan Theodorescu afirma ca:

Image via Wikipedia

„În România, doar doi oameni au ştiut să facă politică în ultimii 20 de ani: Ion Iliescu şi Traian Băsescu.„

Si atunci stau si eu si ma intreb, poate mai in gluma, poate mai in serios: ceea ce se intampla in momentul de fata, dar si de cativa ani de zile incoace, nu este oare o rafuiala (a carei cauze sunt ascunse, bineinteles) intre acesti doi oameni: Ion Iliescu si Traian Basescu?

Asupra unui editorial…

… al D-lui Ilie Serbanescu, din Romania Libera, pe care vi-l propun spre a fi citit cu atentie :

Se poate ieşi din actualul model economic, prin sine perdant?!

Mi-au atras atentia doua idei din acest editorial. Iata ce se arata printre altele:

„Controversatul premier al Ungariei, Viktor Orbán, a declarat nu de mult, chiar în România, că, în perioada actuală de mari turbulenţe din Europa şi de pe plan mondial, estul Europei, văzând cum se prăbuşesc fetişurile de tot felul, ar trebui să-şi caute propriul model de dezvoltare economică şi societală. Poate plăcea sau nu dl Orban, pot stârni aprobare sau dimpotrivă dezaprobare poziţiile sale de a nu se împăca cu ceea ce Vestul rezervă Estului, dar evident nu poate fi refuzată reflecţia asupra temei lansate de dl Orban. A te mulţumi cu băltirea în actualele stări de lucruri înseamnă pur şi simplu a-ţi asuma poziţia de perdant iremediabil.

Indiferent dacă la Bucureşti dl Orban nu prea este agreat sau acţiunile sale sunt considerate nu prea „europene” (ce să zic?!), ideea lansată de dl Orban ar trebui să preocupe atât ca temă de reflecţie, cât şi ca strategie de acţiune. Şi aceasta dintr-un motiv precis: România este probabil cel mai mare perdant în plan economic al actualelor stări de lucruri. Cu o viteză extraordinară la scară istorică, a devenit o anexă de tip bananier. Nici nu contează a cui! O anexă de tip bananier este masiv şi iremediabil perdantă, indiferent cărui centru îi aparţine!”

Bun, si ce propune Dl. Orban? Care ar fi modelul de dezvoltare economica si

Image via Wikipedia

societala despre care vorbeste domnia sa? Sa faca si altii ceea ce face dumnealui in Ungaria – sa inchida unicul post de radio al Opozitiei? Cand vorbesti, in calitate de premier al unei tari europene precum Ungaria, despre astfel de lucruri, ar trebui sa arati viziunea ta proprie? Or, viziunile D-lui Orban s-au cam vazut… Ungaria e la categoria junk, economic vorbind… Sa atenteze si altii la democratie, asa cum face dumnealui in Ungaria?

Dar sa vedem ce spune Dl. Serbanescu in finalul editorialului…

Sa crestem salariile!!

„O mică breşă s-ar putea totuşi, eventual, face. Nu se ştie dacă va fi suficientă pentru a se şi ieşi din nefericirea actualei condamnări. Dar, ca breşă, trebuie încercată! Are un nume precis: creşterea salariilor. Este singura supapă pe care o mai poate cât de cât controla statul român şi a cărei îngustare mai poate împiedica firmele străine să nu scoată chiar tot în afară, lăsând ceva şi în ţară. Şi deci să se mai permită ţării să se aleagă cu ceva din activitatea capitalului străin pe teritoriul ei.

Guvernul, oricare ar fi acela, trebuie, ca atare, să mărească la maximum salariul minim, spre a împinge în sus întreaga grilă de salarizare. Operaţiunea trebuie întreprinsă cu orice costuri, respectiv cu acceptarea eventualităţii şi a unei reduceri a investiţiilor străine şi a unei gâtuiri a multor afaceri româneşti.

Prosteala menţinerii salariilor mici ca atractivitate pentru capitalul străin trebuie definitiv aruncată la coş. Ca orice prosteală! Salariile mici înseamnă contribuţii sociale neîndestulătoare, oricât de ridicată ar fi cota lor procentuală şi, mai ales, înseamnă piaţă internă restrânsă şi deci şanse slabe de dezvoltare. Şi, din aceste puncte de vedere, înseamnă şi investitori străini de mâna a paişpea sau unii puşi doar pe jaf, precum scârbăvnicia colonialistă cu nume pompos Nokia.” (subl.mea)

Sigur, ideea cresterii salariilor trebuie sa fie pe placul tuturor, nu-i asa? Orice

Image via Wikipedia

om vrea sa aiba bani mai multi in buzunare, nu? Dar din partea D-lui Serbanescu ma asteptam la mai mult. La mult mai mult… Si asta datorita unui lucru elementar: marirea salariilor poate conduce la inflatie, daca nu are acoperire in cresterea productivitatii muncii. Marim salariile, dar asta va conduce oare la cresterea nivelului de trai al populatiei? Sau ne vom alege cu o inflatie de toata frumusetea, din care toata lumea va pierde? Mira-m-as ca Dl. Serbanescu nu stie ca aceasta crestere a cheltuielilor salariale vor fi recuperate prin cresterea preturilor. Observati ca Dl. Serbanescu afirma: „Operaţiunea trebuie întreprinsă cu orice costuri, respectiv cu acceptarea eventualităţii şi a unei reduceri a investiţiilor străine şi a unei gâtuiri a multor afaceri româneşti.„. Dar de ce nu ne spune unde am putea ajunge daca procedam in felul acesta? Nu cumva o tara si mai bananiera, daca se poate spune asa? Iar daca vei gatui multe afaceri romanesti, dependenta de capitalul strain nu va fi oare mult mai acuta? Pai, Dl. Serbanescu, unde vrei sa ne duci? Ca vad ca vrei sa ne gatui de tot! Adica sa creasca costurile ca sa se reduca, pe urma, productia, cu scaderea, bineinteles, a gradului de ocupare al fortei de munca… Insa, dupa cat se poate observa, motivul maririi salariilor, la Dl. Serbanescu, e altul: cresterea contributiilor sociale! Adica, asta ar suna cam asa: crestem salariile! De ce? Sa marim contributiile sociale! Sincer, nu-l banuiam pe Dl. Serbanescu capabil de un asemenea (imens) populism. Observati ca motivul principal nu e unul economic, n-are de a face, practic, cu economia, ci cu cresterea contributiilor sociale: cresc salariile, cresc si contributiile sociale! M-as fi asteptat sa vad o viziune serioasa despre cum ar putea creste, la noi, productivitatea muncii, pentru ca sa poata sa creasca si salariile. Despre cum putem obtine rate mari de crestere economica. Si nu modalitati populiste, fara nicio legatura cu economia, despre cum ar putea creste, de fapt, contributiile sociale, fara sa creasca economia si productivitatea muncii.

Insa ideea e interesanta pentru ca pune, intr-adevar, o problema la care ar trebui reflectat: oare strategia PDL, in vederea castigarii alegerilor de la anul, nu e oare chiar asta: cresterea salariilor? Deci nici vorba de fraudare, asa cum vorbeste Opozitia, ci de cresterea salariilor, sa se bucure si romanul de ceea ce se cheama un „trai mai bun”, nu-i asa? Si asta ca „minunea” sa dureze cateva luni, pana trec alegerile, ca pe urma vom strange o curea de o sa ne sara capacele! Basca disponibilizarile!

Iar o alta problema: sa fie, oare, aceasta viziunea Orban-Basescu „pentru depasirea statutului de tara bananiera„? Foarte interesant de stiut… 🙂