Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre prietenie…

Ma tot uitam ce s-a mai publicat prin WordPress si am dat peste o postare interesanta a unei tinere din Republica Moldova, daca nu ma insel, pe nume Oliandra. Ea afirma ca „prietenia, ca si concept, este pe cale de disparitie„, argumentand acest lucru. Sunt foarte interesante argumentarile si ceea ce mi-a atras atentia e ca sunt facute la modul foarte clar, punct cu punct, matematic. Insa tanara autoare nu spune ce inseamna pentru ea o prietenie adevarata… Sau cum s-ar putea defini acest concept de prietenie adevarata? Iar daca o prietenie adevarata ar fi tot una cu o prietenie sincera, atunci in ce masura si in ce conditii sinceritatea poate fi perfecta? Caci daca, in acest caz, sinceritatea nu e perfecta, atunci nici prietenia n-ar putea fi adevarata… Stateam si ma gandeam la ultimul argument pe care il da Oliandra… Istoria ne demonstreaza ca Bogatul cu Saracul n-au prea fost prieteni niciodata. Chiar deloc. Oliandra spune: „Nu zic conturi în bancă și multe zerouri, deoarece tind să cred că nu ne-am stricat atât de tare”. In general vorbind, s-ar putea aduce argumente ca ne-am stricat chiar atat de tare. Atata vreme cat am cultivat in societate egoismul si placerea iar individul se gandeste sa aiba numai el cat mai multi bani, sa traiasca numai el bine, fara sa-i pese de ceilalti, fara sa incerce sa faca ceva pentru ajutorarea celor aflati in nevoi crude, s-ar putea concluziona ca ne-am stricat atat de tare. Nu? Poate ca si sentimentele de care suntem capabili s-au uscat, ca sa zic asa. Poate ca traim foarte intens intr-un mod foarte interesat si lasam interesul sa ne guverneze. Cunostiintele, prieteniile le lasam pentru distractii si barfe pentru ca, de fapt, nu ne intereseaza prea mult. Te pot interesa mai mult, spre exemplu, cariera, banii, pozitia sociala, afirmarea profesionala si multe alte lucruri de genul asta. Si atunci te gandesti mai putin la cultivarea unei adevarate prietenii. Dupa parerea mea, nu poti fi prieten chiar cu oricine. Exista un anumit „chimism”, ca sa zic asa, intr-o prietenie. Spre exemplu sentimentul de atasament reciproc ce leaga doua persoane depinde de caracterul acestora, de felul lor de a fi, de a vedea lucrurile, etc. Cu alte cuvinte, ar trebui sa existe afinitati de acest ordin intre doua persoane pentru a avea loc atasamentul reciproc. Daca e ceva contrar in tine insuti, atunci… ar trebui sa poti trece peste acel ceva. Sunt, spre exemplu, oameni care nu te impresioneaza cu nimic. Dar pot fi oameni care sa te impresioneze adanc si sa-ti lase o amintire plina de stima si admiratie. Poate fi vorba de tinuta intelectuala, de ideile pe care omul respectiv le are, de eruditia de care da dovada. Nici chestia cu prietenii din copilarie, de pe bancile scolii nu tine… Una e prietenia la varsta scolii primare si alta prietenia la o varsta adulta. Daca, spre exemplu, ai avut un prieten in copilarie care era golan, dar acum tu ai terminat o facultate, esti un om citit, frecventezi concerte de muzica simfonica, iar acela tot derbedeu a ramas, ai mai putea fi prieten cu el? Ca ai golanit si tu, in copilarie, cu el si cu multi altii, e cu totul altceva. Aceasta stare nu e necesar sa dainuiasca, ca si cum totul sa ramana neschimbat. In general vorbind, in viata lucrurile se schimba. Ca poti arata bunavointa fata de el, totusi nu e prietenie. Nu e vorba numai de incredere, desi increderea (adica daca poti avea incredere in persoana respectiva) joaca un rol insemnat. Insa se intampla uneori in viata sa intalnesti un om cu care sa te intelegi de la bun inceput foarte bine. Practic, sa nu existe niciun fel de bariera intre tine si el. Comunicarea sa decurga excelent. Unii vorbesc si de compatibilitatile intre zodii. Cand se intampla un astfel de fenomen nici nu mai iti pui problema increderii in persoana respectiva. E ca si cum problema asta nu ar mai avea sens. Daca pui problema increderii, atunci da-mi voie sa te intreb: tu cum pornesti intr-o relatie de prietenie – cu incredere sau cu neincredere? Caci daca tu insuti pornesti din start cu neincredere intr-o prietenie, deoarece frica de a fi tradat este mai mare, atunci cum poti sa-i pretinzi celuilalt incredere? Poti s-o faci, dar ai da dovada de fatarnicie… Si in dragoste, cand se ajunge la dovezi de incredere, se mai poate vorbi, oare, de dragoste? Poate de gelozie… Dar, in general vorbind, dovezile de incredere pe care cineva i le pretinde persoanei iubite distrug sentimentul de dragoste. Vrei dovezi, dragostea trece pe locul doi. Dovezile ajung pe primul loc si, in consecinta, devin mai importante decat dragostea.

Ion Luca Caragiale

Image via Wikipedia

E un proverb pe care toata lumea il cunoaste si probabil, din aceasta cauza, toata lumea a ajuns sa gandeasca asa: „Prietenul la nevoie se cunoaste”. Totusi, parca ceva nu e in regula… Nu ca proverbul n-ar avea miezul lui de adevar, dar depinde cum e interpretat. Daca ma ajuta imi e prieten. Nu-mi e prieten daca nu ma ajuta. Dar s-ar putea intampla sa nu poata sa te ajute. Atunci legi prietenia de interesele tale personale. E ca si cum ai spune ca prietenia trebuie sa fie in conformitate cu interesul tau personal. Nu e in conformitate cu interesul tau, atunci nu e prietenie. E in regula sa interpretam in felul asta acest proverb…? Sa nu uitam totusi ca si prietenul poate avea interesele lui, care nu trebuie sa concorde intotdeauna cu interesele tale. Asa apare prietenia din interes. Problema ar fi cat de sincera e o astfel de prietenie? Cat de adevarata? Pentru ca, in cazul acesta, dispare interesul, dispare si prietenia… Felul asta al romanului de a vedea lucrurile nu mi se pare a fi foarte bun…: „il angajez pe Y ca e fiul lui Z. X care mi-e prieten pentru ca m-a ajutat in doua, trei afaceri m-a rugat foarte mult; are si o pozitie buna la minister… nu pot sa stric prietenia cu el. Trebuie sa-i dau un post ca lumea, hai ca-l pun director sau sef de departament, ca pe urma asta, X, nu-mi mai da contracte.” Si uite asa se creaza lantul slabiciunilor, vorba lui Caragiale, in care prieteniile interesate fac legea. Adica oamenii de „incredere”. Ca doar prietenul la „nevoie” se cunoaste… Si uite asa intr-o functie de conducere nu ajunge unul capabil, ci Y pentru ca l-a rugat prietenul X sa-l „ajute”. „Cum sa nu-i dau contractul, ca e de-al nostru, din partid, om de incredere, prieten de nadejde al partidului, face si el o sala de sport, un teren de fotbal in panta, o reabilitare de drum judetean, mananca si gura lui ceva. Si apoi e prieten cu… Care e prieten si cu mine. Pai, hai dom’ne sa-l ajutam si pe baiatu’ asta, e tanar, vrea si el sa se insoare, trebuie sa porneasca si el cumva in viata! „.

Tot soiul de prietenii, ce sa-i faci…

Iata si aici o parere interesanta…

Reclame

septembrie 13, 2011 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: