Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Death Valley…

… sau o postare foarte interesanta despre desert. Va invit sa cititi si sa admirati pozele – sunt superbe –  de pe blog-ul Another Header in postarea:

National Parks: Death Valley, Zabriskie Point

Sper sa va placa!

Zabariskie Point a fost si titlul unui film celebru, semnat Michelangelo Antonioni. Iar unele scene ale filmului sunt turnate chiar acolo, in Death Valley. Pe blogul lui Another Header este o poza, cea cu banca – o banca solitara, pe o inaltime, intr-un decor desertic, o banca pe care nu sta nimeni… Parca e o imagine dintr-un film de Antonioni. O imagine care ar simboliza cel mai bine singuratatea si inca nu una oarecare, ci una desertica. Poate ca e una din imaginile care exprima cel mai bine singuratatea omului si care ne ajuta, paradoxal poate, sa intelegem mai bine umanul. Personal, m-a emotionat foarte mult aceasta imagine. Tragica. Dar si stoica in acelasi timp. Insa, repet, toate pozele sunt interesante.

Pe langa imagini, cred ca n-ar strica sa citim mai multe pe Wikipedia despre Zabriskie Point si Death Valley. Foarte interesant ce spune despre clima, dar nu ar strica, dupa parerea mea, si putina istorie. Iata ce arata Wikipedia despre istoria Death Valley:

„Death Valley is home to the Timbisha tribe of Native Americans, formerly known as the Panamint Shoshone, who have inhabited the valley for at least the past 1000 years. The Timbisha name for the valley, tümpisa, means „rock paint” and refers to the red ochre paint that can be made from a type of clay found in the valley. Some families still live in the valley at Furnace Creek. Another village was located in Grapevine Canyon near the present site of Scotty’s Castle. It was called maahunu in the Timbisha language, the meaning of which is uncertain, although it is known that hunu means „canyon”.

The valley received its English name in 1849 during the California Gold Rush. It was called Death Valley by prospectors[24] and others who sought to cross the valley on their way to the gold fields, although only one death in the area was recorded during the Rush. During the 1850s, gold and silver were extracted in the valley. In the 1880s, borax was discovered and extracted by mule-drawn wagons.

Death Valley National Monument was proclaimed on February 11, 1933 by President Hoover, placing the area under federal protection. In 1994, the monument was redesignated as Death Valley National Park, as well as being substantially expanded to include Saline and Eureka Valleys.”

 

martie 29, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

„Calmul” englezesc

Englezii au reputatia de a fi niste oameni cu un calm proverbial. Si cu toate acestea un articol din Gandul ne spune ca….:

LUPTE DE STRADĂ LA LONDRA. Anarhiştii se bat cu poliţiştii. În capitala Angliei are loc un protest la care participă 400.000 de oamenii

In finalul articolului iata ce se arata:

„”Sunt aici pentru că Guvernul ne face să plătim pentru a repara ce au făcut bancherii„, a declarat Gillian Siddons, un pensionar în vârstă de 60 de ani.

„Vrem să arătăm Guvernului ce credem despre politica sa”, a afirmat la rândul său Jim Waters, în vârstă de 62 de ani.

Guvernul a decis să impună o cură de rigoare fără precedent în Marea Britanie, cu reduceri bugetare de peste 90 de miliarde de euro până în 2015.” (subl.mea)

Trebuie citit tot articolul pentru a ne da seama ce proportii uriase a avut mitingul de la Londra si de violentele care s-au intamplat in cadrul acestuia. Deci las articolul sa vorbeasca.

Interesant este ca cele doua puncte de vedere, pe care le-am evidentiat mai sus, apartin unor pensionari!! Oameni in jur de 60 de ani.

„”Nu distrugeţi Marea Britanie!„, „Să ne apărăm serviciile publice!”, proclamau pancartele manifestanţilor. Mulţi au venit în familie, cu cărucioare de copii şi vuvuzele.” (subl.mea)

Calm englezesc, calm englezesc… dar si cand explodeaza!! Pur si simplu sunt uimit si, de ce sa nu recunosc, fascinat de o asemenea explozie sociala in Marea Britanie. In articol se spune ca:

Deşi organizatorii aşteptau în jur de 100.000 de participanţi, numărul acestora a trecut de 400.000, aceasta reprezentând cea mai mare manifestaţie din 2003, când peste un milion de oameni au ieşit pe străzi pentru a protesta împotriva războiului din Irak.” (subl. mea)

Ma uluieste un lucru: nu neg ca la noi n-ar fi o nemultumire mare, dar ce nemultumire mare e acolo, in Marea Britanie, o tara cu mult mai dezvoltata decat Romania!! Foarte mare!! Sa ne gandim numai la faptul ca la miting au participat de 4 ori mai multi oameni decat se estimase. Nu mai vorbesc de pensionari, lucru extrem de important! De unde se vede ca problema crizei economice e cu mult mai complexa decat s-ar crede la prima vedere, deoarece a generat o nemultumire de proportii uriase in toata Europa. Nemultumirile au rabufnit, iata, din nou, in Marea Britanie, daca stau sa ma gandesc si la mitingul studentilor. Si sa ne gandim ca, la ora actuala, nu se mai poate vorbi de comunism in Europa, care sa influenteze opinia publica din Vest si sa genereze astfel de proteste. Important de subliniat este faptul ca articolul precizeaza ca in 2003 au fost 1 milion de oameni care au protestat impotriva razboiului din Irak. De unde se vede ca decizia politica a invadarii Irak-ului a fost contestata vehement. Starea de nemultumire crescanda mi se pare ca dateaza de atunci. Si este o nemultumire impotriva actualei ordini politice si economice din lume. Se vede foarte clar ca aceasta ordine actuala, marcata de ideologia neoliberala, de la Reagan si Thatcher citire, este potrivnica intereselor cetatenilor. Al celor care merg la vot! Iar cetatenii reactioneaza cu vehementa, cum era si de asteptat. Cred ca la niciun miting de pana acum, din calma Anglie, nu s-a strigat: „Nu distrugeti Marea Britanie!”. De unde rezulta cu claritate ca perceptia populatiei asta este: ca se distruge Marea Britanie, tara lor. Cred ca este cel mai grav avertisment pe care l-am auzit pana acum, scandat cu voce tare de sute de mii de manifestanti pe strazile londoneze. Aproape nu mi-a venit sa cred cand am citit aceasta clamare: „Nu distrugeti Marea Britanie!!”.  Iar din ceea ce au spus cei doi pensionari rezulta ca Marea Britanie ar ajunge sa fie distrusa de guvernul actual si de bancheri, care strica, iar populatia trebuie sa plateasca cu varf si indesat ce strica ei. Dar exprima si faptul, dupa parerea mea, ca actiunea aceasta de distrugere a tarii ar fi premeditata, facuta cu o anumita intentie ascunsa. Iar acest lucru a inflamat foarte tare spiritele. Adica, spus cu alte cuvinte, la mijloc este o ticalosie. Si inca una la nivel inalt, pe spinarea poporului, care trebuie s-o suporte. Acest miting s-ar putea sa fie inceputul unui val de proteste care sa se intinda in toata Europa. Pentru ca Uniunea Europeana nu a putut gasi o cale de iesire din criza, sau o cale care sa afecteze cat mai putin viata oamenilor. In Portugalia premierul Socrates a demisionat. Si tot datorita politicilor de austeritate, Parlamentul portughez respingand planul de austeritate propus de guvern. De unde se intrezareste esecul politicilor de austeritate, din ce in ce mai insuportabile pentru cetateni. Asemenea politici sunt respinse de intreaga societate si pot genera turbulente sociale majore in Europa. Carora niciun guvern nu le poate face fata. Insa mie mi se pare ca renuntarea la neoliberalism ar avea, in plan politic, o consecinta cu adevarat istorica si uluitoare: decuplarea politica a Europei de SUA. Practic, criza actuala, care e consecinta acestui ultra-liberalism, a provenit din SUA. Dar aceasta criza, dupa cum se vede, se pare ca nu a atins deloc China, tara ce devine pe zi ce trece mai puternica din punct de vedere economic si nu numai, cu excedent bugetar. A atins, in schimb, foarte puternic si grav, Europa. Sa nu uitam ca si Marea Depresiune din ’29-’33 tot din SUA a venit, si, la fel ca acum, a izbit Europa foarte puternic, si cu consecinte politice dintre cele mai nefaste. Debuseul crizelor economice si financiare americane este, dupa cum se vede, Europa. O decuplare politica a Europei, prin Uniunea Europeana, de SUA, ca o consecinta istorica a sfarsitului razboiului rece si caderii Cortinei de Fier in Europa, ar insemna izolarea Statelor Unite. Recentul refuz al Germaniei de a participa (chiar si in cadrul NATO!!) la operatiunile din Libia parca vor sa spuna acest lucru. Iar Germania, lucru stiut, este cea mai mare si mai puternica economie din UE. Acest semnal dat de Germania partenerilor de peste Ocean cred ca trebuie luat serios in considerare. Cu alte cuvinte, Germania nu mai este dispusa sa se alinieze politicilor americane, ceea ce arata ca este suficient de puternica pentru ca sa faca treaba asta. Iar daca se aliniaza, totusi nu in orice conditii. Sau, altfel spus, Germania nu mai doreste sa fie debuseul erorilor facute peste Ocean. Cum si obisnuieste sa se exprime deseori D-na Cancelar Merkel, in diverse circumstante si ocazii, Germania nu are nevoie de asa ceva. Este primul semnal, care te duce cu gandul la o ruptura. Nu grava, deocamdata.  Iar decuplarea de care vorbeam ar insemna nu atat o politica contrara Statelor Unite, cat una diferita. Ar exista, deci, in acest caz, diferente de optica si de abordare a problemelor intre UE si SUA. Lucru ce nu ar trebui sa ne mire prea mult.

Europa vestica a fost legata de SUA, pe vremea razboiului rece, printr-un pericol comun, care le ameninta pe amandoua: comunismul, extins de Uniunea Sovietica, dupa razboi, in toata Europa de Est. Lucrul acesta e adeverit si de cele doua pacte militare: NATO si Tratatul de la Varsovia. Or, acum, acest pericol nu mai exista. Pe vreme aceea insa, Statele Unite jucau un rol de lider pentru tot Occidentul European, neunit ca astazi in Uniunea Europeana. Starea aceasta s-a perpetuat si dupa caderea comunismului.  Pentru ca Uniunea Europeana nu finalizase procesul de extindere spre Est, in fostul spatiu comunist, dar poate ca si dintr-o oarecare comoditate, adica in virtutea inertiei. Pe de alta parte, o alta cauza ar fi faptul ca SUA ramasese singura superputere mondiala. Insa la 21 de ani de la evenimente, Uniunea Europeana, care a adoptat intre timp si o moneda unica, prinde un contur din ce in ce mai clar. In contextul actual, diferit de cel din trecut, nu mai merg vechile abordari si politici. Uniunea Europeana definindu-se din ce in ce mai bine, ar trebui sa inceapa sa-si contureze o politica si o viziune proprie. Deja se vorbeste de instituirea Mecanismului European de Stabilitate, cu incepere de la 1 ianuarie 2013, tocmai pentru prevenirea crizelor economice care ar putea sa apara in Europa. Despre acest subiect foarte important – aici si aici. Care va fi impactul unor asemenea masuri, luate de Europa, asupra relatiilor cu SUA? Pana acum nu s-a vorbit despre un astfel de Mecanism European de Stabilitate. Totusi, aceasta criza a facut ca sa se puna serios problema. Iar acest lucru nu cred ca va ramane fara consecinte asupra abordarilor politice si economice in relatiile dintre UE si SUA. Odata ce UE incepe sa se contureze din ce in ce mai clar, dupa cum spuneam si mai sus, ca o putere economica si militara, rolul SUA ca lider al Occidentului s-ar putea sa fie pus sub semnul indoielii. Tocmai pentru ca acest rol de lider a fost ca urmare a unei situatii istorice date, in trecut, de consecintele celui de-al doilea razboi mondial, cand Europa nu era unita, ci divizata politic – Estul comunist si Vestul democratic. Insist asupra acestui lucru, pentru ca din moment ce a disparut aceasta situatie, si s-a creat o situatie cu totul noua, abordarile politice si economice trebuie sa se innoiasca, la randul lor, si ele. Altminteri ar exista si ar persista o contradictie intre o situatie geopolitica noua si abordari politice si economice vechi pe continentul european.  Iar astfel de contradictii nu pot conduce, in plan social, decat la ceea ce s-a petrecut la Londra, pe strada Oxford… De remarcat este si faptul ca in anii ’30, cand au avut loc acele consecinte politice grave in Europa, de care am amintit mai sus, starea Europei nu era de unitate. Europa nu era, pe vremea aceea, o Europa unita. Unita intr-un cadru democratic, evident, comun. Liga Natiunilor nu a putut, dupa parerea mea, sa compenseze acest lucru si nu a putut impiedica venirea extremei drepte la putere, adica a fascismului si a nazismului. Pentru ca nu erau mecanisme democratice care sa se aplice intr-o Europa comunitara, unita. Nu era nici moneda unica europeana la acea vreme. Deci contextul actual este cu totul diferit fata de ceea ce a existat in trecut in Europa, cu totul nou. Dupa parerea mea, o Europa unita nu poate fi pe placul nici al Rusiei si nici al SUA. Aparitia unei astfel de structuri, statale pana la urma – o uniune de state, puternica din punct de vedere economic si militar, care ar putea sa izoleze SUA, nu cred ca poate fi pe placul SUA. Insa realitatea este ca Uniunea Europeana rezista, ca sa zic asa. Mai sunt inca multe de facut, este adevarat, dar UE prinde din ce in ce mai clar contur, si nu ma refer numai la aspectul geografic, dar si la cel politic si economic. Spun din ce in ce mai clar, pentru ca inca nu e foarte clar, dupa parerea mea. Adica ce nu mi se pare clar? Nu mi se pare clara capacitatea Europei de a ramane in unitate, desi vointa exista pentru acest lucru. Unitatea nu poate fi legata numai de interese, ci si de solidaritate. De asemenea ar trebui sa dispara ambitiile, orgoliile legate de suprematie si putere intre puterile europene. Pentru ca asemenea lucruri genereaza, in mod firesc, disensiuni si resentimente. Dar, de asemenea, dupa parerea mea, UE ar trebui sa-si contureze o ideologie care sa nu permita derapaje de la democratie, deci de ordin politic, dar nici derapaje de ordin economic si social, cum e aceasta criza economica grava, care afecteaza grav viata oamenilor si impinge state mai putin dezvoltate spre subdezvoltare si le condamna la saracie cronica. Este deosebit de important, pe plan european, sa stim ce fel de societate dorim. Or, cred ca e de bun simt ca nu dorim o societate marcata de grave inegalitati (cred ca sunt in asentimentul tuturor daca spun ca este inadmisibil ca, spre exemplu, intr-un mare oras sa existe o viata sociala buna si prospera in zonele centrale si mizerie, si violenta in suburbii)  si crize de tot felul: sociale, economice, politice, etc, care sa genereze explozii sociale in strada, cum a fost cea din Londra. Din aceasta cauza trebuie cautata, dupa parerea mea, o ideologie optima, daca ma pot exprima astfel. Care sa fie in folosul cetatenilor. Si care sa conduca spre pace si prosperitate in toate tarile Europei Unite, pentru toti cetatenii ei, si care sa garanteze aceste lucruri, adica cu adevarat o stare de normalitate pentru toata lumea. E posibil, oare, acest lucru…?

martie 27, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Ce inseamna asta?

Iata ce am citit in Gandul:

SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA- O şoferiţă din Braşov s-a blocat în maşină ca aceasta să nu fie confiscată de firma de leasing – VIDEO

Iata si ce spune articolul (dar sunt de vazut si secventele video!):

„Furios că femeia nu vrea să predea maşina, reprezentantul firmei de recuperare loveşte în mod repetat geamul, până când „reuşeşte” să-l spargă. Fiica soferiţei încearcă să intervină şi să îl oprească pe recuperator, însă fără succes.

Tot scandalul din Braşov a durat şase ore, timp în care recuperatorul şi poliţiştii au încercat cu orice preţ să o convingă pe femeie să iasă din maşină. Iniţial, au desumflat roţile. Apoi, au spart geamul şi, în cele din urmă, au reuşit să deblocheze portierele.

Reprezentantul societăţii de leasing spune că nu s-au achitat doua rate la rând şi era îndreptăţit să acţioneze în forţă. Cumpărătorul crede însa că n-a depăşit termenul de plată, aşa că va da în judecată societatea de leasing. Maşina a costat 31.000 de euro, iar femeia au achitat deja 25.000.”

Nu stiu cati se intreaba la modul serios: ce inseamna asta?

Un alt articol interesant tot din Gandul:

De ce nu avem drumuri? Boagiu: „Ne lipsesc constructorii. Când trebuie să facem drumuri, nu putem să le facem decât cu agricultori”

de Ionuţ MORARIU

Articolul, pe care il recomand a fi citit integral, arata printre altele ca:

„”Ne lipsesc constructorii. Am constatat că, atunci când trebuie să facem drumuri, nu putem să le facem decât cu agricultori, nu cu drumari. Drumurile trebuie făcute cu drumari, construcţiile cu constructori„, a declarat ministrul într-o conferinţă de presă. În plus, ea a accentuat exodul de specialişti din domeniu către companiile private. „Avem nevoie de personal calificat, care să se întoarcă în administraţie”, a precizat Boagiu care a menţionat că CNADNR a angajat recent 30 de tineri ingineri şi că vrea să încheie parteneriate cu facultăţile de construcţie din toată ţara.

Megaprogramul românesc de construcţie de autostrăzi, proporţii minuscule

Ministrul a vorbit şi de „cel mai mare program de construcţii de autostrăzi demarat în România”, potrivit Mediafax. În prezent sunt în execuţie 243 de kilometri de autostradă, iar pentru alţi 220 de kilometri sunt pregătite licitaţii. Acest megaprogram, chiar dus la bun sfârşit, ar fi doar o realizare modestă, la scară europeană. În perioada 1990-2009, spaniolii au dat în folosinţă circa 8.800 de kilometri de autostrăzi. Dacă în 1990 reţeaua iberică de astfel de drumuri totaliza circa 4.700 de kilometri, în 2009 statisticile Eurostatului consemnau un nivel de 13.500 de kilometri. Ceva mai mult de 200 de kilometri de autostradă au construit, an de an, timp de 20 de ani şi francezii, atingând un total de peste 11.000 de kilometri. Mai bine la acest capitol au stat şi vecinii maghiari. De la căderea comunismului, guvernele de la Budapesta au reuşit să sporească reţeaua de autostrăzi de la 267 de kilometri până la 1.273 de kilometri, în 2009.
În acest context, şi directorul CNADNR, Daniela Drăghia, transmite un mesaj optimist. „Avem un orizont de timp în care să încheiem o parte din Coridorul IV. Până în 2013 vom putea discuta de lungime de autostradă în jur de 390-400 de kilometri”, spune Drăgia, conform Mediafax.” (subl.mea)

martie 25, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Elizabeth Taylor…

… nu mai este printre noi… Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace!

Iata ce spune Mediafax:

Elizabeth Taylor a murit

Actriţa Elizabeth Taylor a murit la vârsta de 79 de ani, miercuri dimineaţă, la spitalul Cedars-Sinai din Los Angeles unde fusese internată de şase săptămâni, din cauza unei insuficienţe cardiace, a anunţat purtătorul său de cuvânt pentru postul de televiziune CNN. „Era înconjurată de copiii săi – Michael Wilding, Christopher Wilding, Liza Todd şi Maria Burton”, a

declarat purtătorul de cuvânt al actriţei, Sally

Morrison, citată de ABC News.

Mama mea a fost o femeie extraordinară, care a trăit viaţa din plin, cu multă pasiune, umor şi dragoste . Deşi pierderea ei este devastatoare pentru cei care o iubeau, vom fi mereu inspiraţi de contribuţia eternă pe care a adus-o acestei lumi. Remarcabila ei interpretare din filme, succesul ei ca femeie de afaceri şi lupta ei curajoasă şi de neoprit împotriva SIDA ne face mîndri de ceea ce a realizat ea. Ştim că lumea este mai bună deoarece mama a trăit în ea. Moştenirea ei nu va fi niciodată distrusă, spiritul ei va fi mereu alături de noi şi iubirea ei va fi veşnic în inimile noastre”, a declarat fiul actriţei, Michael Wilding.

În afară de copiii săi, Taylor mai avea 10 nepoţi şi 4 strănepoţi.

Taylor fusese internată în urmă cu şase săptămâni din cauza unei insuficienţe cardiace. Deşi suferise maimulte complicaţii, starea ei de sănătate se stabilizase şi spera să fie externată curând.

Elizabeth Taylor era bolnavă de foarte mulţi ani, iar în octombrie 2009 a fost supusă unei intervenţii chirurgicale pe cord. Actriţa a fost diagnosticată cu insuficienţă cardiacă congestivă în urmă cu aproape şase ani.

Elizabeth Taylor îşi petrecea majoritatea timpului într-un scaun cu rotile, după ce în ultimii 25 de ani a fost internată de mai mult de o sută de ori în spital, având o intervenţie chirurgicală la şold şi două intervenţii foarte riscante la spate.

Totodată, ea a căzut de pe cal în timpul unor filmări, a suferit de pneumonie şi cancer de piele, a fost supusă unei traheotomii, a fost dependentă de alcool şi analgezice, a fost supusă mai multor intervenţii chirurgicale la plămâni, creier, şold şi inimă. În 1997, actriţa a suferit un atac cerebral în urma unei operaţii de extirpare a unei tumori pe creier şi a fost chiar în moarte clinică.”

si:

Elizabeth Taylor şi Richard Burton: o iubire prea mare ca să dureze

Povestea dintre Elizabeth Taylor şi Richard Burton, care a început în 1962, a fost cea mai mediatizată relaţ

ie de dragoste din epocă. Prima căsătorie a celor doi a durat zece ani, a fost urmată de o altă căsătorie şi s-a încheiat cu un divorţ. Cei doi au fost condamnaţi de Vatican pentru „vagabondaj erotic”.

Povestea lor adulteră nu a fost lipsită de luxul de star: paparazzi, iahturi, bijuterii superbe, casele din Londra, Gstaad, Céligny şi Puerto Vallarta şi prietenii de petreceri, precum familia Rothschild, Aristotel Onassis, prinţesa Grace de Monaco, Tito, ducele şi ducesa de Windsor.

Iubirea dintre cei doi era departe de a fi doar ceva trecător. „Richard era complet robit de Elizabeth”, spunea fratele cel mai mic al actorului, Graham Jenkins.

Prima dată când Richard Burton şi Elizabeth Taylor s-au întâlnit a fost în 1952, când Burton avea o soţie şi o reputaţie de playboy irezistibil şi de băutor de nedoborât. În prima seară pe care au petrecut-o în acelaşi loc, la o petrecere din Bel Air, Burton a izbucnit în râs, emoţionat fiind de frumuseţea actriţei, după cum el însuşi mărturisea în memoriile sale.

Cei doi nu s-au mai întâlnit timp de nouă ani. Când s-au reîntâlnit, erau pe platourile filmului „Cleopatra”. Burton apăruse pe platou ca să îl înlocuiască pe Stephen Boyd, în rolul lui Marc Antoniu. Elizabeth Taylor îi cunoştea reputaţia şi era pregătită să reziste avansurilor lui, în ciuda farmecului pe care acesta îl avea, egalat de talentul lui actoricesc.

Se pare că prima replică pe care Burton i-a adresat-o lui Elizabeth Taylor a fost : „Ţi-a spus cineva că eşti o fată foarte frumoasă?”. „Mă gândeam «Uite-l pe marele amant, marele deştept, marele intelectual galez şi el vine cu aşa o replică”, scria actriţa în memoriile sale din 1965. Povestea de dragoste dintre cei doi a început pe platourile Cinecittà şi, deşi încercau să se ascundă de presă, ei erau mereu urmăriţi de un val de fotografi.

Cei doi au încercat să stea departe unul de celălalt, deoarece Taylor nu mai dorea încă un divorţ mediatizat, iar Burton se simţea vinovat de efectele pe care această relaţie le avea asupra familiei sale. Aşa că relaţia lor pendula de la momente în care cei doi nici nu îşi vorbeau pe platouri la evadări în doi, cu fotografii în urma lor.

La 5 martie 1964, la doi ani după ce s-a îndrăgostit de Richard, Elizabeth Taylor a divorţat de Eddie Fisher. Richard Burton divorţase de soţia sa, Sybil, în decembrie 1963. La două zile de la divorţul actriţei, cei doi au zburat la Montreal, s-au cazat la hotelul Ritz Carlton sub numele de Smith şi s-au căsătorit. Aceasta era a doua căsătorie a lui Burton şi a cincea căsătorie a lui Taylor.

În ziua următoare, Burton şi-a reluat rolul de Hamlet, în Toronto. La finalul piesei, a luat-o pe Taylor pe scenă şi au spus împreună: „Jurăm că nu ne vom mai căsători niciodată”. Cei doi soţi au jucat împreună în 11 filme. Relaţia lor a fost marcată de manifestări luxoase, certuri, dar şi de alcoolismul lui Burton, care a fost de acord să se oprească din aceste excese doar în apropierea divorţului lor din 1974. Cei doi s-au recăsătorit, la 16 luni de la divorţ, dar doar pentru nouă luni.

Dar, după mai multe căsătorii şi relaţii, a venit momentul să se reunească, în 1982. Elizabeth Taylor şi-a dorit să apară alături de Burton într-un spectacol. A ales piesa „Private Lives” de Noël Coward, un spectacol în care doi foşti soţi se redescoperă unul pe altul când sunt deja în luna de miere cu noii consorţi.

Dar faptul că au stat împreună atât timp nu i-a împiedicat pe cei doi să se căsătorească sau să se logodească cu alte persoane.

Conţinutul ultimei scrisori a lui Burton către Taylor rămâne încă necunoscut.

Primul soţ al lui Taylor a fost moştenitorul lanţului hotelier Hilton, Conrad „Nicky” Hilton. Ei s-au căsătorit în 1950 şi au divorţat un an mai târziu. Actriţa s-a căsătorit apoi cu actorul britanic Michael Wilding, în 1952, cu care a avut doi fii, Michael şi Christopher. Ei au divorţat în 1957. Printre foştii soţi ai lui Elizabeth s-a numărat şi tatăl lui Carrie Fisher, Eddie, care a divorţat de Debbie Reynolds pentru a se căsători cu Taylor. Ultimul ei mariaj, cu muncitorul în construcţii Larry Fortensky, a durat cinci ani şi s-a încheiat în 1996.”

Despre Elizabeth Taylor, mai multe pe Wikipediaaici. Iar aici filmografia celebrei actrite.

Foarte interesant de citit integral cele doua articole citate de pe Mediafax.

Mie imi plac, ca actori, amandoi si Liz, si Richard Burton. Au fost doi titani, fara indoiala, ai cinematografiei sec. XX. Acum lumea filmului a ramas si mai saraca… Am pus aceste poze cu Liz Taylor pentru ca eu cred ca asa i-ar fi placut sa ramana in sufletele atator spectatori care au admitat-o in decursul timpului: frumoasa, superba, talentata, geniala, ca o regina, o adevarata Cleopatra a filmului. Uitati-va cum e viata: asa o femeie superba sa ajunga sa-si petreaca majoritatea timpului, la varsta senectutii, bolnava si intr-un scaun cu rotile… Parca nici nu-mi vine sa cred asa ceva, parca nici nu vreau sa cred una ca asta. Spuneam ca lumea filmului a ramas si mai saraca… Filmul nu ar fi fost film si arta daca Liz nu ar fi existat. Prezenta ei e unica si inconfundabila. Pentru toti cei care au admirat-o si pentru toti cei care o vor admira de acum inainte, vizionand filmele in care a jucat. Si sunt convins ca vor fi multi.

martie 24, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Blocaj, disensiuni si nervi cu… Nicolas Sarkozy

Iata ce tritreaza Romania Libera:

Blocaj şi disensiuni: Sarkozy enervează aliaţii

Iata ce arata articolul, pe care il recomand a fi citit integral. Merita!

„Determinarea preşedintelui francez de a se profila drept inima şi creierul operaţiunilor împotriva regimului lui Gaddafi a dus la tensiuni în cadrul NATO; politica de blocaj a Franţei irită Statele Unite şi Marea Britanie.

Sâmbătă în jurul prânzului, participanţii la conferinţa NATO de la Bruxelles erau aproape de un acord conform căruia operaţiunile militare pentru impunerea unei zone de interdicţie de zbor deasupra Libiei ar fi urmat să aibă loc sub coordonarea NATO. Însă acordul nu s-a materializat în acea după-amiază; brusc, Franţa a blocat continuarea tratativelor. Participanţii au fost mai întâi miraţi, pentru ca puţin mai târziu să realizeze ce se întâmplase: un avion francez trăsese deja primul foc împotriva unei ţinte libiene, şi Nicolas Sarkozy se grăbea, la Paris, să anunţe presei începutul ostilităţilor – şi faptul că ele fuseseră deschise de către ţara sa.
Un oficial al ministerului francez al Apărării a infirmat că Franţa ar fi acţionat pe cont propriu, adăugând însă că „statele care au participat la operaţiune au fost complet informate. Dacă şi NATO, care nu avea nici o legătură cu atacurile, ar fi trebuit să fie informată, este o cu totul altă întrebare”.”

Si un alt articol interesant:

NATO a validat intervenţia în Libia, dar nu o aplică încă

Se arata ca:

„Rasmussen a subliniat că condiţiile în care NATO va contribui la o zonă de interdicţie aeriană au fost „definite în mod clar”. Totuşi, ridicarea blocajului turc nu prevede implicit decizia politică de aplicare a acestor planuri, care nu va interveni mai devreme de câteva zile, a precizat un diplomat.

Secretarul general a confirmat că aliaţii au aprobat executarea planurilor militare prevăzute de NATO şi deja validate pentru o altă misiune, respectiv controlul embargoului asupra armelor cu destinaţia Libia.

În acest scop, „comandantul suprem al operaţiunilor noastre, amiralul James Stravridis, va mobiliza navele şi avioanele NATO în Mediterana centrală”, a explicat el.

Aceste forţe aeronavale vor avea ca misiune să „supravegheze, să raporteze şi, dacă va fi necesar, să blocheze ruta navelor suspectate că transportă ilegal arme sau mercenari”.”

martie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre vulnerabilitatea umana la schimbarile climatice

intr-un articol foarte interesant de pe blogul

GIS and Science

si care ne propune si o harta ce evidentiaza zonele in care aceasta vulnerabilitate se manifesta:

Mapping Human Vulnerability to Climate Change

Va invit sa-l cititi!

martie 21, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Trei articole interesante despre situatia din Libia…

… am citit pe  Mediafax:

Coaliţia internaţională se pregăteşte pentru o nouă fază a ofensivei sale în Libia

Iata ce arata printre altele:

„După primul val de atacuri împotriva apărării antiaeriene şi a blindatelor în apropierea liniilor insurgenţilor, următoarea etapă va consta, potrivit amiralului Mullen, în atacarea liniilor de aprovizionare a forţelor loiale lui Kadhafi pentru a limita capacitatea de luptă a acestora.

„Forţele sale sunt răspândite între Tripoli şi Benghazi şi vom încerca să întrerupem susţinerea logistică începând de mâine”, a precizat amiralul.

„Sisteme cheie ale apărării antiaeriene şi instalaţii de rachete SAM din apropiere de Tripoli, Misrata şi Sirt” au fost atacate, potrivit comandamentului militar american.

Atacurile nu au ca obiectiv să „îl înlăture de la putere pe Kadhafi„, ci să „protejeze civilii” libieni, a declarat Mullen.” (subl.mea)

Liga Arabă critică bombardamentele coaliţiei în Libia

Se arata ca:

„Liderul Ligii Arabe, Amr Moussa, a criticat, duminică, bombardamentele coaliţiei internaţionale în Libia, apreciind că acestea se îndepărtează de „scopul care este impunerea unei zone de interdicţie aeriană”.

Ceea ce se întâmplă în Libia se îndepărtează de scop care este de a impune o zonă de interdicţie aeriană, şi ceea ce vrem este protecţia civililor şi nu bombardarea altor civili„, a declarat el jurnaliştilor.” (subl.mea)

Franţa răspunde criticilor, afirmând că aplică „pe deplin şi doar” rezoluţia ONU

In care se arata ca:

Franţa „aplică pe deplin şi doar rezoluţia 1.973”, votată de Consiliul de Securitate al ONU cu privire la Libia, a afirmat duminică Ministerul francez al Apărării, ca răspuns la criticile exprimate de Liga Arabă referitoare la operaţiunile militare în curs.

Franţa aplică pe deplin şi doar rezoluţia 1.973„, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului, Laurent Teissere.

Suntem clar în contextul rezoluţiei. Mi se pare că partenerii noştri au susţinut propuneri similare. Nu am alte comentarii de făcut”, a adăugat el, întrebat despre declaraţiile Ligii Arabe.

Liderul Ligii Arabe, Amr Moussa, criticase anterior bombardamentele coaliţiei internaţionale în Libia, apreciind că acestea se îndepărtează de „scop, care este impunerea unei zone de interdicţie aeriană”.

Încă de la începutul conferinţei de presă, Laurent Teissere, a amintit că operaţiunile franceze nu au decât „un singur obiectiv, de a proteja populaţia civilă punând în aplicare mandatul ONU.

În privinţa bilanţului de 48 de morţi avansat de Tripoli în cadrul bombardamentelor aeriene şi cu rachete desfăşurate de coaliţia occidentală în mai multe oraşe libiene, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării a afirmat că „nu a fost cauzată nicio pierdere civilă” de atacurile franceze.

Este o condiţie sine qua non pentru ca (atacurile) să fie efectuate„, a precizat el.

Teissere a evocat „dezinformarea” regimului lui Muammar Kadhafi. Anunţul potrivit căruia un avion francez a fost doborât, în timp ce este „uşor de verificat” contrariul, nu este „demersul cel mai subtil de dezinformare”, a adăugat el.” (subl.mea)

Din aceste articole se vede cat se poate de clar ca scopul operatiunii se reduce la respectarea cu strictete a Rezolutiei 1973 a Consiliului de Securitate al ONU si nu inlaturarea lui Gaddafi de la Putere. Atat Mullen cat si Teissere afirma acest lucru (Franta aplica doar Rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU).

Elementul surprinzator este ca Liga Araba a criticat bombardamentele coalitiei in Libia, Amr Moussa spunand ca se bombardeaza alti civili.

Dar iata ce spune Cristian Tudor Popescu in editorialul sau din Gandul:

Timişoara Libiei COMENTARIU LIVE

„Nu se pune problema participării efective în războiul aerian din Libia – n-are nimeni nevoie de cele câteva avioane ale noastre, care creează alertă în ce-a mai rămas din agricultura românească atunci când se ridică de la sol. Este vorba de a susţine politic operaţiunea antigenocid, antidictatură, în favoarea democraţiei în Libia şi în întreaga lume arabă – cu totul deosebit, istoric, este faptul că Liga Arabă a votat pentru intervenţie înaintea deciziei ONU.” (subl.mea)

Or, daca operatiunea nu are drept scop inlaturarea lui Gaddafi de la putere, atunci cum poate fi catalogata drept o operatiune antidictatura? Daca scopul operatiunii este respectarea cu maxima strictete a Rezolutiei 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, este oare o operatiune in favoarea democratiei in intreaga lume araba? Este adevarat ca Liga Araba a votat pentru interventie, dar acum, iata, a criticat interventia spunand ca se indeparteaza de la scop. Pe de alta parte nu e oare exagerat sa vorbim de genocid? Pana acum nimeni nu a vorbit in acesti termeni, dintre oficialii UE sau NATO, cel putin eu nu am vazut sau auzit acest termen pana acum. Cine stabileste daca e vorba de un genocid? Si cine-l face? Cei care „s-au indepartat de la scop” sau Gaddafi? Pentru ca indepartarea de la scop, asa cum a fost formulata critica Ligii Arabe, ar putea foarte bine sa insemne condamnarea Frantei pentru genocid in Libia! Tocmai pentru ca nu trebuia sa se indeparteze de la scop! Cum nici nu am auzit sau citit pana acum ca Gaddafi a ordonat executii in masa si ca s-ar fi intamplat asa ceva. Una e lupta impotriva insurgentilor si altceva inseamna executii in masa.

Un articol interesant – pe care il recomand a fi citit integral si cu atentie –  de pe Civitas’99 iata ce ne spune despre pozitia lui Robert Gates:

„Pe celălalt versant al Administraţiei Obama se află un om care a văzut multe – prudentul Robert Gates. Pentru el, o zonă de interdicţie aeriană nu este o operaţiune uşoară, neutră, ci un veritabil „act de război“ împotriva unui alt stat. Oare este America pregătită să parcurgă din nou acest drum? Pentru a treia oară, după 11 septembrie? O carantină aeriană implică distrugerea sistemelor de apărare aeriană ale Libiei şi începe cu un atac asupra Libiei. „Nu se pune problema că nu o putem face. Putem. Dar este asta o mişcare înţeleaptă?“ Sunt o serie de consecinţe care trebuie foarte atent cântărite, precum „utilizarea, din nou, a armatei americane într-o altă ţară arabă“. Se aşteaptă ca Robert Gates să se retragă în curând din postul de secretar al Apărării.

Citite în această cheie, discursurile sale din ultimele săptămâni au nuanţa unui mesaj de rămas bun. Într-unul dintre ele, susţinut în faţa cadeţilor de la West Point, Gates spune foarte direct şi fără menajamente: „În opinia mea, orice viitor secretar al Apărării care îl sfătuieşte pe preşedinte să trimită din nou o armată terestră americană în Asia, Orientul Mijlociu sau Africa ar trebui să fie examinat de psihiatru“. Şi Gates nu este, nici pe departe, omul care se joacă cu cuvintele. Dimpotrivă.

Sigur, niciunul dintre decidenţii europeni nu vorbeşte acum despre posibilitatea desfăşurării de trupe terestre în Libia. Ba chiar este respinsă cu fermitate. Într-o conferinţă de presă, după reunirea de urgenţă a Consiliului European, preşedintele Sarkozy avea să declare: „Poziţia Franţei nu a fost niciodată aceea a unei opţiuni militare terestre, a unei opţiuni militare NATO, ci a fost permanent limitată la instituirea unei carantine aeriene“. Diferenţa dintre Gates şi Sarkozy este că primul are discernământ strategic şi se gândeşte la ce urmează după: ce facem dacă zona de interdicţie aeriană nu are efect, nu opreşte masacrul? Care este următorul pas?(1) Deşi, paradoxal, mulţi invocă fantomele trecutului, tocmai lecţiile Srebrenicei sunt uitate astăzi de o Europă prea grăbită să facă ceva, orice. Uneori, cu toate că intervenţia este justificată moral, dacă o faci într-o manieră incompetentă, atunci intenţia bună se transformă în reversul său – ajungi să produci mai mult rău decât bine (Andrew Exum).” (subl.mea)

De unde se vede ca nici peste Ocean nu toti agreeaza ideea interventiei militare.

Iar pentru o operatiune terestra din partea coalitiei ar trebui, daca inteleg bine, un nou mandat din partea Consilului de Securitate al ONU, altfel o astfel de operatiune nu ar avea baza legala, cu atat mai mult cu cat, acum, au fost formulate critici din partea Ligii Arabe, critici care, repet, pot pune intr-o pozitie extrem de incomoda atat SUA cat si Franta, si Marea Britanie.

Se fac paralele intre situatia de acum din Libia si cea din Irak. Insa, sa nu uitam, Irak-ul, pe vremea lui Saddam Hussein, a atacat Kuweit-ul, deci a atacat o alta tara, lovind in interesele anglo-americane privind petrolul. Libia nu a atacat nicio alta tara. Ceea ce se intampla acum este o chestiune strict interna a Libiei. O confruntare dintre puterea in exercitiu si insurgenti care, din cate inteleg, provin tot din cadrul regimului Gaddafi. Dar ce vrea marea majoritate a poporului Libian? Asta nu o stim. Daca sprijinul majoritar popular este de partea lui Gaddafi? Exista vreo cercetare sociologica din care sa rezulte contrariu? Nu cunosc. Asa cum nu cunostem nici de ce sprijin popular se bucura insurgentii.

Ceea ce mi se pare batator la ochi este impresionanta desfasurare de forte a coalitiei impotriva unei tari de doar 6 milioane de locuitori, caci e clar ca se bombardeaza teritoriul libian si bazele militare libiene, de la sol, in vederea impunerii no fly zone pe teritoriul libian. Aviatie militara ultra-moderna, submarine, tehnica militara sofisticata. Fara sa fie foarte clar rezultatul unei asemenea vaste operatiuni. Caci, din parerile pe care le-am auzit pe la tv, doar bombardarea cu ajutorul aviatiei si submarinelor nu poate conduce la un rezultat concret al luptei. Ca este o lupta, nu cred ca cineva poate contesta. Dar o lupta care nu pare a avea un rezultat concret, cel putin pana acum. Care sa fie acest rezultat concret, ca, am vazut mai sus, ca scopul nu e indepartarea lui Gaddafi de la putere? Iar continuarea bombardamentelor nu inseamna oprirea luptei terestre intre fortele loiale colonelului Gaddafi si insurgenti. Pe de alta parte, daca coalitia ar furniza ajutor militar insurgentilor, stau si ma intreb cat de legal ar fi acest lucru. Ar fi o imixtiune straina in afacerile interne ale Libiei si ar insemna un sprijin politic acordat insurgentilor ce ar putea fi interpretat ca o actiune menita sa destabilizeze Libia. S-ar crea un precedent periculos in care SUA, Franta, Marea Britanie ar putea sa se amestece in treburile interne ale oricarui altui stat mai mic, dupa bunul plac, aplicand standarde duble, si implantand regimuri dupa voia lor. Lucru ce nu mi se pare in regula. Practic, pornind de la bune intentii, s-ar calca in picioare dreptul la autodeterminare al altor state mai mici.

Dar drumul spre iad este pavat cu bune intentii…

Update 1

Conform Mediafax:

Rezultat incert pentru operaţiunea militară occidentală în Libia

Se arata, printre altele, ca:

„”Poate fi ceva de durată dar nu putem exclude nici un rezultat rapid”, susţine un oficial francez sub acoperirea anonimatului. De fapt, totul va depinde de liderul libian, imprevizibil, iraţional şi versatil.

Acesta a anticipat duminică un „război lung”, afirmând că „tot poporul libian poartă arme” şi că va „învinge”, într-un mesaj sonor difuzat de televiziunea oficială.

În istoria recentă, liderii au fost adeseori înfrânţi în război sau au fost înlăturaţi în urma unei revolte populare, fără explicaţie de cele maimulte ori.

Aşa s-a întâmplat în iunie 1999 cu sârbul Slobodan Miloşevici, supus unui bombardament al NATO timp demai multe luni, care a abadonat lupta de pe o zi pe alta. Plecarea precipitată la începutul anului a tunisianului Ben Ali a luat, de asemenea, comunitatea internaţională prin surprindere.

În privinţa lui Muammar Kadhafi, care a supravieţuit în aprilie 1986 unui bombardament al americanilor în care a murit fiica sa adoptivă, de partea franceză pare să domine prudenţa.

Comunitatea internaţională aşteaptă de la Kadhafi să „aplice în detaliu rezoluţia Consiliului de Securitate” al ONU care cere încetarea imediată a violenţelor, a amintit ministrul francez de Externe, Alain Juppé. „Din nefericire, dacă vreţi părerea mea personală, sunt puţine speranţe”.

În perioada imediat următoare, aliaţii care au exclus orice operaţiune terestră vor încerca să creeze o coaliţiei aeriană ad-hoc cu cea mai mare vizibilitate arabă posibilă, chiar dacă în fond aceasta va rămâne simbolică. Qatarul a promis între patru şi şase avioane, iar Emiratele Arabe Unite aproximativ 20.”

si:

„Chiar dacă preşedintele american Barack Obama, care s-a alăturat cu greu ofensivei diplomatice britanico-franceze, a afişat prudenţă, vorbind despre o „acţiune militară limitată” şi de „protecţia civililor în Libia”, fără îndoială că obiectivul occidentalilor este plecarea lui Kadhafi.

„Vom ajuta poporul libian să se elibereze”, a recunoscut Alain Juppé. „Rezoluţia Consiliului de Securitate nu precizează că acesta trebuie să plece. Dar este evident că scopul este să i se permită poporului libian să îşi aleagă regimul”, a precizat el.

Pentru François Heisbourg, de la Fundaţia pentru Cercetare Strategică, înlăturarea de la putere a lui Kadhafi are sens deoarece este vorba despre „singura formulă care ar permite evitarea pe teremn scurt a divizării ţării”.

Atingerea acestui obiectiv nu este lipsită de pericole pentru militari. Dar situaţia rămâne sub control. „Piloţii francezi, cei mai expuşi până în prezent, (…) îşi asumă riscuri”, afirmă un diplomat. În acelaşi timp, adversarul este slab şi militarii „pot să îşi desfăşoare misiunea fără probleme rămânând la distanţă”, în opinia lui.”

Misiunile aeriene în Libia au fost reluate. Kadhafi ar putea fi ţinta atacurilor

Unde se arata ca:

„Avioanele franceze nu au survolat Libia în cursul nopţii, dar şi-au reluat misiunile în cursul dimineţii, a precizat el.

Avioanele care pleacă de la bazele de pe teritoriul francez, în special de la Solenzara în Corsica (insulă din Marea Mediterană) şi Saint-Dizier (est), au aproximativ trei ore de zbor pentru a ajunge în zona operaţiunilor.

Consolidarea coaliţiei, cu participarea unor avioane din alte ţări, determină „o partajare a responsabilităţilor” în conducerea operaţiunilor, subliniază Statul Major.

  • Ministrul britanic de Externe sugerează că Muammar Kadhafi ar putea fi vizat direct de raidurile aeriene

Ministrul britanic de Externe, William Hague, a sugerat că Muammar Kadhafi ar putea fi vizat de raidurile aeriene internaţionale din Libia, refuzând totuşi să „speculeze” în legătură cu obiectivele alese de coaliţie.

„Nu vreau să speculez în legătură cu ţintele, care depind de circumstanţele de moment”, a explicat ministrul, după o întrebare privind posibilitatea unui atac care să îl vizeze direct pe liderul libian.

„Totul depinde de modul în care oamenii se comportă. Ţintele sunt permanent în concordanţă cu rezoluţia ONU, accentul fiind pus pe protejarea civililor”, a precizat Hague.

Ministrul britanic al Apărării, Liam Fox, evocase de duminică posibilitatea ca Muammar Kadhafi să fie vizat de raidurile aeriene.

La rândul său, secretarul american al Apărării, Robert Gates, s-a pronunţat împotriva unui raid care să îl vizezedirect pe liderul libian.

„Cred că este important să acţionăm în cadrul mandatului rezoluţiei Consiliului de Securitate ONU. Dacă vom începe să adăugăm obiective, cred că acest lucru va ridica probleme. Nu ar fi bine să fixăm obiective pe care nu le putem atinge”, a explicat secretarul american al Apărării.”

Armistiţiul anunţat de regimul lui Kadhafi a fost încălcat imediat

Se arata, printre altele:

„”Azi, Kadhafi a declarat un armistiţiu, din câte am înţeles. Opinia noastră la ora actuală (…) este că acesta este o minciună sau (că armistiţiul) a fost imediat încălcat” , a declarat Donilon la Rio de Janeiro, la sfârşitul unei vizite, duminică, a lui Obama în Brazilia, în cadrul turneului său în America Latină.

„Vom continua să supraveghem acţiunile lui Kadhafi, nu doar cuvintele sale, şi ne vom continua eforturile pentru a asigura respectarea termenilor rezoluţiei 1.973 a Consiliului de Securitate” al Naţiunilor Unite, a mai spus Donilon.

Regimul colonelului Muammar Kadhafi a anunţat, duminică, un nou armistiţiu, începând cu ora 19.00 GMT (21.00 ora României), ca răspuns la apelul lansat sâmbătă de Uniunea Africană de „încetare imediată a ostilităţilor”, a anunţat un purtător de cuvânt al armatei.”

Recomand citirea integrala a acestor articole, din care am citat mai sus.

 

 

martie 21, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Libia sub atac!

Iata ce spune BBC:

Coalition launches Libya attacks

In articol se arata printre altele:

„The UK, the US and France have begun attacking Libya as enforcement of the UN-mandated no-fly zone gets under way.

Pentagon officials say the US and the UK have fired more than 110 missiles.

Libyan leader Col Muammar Gaddafi has said he will open arms depots to the people and the interests of Mediterranean countries will be in danger from now on.

Western planes bombed targets in the capital, Tripoli, said the AFP news agency, quoting witnesses and state TV.

Earlier on Saturday, pro-Gaddafi forces attacked the rebel stronghold of Benghazi despite declaring a ceasefire a day earlier.

A French plane fired the first shots against Libyan government targets at 1645 GMT, destroying a number of military vehicles, according to a military spokesman.

UK Prime Minister David Cameron confirmed that British planes are in action over Libya.

US President Barack Obama, speaking during a visit to Brazil, said the US was taking „limited military action” as part of a „broad coalition”.

„We cannot stand idly by when a tyrant tells his people there will be no mercy,” he said.

He repeated that no US ground troops would take part.

Shortly after the bombing started, a Libyan official went on TV to denounce the „barbarian aggression”.

Col Gaddafi himself made a brief speech on Libyan radio, calling on people to resist.”

Recomand a fi citit tot articolul cu atentie!

Citim pe Mediafax:

ÎNCEPE RĂZBOIUL? SUA şi Marea Britanie au lansat un prim val de rachete în Libia. Kadhafi ameninţă că va ataca obiective civile şi militare – VIDEO

ÎNCEPE RĂZBOIUL? Mai multe blindate, distruse de avioanele franceze în Libia. Ce ţări mai vor să participe la acţiunile militare – VIDEO

Forţele coaliţiei pentru operaţiunile militare din Libia

Presa oficială libiană susţine că atacurile aeriene au vizat „obiective civile”

Kadhafi: Parisul, Londra şi ONU vor regreta orice ingerinţă în Libia

Un articol interesant in The New York Times:

U.S. Missiles Strike Libyan Air-Defense Targets

This article is by DAVID D. KIRKPATRICK, STEVEN ERLANGER and ELISABETH BUMILLER.

Iata ce arata, printre altele:

„President Obama, speaking during a visit to Brazil, reiterated promises that no American ground forces would be used. “I am deeply aware of the risks of any military action, no matter what limits we place on it,” he said. “I want the American people to know that the use of force is not our first choice, and it’s not a choice that I make lightly. But we can’t stand idly by when a tyrant tells his people that there will be no mercy.” „

si:

„There are political risks, though. One widely held concern is the possibility of a divided Libya with no clear authority, opening the door for Islamic extremists to begin operating in a country that had formerly been closed to them. And while the cooperative military mission was clear punitive measure against Mr. Qaddafi’s attacks on the Libyan opposition, there have been few penalties so far for allied Arab governments in Bahrain and Yemen that have violently cracked down on their own protest movements. „

De asemenea arata ca:

„Admiral Gortney cast the United States as the “leading edge” among coalition partners in the opening phase of attacks on Libya. But in keeping with Mr. Obama’s and Mrs. Clinton’s emphasis that the administration was not driving the efforts to strike Libya, he and other Pentagon officials repeated that the United States would step back within days and hand command of the coalition to one of European allies.

The United States has at least 11 warships stationed near the coast of Tripoli, including three ballistic missile submarines — the Scranton, the Florida and the Providence — and two destroyers, the Stout and Barry. All five fired cruise missiles on Saturday, the admiral said. Other coalition ships in the Mediterranean included 11 Italian ships, one French ship, one British ship and one Canadian ship.

Earlier Saturday, Colonel Qaddafi issued letters warning Mr. Obama and other leaders not to use military force against him.

The tone of the letters — one addressed to Mr. Obama and a second to Mr. Sarkozy, Prime Minister David Cameron of Britain and Secretary General Ban Ki-moon of the United Nations — suggested that Colonel Qaddafi was leaving himself little room to back down.

“Libya is not yours. Libya is for all Libyans,” he wrote in one letter, read to the news media by a spokesman. “This is injustice, it is clear aggression, and it is uncalculated risk for its consequences on the Mediterranean and Europe.

“You will regret it if you take a step toward intervening in our internal affairs.”

Colonel Qaddafi addressed President Obama as “our son,” in a letter that combined pleas with a jarring familiarity. “I have said to you before that even if Libya and the United States enter into war, God forbid, you will always remain my son and I have all the love for you as a son, and I do not want your image to change with me,” he wrote. “We are confronting Al Qaeda in the Islamic Maghreb, nothing more. What would you do if you found them controlling American cities with the power of weapons? Tell me how would you behave so that I could follow your example?””

Foarte interesant articolul! Il recomand a fi citit integral cu atentie.

Interesant de citit pana la capat si acest articol din Le Monde:

Berlin face à ses responsabilités internationales

Iata ce arata printre altele:

„Au-delà de ces explications conjoncturelles, la prudence allemande relève d’un triple traumatisme. La catastrophe nucléaire au Japon ravive la phobie de l’atome outre-Rhin, dans un pays marqué par les combats des écologistes et convaincu, depuis les catastrophes du XXe siècle, que la science n’est pas forcément synonyme de progrès.

Le pacifisme allemand constitue également un puissant frein à tout engagement extérieur. Il a fallu le massacre de Srebrenica pour que le débat moral sur l’intervention hors de l’Allemagne soit posé, la guerre au Kosovo en 1999 pour que les Allemands fassent de nouveau la guerre hors de leurs frontières, et les attentats du 11 septembre 2001 pour que plusieurs milliers de soldats allemands soient envoyés en Afghanistan, dans le cadre de la coalition internationale. Dès 2003 cependant, le conflit en Irak a montré que Berlin entend le moins possible faire la guerre et y consacrer les efforts nécessaires.

Enfin, les crises de l’euro ont conduit l’Allemagne à faire ce qu’on lui avait juré qu’elle n’aurait jamais à faire : voler au secours des pays européens, mettre en danger la stabilité de sa monnaie, dans un pays qui a connu la ruine financière en 1923 et en 1945, avant de subir le choc de la réunification dans les années 1990.

Il reste que le non-engagement allemand dans l’affaire libyenne est révélateur d’une hésitation qui peut être perçue par les partenaires de la République fédérale comme un manque de solidarité, voire de maturité. L’économie allemande est florissante, sa population est moins frappée que les autres par le chômage, ses entreprises sont à l’offensive sur toute la planète. Mais il ne peut y avoir, d’un côté, la „mondialisation heureuse” pour Deutschland AG et ses salariés, et de l’autre une „mondialisation dangereuse” gérée par ses alliés et dont Berlin ne s’estimerait pas comptable.” (subl.mea)

martie 20, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Intrebari despre sistem

Nu chiar foarte demult Dl. Ponta facea urmatoarea reflectie asupra sistemului:

” Sistemul oricum funcţionează foarte prost şi oricum se duce în jos. Se duce mai repede dacă eşti incompetent, se duce mai încet dacă, să zic, eşti un pic mai competent şi un pic mai onest. Dar oricum sistemul se duce în jos, nu poţi să-l opreşti pentru că problema e mult mai profundă”, a declarat Ponta.”

Interesant este si un articol mai vechi din Gandul, al carui titlu suna asa:

Ponta: Dacă am fi în locul lui Boc, Berceanu, Videanu, sper că am fura mai puţin

Interesant de (re)citit!

Si foarte interesanta este Chestia Zilei, din Gandul de ieri, semnata Cristian Tudor Popescu:

CHESTIA ZILEI cu CTP

Iata ce spune:

„Codul Muncii, Codul Sclaviei? Sună tare, dar câţi dintre protestatari şi înţeleg ce strigă?
Sclavii erau obligaţi să muncească. Acest Cod al Muncii nu te obligă să munceşti sau să te faci că munceşti, cum o făcea Codul ceauşist. El permite doar să fii dat afară mai uşor dacă nu munceşti cum trebuie. Poţi fi dat afară şi dacă munceşti cum trebuie, dar îţi găseşti mai repede de lucru în altă parte.


Sclavii aveau casă şi masă asigurate de stăpân – salariatul de azi se descurcă cum ştie.
Sclavii puteau fi vânduţi ca nişte animale – problema salariaţilor începe când nu-i mai cumpără nimeni.
Sclavii erau legaţi de pământ, glebae ad scripti – salariaţii pot să se ducă la muncă şi-n Hawaii.
Sclavii au făcut să triumfe o religie care stăpâneşte şi azi o bună parte din lume – salariaţii n-au reuşit să adune la un miting nici o cincime din cât au promis că vin.
Altele vor fi fiind hibele acestui Cod, dar, în ce priveşte sclavia, asta rimează cu prostia.” (subl.mea)

Din invalmaseala de ganduri care ma cuprinde, se nasc unele intrebari. Cum e defapt sistemul asta de la noi?

Se poate oare spune ca acest sistem promoveaza cinstea, corectitudinea, rectitudinea morala? „Sper ca am fura mai putin”, nu? Promoveaza oare competenta profesionala? Adica cum: cu oameni competenti „sa se duca tot mai jos”? Promoveaza munca? Adica pe vremea lui Ceausescu te lua de pe drumuri si ti se oferea un loc de munca, dar acum poti sa trimiti CV-uri cu miile, ca nimeni nu te baga in seama. Este interesant ce observa CTP: „Acest Cod al Muncii nu te obligă să munceşti sau să te faci că munceşti, cum o făcea Codul ceauşist. El permite doar să fii dat afară mai uşor dacă nu munceşti cum trebuie. Poţi fi dat afară şi dacă munceşti cum trebuie, dar îţi găseşti mai repede de lucru în altă parte.” Asta inseamna promovarea muncii in societate, cand poti, teoretic vorbind, sa-ti gasesti de munca si in Hawaii? Promoveaza responsabilitatea? Flota a disparut, nimeni nu e responsabil. A disparut o industrie, nimeni nu e responsabil. Agricultura, la pamant – nimeni nu e responsabil.

Iar daca la toate aceste intrebari raspunsul este: nu, atunci se naste o noua intrebare: in aceste conditii cum poate oare functiona normal, bine, asa cum trebuie sistemul, cand acest sistem, daca lucrurile stau asa, este, in fapt, opus unor valori fundamentale: cinste, competenta, munca, responsabilitate? Din aceasta cauza si „se duce in jos”.

Adevarul este ca oamenii nu sunt fericiti in Romania. O spun si statisticile despre nivelul de trai, natalitate, putere de cumparare, patriotism, nostalgii comuniste, directia in care merge tara, s.a. Milioane de romani au plecat sa lucreze in exterior, lucru ce afecteaza grav economia tarii, in ciuda remitentelor trimise. Au plecat pentru ca ori n-au mai avut ce sa munceasca pe aici, ori datorita unor salarii de mizerie, intr-o tara cu inegalitati salariale mari, lipsite de o elementara decenta. O asemenea situatie, cu un asemenea sistem, nu poate avea decat un singur corolar: saracia majoritatii. Sau, poate mai exact spus, saracirea majoritatii. Ca sistemul merge in jos sau nu, tine mai mult de o perceptie mai mult sau mai putin subiectiva, in schimb saracirea majoritatii este o consecinta clara, de natura evidentei.

Cand un sistem derapeaza, este interesant sa te uiti la cine se imbogateste de pe urma acestui lucru. Cand in SUA a fost data Legea Prohibitiei, la inceput ai fi fost, poate, tentat sa zici ca aceasta lege e cat se poate de benefica: consumul de alcool nu e un lucru bun, decent. Insa aceasta conceptie de un puritanism exacerbat a folosit spre imbogatirea mafiotilor, care, desi erau si fara aceasta lege bogati, odata data aceasta lege, au devenit si mai bogati! Cand traficul cu alcool a crescut foarte mult, ocolindu-se impozitele, favorizand coruptia in sanul Politiei si cea in randul politicienilor. Acesta este numai un exemplu. Dar asta nu inseamna ca cei care se imbogatesc si mai mult de pe urma derapajelor pentru o cauza mai buna sa nu fie imbracati intr-o mantie invizibila si sa nici nu-i cunosti vreodata. Iar cetatenii simpli, obisnuiti, sa nu traga niciun folos. Ba chiar sa saraceasca tot mai mult!

martie 17, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Despre situatia din PDL…

… intr-un articol din Gandul:

NOUA HARTĂ A PUTERII din PDL: cum îşi împart Boc şi Blaga partidul. Aripa fidelă premierului i-a cerut acestuia să-şi amâne demisia de la Guvern până în mai. EXCLUSIV

de Liliana RUSE | Raul FLOREA

Iata ce arata printre altele:

„Cu două luni înainte de congresul care va stabili noua conducere a partidului, PDL se împarte în două tabere, a căror componenţă se modifică în continuu. Pe de o parte, Vasile Blaga, care se bucură de simpatia liderilor locali şi care pare a avea susţinerea majorităţii filialelor, iar, pe de altă parte, Emil Boc, sprijinit în mod direct de Traian Băsescu. Cei doi pretendenţi la şefia PDL au avut, ieri, întâlniri cu susţinătorii lor, ca să-şi contabilizeze filialele pe care pot conta la Convenţia din mai

Negocierile din ultimele două săptămâni şi indicaţiile lui Traian Băsescu au împărţit PDL în două tabere. Având în spate, în acest moment, sprijinul majorităţii filialelor, Vasile Blaga este aşteptat să fie primul care face pasul oficial al anunţării candidaturii. După ce a strâns în jurul său marea parte a numelor grele din PDL, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Cezar Preda şi Cristian Boureanu, Blaga se poate baza şi pe susţinerea directă a preşedintelui PDL Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde. Exprimându-şi iniţial intenţia de a candida la şefia partidului, Frunzăverde s-a retras luni în favoarea lui Vasile Blaga, precizând pentru gândul că va viza un post de prim-vicepreşedinte: „Nu mai candidez. Îl sprijin pe domnul Blaga, am semnat deja pentru susţinerea sa. Are o moţiune care preia multe prevederi din textul moţiunii mele”.

Lovitură pentru Udrea: Bucureştii merg cu Blaga

Susţinătoare înfocată a lui Emil Boc şi adversară veche a lui Vasile Blaga, Elena Udrea a primit o lovitură puternică. După cum au declarat pentru gândul surse din partid, cinci dintre cele şase sectoare ale organizaţiei de Bucureşti, condusă de Udrea, au semnat pentru susţinerea candidaturii lui Blaga. Doar şefa de la Sectorul 2, ministrul Transporturilor Anca Boagiu a semnat, ieri, pentru Emil Boc.

Pe lângă greii din conducerea PDL, actualul secretar general strânge până acum filialele: Alba, Bihor, Timiş, Caraş-Severin, Dolj, Olt, Tulcea, Galaţi, Ialomiţa, Ilfov, Vrancea, Suceava, Botoşani, urmând a primi cel mai probabil şi susţinerea judeţelor Hunedoara şi Gorj, unde sunt programate alegeri în următoarea săptămână.”

Interesant de citit tot articolul.

martie 15, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu