Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Hai sa vedem cum stam si noi…

Scriam in postarea trecuta de China. Dar noi cum stam ? Iata doua articole din Romania Libera, care mi-au atras atentia:

Creşterea economică: riscul întoarcerii în 2009!

de ILIE SERBANESCU

Dupa ce citesti un astfel de articol nu se poate sa nu te intrebi: am iesit din recesiune, revine criza economica? Ilie Serbanescu este de parere ca s-ar putea sa revina…

„Acum, când în sfârşit datele statistice au evidenţiat ieşirea tehnică din recesiune, poate cineva ia aminte la ceea ce semnatarul acestor rânduri se străduieşte de luni de zile să aducă în atenţie: anume că nu revenirea pe creştere este importantă, ci altceva, respectiv ce fel de creştere economică se produce! Pentru că, pur şi simplu, dacă se revine la o creştere cu acelaşi conţinut ca înaintea recesiunii, în nici doi ani România se întoarce din nou în prag de 2009, adică atunci când a constatat că situaţia nesustenabilă o obligă la ajustări de salarii, de pensii, de programe sociale sau (şi) la majorări de impozite.

Un nou val de austeritate ar fi terminător pentru România şi trebuie evitat cu orice preţ, chiar dacă acest preţ este descurajarea acum, la ieşirea tehnică din recesiune, a creşterii economice în caz că aceasta are acelaşi conţinut cu cea de dinaintea recesiunii. Riscul aceleiaşi creşteri economice de dinainte de 2009 este imens pentru că articulaţia economică a rămas aceeaşi. Şi, tocmai de aceea, trebuie exclusă orice încurajare a tipului de creştere economică anterioară pentru că ar însemna nimic altceva decât gaz peste foc! Dimpotrivă, politicile economice trebuie să folosească prilejul pentru a urmări schimbarea articulaţiilor economice spre a se putea spera că, treptat, treptat, se va obţine alt tip de creştere economică.”

Este vorba de cresterea bazata pe consum, un model la care ar trebui renuntat si inlocuit cu cresterea bazata pe productie. Insa ceea ce nu spune reputatul analist este daca in mod practic este posibil ca sa avem in Romania o crestere pe seama productiei si nu a consumului. Domnia sa ne vorbeste numai de consecintele unei cresteri economice bazata pe consum.

„Or, ce se constată?! Mediul de afaceri cere în continuare măsuri de relansare economică, aceleaşi reclamate şi în condiţiile recesiunii, şi pe care le consideră şi mai necesare acum, după consemnarea ieşirii din recesiune. Şi se plânge amarnic că Guvernul nu are un plan serios în acest sens. Având însă în vedere că, la o analiză la bani mărunţi, ar fi vorba de o stimulare a consumului, şi nu de o schimbare a articulaţiilor economiei spre a se putea obţine o creştere economică cu alt conţinut, mai bine că un plan guvernamental de relansare economică nici nu există!

Şi iată de ce! Un calcul simplu ne arată ce se întâmplă într-o economie, precum cea din România, unde consumul domină PIB-ul cu o pondere disproporţionată de circa 70%. Partea din PIB legată de producţie este atât de mică încât, oricât ar creşte, nu poate trage spre creştere întreg PIB-ul. Desigur, în cazul părţii legate de consum, lucrurile stau invers. Cererile de stimulare a consumului ar apărea deci pe deplin justificate. Dar atenţie! Pentru a se obţine o creştere de circa 4% la nivelul PIB-ului – adică o creştere de genul celor prevăzute pentru România în 2012 sau în 2013 -, ar fi nevoie de o creştere cu 13% (greu de realizat) a componentei legate de producţie, dar de una de numai 5,7% (uşor de realizat) a componentei legate de consum.

Din cauza structurii menţionate a PIB-ului, este de peste două ori mai uşor să obţii creştere economică pe seama consumului decât pe seama producţiei. Dar, după un singur an de creştere cu 4% a PIB pe seama consumului, ponderea acestuia din urmă în PIB creşte la 71,2% şi ajunge şi mai greu finanţabilă. Situaţia redevine de fapt nesustenabilă. Şi aceasta, chiar dacă, să zicem, că în urma programului de austeritate 2009-2010, devenise între timp sustenabilă. În asemenea condiţii, este cu totul nerealist a se mai face prognoze de 4% creştere anuală pentru câţiva ani la rând, deoarece, după numai doi ani, se va constata că efortul de ajustare a fost făcut degeaba şi că situaţia din economie se va fi întors deja în prag de 2009 şi un nou val de austeritate va trebui declanşat. Dacă se vor obţine creşteri economice de 3-4% pe bază de creştere a consumului, acesta din urmă va fi sărit în PIB la ponderi şi mai ridicate decât în prezent şi tăierile din 2009-2010 vor trebui din nou operate. Altfel spus, după un eventual reviriment al consumului în 2011-2012, prognozele de creştere economică începând chiar din 2013 sunt inutile, pentru că, între timp, consumul va fi devenit din nou nefinanţabil şi va trebui blocat. Iar creşterea economică pe care a indus-o va trebui din nou dată înapoi!”

Si ar fi trebuit sa ne spuna si cum s-ar putea realiza o crestere bazata pe productie, nu pe consum. Chiar domnia sa recunoaste ca e greu. Eu ajung sa ma intreb daca e posibil asa ceva. Iar daca nu e posibila, sau e greu posibila o crestere bazata pe productie, atunci una pe consum, dar iata ce se intampla: devine, in numai doi ani, nesustenabila si greu finantabila. Pai si atunci cum s-o finantezi, daca nu tot prin acumulare de datorii, ca sa poata sa creasca PIB-ul. Tot cu ajutorul poate al  FMI, sau gresesc…? Sistemul asta te obliga sa te indatorezi la banci din ce in ce mai mult. Iar daca vorbim de o dezvoltare bazata pe productie, atunci as vrea sa vad si eu aici la noi investitii pentru ca sa se construiasca fabrici, uzine, pentru ca sa poti produce, ca altfel cum crestere bazata pe productie? Dar daca structura PIB-ului este de asa maniera constituita astfel incat consumul sa aiba o pondere cu adevarat disproportionata de 70%, cum poate fi, repet, posibila o crestere bazata pe productie? Cam imi vine sa spun ca nu se poate si ca o noua indatorare la banci e iminenta. Sau altfel cum?

Dar iata si un alt articol din acelasi cotidian, dar de data asta despre politica externa. Basescu e criticat in presa pentru ca nu s-a dus la Varsovia.

Traian Băsescu, între Obama şi Smirnov

de RUXANDRA PAUL

Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard

„Scurt prilej de veselie am avut cu Deveselu nostru! De parcă scutul n-ar intra în funcţiune în 2015. Turneul european al preşedintelui Obama ne-a lăsat un gust amar nouă, românilor. Bilanţul? Au fost două summit-uri şi România nu a participat la nici unul: la Deauville nu ne-au chemat ei, la Varşovia nu ne-am dus noi. Iar în România preşedintele Obama nu a venit. Sigur, ne-am mândrit că rochia prinţesei Kate a fost cusută în Ferentari, dar aceasta nu ne ajută prea mult. Ridicarea vizelor pentru SUA a fost promisă Bulgariei şi Poloniei, nu României.

Vă mai amintiţi de vizitele lui George W. Bush în România? Ce curcubeu la Bucureşti, ce discursuri pe plajă la Neptun! Şi ce impresionat a fost preşedintele Bush de îngheţata românească, de frumuseţea doamnei Maria Băsescu şi de brevetul de căpitan al preşedintelui României, căruia îi spunea „my friend”!”

Interesante sunt aceste trei puncte:

„Boicotarea summiturilor este o strategie costisitoare deoarece în diplomaţie e deseori ca la fotbal: neprezentarea la meci înseamnă înfrângere cu 3-0, ba chiar mai rău în cazul autoexcluderii din viaţa politică internaţională. De ce?

1. S-ar putea ca nici să nu ni se simtă lipsa, adică să fie o „eroare diplomatică” (cf. „New York Times”) sau, mai pe româneşte, să ne supărăm ca văcarul pe sat;

2. Kosovo, Transnistria şi alte „entităţi” similare vor fi acolo, conectate, prezente, vizibile, adică ele vor conta – absenţii, nu;

3. Dacă optează pentru izolare, România pierde tematica majoră a dialogului internaţional şi oportunităţile relaţionale ale unui summit.”

Concluzia este ca:

„Desigur, prietenia tradiţională cu poporul sârb e importantă, dar până la urmă fiecare îşi vede de propriile sale „entităţi”. Pe scurt, participarea României la „summitul Obama” de la Varşovia era necesară.

Există summituri şi summituri. La Deauville, de pildă, compania nedorită a lui Atifete Jahjaga sau Igor Smirnov nu ar mai fost o ameninţare, cei doi domni neavând acces la reuniune. Din păcate, nici România nu e invitată la summitul primelor 8 state industrializate ale lumii, admiterea în G8 făcându-se pe criterii de eficienţă economică şi forţă militară. Şi, oricum, nici la Deauville n-am fi scăpat de Sarkozy!…

Tema turneului european al preşedintelui Obama a fost intensificarea parteneriatului transatlantic. La Varşovia s-a analizat cooperarea în domeniile apărării, energiei şi promovării democraţiei. Polonia îşi consolidează poziţia de lider regional pe toate aceste dimensiuni. Oare va putea România să recupereze?”

Adevarul e ca nu putini au fost care au sarit sa-l critice pe Basescu pentru gestul de a nu merge la Varsovia, pentru ca acolo a fost invitata si Kosovo, tara ce nu e recunoscuta de Romania. Acuma vad ca si presa il ia in colimator si-l critica din rasputeri. Stiu ca de la prietenii simpatizanti ai Opozitiei o sa-mi iau portia de injuraturi, dar eu pun o intrebare: oare a gresit Basescu? Corina Cretu, spre exemplu, ii reprosa lui Basescu lipsa de coerenta. Basescu, in acest caz, nu se poate spune ca a gresit, ci mai degraba ca a actionat standard: Romania nu recunoaste Kosovo, care a fost invitata la summitul de la Varsovia; drept consecinta Romania nu va fi prezenta la acest summit. Printr-o astfel de abordare Basescu nici nu a jignit partea americana cu ceva sau alte state, ci pur si simplu a abordat o atitudine standard. In definitiv si la urma urmei de ce trebuie ca Romania  sa fie o prezenta cu o participare activa la astfel de summituri, unde participa si Obama, dar o prezenta cu capul plecat? Ar fi fost o lipsa de demnitate pentru noi ca sa participam la acest summit, de vreme ce ne situam, in cazul Kosovo, pe o pozitie contrara cu Statele Unite (care a recunoscut prima Kosovo). Adevarul e ca nu putem sta la aceeasi masa cu cei pe care nu-i recunoastem, iar treaba asta exista in uzantele diplomatice. Si nu recunoastem Kosovo din motive foarte bine intemeiate. Adevarul e ca nici altii nu au participat, tot pe motive similare. „Oare  v-a putea Romania sa recupereze?”. Ce anume sa recupereze? Iar faptul ca nu ai participat la un summit nu inseamna neaparat ca te izolezi sau ca duci o politica de izolare, sau ca optezi pentru izolare. Prezenta noastra acolo ar fi desconsiderat relatia noastra de prietenie cu Serbia si ar fi insemnat o lipsa de demnitate, dupa cum am aratat mai sus. Nu e vorba despre demnitatea lui Basescu, ci despre demnitatea noastra, ca tara! Cel putin Basescu nu a scaldat-o, ramanand consecvent unei anumite linii politice. Pe de alta parte eu cred ca acest gest a mai imbunat, ca sa zic asa, Rusia, dar nu asta mi se pare important. Ci mi se pare important faptul ca am aratat Serbiei ca Romania este un partener politic stabil si serios, care nu-si schimba atitudinea de pe o zi pe alta. Iar Serbia are nevoie de un astfel de partener si de sustinere inclusiv morala pentru a se integra in Uniunea Europeana. Prietenia cu Serbia nu se poate da pe un summit, din care, daca am fi participat, nu stiu cat am fi fost de castigati. Si nu numai Serbiei am aratat ca suntem seriosi si consecventi, asta e limpede. Mai bine asa, decat s-o fi scaldat si sa fi stat cu dosul in doua luntre, cum am facut deseori si nu ne-a fost, pana la urma, mai bine. Toata aceasta supusenie –  Romania ar fi trebuit sa mearga la Varsovia pentru ca acolo a mers si Obama – sincer, nu-mi place. Si nici nu cred ca trebuie sa ne caciulim atata pentru ridicarea vizelor de plecare in SUA. Si nici nu reiese ca neparticiparea la summit a fost o infrangere cu 3-0. Ce spune un ziar, fie el si de mare prestigiu precum The New York Times, nu este intotdeauna relevant. Oricine e liber sa comenteze, fara indoiala. Dar asta nu inseamna ca orice comentariu este si relevant pentru politica externa a unei tari. Si in niciun caz absenta noastra de la Varsovia nu cred ca a afectat prietenia noastra cu SUA si colaborarile pe linie de aparare si nu numai. Motivul neparticiparii era Kosovo, nu SUA.  Iar Romania are tot dreptul, ca stat suveran, sa-si faca in mod liber agenda de politica externa.

Kosovo nu reprezinta un factor de stabilitate in Balcani. Am citit pe blogul Corinei Cretu, in postarea evidentiata mai sus, un comentariu foarte bun al lui razvanrinder ce spune, printre altele, ca : „Acesta (Kosovo, n.m) este un pseudo-stat creat de catre SUA din motive care deocamdata scapa opiniei publice internationale. Poate ca e mai bine ca Basescu de data asta nu s-a dus.”. Si eu cred la fel. Pentru ca nu e foarte clar de ce a fost creat acest Kosovo acolo. Evident, se stie la anumite niveluri. Noi nu stim. Dar modelul kosovar, sa nu uitam, este invocat de Laszlo Tokes pentru Tinutul Secuiesc. Iar secesiunea pe criterii etnice nu poate fi sprijinita de Romania, cauza principala pentru care Romania nici nu a recunoscut Kosovo. Deoarece Kosovo este simbolul unui astfel de model secesionist, de dezmembrare a unui stat, de subminare a unui stat. Iata de ce spun si eu: mai bine ca nu s-a dus. Iar daca a picat ca o pilula amara Washington-ului, cu atat mai bine. Trece!

Reclame

iunie 1, 2011 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: