Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Declaratiile domnului Lazaroiu despre partidele politice

Iata ce am citit pe Hotnews:

Sebastian Lazaroiu: Votul uninominal a slabit partidele, incurajeaza migratia politica. UDMR e o formatiune tolerata, constituita foarte ciudat. Un nou partid, cum ar fi cel al lui Dan Diaconescu, ar fi un punct vulnerabil

Am gasit Legea partidelor politice pe site-ul Camerei Deputatilor. Dar nu despre asta as vrea sa vorbesc acum. In articolul din Hotnews este o remarca a D-lui Lazaroiu pe care as dori s-o comentez:

„Potrivit acestuia, daca s-ar face o alta formatiune acum, cum ar fi cea a lui Dan Diaconescu, „acesta ar fi punctul vulnerabil, nimeni nu mai vrea un alt partid acum”: „Ar fi atacat in instanta imediat daca s-ar vrea doar un ONG care sa se poarte ca un partid politic. UDMR este tolerat, el a facut multe servicii si are un electorat stabil al sau, sigur, pe criterii etnice. Dar, dupa 20 de ani, se simte nevoia unui nou partid pe scena politica. De fapt, a unui nou mod de a face politica. Lumea intelege ca partidele actuale s-au constituit prost, sunt ca niste case care au fundatia subreda si tot ce s-a construit peste, deja nu mai conteaza. Cam toate partidele existente au fost facute de sus in jos, nu de jos in sus, ele nu au aparut ca o nevoie. De pilda, PD a aparut din nevoia de diversificare a FSN, s-a rupt si au aparut un FSN mai reformist, mai spalat si FDSN-ul lui Iliescu, care era conservator. A fost o cearta la varf, nu a fost o cearta la baza”.”

Deci spune ca partidele au aparut de sus in jos si nu de jos in sus, si nu ca o nevoie. Dar adauga faptul ca: „De pilda, PD a aparut din nevoia de diversificare a FSN, s-a rupt si au aparut un FSN mai reformist, mai spalat si FDSN-ul lui Iliescu, care era conservator. A fost o cearta la varf, nu a fost o cearta la baza”. Deci a existat o nevoie, aceea de diversificare a FSN, lucru care a condus la aparitia PD, „mai spalat”, in viziunea D-lui Lazaroiu, decat conservatorii lui Ion Iliescu. Deci o „nevoie” tot a existat. Pe de alta parte, daca nu ar fi existat acea „nevoie” atunci de ce unii din vechiul FSN s-ar fi indreptat catre noua formatiune politica constituita?

Insa aici avem de a face cu doua notiuni si anume: ” Cam toate partidele existente au fost facute de sus in jos”. Si, cea de a doua: „ele nu au aparut ca o nevoie”. Pe langa faptul ca termenii nu sunt clari (spre exemplu ce inseamna „de sus in jos” sau de „jos in sus” ?) trebuie precizat ca in Istoria partidelor politice nu intotdeauna un partid sau mai multe partide s-au format de la baza, intelegand prin asta poporul sau votul popular. Un exemplu in acest sens il reprezinta vestitele partide britanice Tory si Whig! Iata ce spune Wikipedia despre Whig (dar si despre Tory!):

„The Whigs were a party in the Parliament of England, Parliament of Great Britain, and Parliament of the United Kingdom, who contested power with the rival Tories from the 1680s to the 1850s. The Whigs’ origin lay in constitutional monarchism and opposition to absolute rule. Both parties began as loose groupings or tendencies, but became quite formal by 1784, with the ascension of Charles James Fox as the leader of a reconstituted „Whig” party ranged against the governing party of the new „Tories” under William Pitt the Younger. Both parties were founded on rich politicians, more than on popular votes; there were elections to the House of Commons, but a small number of men controlled most of the voters.” (subl.mea)

Deci nu votul popular, nu poporul, nu baza a format , fondat aceste partide, ci politicieni bogati! Desi au fost alegeri in Camera Comunelor, cu toate acestea un mic numar de oameni au controlat marea majoritate a alegatorilor!! Deci cam asa au fost zorii democratiei in Marea Britanie… Dar lucrurile nu trebuie privite cu usurinta… Hai sa patrundem putin, citind si ce ne spune Wikipedia, in atmosfera conservatorismului britanic, ca sa-l intelegem nitel mai bine. Si sa luam o mare personalitate britanica a acelor ani… Sa zicem, sa zicem… Sir Robert Walpole! 🙂

Sir Robert Walpole

Sir Robert Walpole era fruntasul partidului Whig. A fost Prim Ministru si a incurajat dezvoltarea comertului si a industriei. (Deci nu a privatizat/desfiintat obiective industriale, nu a facut din Anglia o piata de desfacere pentru produsele straine… 😉 ) In timpul sau s-au facut eforturi pentru sporirea stapanirilor coloniale si s-a intensificat comertul cu sclavi (astea erau vremurile…). Tot in timpul sau – constituirea sistemului cabinetului ministerial, iar Parlamentul a capatat formele definitive de organizare. Dar interesant este cat timp a fost Sir Robert Walpole Prim Ministru…: 4 April 1721 – 11 February 1742… Asta inseamna 21 de ani!!! (Cred ca trebuie precizat ca Anglia se unise cu Scotia la 1 mai 1707 sub numele de Marea Britanie, deci in timpul domniei Reginei Ana – 1702-1714). Eu stau si contemplu ce stabilitate politica – 21 de ani premier! Sigur, altele erau vremurile, dar totusi… Dupa 3 ani omul a murit, la 1745, deci… se poate spune ca a fost, de cand a devenit premier, pe viata in aceasta functie. Dar a si facut lucruri importante pentru dezvoltarea economica a Marii Britanii. Asta e important! Si subliniez: n-a stat, a facut ceva!

Putem sa ne gandim si la cea de-a doua problema: „aparitia ca o nevoie”. Partidele apar intr-un anumit context istoric. Iar acest context istoric determina aparitia unor partide. Aceste partide – Tory si Whig – au aparut ca o consecinta directa a Revolutiei burgheze din Anglia, inceputa la 1642. Insa cristalizarea celor doua formatiuni politice s-a facut ceva mai tarziu, odata cu Ministerul Cabalei, intre anii 1667-1673. Dar si intr-un context de lupte religioase intre protestanti si catolici. Sa nu uitam ca la 10 iunie 1688, in urma nasterii unui fiu lui Iacob II, nemultumirea fata de politica procatolica a regelui, care parea acum a gasi un succesor, ia mari proportii.  Iar la 30 iunie acelasi an un grup de 7 persoanlitati engleze (dintre whigi si tory) se adreseaza lui Wilhelm de Orania, cerandu-i sa salveze Anglia de „tirania catolica„! In 1701, la 12 iunie avem acel celebru Act of Settlement – reglementarea succesiunii la tron, cand se reafirma obligativitatea confesiunii protestante pentru suveranii britanici. O faza care mi se pare foarte tare este ca ministrii sunt facuti raspunzatori pentru masurile luate de rege! De asemenea, inamovibilitatea judecatorilor.

Sa vedem si un alt partid, de la Stanga esicherului politic… Sa luam, spre exemplu, Partidul Socialist Francez! 🙂 . Si sa vedem ce ne spune Wikipedia:

„After the failure of the Paris commune (1871), power of the French socialist movement was greatly reduced. Its leaders were killed or exiled. France’s first socialist party, the Federation of the Socialist Workers of France, was founded in 1879. It was characterised as „possibilist” because it promoted gradual reforms. Two parties split off from it: in 1882, the French Workers’ Party of Jules Guesde and Paul Lafargue (the son-in-law of Karl Marx), then in 1890 the Revolutionary Socialist Workers’ Party of Jean Allemane. At the same time, the heirs of Louis Auguste Blanqui, a symbol of the French revolutionary tradition, created the Central Revolutionary Committee led by Édouard Vaillant. There were also some declared socialist deputies such as Alexandre Millerand and Jean Jaurès who did not belong to any party.

In 1899, the participation of Millerand in Pierre Waldeck-Rousseau‘s cabinet caused a debate about socialist participation in a „bourgeois government”. Three years later, Jaurès, Allemane and the possibilists founded the possibilist French Socialist Party, which supported participation in government, while Guesde and Vaillant formed the Socialist Party of France, which opposed such co-operation. In 1905, during the Globe Congress, the two groups merged in the French Section of the Workers International (SFIO). Leader of the parliamentary group and director of the party paper L’Humanité, Jaurès was its most influential figure.”

De remarcat ca textul incepe asa: „Dupa esecul Comunei din Paris…”. Aceste cuvinte spun totul despre contextul istoric ce a determinat crearea Partidului Socialist Francez. De observat ca pana in zilele noastre acest partid are in titulatura sa cuvantul socialist, nu social-democrat! Deci el este un partid socialist, nu social-democrat! In legatura cu Comuna din Paris, ar trebui sa intelegem putin cate ceva din traditiile istorico-politice, daca pot sa ma exprim astfel, ale Frantei. Dar intai sa vedem cum s-au desfasurat, pe scurt, evenimentele. La 28 ianuarie 1871 capituleaza Parisul (capitala Frantei fusese asediata – 19 septembrie 1870 – 18 ianuarie 1871 – de catre armata prusiana in urma razboiului franco-prusian – 19iulie 1870 – 26 februarie 1871). Pe 17 februarie Adunarea Nationala il alege pe Jules Grevy presedinte si ii incredinteaza formarea guvernului lui Louis Adolphe Thiers. Pe 18 martie guvernul esueaza sa dezarmeze muncitorimea pariziana care rastoarna dominatia burgheza si instaureaza Comuna din Paris (proclamata oficial la 27 martie). Guvernul Thiers se refugiaza la Versailles pe 19 martie. Dupa care Comuna se extinde rapid in mai toata Franta! Situatie grea pentru Franta care, in urma Tratatului de pace franco-german de la Frankfurt pe Main pierde Alsacia si Lorena de est si plateste 5 milioane de franci-aur, drept despagubiri de razboi! Iar in perioada 21 mai-28 mai vine tragedia interna, cumplita – Saptamana sangeroasa – inabusirea in sange a Comunei din Paris de catre versaillezi. 20.000 de comunarzi ucisi… Pe 29 mai – capitularea ultimului punct intarit al comunarzilor, fortul Vincennet. Iar pe 31 august 1871, L.A. Thiers devine Presedinte al Republicii Franceze…

Insa chestiunea aceasta cu Comuna e mult mai veche la francezi. Poate ca putina lume stie ca in timpul domniei lui Ludovic al VI-lea cel Gros (1108-1137), in anul 1122 a izbucnit o rascoala a orasenilor din Laon, care ucid pe episcop si proclama Comuna. Cum putem demonstra caracterul ateu al miscarii (rascoalei)? Prin faptul ca l-au ucis pe episcop, adica pe un om al Bisericii. Iar la 1128, proclamarea Comunei la Marsilia…

Eu cred ca nu trebuie sa ne jucam cu cuvintele… „de jos in sus”, „de sus in jos”…Or, domnul Lazaroiu cam asta a facut…

Si in acest exemplu se poate vedea destul de clar ca ceea ce a determinat crearea in 1879 a Partidului Muncitoresc Francez (in frunte cu Jules Guesde si Paul Lafargue) in urma Congresului Muncitoresc ce a avut loc la Marsilia a fost tocmai contextul istorico-politic determinat de Comuna din Paris. Iar Stanga politica franceza a inceput sa se impuna ca o forta redutabila.

Am dat aceste exemple tocmai ca sa evidentiez ca nu e corect, dupa parerea mea, sa punem asa problema: „de jos in sus”, nu de „sus in jos” si aparitia unui partid ca o nevoie. Ci trebuie vazut contextul istorico-politic care a determinat aparitia unei formatiuni politice sau a mai multora. Caci un partid apare intr-un context istoric si politic determinat atat de realitatile interne din tara respectiva (la momentul respectiv, desigur), dar poate fi determinat si de realitatile externe cu care tara respectiva interactioneaza si care influenteaza (uneori decisiv) realitatile interne. Altminteri, aparitia unui partid, daca nu ar apare ca o nevoie, adica dintr-o necesitate determinata, ar fi cu totul inexplicabila, adica absurda. Pentru ca efectul este in mod necesar cauzat: este necesar sa existe o cauza, pentru ca sa determine un efect. Daca, spre exemplu, ar fi asa cum spune Dl. Lazaroiu si un partid ar fi desfiintat pentru ca nu respecta regulile, asta nu inseamna ca se desfiinteaza automat si cauzele care au condus la crearea partidului respectiv. Iar daca acestea nu sunt desfiintate, atunci vor cauta sa produca efecte in continuare, obiectiv vorbind. Si vor determina o presiune sociala foarte puternica si o stare de incordare si tensiune in societate. De aceea cauzele trebuie bine analizate, iar partidele mari, serioase, cu linii ideologice clare, ar trebui ca, in urma analizei facute, sa-si imbunatateasca oferta fata de electorat. Poate ca oferta acestora nu a putut satisface cererea, pentru motivul ca nu a fost o oferta foarte buna, lucru ce a contribuit la o stare de fapt actuala nedorita. Si care a condus electoratul sa caute alte orientari politice, cum ar fi Partidul Poporului. Pentru ca o oferta proasta, de proasta calitate poate sa alieneze electoratul, sa-l debusoleze, sa-l faca sa fie expus foarte usor la diverse forme de populism, fara sa stie la ce l-ar putea duce aceste populisme. Ca asta nu i se spune. Si poate ca nici nu e foarte clar la ce ar putea conduce tara, dar in niciun caz spre ceva bun. Dar din ceea ce spune Dl. Lazaroiu razbate o perceptie a faptului ca partidele noastre nu vor sa se imbunatateasca, sa caute sa se perfectioneze, sa caute sa-si imbunatateasca programul, oferta electorala, etc. Asta e un lucru destul de grav. Pentru ca partidele trebuie sa fie constiente, daca pot sa zic asa, ca trebuie sa raspunda exigentelor unei societati in schimbare si care doreste sa se modernizeze. Daca oferta a fost proasta, atunci sa caute sa si-o imbunatateasca, studiind fenomenul politic si social, cauzele, prin prisma propriilor ideologii. Tocmai pentru a recastiga increderea electoratului. Nicio modificare legislativa nu va putea sa faca lucrul acesta – se va modifica totul de forma. Ci doar efortul lor de a intelege corect societatea, nevoile acesteia si ale oamenilor si de a actiona in consecinta: cu oferte mai bune, tocmai pentru a actiona in vederea satisfacerii acestor nevoi si aspiratii ale societatii.

Reclame

aprilie 27, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Sfintele Pasti

Multa bucurie si nadejde sa ne aduca in suflete si in minte acest mare si sfant Praznic al Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos! Multa sanatate sufleteasca si trupeasca! Dar si multa intelepciune la toti!

Sa inviem si noi odata cu Hristos, primind Sfanta Lumina in sufletele noastre!

Cred ca acest mare Praznic este unul deosebit pentru toti romanii. Si in anii trecuti am vazut atatia oameni mergand la biserica si atatea lumanari aprinse. Cred ca este un moment in care ne aducem aminte si ne intoarcem la Dumnezeu, desi poate ca, din pacate, nu toti fac asta, desi poate ca uitam, din pacate, foarte repede un astfel de mare si sfant moment. Dar este momentul care ne arata tuturor, macar o data in an, si celor credinciosi si celor necredinciosi, Lumina si Nadejdea, si e mare lucru!

Multa sanatate la toti!

Luni deschidem vinisorul, sampania, pregatim fripturica si tortul pentru toti ce-si serbeaza numele de Gheorghe! 🙂 Dar sa nu-l uitam, Doamne fereste, intre atatea bunatati, pe Sfantul si Marele Mucenic Gheorghe si sa-l rugam sa se roage pentru noi si sa ne ajute sa biruim cele rele, doar e purtatorul de biruinta, si sa-l mai rugam sa nu se supere prea tare pe noi, ci sa ne priveasca asa, mai cu mila. 🙂

aprilie 23, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , | 2 comentarii

Ceva ce nu-mi place

Traian Basescu a gasit o carenta extrem de mare a Guvernului Boc (Basescu il sustine pe Boc in lupta pentru sefia PDL si este optiunea sa politica in materie de prim-ministru) si anume aceea ca nu a explicat masurile luate. Iata in acest sens ce ne informeaza Mediafax:

Băsescu: Guvernul să-şi rezolve o carenţă „extrem de mare” legat de explicarea măsurilor luate

Ciudat este un lucru: pana acuma cine a impiedicat Guvernul ca sa explice masurile luate? Iar daca, presupunand ca cineva a facut asta, de ce nu ar impiedica Guvernul si de acum inainte ca sa explice masurile. In general, la aceasta dilema, raspunsurile pedelisto-prezidentiale se concentreaza pe televiziunile mogulilor Vantu si Voiculescu. Ei sunt responsabili de faptul ca Guvernul nu-si poate explica masurile luate in fata cetatenilor. Tot altcineva este de vina sau responsabil. Spre exemplu poporul roman este responsabil ca statul nu e performant:

„”Trebuie să înţelegem că nu poate exista stat social înainte de a fi un stat performant.Cum poţi să faci un stat social dacă economia, şi chiar poporul, are performanţe limitate? Mă refer la un lucru simplu: când vom învăţa că trebuie să muncim opt ore, când vom învăţa să nu mai lăsăm trei milioane de hectare nemuncite, că nu vin miniştrii să cultive pământul. Când vom învăţa că decât să stăm la cârciuma satului mai bine mă duc şi bag plugul în hectarul jumătate din spatele casei? Trebuie să ne hotărâm să fim performanţi”, a subliniat Traian Băsescu.” (subl.mea)

Dar dupa care Mediafax arata:

„Şeful statului a arătat că românii trebuie să înţeleagă că nu s-a dorit răul, chiar dacă unele măsuri au fost dureroase temporar, pentru a reduce dependenţa ţării de împrumuturi.

Dacă vom reuşi să îi facem pe români să înţeleagă acest lucru, nu cred că actualele partide care formează majoritatea parlamentară îşi vor pierde susţinerea. Dar vor trebui să explice de ce au făcut ceea ce au făcut (…). Măsurile de austeritate trebuie explicate şi acceptate. Statul nu dă, statul creează oportunităţi„, a afirmat Băsescu.””

 

Deci romanii trebuie sa inteleaga ca nu s-a dorit raul, iar daca vor intelege masurile luate de Guvern, actualele partide care formeaza majoritatea parlamentara nu-si vor pierde sustinerea. Aici e ceva care nu e in regula: de ce nu s-au explicat toate aceste masuri intai, dupa care sa se vina cu transpunerea in practica a acestor masuri? De ce nu s-au explicat pe parcurs aceste masuri, odata cu punerea lor in practica? De ce Basescu vine acum, cand peste 1 an vor fi alegeri, si critica Guvernul pe segmentul de comunicare? Sau si mai concis: de ce se pune mereu carul inaintea boilor? Pentru ca este evident ca masurile luate de Guvern trebuie sa fie si explicate populatiei, vizata de asemenea masuri (taieri de salarii, de pensii, disponibilizari, etc). Pe de alta parte o reforma, in functie de conditiile in care se doreste aplicarea acesteia, poate dura mai mult sau mai putin. Atunci de ce efectuarea reformelor intr-un timp foarte scurt? Boc a si zis mai demult intr-o emisiune televizata ca „noi (adica PDL si coalitia majoritara, n.m) trebuie sa facem acele reforme care trebuiau sa fie facute si nu s-au facut timp de 20 de ani” (citat din memorie). Pai o perioada de 20 de ani poate fi comprimata pentru efectuarea reformelor de care PDL tot vorbeste intr-o perioada de 2 ani?? Este indoielnic faptul ca reforme care ar necesita 20 de ani sa poata fi realizate in numai 2 ani (din 2010, de cand PDL a intrat la guvernare fara PSD si PNL si pana la alegerile din 2012, si asta in conditiile unei majoritati fragile in Parlament). De ce asa? Pentru ca stau si eu si ma intreb: ce pregatiri a facut PDL, partidul cel mai mare din actuala coalitie, pentru reusita acestor reforme de care tot vorbeste? Sau si aici a inregistrat un esec? Pentru ca, stiti cum se spune, „esecul pregatirii, pregatirea esecului” si „esecul nu este fatal, esecul de a schimba poate fi”! Si nu este important numai ceea ce faci, dar si cum faci. Dar… poate ca i-a lipsit si curajul (nu exclud o asemenea ipoteza).

Pe de alta parte Dl. Ponta, pe blogul domniei sale, face harta mafiilor PDL. Uitand esentialul. Care ar fi acela? Dupa parerea mea ar trebui sa mergem mai profund in fondul problemei si nu la ceea ce se vede la suprafata: este vorba despre ceea ce este corect, nu cine este corect. Sper ca Dl. Ponta, daca va citi aceste randuri, sa ma inteleaga bine. Adica daca ceea ce facem, reforma pe care incercam s-o facem, pe care am tot incercat s-o facem de 21 de ani si am si reusit intr-o oarecare masura (destul de slaba) este cea corecta, just masurata, pentru noi, pentru tara noastra. Observati ca am folosit termenul reforma, nu am zis reforma PDL-ului sau reforma PSD-ului, ci reforma. Lucru la care, cred eu, ar trebui sa mediteze si Traian Basescu. Asta ca sa nu degenereze aceasta reforma in razbunari politice si sa nu se mai poata face niciun fel de progres.

Basescu are in felul sau dreptate. Pentru ca mie mi se pare ca de 21 de ani se tot face reforma, dar fara sa se si explice cetatenilor masurile luate. Au fost talk-show-uri infierbantate, demne de o cauza mai buna, au fost explicatii savante, au fost explicatii simple, pe intelesul tuturor. Concluzia era ca asa e bine, ca o sa fie mai bine. Brucan s-a straduit sa dea si un termen (lucru de bun simt, cred eu) si a zis 20 de ani. Iata ca dupa 20 de ani avem criza economica mondiala si aflam ca trebuia facuta o reforma care nici macar nu a fost inceputa. Pe fondul degradarii nivelului de trai al populatiei si al sporirii emigratiei. Pana la urma  nu se prea vad roadele acestei reforme mereu neexplicate si ma refer la acele roade in plan economic care sa aduca bunastare. Mereu neexplicata, pentru cetateanul roman reforma este un mister. Mereu se cauta explicatii in „ultima secunda”, sau nu se dau niciun fel de explicatii. In schimb se promit multe, cum ar fi cresterea salariilor profesorilor cu 50%, lege votata in Parlament (a fost votata intr-o veselie de toate partidele, daca imi aduc bine aminte, nu?) si promulgata de Presedinte. Iar in felul acesta se deschide orizontul indefinit al asteptarii populatiei… Dupa aia ni se spune ca, stai dom’le putin, s-a votat, da… dar nu sunt bani!

Iar romanii trebuie sa inteleaga ca nu s-a dorit raul…

Basescu are in felul sau dreptate: acest „nu s-a dorit raul” este caracteristic tuturor partidelor. Inca din zorii libertatii,in anii de speranta, anii ’90, ni se spunea ca trecerea de la comunism la capitalism nu a mai fost probata nicaieri in lume si nici nu exista un manual care sa ne invete lucrul asta, ucigand orice urma de responsabilitate: fiecare a facut reforma cum s-a priceput mai bine, dupa propria sa viziune, dupa felul in care a vazut fiecare aceasta reforma, ca doar nu a avut cineva manualul fermecat ca sa-l lumineze. Nu s-a dorit raul. Au fost doar eseuri mai mult sau mai putin ratate, ruinandu-se economia. Pe atunci s-au cautat de zor tot felul de explicatii, spre exemplu cum ca mamutii industriali consuma mai mult decat produc, lipsa de eficienta a statului, adica statul nu e un bun manager. Au rasarit marii imbogatiti ai tranzitiei, cei care s-au „adaptat” mai bine „noilor conditii’, care „au inteles mai limpede vremurile”, vrand parca sa arate ca si in Romania se poate, devenind „pilde de urmat” pentru muritorii de rand: iata ca se poate, se poate sa te imbogatesti intr-un timp record! Au rasarit baronii locali ai stangii, stalpi de baza ai partidului in teritoriu, occidentalizati inainte de vreme, capitalisti verosi cu mentalitate comunista. Ca sa aratam Europei ca libera initiativa a prins repede pe taramuri mioritice, ca am ajuns sa avem si noi patronii nostri. Am impresia ca noi intotdeauna am facut ceea ce am facut pentru ca sa aratam, sa aratam altora, sa ne aratam noua insine, dar mai putin pentru noi insine. Pe dinafara vopsit gardul si inauntru leopardul! Ne-au placut hainele frumoase, masinile de lux, fara sa ne uitam inlauntrul nostru, la nevazutul din noi, la felul cum suntem cu adevarat, ca sa vedem unde gresim. E ca si cum un om se considera a fi bun numai pentru ca e imbracat intr-o haina frumoasa, are pantofi de lux, tunsura eleganta. S-a absolutizat imaginea, cosmetizarea realitatii si a societatii. Si nu ne-am mai vazut egoismul, rautatea, lasitatea, frustrarile, mania, lacomia, invidia si nepriceperea…

Basescu are in felul sau dreptate: noi suntem de vina! Numai ca suntem un fel de vinovatii fara vina care cer sa se faca lumina, vorba unui cantec interpretat de Florian Pittis. Numai ca luminita de la capatul tunelului intarzie sa se arate. Din motive inexplicabile. Inca un mister. Chiar si pentru Basescu.  

Acum reforma are alte valente: lupta dintre bine si rau. O lupta care se duce  si pe plan mondial, identificandu-se de cate unii mai multe axe ale raului. Pentru Opozitie, ei sunt reprezentantii binelui, iar actuala Putere este reprezentanta raului. Romanilor incep sa li se serveasca show-uri. Procurorii sunt varful de lance in modernizarea statului, dupa conceptia basescianista. Pe cand Opozitia vede PDL ca fiind o pedelepra. Sunt oameni care spun ca mica coruptie este importanta si trebuie combatuta, altii spun ca marea coruptie trebuie combatuta. Caci coruptie tot trebuie sa fie, ca doar e sarea si piperul tranzitiei, nu? Chestia asta cu pedelepra imi aminteste de un roman celebru al lui Francois Mauriac – Sarutul dat leprosului.

Noi cand ne vom saruta…?

aprilie 19, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Caporalul

Motto 1: PDL nu poate fi condus prin căprărie, n-are nevoie de un caporal”  – Traian Basescu – Presedintele Romaniei

Motto 2: „Dacă mă lăsau în banii mei îi lăsam în banii lor” – Traian Basescu – Presedintele Romaniei

Ceea ce scoate in evidenta acest episod, pe langa limbajul folosit, este faptul ca lui Traian Basescu ii lipseste diplomatia. Nu i-a placut la Blaga faptul ca:

„…unul dintre candidaţi, Blaga, a ţinut să facă public că a avut o întâlnire cu preşedintele şi pe urmă încă una. Mi se pare că, fiind vorba de PDL, nivelul de exigenţă în relaţiile cu mine este puţin mai ridicat din punct de vedere comportamental, nu înţeleg ce avantaj a avut sau de ce consideră că dacă se află că a vorbit cu mine îi creează un avantaj. Nu mi-a plăcut deloc tipul acesta de speculaţie publică şi faptul că sunt folosit în campanie şi cu interpretări de schimbare de susţinere

si:

în spatele ușilor închise Vasile Blaga a susținut pe de o parte că actualul cabinet este unul ineficient, iar pe de altă parte că va avea o relație cu Cotroceniul în formula ”partener vertical, nu slugă””

Dupa care Presedintele a subliniat:

„”Nu mi-a plăcut ca sunt folosit în campanie, nu mi-a plăcut deloc. (…) Eu îi cred pe cei care au probat parteneriatul, iar în acest caz mă refer strict la Emil Boc. (…) Nu mi-am schimbat opţiunea şi nu am motive să-mi schimb partenerul din 2004””

Ca in final sa rosteasca deja celebra replica:

„”PDL nu poate fi condus prin căprărie. N-are nevoie de un caporal,  ci de un președinte”, a mai spus Băsescu.”

Mediafax mai arata ca:

„În momentul în care un jurnalist i-a spus şefului statului că Vasile Blaga este cel care i-a condus campaniile electorale, Băsescu a spus că lui nu i-a condus nimeni niciodată campaniile electorale. „Mie niciodată nu mi-a condus nimeni campaniile. Punct. Cine crede că mie mi-a condus vreo campanie, să demonstreze că poate câştiga cu alt candidat. Unii care pretind că m-au făcut pe mine să câştig n-au câştigat alegerile nici când au candidat ei. Hai s-o lăsăm pe asta cu miturile create pe bani, da?„, a conchis Băsescu.”

Iata aici si aici doua editoriale interesante pe marginea acestui subiect.

Problema nu mai e ca Presedintele ar fi implicat intr-un fel sau altul in campania interna din PDL. Lucrul asta pot sa-l inteleg. Ci felul in care o face, mai exact faptul ca lipsa de diplomatie se remarca de la mare distanta, fiind extrem de vizibila. Pe de alta parte limbajul folosit, care nu are nimic comun cu demnitatea in care se afla – cea de reprezentant al Statului Roman, conferita de inalta functie de Presedinte al Romaniei. Cand nu-i convine de cineva, Basescu pune tot felul de etichete: „caporal, maimutica, imatur”, ca sa dau numai cateva exemple. Sa nu uitam ca sunt pozitii luate in mod public de catre Presedinte – nu e vorba de conversatii intr-un cadru privat! (Intr-un cadru privat mai inteleg ca te poti exprima asa, ca omu’, pozitia insa nu e publica si, in consecinta, nu este oficiala si nu te aude si vede o tara intreaga.). Insa ceea ce ma deranjeaza este faptul ca tot ce a spus Basescu, in mod public, putea sa fie spus de un om oarecare, spre exemplu tinichigiu, sau ospatar, si atunci n-as fi fost mirat nici de limbajul folosit si nici de lipsa de diplomatie. Dar poate ca nici limbajul colorat nu conteaza prea mult, cat lipsa de diplomatie. In primul rand reiese prea limpede ca Boc e sprijinit de Basescu. Prea limpede. Ca buboiul in frunte:

„Bineînţeles, nu mi-am schimbat opţiunea şi nu am motive să-mi schimb partenerul pe care îl am din 2004, Emil Boc„.”

Pe cand celalalt candidat, Vasile Blaga, e un „caprar”, nu un presedinte de partid! Aceasta este mostra de diplomatie pe care Basescu ne-o ofera. Si atunci eu stau si ma intreb, avand dreptul acesta ca cetatean, daca nu cumva ofera mostre similare de diplomatie si in relatiile internationale ale Romaniei. Spre exemplu daca nu cumva i-a zis si lui Nicolas Sarkozy ceva de genul: „Daca ma lasi in banii mei, te las si eu in banii tai!”. 🙂 . Ar fi putut sa pareze foarte usor tentativa lui Blaga de-al „folosi” in campania din partid spunand ceva de genul: „A fost o inabilitate regretabila a domnului Blaga de a face publica o intalnire avuta cu mine. Nu sustin pe niciunul dintre candidati, desi preferintele mele se indreapta spre domnul Boc. Fara indoaiala ca nu accept decat un partener vertical. Din pacate nu inteleg la care „sluga” s-a referit domnul Blaga, dar intentia domniei sale, de a fi vertical si nu sluga, este laudabila.” 🙂 . Nu era oare mai bine asa? Ca sa nu se inteleaga ca-l prefera pe Boc, pentru ca e sluga, ci sa aprecieze ca Blaga nu vrea sa fie asa. Interviul pe care Basescu l-a acordat jurnalistilor, la Covasna, este unul din cele mai slabe din intreaga cariera politica a lui Traian Basescu. Foarte slab! La fel si cu chestiunea ca „Mie niciodata nu mi-a condus nimeni  campaniile. Punct.” si lauda ca numai cu el se poate castiga, caci nu s-a putut demonstra ca se poate castiga cu alt candidat, da la fel de prost. O laudarosenie absolut inabila si neeleganta. Cand putea sa-i replice respectivului jurnalist ca intrebarea nu are nicio legatura cu chestiunea de fata: despre ce discutam? Despre cine i-a condus domniei sale campaniile?Asta era tema de discutie? Basescu a zis: „Unii care pretind că m-au făcut pe mine să câştig n-au câştigat alegerile nici când au candidat ei. „. Dar asta e una, si cu totul altul e faptul ca cel care i-a organziat campania electorala ar fi facut-o foarte bine –  nu exclude, dupa parerea mea, calitatile personale si carisma candidatului. Basescu nu a zis nimic de bine despre Blaga, o alta inabilitate. Ar fi putut aici sa raspunda, spre exemplu: „Domnul Blaga e un bun organizator, un om valoros in partid”, iar in felul acesta, in aceasta interventie publica, nu ar fi parut partinitor fata de Emil Boc, desi e preferinta Presedintelui. Basescu a folosit cel mai nepotrivit cuvant: optiune! Or, domnia sa e Presedinte, nu opteaza, pentru ca nu mai este membru de partid, dar poate, in schimb, avea preferinte. Pentru ca Presedintele Romaniei, constitutional vorbind, nu poate sa aleaga cine va fi viitorul presedinte al PDL, nu alege domnia sa. Preferinte poate avea. Iar din ceea ce a spus rezulta ca el, Basescu, Presedintele Romaniei, alege defapt cine va fi viitorul presedinte al PDL, adica Emil Boc! Mai slab decat atat nici ca se putea…

Actualul Basescu este departe de Basescu cel de alta data… Departe de Presedintele jucator, care juca bine jocul politic, abil in declaratii, punand atunci cand trebuie punctul pe i, cum se spune… Si acum tot jucator a ramas, numai ca joaca prost jocul politic. Sau… poate ca nu joaca deloc prost, doar ni se pare noua… Interesant ce afirma Rodica Ciobanu in editorialul din Gandul:

„Nici reformist, nici moralist, nici om nou, ci vechi pedelist şi fost ministru, înconjurat de alţi „foşti”, Blaga nu ar reuşi să galopeze cu PD-L prin sondaje, dar nici nu i-ar face mai rău. Cu Emil Boc şi preşedinte de partid, şi premier, însă, pedeliştii pot pune cruce speranţelor de creştere electorală. Peste trei ani, mic şi ignorat în opoziţie, PD-L are şanse să ajungă un somnolent azil politic, în care preşedintele se va putea retrage, odată ce îşi va încheia mandatul. Nu va mai avea, atunci, probleme cu controlul, ci cu minţile pensionarilor, captive în minunata lume a lui Gheorghe Flutur, cu pajişti verzi, oiţe scriitoare, greieri risipitori şi premieri-furnicuţe. „

Ehei… cine stie…? Poate chiar asa si trebuie sa se intample

aprilie 18, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Stateam si ma intrebam…

Stateam asa si ma intrebam: baiatul asta, cand va creste mai mare, sustinatorul carui partid politic va fi? Unul de stanga sau unul de dreapta? Dar iata despre ce este vorba:

Mediafax informeaza:

Profesor ameninţat cu bătaia de un elev de liceu: Vezi imaginile înregistrate de un coleg

Baiatul despre care ne vorbeste articolul este elev in clasa a IX-a si a avut media 6 la purtare pe primul semestru datorita multor absente nemotivate. Deci, judecand dupa numarul absentelor, pe baiat nu-l prea intereseaza scoala si nici nu se osteneste cu invatatul, lucru ce pare a fi destul de clar… Dar atunci de ce asa o revolta cand profesorul a vrut sa-i puna nota 2? Privind video observam ca elevul a simulat ca ar vrea sa-l loveasca pe profesor, a facut si un gest ca rastoarna catedra, de nervos ce era. Acum o sa aiba media patru la purtate si nu o sa poata promova anul. De unde pana unde un asa sentiment ca i se face o nedreptate – caci despre ce altceva poate fi vorba in ceea ce il priveste pe elev – daca un semestru intreg el nici nu a prea trecut pe la scoala (lucru din care rezulta ca scoala i se pare ceva total inutil), ca sa ajunga pana acolo incat sa faca un asemenea scandal? S-a asezat pe scaunul profesorului, la catedra, apoi s-a ridicat si cu o voce tare si revoltata ii spune acestuia: „Cine-mi da mie doi?!”, dupa care a mai batut si cu pumnul in catedra. Adica e ca si cum ar fi vrut sa spuna: „Asta (adica bietul profesor) imi da mie doi, ma? Tu, ma, imi dai mie doi? Cum indraznesti ma hahalera sa-mi dai mie doi, ca eu sunt baiat valabil, bai neica nimeni!”. Ca daca ii da doi lui  „il face” el pe profesor, sa-i arate si profesorului si intregii clase cine e el, ce tip di granda este! Si la asta sa ia aminte toti care incearca sa-l calce pe batatura! Ca el e tare, ma frate, si-i ii face pe toti una, doua!

Ei, sa ne imaginam cum va fi peste cativa ani un astfel de tanar. Cu Maybach-ul la poarta vilei (pardon, la poarta palatului), un prosper om de afaceri. Relatii sus puse, baiatul incepe si o cariera de parlamentar. Ajunge la Bruxelles sa reprezinte Romania in Uniunea Europeana! Ca doar e baiat valabil. Nu…aaaaa, nuuu, acuma numai e asa cum era in scoala. Acuma e si el baiat finut.  🙂  Da interviuri la prestigioase gazete, isi spune parerea facand eforturi de a lega o fraza corect gramatical. La ce i-a trebuit lui scoala? La nimic. Pai conteaza nota aia amarata la purtare, sau ce nota

Maybach in Sinsheim

Image via Wikipedia

iti pune profesorul la matematica? Evident ca nu! Conteaza ce ai in cap, conteaza sa stii sa te descurci, conteza ce relatii ai si stii sa-ti faci, asta conteaza! El a avut intotdeauna mari aspiratii, numai ca prostii de profesori nu l-au inteles niciodata: ce societate nedreapta si stupida! Dar si el si-a luat revansa cu varf si indesat: acuma ia masa numai in restaurante de lux, vorbeste preocupat la telefonul mobil foarte scump, care are si vreo 3-4 diamante incrustate. De-alea veritabile, ce parere ai? Cum adica false? Pai el merge cu lucruri din astea false ca toti mate-fripte de ingineri, doctori, profesori, care strang cureaua si-si cumpara un mobil de tot rahatul, dar se mai dau si mari pe deasupra? El e  un baiat valabil, neicusorule, un tip finut, puicusorule. 🙂  Nu ca toti idiotii aia de filozofi, de coate-goale aia de profesori, care ii spuneau lui ce si cum, nu? Il invatau pe el ce trebuie sa faca, nu? Ii puneau lui nota 2 in catalog, nu? Aia, nu? Aia carora statul le taie 25% din salariu si predau  cu foamea in gat, nu? Acuma, dupa ani, il intalneste pe profesorul care i-a pus doi. Romanul nu e, dom’ne, om rau, nu e om rau. I s-a facut mila de el: vai de capul lui si profesorul – remuneratie mica, dupa buget, Coane Fanica… Ca deh, asta am vrut, ca tampitii: un stat mic dar moral (si aici baiatul nostru, acuma ajuns om mare, a tras o injuratura, dar una asa, sanatoasa, pe romaneste!), de asta au facut prostii aia Revolutia! Pai cum  adica n-au fost prosti? Cum adica n-au fost prosti, ma? Ca traia toata lumea bine pe vremea lui Ceasca. Ca-i dadea si lu’ amaratu’ asta de profesor un apartament la doua camere, de traia si el ca lumea. Ca acuma tot la gazda sta, vai de capu’ lui.  S-au asezat asa la o teresa si i s-a facut mila de el, de bietul profesor. I-a dat vreo 3000 de euro, sa aiba si el acolo de o bere. Cica profesorul a vrut sa-i emita factura… Ce parere aveti? 😆  . I-a zis atunci: „Hai dom’ne, lasa factura aia, ma tata , ma!” . I-a venit sa si rada, profesor, profesor, da’ tot prost a ramas: auzi, pentru 3000 de euro sa mai emita si factura! Cand el pentru 3000 de euro nici nu se da jos din pat! Cica fica-sa, doctorita. A, nu. Nu in Romania, in Germania. Pai, adica era proasta sa ramana aici? Fata desteapta! Nu ca ta-su, un bou! Pai cum nu? Ma nene, a ramas aici, da? Da? Ok. Si ca sa ce monser? Ca sa ce? Sa predea unor tampiti, unor idioti, sa albeasca cu ei, nu? Unor coate goale, care ii mai si spun ca ce mama de bataie o sa-i traga daca le pune un doi! Cu alde astia, mate-fripte, de se cred si ei mari, dobitocii si-l mai si injura prin clasa! Eeeeee… (si aici scoase un oftat adanc si privirea i-a zburat departe, in zare) ca apoi brusc si spus cu gura plina: „Pai asa eram noi ma? Ce educatie se mai face acuma, frate?” A inghitit bucatica de friptura si continua suav dupa o inghititura de vin:  „Ma tati, pai noi aveam respect fata de profesorii nostri! (facand un gest larg cu ambele maini, voind sa evidentieze prin asta respectul general de care vorbea). Aveam respect fata de parinti, nu ca astia de acuma, vai de capul lor, ca ma intreb ce-o sa ajunga! Uite-te si tu la ei: bat profesori, injura in clasa, vorbesc la telefonul mobil in timpul orei, uite-te la ei ce fac. Pai asa eram noi?” Si cu voce tare: „Ma, iti dau cuvantul meu de onoare, daca fii-miu ar face asa, ma, uite-te la mine, ca vorbesc serios, ma, daca ar face asa, ba, vorbesc serios, il omor cu mana mea, ma! Auzi la ei, sa bata profesori! Pai numai sa-mi spuna profesorul ca a vorbit la telefon in timpul orei (bine, nu atunci cand il sun eu sau maica-sa, atunci e alta chestie), pai ia un omor acasa de e vai de fundul lui, ce vorbesti. Pai mai este educatia pe care am primit-o noi? Asa faceam cand eram in scoala? Vai de tineretul asta, unde ajunge cu educatia asta care se face in Romanica noastra, zau asa! Ca de aia pleaca pe capete peste hotare, vai de capul lor!”

🙂

aprilie 13, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Cateva articole citite…

 

… si, dupa parerea mea, interesante. Primul articol este din Mediafax si prezinta o statistica de pe urma unui sondaj:

Proprietar sau chiriaş? Află care sunt preferinţele românilor în materie de locuinţe

Se precizeaza ca:

Aproximativ 70% din români îşi doresc să cumpere o locuinţă decât să închirieze una, preferinţele îndreptându-se în special către apartamente cu trei camere, însă aproape jumătate dintre respondenţi dispun de un avans mai mic de 10.000 de euro, potrivit unui sondaj realizat de portalul imobiliare.ro”

Iata ce se mai spune in articol:

„Dintre cei care vor să achiziţioneze o locuinţă, 72% sunt interesaţi de un apartament şi numai 28% de o casă, răspunsul putând fi influenţat, potrivit imobiliare.ro, de puterea de cumpărare.

Pentru 60% dintre respondenţi, nu este deloc important ca locuinţa să fie nouă.

Deşi preţul este un factor important, cei mai mulţi ar dori să achiziţioneze un apartament cu trei camere (40%), preferinţă urmată de apartamentele cu două camere (24%), cele cu patru camere (22%) şi garsoniere (16%)„, potrivit imobiliare.ro, care arată că 23% dintre respondenţi preferă locuinţele cu suprafeţe de 60-80 metri pătraţi, 22% pe cele de 80-100 metri pătraţi şi 17% pe cele de peste 100 metri pătraţi.

Potrivit datelor portalului imobiliar, peste jumătate dintre respondenţi ar fi de acord să achite pentru o locuinţă între 35.000 şi 80.000 de euro, în timp ce 16% dintre cei chestionaţi au declarat că ar plăti între 80.000 şi 100.000 de euro, iat un procent similar ar plăti o sumă mai mică de 35.000 de euro. Doar 8% dintre respondenţi ar plăti între 100.000 şi 150.000 de euro, iar procentul celor care ar plăti între 150.000 şi 200.000 de euro este de 3%.”

Celalalt articol este din Romania Libera:

Statele arabe cer României o prezenţă mai mare în regiune

de LUCA NEGREANU

Se arata ca:

„Tunisia şi Egiptul solicită României sprijin pentru construcţie instituţională şi funcţionarea statului de drept, a declarat senatorul Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, adăugând că o solicitare în acest sens a fost formulată de ambasadorii celor două ţări, relatează Mediafax.

„S-a solicitat autorităţilor de la Bucureşti, chiar dincolo de întărirea raporturilor de cooperare bilaterală şi continuarea tendinţei politice pe care am avut-o cu lumea arabă de foarte mult timp, şi un sprijin practic”, a spus Cristian Diaconescu.”

si:

„”Se aşteaptă ca România să aibă o abordare strategică în spiritul relaţiilor parteneriale dinăuntrul UE şi NATO. Am discutat aspecte legate de procesul evolutiv care se produce astăzi în lume arabă. Este un proces încă în desfăşurare deci nu putem avea în vedere concluzii finale”, a spus Diaconescu.

El a subliniat că din discuţii a reieşit faptul că se aşteaptă ca interesul României să fie concretizat printr-o prezenţă la nivel înalt în aceste state.

„Ambasadoarea statului tunisian chiar s-a întrebat de ce România, deosebindu-se de alte state europene nu este mai prezentă având în vedere fundalul extrem de bun al dialogului bilateral”, a mai spus Diaconescu.”

Dar iata si un foarte interesant articol pe care l-am gasit pe site-ul Foreign Policy si in care este vorba nu atat despre petrol… cat despre gazele naturale!

The Pipeline Paradox

Why is the United States helping Iran sell natural gas?

BY GAL LUFT

Este vorba despre Iran cunoscut mai degraba datorita petrolului si pe buna dreptate: Iranul este al patrulea mare producator mondial de petrol. Articolul ne vorbeste insa si despre o alta resursa economica a Iranului si anume zacamintele foarte mari de gaze naturale, lucru ce face ca Iranul sa joace un rol geopolitic major. Acest lucru priveste, fara indoiala, si Europa, in incercarea de a nu mai depinde de gazele naturale rusesti si, in consecinta, de a gasi alternative. Se vorbeste in articol si de proiectul Nabucco. Dar, pentru a intelege problema, trebuie sa avem in vedere faptul ca infrastructura necesara pentru livrarea gazelor naturale e foarte scumpa si consecintele care deriva de aici, si anume un mare avantaj pentru asa numitii exportatori nepopulari:

„The international natural gas trade is different from those in oil and coal in that natural gas is for the most part delivered by an expensive pipeline infrastructure, rather than by more malleable sea routes or rail lines. This means that once an importer enters a long-term contract with an exporter, the relationship becomes all but unbreakable – if Western Europe gets sick of dealing with Russia, for instance, it can’t just pick up its pipeline and drag it over to North Africa. This is a big advantage for politically unpopular exporters, which explains why in recent months Iran inked gas deals with all of its seven neighbors, except Afghanistan. In doing so, it hopes not only to become a critical transit country for Central Asia’s energy, but also to ensure that Europe and South Asia are beholden to its gas for many years to come.”

In privinta Europei, articolul arata ca:

„No less important for Iran is the European market. Here, Iran is trying to position itself as an alternative to Russia – which supplies a quarter of Europe’s natural gas – as a major exporter to the European Union. Europeans have been acutely aware of their vulnerability: Five years ago, a spat between Russia and Ukraine – through which 80 percent of Russia’s natural gas exports to Europe travel – disrupted supplies to Hungary and Poland. Ever since, they have tried to establish a range of Plan Bs for gas delivery. Chief among them is Nabucco, a pipeline that aims to bring gas from the Caspian Sea to the heart of Europe by way of Turkey, Bulgaria, Romania, and Hungary. Iran wants to ensure that no matter which new corridor to Europe is chosen, its gas will be fed into it. For this, Iran needs to be fully integrated into the gas pipelines of its relevant neighbors: Azerbaijan, Syria, Turkey, and Turkmenistan.

This is exactly what Tehran is doing. In January, Iran and Syria signed an agreement to build the so-called Islamic pipeline, which would carry gas from Iran to Europe via Iraq, Syria, Lebanon, and the Mediterranean basin. That same month, Iran signed a long-term contract with Azerbaijan to import Azerbaijani gas to Iran in exchange for exporting Iranian gas to the Nakhchivan Autonomous Republic, the Azerbaijani exclave between Iran and Armenia. Iran has also built a pipeline to Armenia itself, which opened in 2008. In February, Iran and Turkey announced that they are planning to increase the amount of gas flowing through the Tabriz-Ankara pipeline from 18 million to 23 million cubic meters per day. Last November, Iran inaugurated a new pipeline with Turkmenistan, the world’s fourth-largest gas reserve.”

Iata si concluzia articolului:

„Instead, by supporting Nabucco and by giving a nod to Turkmenistan to divert its gas to Europe, the United States is not only facilitating the creation of two new economic lifelines for Iran, but also compromising its relations with Russia – outcomes that run contrary to Washington’s declared positions toward both Tehran and Moscow. Alternatively, by joining forces with Russia, which has expressed interest in financing TAPI, the United States can help shape the geopolitics of energy in South and Central Asia in a way that helps the economic development of its allies in the region while undermining Iran. Washington’s current course, however, will only make Tehran richer and more geopolitically indispensable.” (subl.mea)

Evident, recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

aprilie 13, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Turnul Babel…

Eeeeei, ia sa vedem ce mai fac oamenii in epoca noastra moderna. Cam tot ceea ce faceau si in trecut, in vremurile de demult… Iata ce titreaza Gandul:

Planul celei mai înalte clădiri din lume: va avea 1.6 KM ÎNĂLŢIME şi va costa 13,5 MILIARDE DE EURO. Cât va dura să urci cu liftul până în vârf

de Laura HOLBAN

Iata ce arata articolul:

„Familia regală din Arabia Saudită a făcut publice planurile celei mai înalte construcţii din lume, care va avea 1,6 kilometri înălţime (o milă), scrie Daily Mail. Clădirea, Kingdom Tower , care va dubla în înălţime cea mai înaltă clădire actuală – Burj Khalifa din Dubai, va oferi spaţii pentru birouri, apartamente de lux, hoteluri şi magazine.

Compania care va finanţa Kingdom Tower, Kingdom Holding Company, este deţinută de către familia regală din Arabia Saudită şi este cea mai mare din ţară. Compania, care deţine acţiuni Apple, McDonald’s şi Amazon, a angajat aceeaşi echipă de arhitecţi care a lucrat la construcţia Burj Khalifa.” (subl.mea)

si au aparut si criticile:

„Intenţia de a înălţa o asemenea clădire a stârnit criticile unor arhitecţi şi experţi în design care consideră zadarnică încă o construcţie sub forma unui turn. „Cursa pentru construcţia celui mai înalt zgârie-nori este zadarnică. Până unde vor ajunge?”, a comentat Rory Olcayto, editor la publicaţia „The Architects”.”

Interesant e sa deschideti link-ul articolului din Gandul si sa vedeti macheta! Pare ceva cu totul disproportionat, ca inaltime fireste, fata de cladirile din jur. Cu liftul urci pana in varf in 12 minute. Insa oamenii uita (destul de repede) ce s-a intamplat cand cei din vechime au vrut sa construiasca Turnul Babel

Dar sa admiram aceasta pictura, oferita de Wikipedia, opera a lui Pieter Bruegel cel Bătrân -Turnul Babel:

Burj Khalifa in the United Arab Emirates, is c...

Image via Wikipedia

Nu se poate sa nu te intrebi: la ce bun astfel de constructii atat de inalte? O constructie inalta de 1 mila! Pentru ce?  Dar iata cum arata cea mai inalta constructie din lume pana in prezent – Burj Khalifa:

Nu spun ca nu ar fi reusita din punct de vedere arhitectonic, dar totusi de unde provine goana asta pentru constructii din ce in ce mai inalte? Si este de observat ca, la fel ca si Turnul Babel, si aceasta noua contructie de 1,6 km inaltime, ce se preconizeaza a se realiza, este tot in zona (zona Orientului Mijlociu). Coincidenta intamplatoare?

Interesant este ca Burj Khalifa si seamana cumva cu Turnul Babel a lui Pieter Bruegel cel Bătrân…nu?

Pe atunci Dumnezeu a amestecat limbile pentru ca acea constructie gigantica nu a fost inaltata spre slava lui Dumnezeu. Acum constructia de 1,6 km „va oferi spaţii pentru birouri, apartamente de lux, hoteluri şi magazine”….

aprilie 13, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Despre solidaritate

Am citit aceste doua articole din Gandul despre Japonia:

Japonezii s-au înghesuit să cumpere fructe şi legume recoltate din apropierea Fukushimei DIN SOLIDARITATE CU FERMIERII AFECTAŢI DE CRIZA NUCLEARĂ

de Aura Stan

si

DE CE NU FURĂ JAPONEZII? Cele mai temute ORGANIZAŢII CRIMINALE din Japonia ÎMPART ALIMENTE către sinistraţi şi patrulează pe străzi alături de poliţie – GALERIE FOTO

Iata ce spune printre altele primul articol:

„Japonezii s-au înghesuit, ieri, să cumpere fructe şi legume recoltate de pe o rază de 50 kilometri, de lângă centrala nucleară de la Fukushima. Prin gestul lor, cumpărătorii niponi îşi manifestă solidaritatea faţă de fermierii din zonă afectaţi de criza nucleară, scrie AFP.

Din cauza nivelului ridicat de radiaţii detectat în alimente, Guvernul japonez a impus în ultima perioadă măsuri stricte în legătură cu vânzarea acestora. Oficialii niponi au renunţat la interdicţii de sâmbătă, 9 aprilie, când au permis comercializarea fructelor şi legumelor în zonă, după testarea în prealabil a acestora. Pe lângă fructe şi legume, scrie AFP, s-a dat liber pe piaţă şi la comercializarea laptelui.

………………………………………………………………………………………………..

„Sunt foarte bune! Mâncaţi, vă rog. Nu sunt aduse la vânzare decât produse sănătoase”, a adăugat purtătorul de cuvânt al guvernului, Yukio Edano, care i-a îndemnat pe cei prezenţi să nu plece acasă fără a cumpăra ceva. Takeshi Sakurada, managerul unui magazin situat în apropierea centralei nucleare, a declarat jurnaliştilor că locuitorii din regiune nu au renunţat să-l frecventeze chiar şi după dezastrul de pe 11 martie.””

Iata ce arata si cel de-al doilea articol:

„Dacă în urma dezastrelor naturale care au devastat New Orleans-ul şi Haiti oamenii disperaţi au exploatat dezordinea generală şi au început să fure, în Japonia situaţia este cu totul alta, scrie Slate Magazine.

Oamenii stau la coadă la supermarket-uri, sunt calmi şi disciplinaţi, aşteaptă ca autorităţile să rezolve situaţia şi nu se apucă de furt sau de dat în cap, se ajută unii pe alţii şi îşi împart alimentele, menţionează publicaţia citată.

Poliţia patrulează pe străzi, japonezii stau în adăposturi şi aşteaptă liniştiţi să se stabilizeze situaţia, iar membri ai organizaţiilor criminale din Japonia – Yakuza – au împărţit peste 40 de tone de alimente sinistraţilor, subliniază Slate Magazine.

si

„Japonia este o ţară ordonată: în timpul cutremurului, oamenii mergeau la pas pe stradă, nu se grăbeau. Atunci când la semafor era roşu, japonezii se opreau disciplinat la stop şi aşteptau, mai scrie Slate Magazine. Şi-au dat seama că, în asemenea situaţii, cea mai importantă este ordinea, ei sunt ordonaţi în mod normal, dar în special acum. Este foarte diferit de ce se petrece în alte ţări unde oamenii se apucă de furat şi exploatează haosul, aşa ceva nu se poate întâmpla în Japonia, mentalitatea oamenilor este alta”.

Japonezii s-au mobilizat destul de repede, studenţii s-au organizat în grupuri care adună bani de la oameni pentru a-I ajuta pe cei care au rămas fără casă. Până acum, Japonia nu a cerut ajutor internaţional, deşi multe ţări au trimis alimente, medicamente şi alte necesităţi.” (subl.mea)

Evident, recomand citirea integrala a celor doua articole. Eu spun ca merita!

Comentariile … mi se par de prisos.

Dar… ma gandeam la acest exemplu extraordinar de solidaritate. Ganditi-va ca in alte tari, si tari chiar dezvoltate, se fura in situatii de calamitate naturala. Disperarea si abjectia umana incep sa se manifeste. In Japonia organizatiile criminale impart alimente catre sinistrati si patruleaza alaturi de politie!! Uitati-va, va rog, ce scrie al doilea articol citat:

„Mai mult de atât, cele trei organizaţii criminale – Yamaguchi-gumi, Sumiyoshi-kai, şi Inagawa-kai – patrulează străzile pentru a asigura ordinea. Una din grupări a deschis birourile din Tokio pentru japonezii care au rămas fără adăpost şi străinii care nu au putut să părăsească ţara. „În momente de criză, nu mai există diferenţe între Yakuza şi cetăţeni sau străini. Toţi suntem oameni şi trebuie să ne ajutăm unii pe alţii”, i-a spus unul dintre şefii Sumiyoshi-kai la telefon lui Jake Alderstein, un scriitor, citat de Slate Magazine.„(subl.mea)

Poate sunt emotionat acum, dar mie mi se pare ca prin aceasta atitudine Japonia da o lectie intregului Pamant. Uitati-va ce le spunea oamenilor purtatorul de cuvant al Guvernului japonez:

„”Sunt foarte bune! Mâncaţi, vă rog. Nu sunt aduse la vânzare decât produse sănătoase”, a adăugat purtătorul de cuvânt al guvernului, Yukio Edano, care i-a îndemnat pe cei prezenţi să nu plece acasă fără a cumpăra ceva. Takeshi Sakurada, managerul unui magazin situat în apropierea centralei nucleare, a declarat jurnaliştilor că locuitorii din regiune nu au renunţat să-l frecventeze chiar şi după dezastrul de pe 11 martie.”

Daca pe mine, care citesc, si m-a emotionat si impresionat, imi dau seama ce inseamna sa vezi pe viu acest exemplu extraordinar de solidaritate, si imi dau seama cat la impresionat pe corespondentul de la Tokyo al revistei The Economist.

Sigur, in astfel de momente grele, cum sunt cele pe care le traverseaza Japonia acum, eu cred ca oamenii, in general vorbind, tind sa se ajute unul pe celalalt, sa fie solidari unii cu altii, in ciuda faptului ca unii mai si fura sau exploateaza haosul. Insa eu cred ca e de meditat asupra acestei solidaritati japoneze. Este vorba si de o alta mentalitate, dar ar trebui sa ne privim pe noi insine, sa ne facem un examen, ca sa zic asa, si sa ne intrebam: cat de solidari suntem noi fata de ceilalti, unii cu altii? Sa ne gandim si la faptul ca pana acum Japonia nu a cerut ajutor international, desi multe tari au trimis ajutoare. Sa meditam la acest lucru.

aprilie 13, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ultimul sondaj. Radiografia unui dezastru sau despre precaritate

Iata ce spune ultimul sondaj realizat de CURS:

Sondaj de opinie CURS – Martie 2011

Este dat comparativ si rezultatul sondajului din februarie 2010. Raspunsul ca Romania merge intr-o directie gresita inregistreaza o crestere de 11 procente fata de februarie 2010, ajungand la 88% !!

Fara indoiala ca este ingrijorator faptul ca cei care spun ca viata este mult mai proasta reprezinta 19% in prezent, fata de 9% acum un an. Mai mult decat atat: la intrebarea – Cum apreciaţi în prezent nivelul veniturilor din gospodaria dvs.? – procentul celor care spun ca „nu ne ajung nici pentru strictul necesar” (tineti-va bine, ca eu am ametit cand am citit asta!!) este de 37%, fata de 25% acum un an!!! Pai… ce poti intelege din asta? Daca „nu ne ajung nici pentru strictul necesar„… Deci veniturile din gospodarie „nu ajung nici pentru strictul necesar”… In conditiile acestea eu stau si ma intreb cum traiesc acesti oameni, daca veniturile din gospodarie nu ajung nici pentru strictul necesar? Si e vorba de 37% din cei cu varste de peste 18 ani. E o catastrofa greu de imaginat, daca lucrurile stau intr-adevar asa si spun asta pentru ca aproape nu-mi vine sa cred. De ce? Pai, ar trebui sa ne intrebam ce inseamna asta. Adica, daca intr-o familie sot si sotie ambii muncesc, luam acest caz, si nu le ajung veniturile nici pentru strictul necesar (mancarea, spre exemplu, este un strict necesar, ca fara omul nu poate trai. Cu o haina mai veche, chiar si uzata sau putin rupta mai poti merge, dar fara mancare…) ar fi doua posibilitati: sau acesti oameni fura, ca sa-si suplimenteze veniturile, sau se imprumuta (la banci, la parinti, la rude, la prieteni, etc). In orice caz, un asemenea procent ingrijorator trebuie sa fie luat in seama, pentru ca eu ma gandesc la cresterea infractionalitatii in cazul acesta, dar, mai ales, la deteriorarea starii de sanatate a populatiei. Si e de observat ca se refera la veniturile din gospodarie. Daca exista si alte posibilitati in afara celor enumerate de mine, le astept, va rog, a fi expuse aici pe blog. Putem vorbi, pur si simplu, de o arta a supravietuirii in asemenea conditii, daca la 37% din populatia majora veniturile din gospodarie nu ajung nici pentru strictul necesar. Eu stau si ma intreb ce fac cei care mai au si un copil, sa nu zic doi. In conditiile acestea mica coruptie infloreste. Mai bine spus intr-o asemenea tragedie!! Daca eu n-am inteles bine, iau in considerare si acest aspect, atunci, va rog, cititi la pagina 5 a documentului si, rog din nou, sa ma lamuriti si pe mine. Asta inseamna, daca am inteles bine, ca Romania este in conditii tragice de-a dreptul. Sa ne gandim numai la ce inseamna sa nu-ti ajunga venitul nici pentru strictul necesar si apoi sa ne gandim ce inseamna ca 37% din populatia activa sa raspunda in felul acesta.

Pesimisul social este in crestere: la intrebarea – În opinia dvs., când va ieşi România din criza economică? – 67% raspund peste trei ani sau mai mult, fata de 54% acum un an.

Increderea in institutiile fundamentale ale statului democratic este la pamant:

  • Incredere „putina si foarte putina” in Parlament este de 95%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Guvern este de 93%;
  • Increderea „putina si foarte putina” in Partide Politice este de 92%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Parlamentari din colegiul Dvs. este de 84%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Presedintia Romaniei este de 89%

La intrebarea: – În contextul încheierii unui nou Acord între Guvern și FMI, se discută despre privatizarea unor companii naţionale, precum CEC, Transgaz, Romgaz, Poșta Română, Eximbank sau Tarom. Dvs. ati fi de acord sau nu cu privatizarea unor companii nationale? raspunsul „sunt impotriva” a fost dat de 64%. Deja populatia este impotriva privatizarilor, si asta la modul cel mai hotarat! O atitudine absolut contrara liberalismului si neoliberalismului. Practic, populatia nu are incredere, in proportii de aproape doua treimi, in privatizare, adica in ceea ce s-au tot chinuit sa faca guvernele in cam toti acesti 21 de ani post-decembristi. O astfel de atitudine indica cu claritate si concretete faptul ca populatia, la mai bine, iata, de 21 de ani de la Revolutie, are mai multa incredere in economia de stat, decat in economia privata de piata. Are mai multa incredere in intreprinderi de stat, decat in cele private – vezi si raspunsul de 54% care sustin promovarea intereselor angajatilor in detrimentul intereselor mediului de afaceri! Practic populatia este impotriva faptului ca o intreprindere sa fie condusa ca pe o afacere, si asta in proportii de peste 50%. Lucru care nu ar trebui sa ne mire, data fiind si o rata a nostalgicilor in jur de 60%. Acest lucru trebuia sa se reflecte in atitudinea populatiei fata de aceste chestiuni.

Foarte interesanta urmatoarea intrebare: Care este principalul motiv pentru care sunteti nehotarit/a sau nu ati vota la alegerile parlamentare? (întrebare deschisă adresata numai nehotaritilor si celor care nu ar vota). Cei mai multi, adica 28%, au raspuns:  „Datorita lipsei de incredere în partide si oameni politici„. La un asemenea raspuns cred ca ar trebui sa mediteze mai mult PSD, unde au fost voci care sustineau introducerea votului obligatoriu, sub sanctiune, daca nu votezi. Dar este o chestiune de meditat pentru toate partidele impreuna cu cea referitoare la incredere in institutii si persoane, care e „putina si foarte putina”…

La intrebarea clasica, aceea cu „presupunand ca duminica urmatoare ar avea loc alegeri..”, clasamentul arata in felul urmator:

  • USL – 59%
  • PDL – 17%
  • PP (partidul Poporului) – 8%
  • UDMR – 5%
  • PRM – 5%
  • UNPR – 2%
  • PNTCD – 1%
  • PNG-CD – 1%
  • Alte partide/candidati independenti (fiecare cu sub 1%) – 2%

PSD e favorit, lucru cunoscut si din sondajele anterioare, cel prezent il confirma.

Foarte interesant si acest aspect – 54% dintre cei intervievati sustin promovarea intereselor angajatilor in detrimentul intereselor
mediului de afaceri!! Atitudine contrara liberalismului si neoliberalismului. Dupa parerea mea, este, in mod clar, o atitudine tipic de stanga, aproape socialista, in cadrul electoratului nostru. Mediul de afaceri este vinovat pentru o asemenea situatie. Pentru ca nu a creat locuri de munca suficiente si bine platite, pentru ca situatia angajatului este una labila, instabila. Avem un mediu de afaceri slab, bazat pe interesele celor care conduc afacerea si mai putin aplecat spre interesele oamenilor care muncesc pentru afacerea respectiva. Este o mare carenta a mediului de afaceri. Nu a reusit, economic vorbind, sa asigure cresterea economica necesara satisfacerii nevoilor de baza ale populatiei. Iar oamenii se plang de salarii microscopice! De unde se vede o alta mare carenta a mediului de afaceri: lipsa stiintei de a conduce profitabil afacerea, pentru a asigura premisa necesara cresterii salariilor angajatilor si crearea de conditii bune de munca. Slab, slab de tot!

Eu cred ca nu ar trebui sa ne culcam pe o ureche si sa dam vina numai pe criza pentru rezultatele relevate de acest sondaj. Si asta pentru ca el scoate in evidenta o evolutie precara a societatii romanesti in anasamblul sau, in toti anii scursi de la Revolutie incoace. Precaritatea este data de faptul ca oamenii obisnuiti  nu au mai avut ce sa faca altceva decat sa emigreze, sau, cei care nu au emigrat, sa traiasca de pe o zi pe alta, fara sa aiba o alta posibilitate de mai bine, sau sa fie nemultumiti, fara sa poata in mod real schimba aceasta stare.

aprilie 5, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Un mare tenor…

Tito Schipa.

Image via Wikipedia

Viata e grea, nemultumirile sunt mari, preturile cresc, lucrurile acestea toate ne dau dureri de cap, ne bulverseaza si ne ingrijoreaza, si pe deasupra mai e si astenia de primavara. Propun sa evadam (macar putin) din toate astea in lumea muzicii si sa ne bucuram sufletul cu vocea si interpetarea de exceptie a unui mare artist – Tito Schipa, unul din cei mai mari tenore di grazia din istoria Operei.

Dar sa lasam muzica sa vorbeasca si sa inchidem putin ochii lasandu-ne condusi spre visare de vocea inconfundabila a lui Schipa. Sper sa va placa:

Inregistrarea de mai sus dateaza din 1913…

 

 

 

aprilie 3, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , | 3 comentarii