Zona Euro, Rusia si Egiptul

Zona Euro

Mediafax:

Image via Wikipedia

Nicolas Sarkozy: Riscul exploziei Europei nu a fost niciodată atât de mare. Europenii au la dispoziţie doar câteva săptămâni pentru a lua decizii

Pregătiri pentru destrămarea zonei euro? Unele bănci centrale europene analizează planuri de urgenţă

Un articol chiar interesant. Vedem unde se tiparesc bani!!!!

Cele mai pesimiste scenarii pentru zona euro: Falimente şi trei ani de recesiune sau ruperea zonei euro în două

Iata ce se arata in acest articol:

„PricewaterhouseCoopers încearcă să anticipeze viitorul zonei euro prin patru scenarii, cele mai pesimiste presupunând falimente controlate în zona euro, cu trei ani de recesiune, sau formarea unui bloc monetar mai restrâns al statelor solide, cu consecinţe economice severe în ţările excluse.

Primul scenariu luat în calcul de PwC presupune expansiunea masei monetare printr-o injecţie de lichiditate din partea Băncii Centrale Europene în sistemele financiare ale economiilor vulnerabile, potrivit unui comunicat al companiei.

Astfel, recesiunea ar fi evitată în zona euro, iar dobânzile ar fi menţinute la niveluri relativ scăzute, zona euro plătind cu preţul unei inflaţii ridicate.

PIB-ul economiilor din zona euro ar creşte cu 1,5% anul viitor, însă inflaţia ar urca la 4,5%, în timp ce BCE ţinteşte o rată de creştere a preţurilor de 2%.

În al doilea scenariu prefigurat de companie, liderii europeni ar hotărî ca cele mai îndatorate ţări să intre în default-uri (insolvenţe) controlate, decizie care ar conduce la „o spirală de contracţie a economiei şi o recesiune îndelungată”.

Economia zonei euro s-ar contracta cu 5% în trei ani şi cu 3% în 2012, iar inflaţia ar coborî la 1% anul viitor şi zero în 2013.

Cel de-al treilea scenariu presupune ieşirea Greciei din zona euro. Statul elen s-ar confrunta apoi cu o recesiune severă, o depreciere abruptă a monedei şi un puseu inflaţionist, în timp ce ţările rămase în zona euro ar încerca să protejeze moneda unică printr-o disciplină fiscală dură şi prin măsuri care să redea încrederea investitorilor. Cu toate acestea, zona euro va trece prin doi ani de recesiune înainte de a reveni pe linia de plutire.

Cel mai pesimist scenariu al PwC presupune apariţia unui nou bloc monetar. Franţa şi Germania ar încheia un acord prin care ar constata că actuala zonă euro este nesustenabilă, „lăsând loc” pentru apariţia unui bloc monetar restrâns, strict reglementat. „Noul euro” ar urma să se aprecieze puternic, iar ţările din noul bloc ar trece printr-o boom al consumului intern. În schimb, economiile rămase „pe margine” s-ar confrunta cu deprecieri abrupte ale propriilor monede şi cu o recesiune de circa 5% în primul an.

„Ne aşteptăm ca aceste scenarii să aibă un impact şi în afara zonei euro. Ţări precum Marea Britanie, Statele Unite şi statele central şi est-europene, printre care şi România, s-ar putea să se confrunte cu scăderea nivelului exporturilor şi cu probleme ale sistemului bancar. Pe de altă parte, unele dintre aceste ţări s-ar putea să aibă şi un nivel mai ridicat de intrări de fluxuri de capital, pe măsură ce investitorii vor căuta să-şi plaseze o proporţie mai ridicată a portofoliilor lor în «zone sigure». Alte state, precum China, vor trebui să se confrunte cu o scădere simţitoare a exporturilor„, a declarat directorul departamentului de macroeconomie al PwC, Yael Selfin.” (subl.mea)

Rusia

Mediafax:

Rasmussen, la finalul Consiliului NATO-Rusia: Încă nu suntem de acord pe tema apărării antirachetă

Se arata ca:

„”Nu este niciun secret că există diferenţe legate de modul în care ne-am putea organiza cooperarea în domeniul apărării antirachetă. Dar tipul de dialog intensiv pe care l-am avut astăzi arată angajamentul nostru pentru găsirea unei soluţii. În privinţa apărării antirachetă, noi nu suntem de acord, încă. Dar suntem de acord că este important să încercăm să fim de acord, să continuăm să vorbim şi să ne ascultăm”, a spus secretarul general al NATO, la finalul Consiliului NATO-Rusia.

El a spus că, în cazul în care se va ajunge la un acord pe tema scutului antirachetă, relaţia NATO-Rusia va ajunge la un nou nivel.

Image via Wikipedia

„Poziţiile noastre nu converg întotdeauna. Vă dau exemplul Libiei, al controlului armelor convenţionale, al Georgiei. Dar, chiar şi atunci când nu suntem de acord, transparenţa este cea mai bună metodă de a reduce tensiunile şi de a clădi încrederea”, a mai spus secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

Amplasarea unui scut antirachetă în Europa a fost unul dintre principalele subiecte aflate pe agenda reuniunii miniştrilor de Externe ai ţărilor membre NATO, după ce Rusia s-a pronunţat împotriva acestui demers.

Moscova a decis la sfârşitul lui noiembrie să îşi activeze sistemul antirachetă la Kaliningrad, enclavă rusă situată la porţile UE. Preşedintele Dmitri Medvedev a explicat că este vorba despre un răspuns la „ameninţările” reprezentate de scutul NATO, dând asigurări că Moscova „nu închide uşa dialogului”.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a propus, miercuri, la Vilnius, cu puţin înainte de a sosi la reuniunea NATO, ca Moscova să obţină garanţii scrise din partea NATO pentru a stabili că amplasarea scutului antirachetă în Europa nu constituie o ameninţare pentru Rusia.

„Prietenii noştri din cadrul NATO refuză categoric să treacă în scris ceea ce afirmă verbal, în special că proiectul de scut antirachetă din Europa nu prezintă niciun risc pentru Rusia şi nu este îndreptat împotriva Rusiei”, a declarat el, în timp ce omologii săi din ţările membre NATO încearcă, miercuri şi joi, la Bruxelles să „calmeze jocul” cu Rusia.

„Continuăm consultările dar îngrijorările noastre legitime nu sunt luate în considerare”, a declarat Lavrov.”

Egiptul

Mediafax:

Alegerile din Egipt: Islamiştii, câştigători ai celui de-al doilea tur de scrutin

Iata ce se arata printre altele:

„Islamiştii au obţinut aproape trei mandate din patru în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor legislative din Egipt organizate într-o treime din guvernorate, potrivit rezultatelor oficiale anunţate în noaptea de miercuri spre joi.

La încheierea scrutinului uninominal pentru ocuparea a trei sferturi din locurile pentru Adunarea Poporului (Camera Deputaţilor), 36 de candidaţi afiliaţi confreriei Fraţii Musulmani au fost aleşi în acest mod, alături de cinci candidaţi ai partidului salafist Al-Nur.

Din 56 de mandate, şase le revin independenţilor şi şapte altor partide, în special liberale, în timp ce două sunt încă neacordate deoarece alegerile au fost suspendate într-o circumscripţie din Cairo din cauza neregulilor, potrivit cotidianul independent Al-Masry al-Youm.[…]

Influenta confrerie este creditată cu 36,62 la sută din voturi la scrutinul pe liste, iar salafiştii (fundamentalişti musulmani) cu 24,36 la sută. Liberalii, divizaţi în şase liste, ajung la 29,39 la sută şi rămân marii perdanţi ai primului tur.

Alegerea celor 498 de deputaţi se desfăşoară în trei etape în cele 27 de guvernorate ale ţării. Alte nouă guvernorate sunt chemate la urne începând cu 14 decembrie, iar ultima treime din Egipt va vota în ianuarie.”

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

 

Iata trei articole…

… din Romania Libera care vin sa descrie mai bine realitatea in care traim:

Parerea Presedintelui Basescu

Băsescu, despre scrisoarea lui Merkel şi Sarkozy către van Rompuy: Probabil că au motive

„[…]Preşedintele a fost întrebat cum comentează informaţia din Ziarul Financiar potrivit căreia preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel au trimis o scrisoare preşedintelui Herman Van Rompuy, în care cei doi au dat un ultimatum celor 27 de guverne ale Uniunii Europene, spunând că trebuie să decidă dacă acceptă ca Bruxelles-ul să joace un rol mai important în stabilirea bugetelor naţionale.

„Probabil că au motive, deşi n-o consider prea elegantă ca procedură. Până la urmă, nu te adresezi aşa şefilor de stat şi de Guvern chiar dacă eşti preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei. Spun acest lucru în cazul în care este adevărat ce spuneţi dumneavoastră că s-a dat un ultimatum. Eu nu l-am citit”, a spus Băsescu. Preşedintele a adăugat că este vorba totuşi despre o sursă de presă. „Cred totuşi că ar putea fi un punct de vedere al celor două state, dar nu un ultimatum”, a adăugat preşedintele.

Traian Băsescu a fost întrebat de asemenea cum comentează eşecul Guvernului austriac de a impune în consultările cu opoziţia înscrierea în Constituţie a deficitului bugetar. „Vă pot spune un lucru. Vă rog să vă aduceţi aminte că am trimis proiectul de Constituţie către Parlament, în care propuneam introducerea unei asemenea prevederi, de mai bine de un an. Deci n-aş spune că România nu are capacitate de anticipare a ceea ce urmează să fie. Totul e să vrea şi Parlamentul să fim un stat serios. Vreau să cred că problema austriacă nu va fi una extrem de gravă şi că se vor găsi soluţii politice în Austria. În ceea ce ne priveşte, vă pot spune că România este deja afectată de criza din zona Euro în zona dobânzilor”, a răspuns el.

„Efectul de contaminare a afectat toate statele – şi Germania şi România. Sigur că anul acesta în vară puteam să ne împrumutăm cu 5,2-5,3% dobândă. Acum dobânzile au ajuns la circa 8%. Deci şi pentru noi este imperativ necesară o decizie în Consiliul European următor, o decizie care să restabilească încrederea statelor”, a mai spus preşedintele.

Întrebat cum vede ipoteza unei Europe cu două viteze, Băsescu a spus: „Este un risc major şi noi, cel puţin, anticipându-l mai demult, am făcut tot ce a ţinut de noi ca să nu se creeze o Europă cu două viteze. Nici nu am acceptat întâlniri separate ale statelor non-Euro, am aderat şi la Pactul Euro Plus, am pus în aplicare şi elementele din agenda 2020 . Deci ne îngrijorează această perspectivă de aceea şi poziţia noastră de poimâine este una extrem de constructivă”.

Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german, Angela Merkel, îndeamnă statele UE să accepte modificarea Tratatelor în sensul unui sistem economic şi financiar unitar, avertizând că, altfel, statele din zona euro vor avansa separat spre o uniune mai integrată.” (subl.mea)

Ma gandeam, citind acest articol, la ceea ce a scris D-na Corina Cretu, un editorial foarte interesant… Iata ce arata, printre altele, D-na Cretu:

„Abia m-am întors din Statele Unite, de la întâlnirea parlamentarilor europeni cu cei americani. Ceea ce am găsit la Bruxelles nu mă face prea optimistă. Văd că toată lumea este foarte ocupată să salveze „Europa”. Toată lumea scrie planuri de salvare. Deşi, după cum evoluează lucrurile, s-ar putea să ne trezim în situaţia copilului cu prea multe moaşe, care rămâne cu buricul nelegat.

După cancelarul Merkel şi preşedintele Sarkozy, şi domnul Van Rompuy (pentru cine nu ştie, „preşedinte” al Uniunii) are un plan. Radical! Pe scurt, el ar fi propus mai mult control intruziv asupra politicilor naţionale bugetare de către UE, respectiv Comisia Europeană, precum şi pedepsirea celor care calcă alături cu ridicarea dreptului de vot în consiliile europene. Ţărilor precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi altele, care au beneficiat de „planuri de salvare”,  li se pot impune planuri de austeritate direct de la Bruxelles. Văd că Brejnev are mulţi admiratori în sânul UE, care duc şi mai departe conceptul lui de „suveranitate limitată”.” (am subliniat pentru ca Dl. Basescu a zis: „Până la urmă, nu te adresezi aşa şefilor de stat şi de Guvern chiar dacă eşti preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei.„)

Despre Victor Ponta…

Intr-un editorial, semnat Sabina Fati, foarte interesant:

Cum se foloseşte Ponta de Monica Macovei şi cine-l salvează pe Năstase

Iata ce se arata printre altele:

„Fostul premier se aşteaptă să fie achitat în dosarul Mătuşa Tamara şi consideră amânarea dată ieri de Înalta Curte ca pe un semn bun. Pentru fostul său protejat Victor Ponta, semnul nu este însă deloc bun, fiindcă planul lui era să scape de Adrian Năstase: cu cât mai repede, cu atât mai bine. […]

Tânărul şef al PSD, Victor Ponta, s-a grăbit să lanseze mesajul abandonării lui Năstase înaintea oricărui verdict, lăsând să se înţeleagă că partidul nu mai vrea să poarte povara corupţilor. Ponta ar vrea să aplice standardele Monicăi Macovei pentru Năstase, dar nu şi pentru prietenul său Dan Şova, cel care a fost descoperit că în relaţiile sale cu diverse companii de stat le-a tăiat acestora facturi pentru zile de muncă de 27 de ore.

Adrian Năstase a devenit incomod pentru protejatul său de odinioară fiindcă Victor Ponta şi-a dat seama că va fi recunoscut înăuntru şi în afară ca Líder Máximo al PSD doar dacă scapă de mentorul său şi de părintele partidului. Pentru început, Ponta ar vrea să-l facă pe fostul său părinte politic să aibă senzaţia că se află într-un loc fără întoarcere, iar apoi să-i dea lovitura de graţie. Cu Ion Iliescu nu are încă nici un plan, dar poate că până la urmă justiţia autohtonă va găsi probe care să-l facă pe fostul artizan al Revoluţiei din 1989 responsabil pentru moartea celor peste o mie de oameni. Doar verdictele justiţiei îl vor ajuta pe Victor Ponta să scape de cei doi lideri neoficiali ai PSD.

Victor Ponta devine astfel nu doar un trădător al tovarăşilor care l-au ajutat să fie ceea ce este, ci şi un epigon al Monicăi Macovei: sub pretextul aplicării criteriilor etice, şeful PSD vrea să-i execute pe cei care îi fac umbră şi nu-l lasă să-şi atingă potenţialul.” (subl.mea)

Primavara araba… situatie complicata…

Ce vor să facă islamiştii din Egipt

Se arata, printre altele:

„Un program islamist

Andrew Bostom, profesor la Brown University şi autor a două cărţi despre Jihad, a analizat predicile, edictele (fatwas) şi interviurile date de Al-Qaradawi şi a reuşit să desprindă un nucleu de convingeri care se pot constitui într-un veritabil program politic al Fraţilor Musulmani:

» Musulmanii trebuie să urmeze calea Jihadului violent şi expansionist deschisă de Profetul Mahomed inclusiv prin aşa-numitele „operaţiuni de martiraj” (atacuri sinucigaşe).

» Recrearea formală a Statului Unit Islamic (Califatul).

» Cucerirea prin Jihad a Europei şi Americii.

» Obţinerea statutului de „martir” prin uciderea tuturor evreilor israelieni prin atacuri sinucigaşe (Al-Qaredawi îşi exprimă dorinţa să moară el însuşi într-o asemenea operaţiune)

» Genocidul evreilor peste tot în lume ca „pedeapsă divină trebuie să fie săvârşit, cu voia lui Allah, de mâinile credincioşilor”.

La fel ca şi Fraţii Musulmani, cu al lor Partid al Libertăţii şi Justiţiei,  Al Qaradawi s-a declarat un susţinător al democraţiei, dar numai atâta vreme cât îi va aduce la putere pe Fraţi, dar mai ales va conduce la introducerea Shariei.

Aceste puncte de vedere nu sunt considerate drept extremiste nici în Egipt, nici în restul lumii arabe, unde prestigiul Fraţilor Musulmani şi al şcolii de gândire islamice care îşi are originea la Universitatea din Cairo este neegalat. Dimpotrivă, este gândirea curentă, general acceptată şi de aceea ceea ce se va întâmpla în Egipt va fi privit drept un model de a fi copiat şi emulat în tot spaţiul islamic, din Maroc până în Indonezia. Singura provocare faţă de doctrina islamistă dominantă reprezentată de Fraţii Musulmani/Al-Qaradawi vine din partea unui curent încă şi mai radical, salafismul, reprezentat în Egipt de partidul Al-Nur, care a obţinut 24,4% din voturi. Al-Nur provine din mişcarea Chemarea Salafistă, creată în anii  ’70 de studenţii de la Universitatea din Alexandria, care au refuzat să se înscrie în rândurile Fraţilor Musulmani atunci când aceştia au renunţat public la lupta armată împotriva regimului secular de la Cairo.

Alternativa la dictatura lui Mubarak nu este, aşadar, o democraţie de tip occidental ci un stat islamic condus după sharia. Singura întrebare este dacă Egiptul va arăta mai mult ca Arabia Saudită sau mai mult ca Afganistanul.   „

Acest articol trebuie citit, dupa parerea mea, impreuna cu un editorial recent al D-lui Cristian Preda – aici. Iata ce arata, printre altele, Dl Preda, legat de acest subiect, dar si de primul articol citat:

„În ultimele zile, am avut – la Paris și la Bruxelles – mai multe întâlniri cu ambasadori ai țărilor din bazinul mediteraneean, împreună cu diplomați din țările occidentale, ca și cu colegi din PPE.
În miezul dialogului s-a aflat situația din Europa și respectiv din vecinătatea sa sudică.
Din discuții a reieșit destul de clar că există în acest moment două frici majore. Prima este legată de ceea ce multă lume numește Primăvara arabă. Nu e o expresie acceptată peste tot. În Israel, dar și într-o țară precum Algeria, răsturnările de regim din nordul Africii sunt privite cu multă reținere, fie pentru că sunt văzute ca o amenințare la stabilitatea regiunii, fie pentru că referințele la evoluții similare din anii 90 produc mai degrabă panică decât speranță. Dincolo de diferențele de percepție, există totuși o teamă comună. E teama că islamul politic și democrația nu pot conviețui. Nu mai e vorba despre o ficțiune. Fiindcă la Tunis și Rabat, iar mâine – foarte probabil – în Egipt și Libia – guvernele sunt dirijate de forțe politice care se revendică de la islamul politic și își spun moderate.
A doua teamă privește Europa. Ea e răspândită nu doar pe “bătrânul continent” sau în America și Asia, ci și în toate țările din jurul Mediteranei. E teama că actuala criză economică din UE va duce la o criză politică majoră. Frica de colaps, de haos, de conflict. Cu alte cuvinte: nu numai modelul economic european e pus sub semnul întrebării, ci și modelul politic dezvoltat de o jumătate de secol încoace.
Aceste două frici se întâlnesc. Unii spun că ele se alimentează reciproc. Cel mai interesant ar fi să descoperim că au și cauze comune.”

Dar, apropo de primul articol citat, va recomand sa cititi si acest scurt editorial al D-lui Preda – aici.

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

Dar, in final, v-as ruga sa cititi si acest articol, pe care l-am scris inca din 10 martie (!!) 2011 si in care anticipam evolutiile si reactiile de acum:

Complicata situatie din Nordul Africii…

Iata ce aratam, printre altele, atunci:

„[…]Lucrurile sunt inca foarte tulburi…Pentru ca nu poti sa stii ce va iesi pana la urma din toata chestia asta. Conflictele religioase din Egipt nu mi se par de bun augur. Problema este daca aceste tari sunt pregatite pentru instituirea unui regim democratic. Daca oamenii s-au revoltat numai din pricina saraciei, asta nu inseamna ca au si idealuri democratice cu totii. Nu contest faptul ca ar exista si oameni din aceste tari care sa doreasca democratia, dar asta nu inseamna ca toti o doresc si nici nu stim cat de multi sunt cei care o doresc cu adevarat. Gradul de imprevizibilitate pe care il degaja intreaga situatie mi se pare evident. Chiar si in conditiile rasturnarii de la putere, in Libia, a lui Gaddafi nu poti sa stii ce va urma si nu este exclus ca si Gaddafi sa aiba dreptate in privinta Al Qaida. […]

Dar daca ne referim la aceste state din Nordul Africii, unde, iata, evenimentele sunt in curs de desfasurare, spuneam ca nu se poate sa nu te intrebi daca cetatenii acestor state, sarace, au si cultura politica de a accepta democratia de tip Occidental impreuna cu Drepturile Fundamentale ale Omului, care se opun Shariei. Pentru ca este vorba de o cu totul alta cultura decat cea euro-atlantica, desi influentata de Europa, datorita pozitionarii geografice apropiate. Observam ca toate aceste revolutii, hai sa le zicem asa, s-au desfasurat pe cuprinsul vechiului mare Califat Arab. De observat, din aceasta cauza, si repeziciunea cu care s-au extins  din Tunisia si pana in Yemen dar si pentru faptul, caracteristic, ca un eveniment important intr-un stat din lumea araba are un ecou profund si mare in toata aceasta lume. Insa toate aceste framantari pot ramane la stadiul de embrion mort, daca nu vor exista in lumea araba si forte politice progresiste, suficient de puternice si cu o adanca penetrare sociala, care sa sustina transformarile democratice si sa actioneze impotriva derapajelor constituite din conflicte religioase, asa cum vedem ca se intampla zilele acestea in Egipt. Pentru ca Sharia nu poate fi compatibila cu o organizare de stat democrat, in acceptiunea euro-atlantica a acestui termen. Iar lumea musulmana este o lume profund religioasa. Sentimentul religiozitatii este trait intens si emotional de omul musulman, desi el doreste modernitatea, doreste comunicarea cu alte culturi, dar aceasta comunicare si modernitate sunt vazute de catre el prin prisma religiei sale. Dupa parerea mea, acesti oameni, marea lor majoritate, nu sunt pregatiti pentru o viziune laica asupra lumii. Dar, pe de alta parte, pentru a inova in lumea islamica ai nevoie de lideri mari. Au existat astfel de oameni si ma gandesc la un Kemal Ataturk, in Turcia, sau la un Nasser, in Egipt, care a si reusit, pentru putina vreme si intr-o oarecare masura, sa unifice lumea araba – vezi aici si aici, insa influenta sa, de lider pan-arab, a fost mare si nu e de mirare ca si acum multi arabi il considera un lider de anvergura pe care lumea araba l-a avut. Fara lideri puternici, care sa sustina proiectul democratiei in statele arabe, tare mi-e teama ca aceste revolutii nu vor reusi… Iar un haos in aceasta zona in mod clar ca nu este de dorit. Doamne fereste, ar fi si periculos. […]”