Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Atat putem…

Sintagma presedintelui Basescu, devenita celebra. Si mai este o expresie, celebra la randul ei, pe care a rostit-o doamna Cancelar Merkel, si anume : „am trait peste posibilitati”. As dori sa vorbesc despre aceste lucruri.

Aceasta expresie – „atat putem” – se poate referi la mai multe lucruri, insa cred ca sensul ei exact se refera la veniturile realizate de Romania. Adica, altfel spus, astea sunt veniturile, deci atat putem. Daca am fi putut mai mult, atunci si veniturile realizate ar fi mai mari.  Se indica, in acest fel, o stare de fapt, si nu orice fel de stare, ci o stare economica. Nu cred ca presedintele s-a referit la capacitatea noastra, ci doar la starea economica de fapt. Ca am avea capacitatea sa putem mai mult, asta e alta problema, dar starea de fapt contrazice acest lucru. Se remarca urmatorul lucru: expresiile, atat cea a lui Basescu, cat si cea a Canelarului german, se refera la economie, au conotatii economice clare. Problema, iata, revin, este la ce anume se refera, mai exact, aceste sintagme. Cand spui, spre exemplu, „atat putem”, acest „atat putem” pare a stabili o limita – cea pe care o poti atinge, deci s-ar putea interpreta si in felul acesta, adica limita pe care o poti atinge, economic vorbind, la un moment dat, sau intr-o perioada data (indiferent daca intervalul de timp este foarte bine determinat sau nu. Adica el poate fi mai mare sau mai mic, dar lucrul acesta e mai putin important, pe langa limita care exprima realitatea la zi). Pentru ca daca pun problema veniturilor (la nivel individual, national, european, etc) atunci nu pot sa trec cu vederea chestiunea legata de consum. In termeni economici intre consum si venit exista o relatie simpla, elementara: Consumul=Venituri-Economii. Daca, matematic vorbind, in aceasta formula, fac sa tinda spre zero economiile – adica in ipoteza ca nu fac deloc economii – atunci rezulta: Consumul=Veniturile, lucru ce exprima, din punct de vedere economic, faptul ca nu poti consuma peste veniturile pe care le ai. A doua observatie este ca, priviti formula, Consumul trebuie sa fie mai mic sau cel putin egal decat Veniturile, lucru care, economic vorbind, exprima, desigur, acelasi lucru: consumul, in mod normal, nu poate sa depaseasca veniturile pe care le ai. Ca sa exemplificam: daca am un venit de 5 lei si fac economii de 3 lei, atunci consumul este de 2 lei, de unde se vede clar ca 2 lei<5 lei. Situatia abnorma este cand consumul ar fi de 6 lei 😉 , deci mai mare decat venitul de 5 lei, in exemplu de mai sus. In acest caz este necesar ca venitul de 5 lei sa fie suplimentat cu, spre exemplu, inca 4 lei – deci trebuie sa existe un venit suplimentar – asa incat scazut din trei lei, cat economisesc, sa imi dea 6 lei (consumul adica). Deci fara un venit suplimentar, chiar daca as reduce la zero economiile, nu pot face fata consumului de 6 lei.

Veniturile pot fi din productie proprie. Adica din ceea ce produc. Iar in acest punct trebuie sa ne intoarcem putin in timp, pentru ca sa vedem ca dezvoltarea generala a tarii, insotita de cresterea nivelului de trai al populatiei, nu a fost posibila nici pe vremea lui Ceausescu numai cu veniturile proprii. Sa ne gandim ca, si pe vremea aceea, in alte conditii socio-politice, desigur, Romania avea o datorie externa de vreo 11,7-12 miliarde de $. De ce oare? Daca modernizarea Romaniei ar fi putut fi posibila numai din venituri proprii, atunci de ce mai trebuia o datorie externa insemnata, desi mult mai mica decat cea actuala? Lucrul acesta arata foarte clar ca veniturile proprii nu erau de ajuns si ca trebuiau venituri suplimentare. Iar greutatea pe care a resimtit-o populatia la rambursarea acestei datorii si-a spus cuvantul in plan politic prin rasturnarea regimului comunist, desi mai ramasesera vreo 2 miliarde de $ in cont dupa ce a fost platita toata datoria externa. Practic, regimul comunist nu a mai putut sa supravietuiasca doar din venituri proprii, generate de economia nationala, intrand in colaps economic.

Situatia post-decembrista s-a desfasurat, bineinteles, in alt cadru socio-politic. Dar, economic, s-au desfiintat multe unitati de productie, pe motivul ca ar fi neperformante economic. Dar lucrul acesta a fost sinonim cu distrugerea unei insemnate parti de capital economic pe care l-a avut tara. Lucru ce a generat nu numai somaj masiv, dar si emigrare. Evident ca, data fiind aceasta situatie, si invatamantul s-a degradat treptat, iar nivelul de pregatire profesionala a scazut. A scazut si pentru faptul ca multi, foarte multi oameni au trebuit sa-si abandoneze meseriile pe care le stiau bine, pentru a incepe, unii chiar de la o varsta inaintata, o recalificare in alte meserii, de care, pana atunci, erau straini. Sunt analisti care exprima parerea – v. afirmatiile lui Ilie Serbanescu – ca Romania ar fi trebuit sa devina o piata de consum pentru produsele din Vest.  Sa facem o comparatie cu ceea ce era pe vremea comunismului. Practic, produse straine nu preau existau pe piata, decat in shop-uri, si erau mult mai scumpe decat cele autohtone, deci aveau o valoare mai mare. In aceasta situatie, consmul era determinat de cumpararea de produse autohtone, iar fomula care leaga consmul de venituri se cam respecta. Spun se cam respecta, pentru ca aveam, totusi, si o datorie externa insemnata. Era recunoscut ca ceea ce gaseai in „comertul socialist” era de calitate mai slaba decat produsele din Vest. Nu pentru ca valoarea produselor autohtone nu ar fi inglobat munca mai multa – cantitatea de munca cheltuita pentru producerea si reproducerea bunurilor respective, cuprinzand munca vie, cheltuita in procesul respectiv de productie si munca incorporata in mijloacele de productie consumate. Si nici nu cred ca se poate spune ca ar fi avut o utilitate scazuta (desi termenul util-utilitate, poate avea, desigur, mai multe sensuri. Eu l-am luat aici intr-un sens brut, ca sa zic asa, adica produsele autohtone erau utile, lucru clar). Diferenta fata de produsele straine, din Vest, era data, dupa parerea mea, de inovatie (incluzand aici inovatia tehnica) care era in favoarea produselor din Vest. Lucrul acesta le facea mai valoroase decat produsele autohtone, pentru ca datorita inovatiei erau de mai buna calitate, mult mai fiabile, iar pretul lor era, evident, mai mare. Pentru ca Romania nu avea un grad de inovatie tehnologica ridicat, sau, daca doriti, mai ridicat decat in Vest. Deci cu atat mai mult cu cat, in perioada post-decembrista, s-au inchis multe unitati de productie, economia fiind slabita, valoarea produselor romanesti a fost mai mica decat a produselor din Vest, iar veniturile din productie proprie, modeste, mici, comparativ cu Vestul. In asemenea conditii, a ajunge o piata de desfacere pentru consumarea produselor venite din Vest ce ar putea sa insemne, economic vorbind? Inseamna ca produsele acestea din Vest au valoarea mare, vin aici produse cu valoare mare, pe cand, la noi, venitul este mic! Cu alte cuvinte, se creaza un consum mai mare decat veniturile existente. Sau, altfel spus, cu veniturile din productie proprie nu poate fi satisfacut consumul acesta, decat foarte greu, uneori, deseori, imposibil… Ca sa exemplific faptul ca vin produse cu valoare mare din Vest, o sa dau un exemplu cat se poate de banal. Telefonia mobila s-a dezvoltat la noi intr-un mod considerabil. Vad ca sunt oferte cat se poate de avantajoase si firmele de telefonie mobila se intrec in oferte care mai de care de ispititoare. Pretul unui telefon mobil ieftin ar fi cam 150 de lei. S-ar putea ca cineva sa spuna ca acest pret nu e mare, ca ar fi accesibil. Si, cu toate aceste lamuriri, pretul este, totusi, foarte mare, daca tinem cont de veniturile salariale medii din Romania, comparandu-le cu cele din Germania, ca sa dau un exemplu. In Romania un om cu pregatire superioara ar putea sa aiba un venit salarial cuprins intre 1000-1500 de lei, iar telefonul costa 150 de lei. Pe cand omologul sau din Germania poate avea un venit salarial de 3000 – 4000 de euro, si atunci cu cat este mai ieftin acel telefon mobil pentru acesta din urma… Deci, presupunand la o cerere pe piata data, constanta, o crestere a ofertei, care sa conduca la scadere de pret si la invadarea pietei cu cat mai multe telefoane mobile, chiar si atunci pretul de echilibru rezultat este mare pentru cetateanul de aici, ce are venituri salariale mici, pentru ca atat poate economia, vorba presedintelui. Asta e numai un exemplu. Dar la nivel de economie nationala lucrurile stau la fel: veniturile din productie proprie sunt prea mici ca sa satisfaca acest consum cu produse de valoare mare. Eu nu spun ca aceasta valoare mare nu ar fi justificata. Nu este nicio smecherie la mijloc – produsele straine inglobeaza munca, inovatie superioara fata de cea de aici. Dar realitatea este ca din veniturile proprii nu poti sa satisfaci consumul acesta… Consecinta este ca se achizitioneaza produse, necesare economiei, la un cost mare, ridicat pentru noi. Si chiar produse second-hand, si nu ma refer aici la articole de imbracaminte. Atat costurile fixe sunt mari, incluzand aici si amortizarea produsului, dar sa ne gandim cand creste pretul la energie… Daca, spre exemplu, achizitioneaza cineva o statie ca sa produca un produs, o statie second-hand, o face la un pret mare pentru veniturile pe care le avem. Dar statia este second hand, iar el o va tine si peste perioada de garantie, deci si dupa ce s-a amortizat investitia, cu costuri mari, iar dupa aceea va cauta sa o „carpeasca” si inca s-o mai foloseasca, ca tot merge, cheltuind, pentru acest lucru, suplimentar. Nu mai vorbesc daca cresc si costurile variabile, spre exemplu la materie prima. Cu alte cuvinte un intreprinzator este aproape obligat aici sa produca la costuri ridicate, dar in felul acesta nu va putea ajunge niciodata sa-si maximizeze profitul si treptat-treptat se ruineaza….Nu mai vorbesc de dobanziile pe care trebuie sa le plateasca sau impozitele, iata, din ce in ce mai mari, lucruri care nu sunt in avantajul sau. Pe de alta aparte trebuie spus ca productivitatea muncii este slaba la noi, fata de tarile dezvoltate din Vest, lucru care face ca aceste costuri unitare sau medii sa fie mari.

Revenind la ce spuneam mai sus, veniturile proprii sunt prea mici pentru a face fata consumului de produse vestice, cu valoare mare. Nu este un secret ca Romania este dependenta de importuri – celebrul deficit de cont curent spune multe in aceasta privinta. In aceste conditii cum echilibrezi economia, astfel incat sa ajunga consumul sa fie mai mic sau egal cu venitul (de preferinta doar mai mic)? Daca „atat putem”, vorba lui Basescu, lucrul acesta este imposibil fara o suplimentare a veniturilor. Care poate veni din creditare. Chestiunea aceasta a creditarii trebuie, dupa parerea mea, privita cu prudenta. Ma gandesc, desigur, la ceea ce se cheama „creditul neperformant”, care a crescut in Romania, pe vremuri de criza economica. Isarescu a atras atentia in acest sens – vezi aici. De observat este ca cele  generate de IMM-uri sunt cele care au crescut cel mai mult in ultimii doi ani: de la 1% la 10% !!. Iata aici si aici alte doua articole interesante in acest sens. Aceste credite neperformante (in randul carora as include si creditele luate de populatie, pentru „nevoi personale”) slabesc sistemul bancar. Iar tabloul sumbru este dat de tot mai multe firme care intra in faliment. Practic, cresterea economica, adica cresterea PIB-ului nu poate sta numai in exporturi. Faptul ca exporturile au crescut nu-mi spune nimic daca nu mi se zice cum stam cu exportul net (adica diferenta dintre exporturi si importuri). Si se vede ca este insuficient… Pe de alta parte PIB-ul nu are cum sa creasca daca consumul este redus, caci veniturile proprii, din productie proprie, sunt mici, deci nu poate fi satisfacut, creditarea este facuta cu mare prudenta. Este clar ca in conditii de criza inclinatia marginala spre economii a populatiei este mare, trebuie pus la socoteala si veniturile mici, datoriile populatiei, impozitele mari, toate contibuind la reducerea consumului. Ar mai ramane cresterea volumului de investitii. Sau credite date anume pentru dezvoltare si care sa poate fi folosite de stat, dar intr-un mod performant! Acest dezechilibru economic se resimte acut in viata de zi cu zi a oamenilor. Faptul ca veniturile sunt mici si nu pot satisface consumul. Ca economia a mers pe creditare pe vremea lui Tariceanu, asta se stie. Lucrul acesta a contribuit la satisfacerea consumului. Crescand consumul a crescut si PIB-ul. Partea proasta e ca acum nu mai merge pasienta asta, pentru ca bancile sunt foarte prudente in a acorda credite. Pe mine nu ma mira, in atare situatie inflorirea coruptiei si a evaziunii fiscale. Este o incercare tragica si jalnica de a echilibra economia, prin satisfacerea consumului, care nu poate fi satisfacut cu veniturile existente. Iata de ce lupta impotriva celor doua este extrem de dificila, deoarece cauzele economice care conduc la asa ceva nu sunt eliminate. PSD-ul vrea ca sa discute acordul cu FMI in alte conditii, mai avantajoase pentru economie si pentru oameni. Ramane de vazut, daca vine la guvernare si daca va reusi. Pentru ca situatia economica este dificila. Boc vorbea de un optimism moderat in legatura cu cresterea economica. Sunt si care spun ca va fi o crestere economica, dar infima, care nu se va resimti in nivelul de trai al oamenilor. Cu atat mai mult s-a intamplat acest lucru cu cat au existat si inca exista presiuni inflationiste legate de cresterea TVA. Este de observat ca si PSD vorbeste de necesitatea unui nou acord cu FMI, dar „nu asa”. Situatia e dificila… Insa fara o relansare a consumului si fara investii nu prea merge… Tocmai asta e problema: cum sa relansez consumul daca veniturile proprii, din productie proprie – „atat putem” sunt mici? Cu ce il relansezi? Si cum faci fata unei invazii de produse din Vest, scumpe, deci unui consum ridicat din punct de vedere valoric, cu veniturile modeste pe care le ai…? Am avut ocazia sa discut cu straini, nu acum, dar cu ceva vreme in urma, inainte de criza, destul de recent, care-mi spuneau ca in Romania este foarte ieftin totul, fata de cum e in tarile lor. Interesanta este aceasta perceptie. Ceea ce lor i se pare ieftin, noua ni se pare scump… Percepem diferit aceste lucruri. Dar, pe de alt aparte, acei romani care au ales calea emigrarii, castiga mult mai bine decat ar fi castigat in tara. Se vede clar si din acest exemplu diferenta valorica, daca pot sa ma exprim astfel. Insa un cetatean roman obisnuit, cinstit, nu cred ca si-ar putea plati, cu salariul pe care il are, o consultatie medicala la valoarea in numerar care e cea din Irlanda, desi unui irlandez, ce isi poate permite sa plateasca consultatia medicala respectiva, i se pare, percepe, ca este scump acest serviciu. Se vede clar diferenta valorica in bani, dintre consumul de aici si cel de acolo. Consumul aici e pe bani putini, corespunzator unor venituri modeste – ca „atat putem”, pe cand acolo e pe bani multi, fata de ceea ce e aici, deci la o valoare baneasca numeric mai mare decat aici. Se observa ca, in acest exemplu, nu am discutat nimic de calitatea actului medical, nu am facut o comparatie, in acest sens, intre actul medical din Romania si cel din Irlanda, presupunand ca ar fi calitatea egala (scuzati termenul mai putin academic, dar, sper, sugestiv) in ambele cazuri: si aici, si acolo. In schimb veniturile salariale nu sunt egale!

Pentru ca aceste dezechilibre sa se atenueze macar, ar fi de dorit sa dispara, Romania, dupa parerea mea, ar trebui sa devina o tara producatoare, adica sa se transforme din piata de desfacere pentru produsele vestice in tara producatoare de produse, in cel mai adevarat sens al cuvantului, cu performante in acest sens! Pentru ca, spre exemplu, consumul poate fi crescut si artificial. Cu bani multi. Lucrul acesta se poate face fara prea mari probleme. Insa pericolele sunt enorme. Cazul Greciei este elocvent. In cazul in care tara respectiva nu este o tara producatoare de produse si consumul creste, atunci lucrul acesta nu se poate face decat prin indatorare execesiva, prin acumularea in timp de datorii imense. Trebuie sa spun ca tara producatoare nu inseamna sa ai numai turism, oricat de performant ar fi acesta. Trebuie sa produci produse si sa le vinzi pentru ca sa-ti cresti veniturile si, in felul acesta, sa asiguri cat mai multe locuri de munca. Practic, o crestere artificiala a consmului nu inseamna altceva decat o crestere artificiala a veniturilor si lucrul acesta e foarte posibil sa sfarseasca si printr-o inflatie de proportii. Uitati-va la Grecia, tara care a avut din 1960 o inflatie ridicata, unde, in prezent, creste rata inflatiei. O tara in care sectorul serviciilor ocupa 78,5% din PIB, fata de industrie cu 17,6% si agricultura cu doar 4%… Este clar ca numai printr-o dezvoltare masiva, expansiva a serviciilor nu se poate merge inainte, decat cu o indatorare masiva, cum e si cazul Greciei. Pe de alta parte fara combaterea somajului, iarasi nu se poate creste PIB-ul. Practic, cand somajul creste, PIB-ul scade. Sa ne uitam la Germania, care  iese din criza gratie fortei sale industriale si care atrage lucratori si specialisti straini, tocmai pentru a sustine cresterea economica. Si uitati-va la datoria externa a Greciei care e de 532,9 miliarde de $ !!!! Referitor la somaj, este de remarcat faptul ca rata somajului este in crestere in Grecia – v. aici si in scadere in Germania – v. aici, si aici, si aici, si aici. Nu mai are rost sa insist, este clar ca teoria se aplica in cazul Germaniei, somajul scade in favoarea cresterii economice. Defapt, nici nu e posibil altfel. Dar se aplica si in cazul Greciei, in sens invers. Iar in Grecia, in noiembrie, 36,5% din tinerii intre 15-24 ani nu aveau un loc de munca.

Am dat aceste exemple ca sa reliefez faptul ca fara a fi o tara producatoare de produse, o tara industrializata, cu o industrie si agricultura performanta, nu poti sa atenuezi macar dezechilibrele economice. Si la noi s-au dezvoltat in ultima vreme, foarte mult, serviciile – dar si fara a excela printr-o performanta deosebita –  si lucrul acesta se resimte acum, pe timp de criza, ca insuficient. Aceasta criza si imposibilitatea de a iesi repede din ea ne arata, defapt, slabiciunile. Slabiciuni economice care au existat tot timpul, in acesti 21 de ani scursi de la Revolutie, dar pe care, acum, le resimtim cat se poate de acut. Nu mai vorbesc de faptul ca daca vom continua in felul acesta nu vom reusi niciodata sa atragem fondurile europene pentru dezvoltare, rata de absorbtie a acestora fiind si asa mica, undeva sub 9%. Pentru ca ce sa dezvolti: niste servicii neperformante? Sectorul asta al serviciilor, dupa parerea mea, nici nu poate fi performant fara o industrie si agricultura performante. Cam asa vad eu coordonatele la care ne aflam din punct de vedere economic…

februarie 22, 2011 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. […] omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte […]

    Pingback de Omagiu frumuseţii ce oglindeşte sufletul « Gabriela Elena | februarie 23, 2011 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: