Nenorocirea omorului…

Motto:

„Tatal tau dintai a pacatuit si urmasii tai si-au batut joc de Mine” (Isaia 43,27)

Iata o stire cumplita in aceasta zi sfanta de Craciun:

Romania Libera

Un bătrân a fost omorât în bătaie de fiul său vitreg

Iata ce se arata printre altele:

„”Băiatul bătrânului, care nu este la primul scandal, a ameninţat că incendiază apartamentul şi face moarte de om, iar la un moment dat a spart uşa locuinţei şi a întrerupt curentul electric. Am sunat la Serviciul Unic de Urgenţă 112, iar medicii de la Ambulanţă l-au condus la spital, dar poliţiştii nu s-au interesat ce s-a întâmplat în locuinţă. Le-am zis să se uite în apartament, că el obişnuieşte să-şi bată părinţii, ei spun că au intrat şi au verificat, dar nu au intrat, pentru că dacă îl găseau atunci după ce a fost bătut poate îl salvau. Ulterior, eu l-am găsit întins pe pat şi mi-am dat seama că murise, Era vânat şi cu gura deschisă şi am sunat din nou la 112, era cam la o oră după ce îl luase pe fiul lui cu ambulanţa”, a declarat Constantin Ciliban, locatar în bloc.”

Stirea apare si in Gandul:

CRIMĂ LA PITEŞTI. Bătrân găsit mort în locuinţa sa cu lovituri pe tot corpul. Suspectul este fiul său vitreg

Se mai arata ca:

„”Pe corp sunt multiple semne de violenţă provocate cu siguranţă de o altă persoană. Sunt suspiciuni de moarte violentă, acesta este rezultatul exemenului extern al cadavrului. Se va efectua autopsia şi se va stabili cauza morţii. Cert este faptul că sunt leziuni traumatice la faţă, ochi, buze, torace şi membre”, a declarat Dan Manu, şef al Serviciului de Medicină Legală Argeş.

Suspectul, cunoscut pentru manifestările sale violente, a fost internat la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Piteşti.

După expertizarea medicală a acestuia şi rezultatele finale ale necropsiei, anchetatorii vor decide măsurile legale care se impun în acest caz.”

Dar iata si un alt articol din Romania Libera:

Papa a denunţat dorinţa omului de a se substitui lui Dumnezeu

Se arata, printre altele, ca:

„Iisus Hristos, a declarat el de la balconul Bazilicii Sf. Petru în faţa a zeci de mii de credincioşi, a fost trimis pe Pământ ”pentru a ne salva mai ales de răul profund, înrădăcinat în om şi istorie”, care este ”separarea de Dumnezeu, orgoliul şi infatuarea de a acţiona prin sine însuşi”, a declarat Suveranul Pontif.

Acest rău constă ”în a intra în concurenţă cu Dumnezeu şi de a te substitui Lui, de a decide ceea ce este bine şi ceea ce este rău, şi de a fi stăpânul vieţii şi al morţii. Acesta este marele rău, marele păcat”, a spus Papa.” (subl.mea)

Totusi omul a mancat din pomul cunostintei binelui si raului (Facerea Cap. 3), incalcand porunca data de Dumnezeu si, in felul acesta, cazand de la credinta. De observat ca Papa vorbea de „răul profund, înrădăcinat în om şi istorie” dar apropo de „a decide ceea ce este bine şi ceea ce este rău„, problema e nu atat ca omul nu ar avea dreptul de a decide acest lucru sau ca nu ar putea sa decida el insusi, ci de cum decide ceea ce este bine si ceea ce este rau. Pentru ca din felul in care omul decide ceea ce este bine si ceea ce este rau se vede daca pacatuieste sau nu. De aceea si Sfantul Prooroc Isaia spune foarte bine:

„Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5,20)

Si acum sa ne gandim la ce a decis (si cum a decis) cel care l-a omorat pe batran… Observati ca se arata in articolele citate ca: „Băiatul bătrânului, care nu este la primul scandal, a ameninţat că incendiază apartamentul şi face moarte de om, iar la un moment dat a spart uşa locuinţei şi a întrerupt curentul electric „. Si eu stau si ma intreb: a amenintat in felul acesta, a spart usa locuintei, a intrerupt curentul electric, dupa cum se arata, crezand ca face bine? Luand lumina drept intuneric si intunericul drept lumina? Calcand in picioare si batandu-si joc de sfanta zi de Craciun! Dar trebuie remarcat faptul ca astfel de stiri apar des in presa noastra, si cea scrisa si cea audio-vizuala. De aceea ar trebui sa ne intrebam despre starea actuala a societatii noastre, care parca nu-si gaseste fagasul, locul asa cum trebuie. Parca n-am stii ce sa facem, iar lucrul acesta ma duce cu gandul ca, de fapt, la noi exista, pe langa deficitul bugetar, si altfel de deficite: deficitul de credinta, deficitul de intelepciune (vorbesc de noi toti, de intreaga societate). Iar despre deficitul de intelepciune Solomon spunea:

„Fiindca s-a departat de ea, maniindu-se, cel nedrept a pierit in nebunia sa ucigasa de frate” (Intelepciunea lui Solomon 10,3)

Si tot Solomon spunea:

„Ci cunoscand ca nu voi putea altfel sa am intelepciune, de nu-mi va da Dumnezeu […]” (Intelepciunea lui Solomon 8,21)

Interesant este ca in rugaciunea sa catre Dumnezeu pentru dobandirea intelepciunii, Solomon marturiseste:

„Caci robul Tau sunt eu si fiul roabei Tale, om slab si cu viata scurta si putin destoinic sa inteleg judecata si legile” (Intel. 9,6) (subl.mea)

Iar de abia dupa ce marturiseste lucrul acesta, spune:

„Caci, chiar cand ar fi cineva desavarsit intre fiii oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti” (Intel. 9,6) (subl.mea)

Iar daca cineva e putin destoinic sa inteleaga judecata si legile, atunci cum ar putea sa decida asa cum trebuie ceea ce ste bine si ceea ce este rau… Interesant este ca in al doilea verset, Solomon face afirmatia ca insasi desavarsirea este netrebnica (si trebuie considerata asa) daca omul nu este de Dumnezeu inteleptit!!! Deoarece el, Solomon, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea intelepciune „cu toate ca si aceasta era intelepciune: sa stiu de la cine vine darul” (Intel. 8,21), dupa care adauga „m-am smerit inaintea Lui” (desi si aceasta era intelepciune) si apoi s-a rugat! Trebuie remarcat ca Solomon nu se socotea un om lipsit de intelepciune (nu a uitat sa se smereasca si cred ca a facut-o din toata inima) dar socotea acea intelepciune ca fiind una netrebnica, inutila, nefolositoare sau, mai bine zis, o socotea „ca nimica toata”, dupa cum si afirma, pentru ca, desi era un om destept si nu putea sa nu fie constient de acest lucru, nu avea acea intelepciune – cea de la Dumnezeu! De aceea s-a si rugat! Pentru acea intelepciune! Care trebuie socotita adevarata intelepciune, intrucat o altfel de intelepciune, adica cea lumeasca, este si trebuie socotita „ca nimica toata”. De aceea si cere:

„Da-mi mie intelepciunea care sta aproape de scaunul Tau si nu ma lepada dintre slujitorii Tai” (Intel. 9,4) (subl.mea)

Pentru ca:

„16. Cu greu ne dam seama despre cele ce sunt pe pamant si cu osteneala gasim cele ce sunt chiar in mana noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt in ceruri?

17. Cine a cunoscut vointa Ta, daca Tu nu i-ai dat intelepciune si daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau cel Sfant?

18. Astfel s-au facut drepte cararile celor de pe pamant si oamenii au invatat ceea ce este placut inaintea Ta, si prin intelepciune au cunoscut mantuirea” (Intel. Cap.9, 16-18)” (subl.mea)

Solomon ne spune si ce se intampla daca nu e intelepciune – iata niste versete extraordinare:

„22. Apoi n-a fost destul ca au ratacit intru cunoasterea lui Dumnezeu, ci, vietuind – din intunericul mintii lor – in razboi necurmat, au numit pace atatea rele.

23. Ei faceau slujbe in care ucideau chiar pe copiii lor, sau savarseau taine ascunse sau betii nebunesti, dupa barbare obiceiuri.

24. Si nici viata, nici casatoriile nu le mai pazeau curate, ci unul pe altul ucidea prin viclenie sau il batjocorea prin desfranare.

25. Toate se invalmasesc in sange si ucidere, in furtisag si viclesug, in stricaciune si necredinta in razvratire si juramant stramb,

26. In prigonirea celor buni si uitarea binefacerilor primite, in pangarirea sufletelor si rasturnarea trupestilor nevoi, in tulburarea casatoriilor si desfranare si dezmat sub ochii tuturor.

27. Caci inchinarea la idolii cei deserti, care nici n-ar trebui pomeniti, este inceputul, pricina si sfarsitul a tot raul” (Intel. 14, 22-27) (subl.mea)

Deci iata cum, neavand intelepciune si dreapta socoteala, omul poate fi usor inselat si cum manipularea aceasta se poate raspandi destul de repede: cum ca asa e bine, cand, de fapt, e rau. Insa este de observat ca Solomon s-a rugat lui Dumnezeu pentru ca sa dobandeasca intelepciune, iar Isus fiul lui Sirah afirma:

„Toata intelepciunea este la Domnul si cu El este in veac” (Sir. 1,1)

Si aici intelepciunea este legata de frica de Dumnezeu – inceputul intelepciunii –  insa: „Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu si indreapta pe om pe caile iubirii” (Sir. 1,12). Si „Iubirea de Dumnezeu este intelepciune slavita si cui voieste El, aceluia o imparte dupa chibzuinta Sa” (Sir. 1,13), intelepciunea fiind legata de tinerea poruncilor: „Poftesti intelepciune? Tine poruncile, si Domnul iti va da-o tie” (Sir. 1,25). Insa este de remarcat faptul ca atat din ce ne spune Solomon, dar si din ce ne spune Isus fiul lui Sirah, nu este usor pentru om sa ajunga sa dobandeasca intelepciune. Mai ales ca nu depinde de el, pentru ca nu poate sa depinda de el, de om, decat intr-o oarecare masura – „pofta cea adevarata de invatatura”, dupa cum spune Solomon si, bineinteles, rugaciunea pentru dobandirea ei. Iar Solomon marturiseste:

„Cu adevarat Dumnezeu nimic nu iubeste fara numai pe cel ce petrece intru intelepciune” (Intel. 7,28)

Si continua spunand:

„29. Ea este mai frumoasa decat soarele si decat toata oranduirea stelelor; daca o pui alaturi cu lumina, intelepciunea o intrece.

30. Fiindca dupa lumina urmeaza noaptea, pe cand intelepciunea ramane nebiruita in fata rautatii” (Intel. 7, 29-30)

Si as cita si acest verset din Isaia:

„Vai de cei care sunt intelepti in ochii lor si priceputi dupa gandurile lor!” (Is. 5,21)