Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Alianta ACD

Iata doua stiri din Romania Libera despre acest subiect:

Ponta şi Antonescu admit posibilitatea unei alianţe electorale între PSD şi ACD

Daniel Constantin (PC): Protocolul ACD urmează a fi definitivat vineri, împreună cu liberalii

Este de observat ca alianta ACD se refera la o alianta intre PC si PNL. Ca aceasta alianta ar putea sa colaboreze electoral – alianta electorala – este, totusi, altceva. Si nu in orice conditii! Ponta a declarat, conform primului articol citat:

„‘Da (este posibilă o alianţă electorală), dacă ne înţelegem pe ceea ce înseamnă agenda de făcut, ce credem că e bine de făcut pentru ţară. După aceea, din punctul nostru de vedere, al PSD, putem vorbi şi de liste comune şi de candidaţi comuni, de exemplu la Consiliile Judeţene, candidaţi comuni de preşedinte, premier comun dacă ne înţelegem pe prima parte, aceea de substanţă. Aceea cred că e partea mai grea, nu partea de înţelegere politică de după’, a precizat Ponta.” (subl.mea)

„Daca ne intelegem” spune Dl. Ponta, deci inca nu s-au inteles sau nu e clar ca s-ar fi inteles, ca ar avea abordari comune. Cred ca atitudinea D-lui Ponta este una potrivita, pentru ca este prudenta. Pentru ca exista diferente doctrinare, orice s-ar spune ca PNL e de stanga, intre PSD si PNL. O viziune social-democrata asupra societatii nu este congruenta cu o viziune liberala. Punctele comune nu inseamna abordari identice in totalitate. Dar, pe de alta parte, cred ca trebuie sa intelegem ca democratia presupune si contradictia. O unire in „cuget si in simtiri” ca si „unitatea de actiune” ar conduce, probabil, la crearea unui hegemon societate: Alianta PSD-ACD. O putere hegemonica ce ar controla tot ce misca: „raul, ramul”! Tendinta care ar fi opusa spiritului democratic.

La mai bine de 20 de ani de la Revolutie simt ca exista tentatia puterii maxime. Dar aceste abordari maximaliste nu sunt pliate pe solutii, in special din punct de vedere economic, care sa poata in mod real, nu numai declarativ, mai ales in campanii electorale, sa poata sa scoata tara din impas. Si este trist sa constatam ca nu putem progresa, decat foarte greu. Pentru ca si PDL a vorbit mult de reforme, dar nu se simte deloc o imbunatatire. Romania se dezvolta greu deoarece copiaza modele de tot felul, inclusiv de reforma, dar fara discernamant si fara o analiza profunda. Cel putin asta e impresia mea. De aceea atitudinea de acum a D-lui Ponta este de salutat! Si o spun fara partinire, deoarece l-am si criticat atunci cand a fost cazul. In privinta abordarilor comune, acestea trebuie sa existe si trebuie sa vizeze dezvoltarea generala a societatii. Nu putem sa avem tot timpul abordari contradictorii, desi, dupa cum spuneam mai sus, democratia presupune contradictia. In aceasta ar consta, pe scurt, responsabilitatea politica a partidelor si a liderilor de partid, si nu numai a lor. Deoarece atitudinile si abordarile contradictorii (numai asa!) inseamna un nesfarsit razboi politic, dar, in final, fara niciun rezultat. Sau rezultatul ar putea sa fie unul tragic, Doamne fereste de asa ceva!

Este de observat ca ACD s-a realizat pe criterii doctrinare: PNL si PC impartasesc o viziune politica comuna.

Momentul actual mi se pare ca marcheaza o asezare a scenei politice pe baze doctrinare, fiecare partid trebuind, in cele din urma, sa-si insuseasca si sa-si asume doctrina, sa fie de acord cu propria sa identitate. La noi a existat pana acum o criza de identitate la toate partidele politice. Cazul PDL este cel mai semnificativ, cand Traian Basescu l-a condus de la stanga la dreapta esicherului politic, intr-un mod cat se poate de ferm, e adevarat. Dar nu merge ca un partid de stanga, spre exemplu, sa ia masuri de dreapta, iar un partid de dreapta sa ia masuri de stanga. Spre exemplu, un partid de dreapta, de natura populista, odata ajuns la putere, va incerca sa-si impuna propria sa viziune asupra societatii, adica de dreapta. Pana acum partidele noastre au dat dovada de o anumita inconsecventa, care nu mai „merge” odata ce Romania este in UE. Inconsecventa s-a datorat faptului ca trebuia construita economia de piata, opusa economiei centralizate. Dar, la noi, aceasta s-a realizat in spiritul ultra-liberalismului nord-atlantic, care a tulburat identitar partidele perindate pe la putere. Se pare ca trecem intr-o noua epoca. Si poate chiar pe plan european! Stanga vrea, dupa o destul de lunga perioada de timp, sa revina in prim-planul scenei politice europene. Acum are sanse s-o faca, sa realizeze acest lucru. Nu cred ca-si mai poate permite sovaieli identitare. Altminteri vor persista confuziile. Ma gandeam zilele trecute la demonstratiile studentilor din Turcia, impotriva cabinetului Erdogan. Am vazut la televizor ca era o plancarta cu portretul lui Marx… Si ma gandeam ca atunci cand au fost alegerile studentul respectiv, ceea ce nu mi se pare o imposibilitate in vremurile acestea pe care le traim, sa fi votat cu Erdogan! Confuzia in acest caz ipotetic este de natura evidentei. Am dat doar un exemplu (ipotetic). Dar astfel de confuzii (neipotetice, de data asta) sunt perfect posibile in vremurile noastre, cand partidele sunt tulburate identitar, astfel incat mesajul sa fie perceput intr-un sens gresit de catre alegator. In aceasta situatie si in acest context, in Europa, efectul a fost cresterea populismului, care a avantajat drepta politica: dreapta politica s-a imbracat in haine populiste si a castigat! Cu acea atitudine de „apropiere de popor”, ca „omul obisnuit”. Lucru ce a pus stanga in dificultate si chiar se vorbea la noi nu cu foarte mult timp in urma ca oamenii obisnuiti au ajuns sa fie captivati de lideri gen Basescu si Sarkozy… Adica de un nou tip de lider, „fara cravata si costum”, ci, as adauga eu, „imbracat ca tot omu’ „, dar si carismatic! Cu un limbaj obisnuit, pe intelesul tuturor, atingand chestiunile sensibile. Nu e rau sa fi „imbracat ca tot omu’ „, dar situatia descrisa a fost efectul unei confuzii in electorat, capcana in care stanga a reusit sa cada fara niciun fel de probleme. Iata ca aceasta criza se pare ca face ca si partidele sa se trezeasca la realitate si sa revina la identitatea lor doctrinara, la ideologia lor. Si lucrul acesta se pare ca este necesar. Una din cauze ar fi si faptul ca SUA este totusi slabita de pe urma crizei economice si financiare, dar si un anumit proces de maturizare, as spune, al Uniunii Europene. Influenta ultra-liberalismului, promovat de SUA si care a durat destul de multisor, incepe sa scada, datorita slabirii economice a SUA. Creste, in schimb, responsabilitatea europeana: ce ne facem? Iar actualul razboi economic dintre SUA si Europa este rezultatul situatiei. Pentru ca, sa nu uitam, si in Europa s-a trait peste posibilitati, asa cum afirma candva, nu demult, D-na Angela Merkel… Adica pe datorie, si sa ne uitam ce datorii mari au state dezvoltate chiar – un exemplu ar fi Italia … Iar lucrul acesta nu mai „merge”, nu mai este posibil si asta nu numai la noi, dar chiar in toata Uniunea Europeana. In acest context, dreapta va pune accent pe siguranta nationala, pe „problemele de securitate”, neputand sa rezolve problemele economice de asa natura incat sa multumeasca electoratul, si chiar propriul electorat (care poate fi, o parte din acesta cel putin, in urma confuziei de care vorbeam mai sus, unul clar de stanga). Si s-au vazut recent demonstratii masive in mai toata Europa, cele din Franta si Marea Britanie fiind un exemplu elocvent, iar acum, mult mai recent, in Turcia. Chiar tin minte ca am vazut la televizor pe cineva tinand in mana un ziar cred pe care scria : Socialist Worker! Asta mi-a atras atentia! Se observa o schimbare de atitudine fata de anii ’90, de ce sa nu recunoastem, o schimbare de atitudine generata de criza economica… Problema este daca stanga are o viziune democratica asupra a ceea ce trebuie facut! Pentru ca daca rolul stangii va fi refacerea unei Europe mancata de criza si de datorii foarte mari, atunci responsabilitatea acesteia este foarte mare, inclusiv in ceea ce priveste relatiile si colaborarea cu Washington-ul, caci si eu cred ca SUA, de una singura, nu va putea scoate din impas economia mondiala, cum zicea Obama. Pentru ca aceasta cooperare are si o anumita traditie… In acest context este destul de clar ca stanga nu-si va mai putea permite  sa arunce cu bani in stanga si in dreapta, electoral, copiind un model populist. Va trebui, in schimb, sa refaca si sa reorganizeze sectorul productiv la modul foarte serios si sa aiba o viziune viabila, daca pot sa spun asa, de combatere a saraciei si de creare de locuri de munca, fara partinire, cumetrii si razbunari idelogice. Statul asistential nu este o conceptie romaneasca… Este o ispita! Si o frumoasa minciuna… Si mi se pare ca e un efect tot al confuziei de care vorbeam mai sus.

ianuarie 7, 2011 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: