Despre incompetenta Guvernului!

Va propun ca sa cititi cu calm acest articol din Romania Libera:

Valeriu Tabără asigură că România nu va fi afectată de criza alimentară

Deci marea mea rugaminte ar fi sa nu va enervati citind acest articol. Stiu ca nu o sa fie usor. Dar cu un efort cat de cat poate ca merge.

Defapt Dl. Tabara reduce lucrurile la bazele lor cele mai simple si face urmatorul rationament de clasa VII-a primara:

„Dacă românul nu va fi suficient de harnic, poate suferi de foame, ca în orice gospodărie. România nu are voie, în condiţii normale, să aibă probleme sau să se discute despre foame„

Deci: daca nu e suficient de harnic, romanul ar putea avea probleme cu foamea. Din ce a spus rezulta logic: daca nu are probleme cu foamea, atunci romanul e suficient de harnic!! 🙂  (p implica q este congruent cu non q implica non p, pentru detalii recomand Manualul de algebra de clasa a IX-a).

Ca sa concluzionam:

Domnu’ ministru, pe cand va dati, dom’ne, demisia? 

Asta ca sa nu spun ca tot Guvernul ar trebui sa-si dea demisia, intrucat membrii Guvenului sunt solidari in raspundere!

In viziunea D-lui Tabara totul depinde de cum e romanul, harnic sau neharnic. Nicidecum de ceea ceea ce face Guvernul! Si cum ar putea sa depinda de ceea ce face Guvernul, cand la Guvernul Boc se observa cu usurinta o lipsa totala de strategie in ceea ce priveste economia si relansarea acesteia. Deci de romani depinde totul! Pai daca de romani depinde, atunci s-ar putea intampla ca romanii sa fie foarte harnici la viitoarele alegeri si sa voteze cum PDL nici nu si-ar putea imagina. Recunosc dragostea catre axiomatica a PDL-ului exprimata celebru prin butada: „Iarna nu-i ca vara”. Iar eu as adauga : „Si nici magarul ca si caprioara” 😆 Mai si rimeaza! 🙂 Inteleg preocuparea de a aprofunda bazele axiomaticii existentiale, numai ca Guvernul a ramas doar la acest stadiu. As dori sa vad ca teoria ce rezulta din aceste axiome ar putea produce, transpusa in practica, si crestere economica! Ca se cam vad doar minusuri la capitolul asta!

Despre acutizarea luptei politice dintre Putere si Opozitie

Adevarul este ca s-a ajuns la o acutizare ce merge pana la ura. Paharul s-a umplut cu arestarea presedintelui Consiliului Judetean Arges, Dl. Constantin Nicolescu. Replica PSD a fost una dura, dezavuand discursul lui Traian Basescu la APCE. Luari de pozitie cat se poate de transante si de dure. Acuzatii grave la adresa lui Basescu din partea PSD, cum ca acesta ar conduce un stat politienesc. Atitudini la fel de dure si din partea reprezentantilor PDL. Nu voi face aici divagatii asupra practicilor judiciare din Romania si a legilor care le reglementeaza. Ci vreau sa scot in evidenta un singur lucru, si anume ca nu e in regula cu toata aceasta atmosfera incordata, plina de suspiciune si de ura intre cele doua entitati: Putere si Opozitie, care induc suspiciunea si ura intre cetateni. Pentru ca intr-un astfel de climat nu se poate construi ceva. Iar clasa politica din Romania, in ansamblul ei, ar trebui sa fie constienta ca rolul sau este acela de a construi o Romanie moderna si democratica. La ora actuala lipseste dialogul, si ma refer la dialogul pe problemele importante ale tarii, cum ar fi cele economice, pentru imbunatatirea vietii oamenilor. Este adevarat ca situatia actuala se datoreaza Puterii, ce parca nu are nicio disponibilitate catre un dialog politic pe temele majore ale tarii cu Opozitia. Pentru ca la noi, in lipsa unei culturi a dialogului (civilizat) precum si a unei mentalitati din vremuri revolute, Puterea, oricare ar fi fost ea, a dorit sa-si impuna propriul ei model de societate, intotdeauna in contradictie cu modelul Opozitiei. Ei, lucrul acesta nu poate sa conduca spre o poveste de succes. Sigur, suntem o democratie tanara. Dar ar trebui sa ne maturizam. Si ar trebui inteles tot acest parcurs de 21 de ani catre democratie, economie de piata intr-un mod mult mai profund. Este ingrijorator ca rezultanta acestor transformari sa conduca spre o mai mare dezbinare si catre o acutizare fara rost a unei lupte sterile. Spun asta pentru ca nu vad consecinte benefice ce ar rezulta dintr-un asemenea conflict. Adevarul este ca situatia economica ramane in continuare grea, iar oamenii sufera de pe urma acestui lucru. Acesta este un lucru care ar trebui sa preocupe actuala clasa politica la modul cel mai serios. Pentru ca daca problemele nu se rezolva, oamenii isi pierd increderea in clasa politica, in democratie, in institutiile democratice. Inutil sa mai pomenesc de numarul mare de nostalgici. Dupa cum spuneam si intr-o postare anterioara, trebuie sa existe o viziune comuna despre Romania si despre cum ar trebui sa arate Romania. Daca unul trage hais si altul cea, tare mi-e teama ca va surveni esecul. Si ne-o facem noi cu mana noastra, fara sa ne ajute cineva. Vom fi perceputi, daca nu si suntem deja, ca o tara dezbinata politic, instabila din acest punct de vedere. Adversitatea politica, intr-o democratie veritabila, nu inseamna dusmanie. Or, la noi, dupa cat se pare  in urma ultimelor evenimente, lucrurile merg destul de departe.

Sa luam un exemplu la intamplare: Franta. Eu nu am auzit ca in Franta ar exista o asemenea ascutire a luptei (era sa zic de clasa) ca la noi. Nu am vazut (poate ca nu cunosc bine) asemenea atitudini dure intre Popularii lui Sarkozy si Socialistii lui Martine Aubry. Nu am vazut invective, afirmatii ironic rautacioase si dusmanoase, capabile sa genereze falii in societate, dusmanii iremediabile, disfunctionalitati, ura, asa cum sta situatia la noi. Ar trebui sa invatam de la tarile cu traditie democratica, mai civilizate, cum se procedeaza. Pentru ca una este dezbaterea si alta este invectiva, acuzatia, replica dura, marlania, abuzul! Pentru asta si ziceam, anterior, ca nu e de mirare ca Franta ne da cu flit. Pana la urma eu stau si ma intreb daca stim ce vrem si unde vrem sa ajungem. In Romania intotdeauna Puterea a fost cea extrem de aroganta si nesuferita, dupa ce era numai miere si cu promisiuni mari de tot despre o viata mai buna in campanie, ca, imediat dupa ce s-a instalat, sa inceapa cu tot felul de arogante, abuzuri, satisfacerea clientelei politice, etc, etc. Nu spun, Doamne fereste, ca in alta parte ar fi perfect, ar fi societatea perfecta. Dar, totusi, prefer o asemenea gandire utopica, care poate ca are samburele perfectionarii sociale in dansa, decat lupta mizerabila care se duce pe meleaguri dambovitene. Creatoare, in final, de haos, dezbinare, confuzie, abuz. Iar epilogul este: mai multa saracie. La noi se pare ca nu se intelege, nu intelegem ca una este dialogul civilizat, rational, dezbaterea unei probleme pe baze ideologice si alta insulta care merge pana la injuratura. Cand spun asta nu ma refer neaparat la clasa politica, ci la noi. Iar clasa politica este dupa chipul si asemanarea noastra, imi pare rau ca trebuie sa spun lucrul acesta. Ca n-ar trebui sa fie asa, ci clasa politica ar trebui sa fie un model pentru cetateni! Pentru ca asemenea incrancenari indica faptul ca lipseste ceea ce se cheama civilizatie.

Nu se poate asa ceva! Chiar ma gandeam ca daca ma apuc sa scriu un comentariu asupra discursului rostit de Basescu la APCE, in care sa arat si partile pozitive, bune  ale discursului, voi fi gratulat de catre simpatizantii Opozitiei cu tot felul de epitete, care mai de care, dar privit cu simpatie de ceilalti. Este clar ca e vorba de o deformare a obiectivitatii, pe care o sufera in general societatea, si care nu ne mai permite sa vedem lucrul pozitiv, decat deformat prin prisma neincrederii, suspiciunii. Pai cum vrem atunci sa construim ceva? Cand acel „simt enorm si vad monstruos” al lui Caragiale inca mai face efecte!! Si ne intrebam de ce nu se modernizeaza Romania….

Despre fortele armate aeriene…

… intr-un foarte interesant articol de pe blogul Civitas’99, pe care il recomand a fi citit cu atentie. De asemenea comentariile sunt foarte interesante!

Soluţia bulgară?!

de George Visan

Editorialul D-lui Visan ne vorbeste despre o problema importanta: in ce masura Romania isi poate asigura suveranitatea spatiului aerian si care ar fi solutia. Problema este delicata. Resurse financiare nu prea sunt…Si nu se vede pe termen scurt lucrul acesta. Totusi mi se pare ca nu se arata foarte clar in editorial cat de presanta e aceasta problema. Sigur, absolut de acord, ca aceasta incapacitate pe termen scurt nu trebuie sa se transforme intr-una pe termen lung. Este un comentariu interesant care face referire la celebra declaratie a lui Tariceanu, si anume ca „Romania nu este amenintata astazi de nimeni…„, dar si la „pacea universala” a lui Kant. Editorialul trateaza o tema serioasa, de actualitate. Pe de alta parte cred ca Dl. Visan a vrut sa traga si un semnal de alarma, cred ca nu ma insel.  Articolul merita citit!

Huiduielile de la Iasi…

Fara indoiala ca este mare pacat ca Marea Sarbatoare a Unirii sa fie umbrita de huiduieli, asa cum s-a intamplat azi la Iasi si la Focsani, desi inteleg nemultumirea oamenilor si a pensionarilor militari… Ca unora le place, ca altora nu le place, Basescu este totusi presedintele Romaniei si reprezinta Statul Roman. Nemultumirile ar fi putut fi exprimate si cu alta ocazie, nu neaparat in ziua de Sarbatoare a Unirii! Rabufnirile de manie trebuie retinute, infranate, in asemenea zile mari, cruciale pentru poporul roman. Aceste zile mari nu trebuie intinate cu imundul actual al politicii romanesti. Pentru ca intr-o astfel de zi, cum e cea a Unirii, nu Basescu este principalul, ci ceea ce comemoram! Daca Iliescu spune ca Basescu trebuia sa se astepte la huiduieli eu spun ca, in aceasta zi, nu trebuia sa fie deloc huiduieli, ci o atmosfera solemna! Chiar daca Basescu a fost acolo, in calitate de presedinte, cum era si normal sa fie. Asemenea zile, precum cea a Unirii, trebuie respectate de catre toti romanii! Pentru ca huiduielile au dovedit o lipsa de respect fata de ceea ce se comemoreaza, nu o indignare fata de Basescu. Este extrem de trist ca s-a huiduit cand s-a intonat Imnul National! Denota o lipsa de respect fata de simbolurile nationale, fata de valoriile nationale, nu atat o lipsa de respect fata de Basescu, cat fata de ceea ce a insemnat Unirea Principatelor pentru tara noastra, pentru poporul nostru. NU se procedeaza asa! NU trebuie procedat asa!

Basescu a agitat inutil spiritele cu declaratiile din ajunul Sarbatorii Unirii. Ca sa fiu sincer, eu nu inteleg de ce presedintele trebuie sa se transforme in purtatorul de cuvant al Guvernului Boc. Deoarece declaratiile pe care le-a facut puteau sa fie foarte bine facute de catre purtatorul de cuvant al Guvernului. Sec si la obiect. Fara divagatii inutile, de genul celor facute de Basescu, cum ca cei care au stagiul militar complet nu pierd, dar cei care nu au acest stagiu complet, cu sau fara voia lor, aceia pierd. Eu stau si ma intreb: cui i-a folosit o astfel de teorie? Si pentru ce trebuia presedintele sa faca astfel de declaratii? Pentru ca dupa parerea mea Basescu nu ar fi trebuit sa faca nicio declaratie in legatura cu acest subiect. Pe mine ma frapeaza lucrul acesta: Boc nu face declaratii de presa, el tace, in schimb Basescu e cel care vorbeste. De retinut ca nu au fost intrebari din partea presei, deci nu a fost o conferinta de presa, ci un comunicat de presa. De ce acest comunicat de presa nu l-a facut purtatorul de cuvant al Guvernului? De ce trebuia sa dea presedintele comunicate de presa in numele Guvernului? Ca se tot vorbeste de lipsa de comunicare a lui Boc  si a Guvernului. Iar ditamai presedintele se transforma in purtator de cuvant. O alta eroare pe care a facut-o Traian Basescu este aceea ca a facut acele declaratii, presarate cu atacuri la moguli, in ajunul Marii Sarbatori. Nu le putea, oare, face pe data de 25 ianuarie, sau pe data de 26 ianuarie? Era musai sa le faca pe 23 ianuarie? Era chiar atat de imperios necesar ca declaratiile sa le faca atunci? Sa fiu sincer, pentru mine lucrurile astea sunt o enigma. Basescu facea teorii, dar ce sa mai vorbim despre asa zisa „reforma” cand Inalta Curte de Casatie si Justitie respinge normele metodologice de aplicare a legii. Basescu zicea ca avem lege, respinse fiind doar normele metodologice de aplicare a acesteia. Deci avem o lege neaplicabila. Si iese la rampa sa ne spuna ca hotararile ICCJ trebuie aplicate. Cand toata aceasta teorie putea sa lipseasca si purtatorul de cuvant al Guvernului ar fi putut explica concis si clar problema.

Pe de alta parte se constata incapacitatea Guvernului de a face o treaba ca lumea. Pai da un HG ca pe urma sa fie respins de ICCJ… Iar chestiunea, dupa cum mi se pare, ramane in continuare foarte complicata. Iata aici si motivatia instantei. Practic, toata aceasta tevatura nu a facut decat sa creeze nemultumiri, sau, mai bine zis, sa accentueze nemultumirile deja existente in tara. Eu stau si ma intreb: la ce bun? Asta ne mai lipsea? Iar parerea Opozitiei exprimata de Adrian Nastase este ca a doua zi dupa ce vor ajunge la putere vor „repara aceasta gresala”. Eu, in naivitatea mea, credeam ca pe problemele importante, cum ar fi si cea privind reforma statului, ca sa dau un exemplu – legat de aceasta si cea a pensiilor militarilor – ar trebui sa existe un consens intre principalele forte politice de la noi. Se vede foarte clar ca nu e asa, ci o harababura in toata regula! O harababura de care Guvernul Boc este responsabil! Pentru ca nu comunica, decat prin presedinte, ca purtator de cuvant, „nu discuta”, dupa cum ii place D-lui Boc sa afirme. Dar nici nu are forta de a demara de unul singur asemenea reforme si nici tactul de a menaja o populatie si asa saraca si lipsita de perspective. Fara sa faca ceva vizibil in ceea ce priveste cresterea economica si asigurarea bunastarii in interes general. Ceea ce au facut atat Guvernul cat si Basescu nu a fost altceva decat sa induca o stare de tensiune, accentuata de nemultumire, in societate, cand ar fi putut foarte bine sa evite acest lucru. Si, mai mult decat atat, sa dea apa la moara Opozitiei. O asemenea „strategie” este foarte greu de inteles. In niciun caz nu cred ca se poate spune ca e una inteligenta. Cred ca mai trebuie spus ca Guvernul ar fi trebuit sa tina seama de faptul ca, dand o lege, cu normele metodologice, cu tot, aceasta lege trebuie sa fie acceptata de intreaga societate, ca sa zic asa. Daca Opozitia va castiga alegerile si a doua zi va „repara greseala”, daca lucrurile merg asa, atunci nu ar trebui sa ne miram de instabilitatea legislatiei de la noi din tara. Insa Guvernul, cat si actuala majoritate, trebuia sa tina cont de acest lucru. Nu se pot schimba legi o data la doi ani, sau la patru ani: cand venim noi, dam legea noastra, veniti voi, dati legea voastra, pentru ca in felul acesta nimeni nu va intelege nimic niciodata. Un cadru legislativ instabil nu poate sa faca tara noastra atractiva din punctul de vedere al investitorilor straini si, in general vorbind, ne arunca intr-un fel de haos.

Cred ca aceasta clasa politica ar trebui sa invete de la inaintasii nostri ce inseamna consensul, dialogul rational, apararea intereselor nationale. De la marii oameni ai acestei tari care au faurit Statul National Roman modern, care cu adevarat au reusit sa modernizeze Romania. Si au reusit! Care au indeplinit visul de veacuri al romanilor, de a trai intr-o tara unita! Au de la cine sa invete! Sa invete atunci! Caci fara dialog, fara consens, fara compromisuri chiar, atunci cand este nevoie, nu exista decat dezbinare, iar tara are de suferit.

Un alt lucru cu care nu pot fi de acord este luarea in zeflemea a Opozitiei de catre actuala Putere. O mostra in acest sens sunt panseurile consilierului prezidential Sebastian Lazaroiu. Este un exemplu de cum nu trebuie facuta politica. Nu ca domnul Lazaroiu nu ar avea dreptul sa ironizeze sau sa ia in zeflemea pe cineva. Dar, ceea ce vreau eu sa spun, este ca altele ar trebui sa fie raporturile intre Putere si Opozitie. Nu ar trebui sa ne miram ca Franta ne da cu flit. Raporturile trebuie sa fie bazate pe dialog si pe gasire de solutii viabile si de durata, mai ales acum in aceste vremuri grele de criza economica. Lucru pe care atat Puterea cat si Opozitia ar trebui sa-l faca, si sa fie constienti ca asa trebuie procedat. Pe cand la noi se manifesta o polaritate inversa, o respingere perfecta. Pai eu stau si ma intreb unde vom ajunge cu dezbinarea asta idioata! Scuzati, va rog, cuvantul idioata, nu este academic, dar alt cuvant mai potrivit nu am putut gasi. Nu ma mira ce a scris Florin Negrutiu in editorialul sau din Gandul:

„Ceea ce s-a întâmplat luni la Iaşi ne arată România aşa cum e ea: o ţară fără viitor şi fără trecut, care trăieşte isteric de pe-o zi pe alta. Mai rar o imagine atât de puternică a festivismului prost, a sentimentului naţional mimat, a teatrului absurd care se joacă de două ori pe an, de 1 Decembrie şi 24 ianuarie, decât hora unirii.

Manifestări politice şi lozinci am văzut de aproape fiecare zi naţională, dar nu ţin minte să aud huiduieli în timpul intonării imnului. Înţeleg că mulţi dintre cei care au huiduit sunt militari, nu huligani la un meci de fotbal fluierând imnul adversarului. Ei ar trebui să înţeleagă că România n-a început şi nu se termină odată cu Traian Băsescu şi că imnul naţional este şi imnul copiilor lor. Să nu se mire apoi că răspunsul acestor tineri care întotdeauna vor pune viaţa mai presus decât ţara va fi simplu: pensii recalculate şi să ne vedem în State!”

Sa retinem aceste cuvinte: „o ţară fără viitor şi fără trecut, care trăieşte isteric de pe-o zi pe alta.” . La asa ceva se ajunge daca aceasta clasa politica, in ansamblul ei, nu este in stare sa coopereze spre binele acestei tari. Iar faptul ca oamenii pleaca spre alte zari este o realitate. Am scris si eu despre asa ceva, iata, spre exemplu, aici, dar si aici! Satui de ce se intampla in tara!

As mai vrea sa adaug ca daca democratia presupune contradictia, totusi, dupa parerea mea, nu exclude cooperarea. Este absolut dezastruos ca intre Putere si Opozitie sa existe raporturi de respingere perfecta. Niels Bohr obisnuia sa spuna : Contraria non contradictoria sed complementa sunt !

Hipermarket-urile si criza alimentara! Parca vine… parca nu vine… Parca…

Am citit doua editoriale pe aceasta tema, pe care vi le recomand sa le cititi si Dvs. cu atentie. Aici voi spicui cate ceva din ambele, idei care mi s-au parut mai semnificative, ca sa zic asa.

Criza profundă şi iluzia consumului

de Corina Cretu

Iata ce spune D-na Cretu:

„Statisticile ne arată că anul trecut hypermarket-urile au avut profituri destul de bune pentru criza economică, românii cheltuind 8 miliarde de euro, ceva mai puţin decât în anii precedenţi. În primă instanţă, ne-am putea întreba: unde este criza? Slavă Domnului că nu putem vorbi de-o criză alimentară generală în România, cu toate că există părţi bune din populaţie care se zbat la limita subzistenţei. Explicaţia acestor cifre e dată de uriaşa piaţă a muncii la negru, care a devenit adevărata natură a economiei româneşti. Nemaivorbind de faptul că acest consum este bazat pe importuri, România nemaiproducând mai nimic.”

Iar despre munca la negru trebuie spus ca are un trend ascendent. Chestiunea muncii la negru nu este deloc rezolvata in Romania, criza economica a amplificat-o, si s-ar putea sa o amplifice si mai mult. Despre cauzele care determina munca la negru se poate citi aici. Si tot despre subiectul asta cred ca nu ar strica sa citim un punct de vedere, chiar daca el este mai vechi, exprimat, in Revista 22, in 2003, de Ilie Serbanescu  – aici.

Acestea fiind zise, sa vedem ce mai spune editorialul D-nei Cretu:

„A veni acum să dai vina pe oameni şi pe mentalitate ar însemna să predici teorii corecte, însă cu un cinism dictat de necunoaşterea realităţii dureroase a vieţii românilor. Prin urmare, e firească reacţia acestora în faţa unui guvern care suprataxează munca, dar care, pe de altă parte, întreţine cu bună ştiinţă această stare de fapt, pentru a exista nişte supape care să preîntâmpine nemulţumirea populară.”

si:

„Dacă asta este marea satisfacţie a unei ţări europene, că oamenii nu mor pe capete de foame, atunci, într-adevăr, n-are rost să privim spre Schengen, ci spre centrul Africii. Însă. reprezintă şi această abordare un barometru al stadiului de înapoiere faţă de restul ţărilor europene, dacă noi contorizăm criza doar la nivelul acesta.”

Iar in final se spune:

„Sigur că se poate ajunge la o criză alimentară, oriunde în lume, dar la momentul actual România suferă în planul macroeconomiei, infrastructurii, instituţiilor statului, economiei private, serviciilor, aflându-se într-o criză generalizată.  Suntem ţara cu cea mai proastă gestiune a crizei din Europa, măsurile anticriză lipsind cu desăvârşire. În acest timp, ni se tot vântură, într-un triumfalism penibil, minuscula cifră de creştere economică de 1,5% în 2011.”

Celalalt editorial pe care l-am citit este cel din Gandul:

Preşedintele din hipermarket şi criza alimentară

de Rodica CIOBANU

Iata ce spune:

„Sâmbătă însă, preşedintele a constatat că „parcă” aceasta a crescut.
„Parcă la lactate s-a întâmplat, dar şi la zarzavaturi”, a declarat şeful statului, după ce a trecut pe la casă. Se vede că domnia sa nu face cumpărături des şi nici nu dă mare atenţie preţurilor, altfel ar fi alungat urma de îndoială aruncată de „parcă” asupra constatării sale. Da, preţurile au crescut nu doar la lactate şi legume, ci şi la ulei, zahăr, carne şi pâine. Hipermarketurile pe care producătorii autohtoni le acuzau că marginalizează produsele româneşti, marfa acestora provenind, în proporţie de 80 la sută din import, cumpără mult şi ieftin, vânzând, de asemenea, în cantităţi mari şi la preţuri mai mici decât restul magazinelor. Dacă preşedintele ar fi intrat într-o alimentara de cartier sau ar fi dat o tură prin pieţe, unde intermediarii mai au un pic şi fac kilogramul de cartofi cât cel de aur, ar fi obţinut o imagine corectă despre preţurile alimentelor şi despre potenţialul lor de mărire, în următoarele luni, asupra căruia FMI avertiza, în urmă cu două săptămâni, legându-l de o posibilă depreciere a monedei naţionale şi de reajustarea preţurilor la mărfuri şi energie la nivel global.„(subl.mea)

Nu am sa stau sa interpretez acest „parca” al presedintelui, care parca ar vrea sa spuna ca parca nu e chiar atat de rau… Dar iata ce mai spune editorialul D-nei Ciobanu, un lucru foarte serios:

„Există, totodată, rapoarte ale ONU, ce le pot părea unora alarmiste, despre iminenta criză alimentară mondială din 2011, iar un studiu japonez, preluat de publicaţia Business Insider, plasează România într-un grup de 25 de ţări (alături de China, India, Filipine, Maroc, Algeria, Egipt, Bulgaria, Ucraina etc) extrem de expuse.Unele state, precum Rusia, şi-au luat deja măsuri de precauţie, extinzând interdicţia exportului de cereale până în decembrie 2011.„(subl. mea)

După ce a văzut pe Discovery documentarul despre suprapopulare, şi preşedintele a tras concluzia, acum vreo doi ani, că „următoarea criză va fi cea alimentară, datorită creşterii explozive a populaţiei”, adăugând că România „trebuie să se pregătească pentru astfel de vremuri”. Din câte ştiu, nu a făcut-o, fiind dependentă, conform Ministerului Agriculturii, în proporţie de peste 50 la sută de importuri. Dar bănuiesc că, în hipermarketul curat, uscat şi frumos ambalat, preşedintele Băsescu nu caută marfa de naţionalitate. De altfel, privite de acolo toate crizele sunt aproximative. Financiară – „parcă” pe undeva, dar nu la noi, economică – „parcă” a fost, dar ne-am revenit, alimentară – „parcă” în viitorul îndepărtat, maiavem timp, mâncarea – „parcă” s-a scumpit, dar pe ici, pe colo. Aşa se face că, deşi anunţate din timp, ele ne prind nepregătiţi, guvernanţii parcă locuind în cel mai tare hipermarket.„

P.S.

Despre munca la negru si despre economia ascunsa mai pun cateva articole – aici, aici, aici si aici.

 

Tragand cu ochiul la…

… China!

Un articol interesant din Evenimentul Zilei:

China va atrage cei mai mulţi turişti din lume, din 2015

de  Ana Bâtcă

In articol se arata:

„China va deveni cea mai importantă destinaţie turistică în următorii cinci-şapte ani, a declarat secretarul general al Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT), Taleb Rifai, la un post spaniol de televiziune, în cadrul unui interviu referitor la FITUR, târgul de turism internaţional al Spaniei.

„Ne putem aştepta ca China să devină ţara numărul unu atât ca număr de vizitatori atraşi, cât şi ca ţară de origine a turiştilor. Este pur şi simplu o dezvoltare naturală”, a afirmat oficialul OMT, citat de China Daily.

China este prezentă la târgul de turism din Spania cu 22 de standuri. Anul trecut, această ţară a fost vizitată de 53 milioane de turişti.

„China a ocupat locul Italiei ca cea de-a patra cea mai importantă destinaţie turistică acum doi-trei ani”, a adăugat Taleb Rifai.

În prezent, Franţa este ţara care atrage cei mai mulţi turişti: câte 80 de milioane pe an. Aceasta este urmată de SUA şi Spania, ambele cu câte 60 de milioane de turişti anual.”

Foarte interesant tot articolul!

 

Ne asemanam cu Panama si Belarus?

Iata un doua articole din Gandul, care ne arata mai multe probleme cu care se confrunta, actualmente, tara noastra:

România, între sursă de bani pentru paradisurile fiscale şi teren pentru spălat banii: unde s-au dus peste 30 de miliarde de dolari

de Victor ROTARIU

Iata ce arata articolul:

„În cazul în care cele 3,6 miliarde de dolari scoase anual din ţară ar reprezenta doar profit „ascuns” de multinaţionale, pierderea statului s-ar ridica la aproape 600 de milioane de dolari

În perioada 2000-2008, din România au ieşit, sub formă de fluxuri financiare ilicite, 32,4 miliarde de dolari. După media anuală, de 3,6 miliarde de dolari, ţara noastră se clasează pe locul 28 în lume, conform unui studiu al think tank-ului american Global Financial Integrity. Autorii studiului precizează că aceste sume reprezintă ieşirile de capital considerate ilicite, un exemplu fiind expatrierea profitului prin metode la limita legii, în special când vine vorba despre preţurile de transfer, destinaţiile fiind paradisurile fiscale sau statele cu o fiscalitate mai scăzută. În cazul în care cele 3,6 miliarde de dolari ar reprezenta doar profit externalizat de către multinaţionale, ar însemna că pierderea la bugetul statului a fost, în fiecare an, de aproape 580 de milioane de dolari, prin neimpozitarea acelui profit cu 16%.

Vecini cu Panama şi Belarus la fluxurile financiare ilicite

Ei precizează de asemenea că aceste valori, la care s-a ajuns prin aplicarea a două metodologii, una dintre ele aparţinând Băncii Mondiale, sunt conservatoare, respectiv indică valorile cele mai sigure şi nu vârfurile posibile. În clasament, România este încadrată de Panama, locul 27, cu 3,94 miliarde de dolari şi de Belarus, locul 29, cu 3,55 miliarde de dolari. Primele cinci locuri ale acestui clasament sunt ocupate, în ordine, de China (241,7 miliarde de dolari), Federaţia Rusă (47,47 miliarde de dolari), Mexic (46,23 miliarde de dolari), Arabia Saudită (33,5 mld. dolari) şi Malaezia (32,6 mld. dolari). Conform studiului citat, ieşirile ilegale de bani din ţările monitorizate au ajuns la 1.440 de miliarde de dolari în 2008, de la 1.260 de miliarde de dolari în 2000.”(subl. mea)

Recomand a fi citit tot articolul. Se mai arata ca:

„Multinaţionalele „ascund” profiturile în paradisuri fiscale

Una dintre principalele metode de a exporta capitalul din România în state cu taxe şi impozite mai mici vizează preţurile de transfer. „O mare companie multinaţională a obţinut un profit consistent în România şi consideră că un impozit de 16% este prea mult. Îşi face o companie într-un paradis fiscal sau într-un stat cu o fiscalitate mai atractivă decât în România şi începe să emită apoi pe numele acelei firme facturi pentru consultanţă sau management, de exemplu, astfel încât banii ajung acolo în schimbul unor servicii care sunt greu de estimat ca valoare, dacă ele, într-adevăr, sunt şi prestate„, a explicat pentru gândul Gabriel Sincu, tax partner Mazars. Sumele plătite uneori pentru servicii fictive se scad din profitul înregistrat în România, scăpând astfel de impozitul pe profit.”(subl. mea)

dar si faptul ca :

„În ceea ce priveşte capacitatea Fiscului din România de a combate acest fenomen, Sincu susţine că singura soluţie este aplicarea „metodei BNR” în ceea ce priveşte inspectorii. „Trebuie să fie bine plătiţi şi bine instruiţi. Pentru a verifica astfel de dosare, este nevoie şi de experienţă, şi de salarii care să elimine tentaţiile. Uitaţi-vă la BNR, care a investit încontinuu în personalul său. Rezultatele sunt clare”, a declarat el. „Este timpul ca inspectorii Fiscului să depăşească nivelul în care dau amenzi pentru că a fost introdus greşit un număr de cont pe o factură”, a adăugat Sincu.”

iar in final se arata:

„România, un posibil teren propice pentru spălarea banilor

Faptul că România a avut ieşiri de fluxuri financiare ilicite de capital, în medie, de 3,6 miliarde de dolari nu înseamnă că ţara noastră nu este privită de unii investitori ca un loc în care se pot spăla bani. „Nu mă pronunţ asupra acestui studiu pentru că nu l-am citit încă. Este clar că se fac asemenea transferuri şi că ele sunt făcute de multinaţionale. Ceea ce pot să vă spun însă este că din datele BNR, calculate după metodologia FMI, reiese că România are intrări de capital mai mari decât ieşirile, ceea ce înseamnă că şi România este un teren propice pentru spălarea de bani”, a declarat pentru gândul analistul economic Ilie Şerbănescu. În raportul privind balanţa de plăţi, la capitolul 3 intitulat „Erori şi Omisiuni” este trecută cifra de 450 de milioane de euro pentru perioada ianuarie-octombrie 2010, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că „în acea perioadă, în România au intrat aceşti bani care nu pot fi găsiţi nicăieri, nici în investiţii, nici.”

Un articol tare! Practic, Romania pierde sute de milioane de dolari anual, datorita fluxurilor financiare ilicite, care ies din tara, iar Fiscul nu poate, pentru ca nu este pregatit, sa combata un asemenea fenomen! Un articol ce te lasa siderat pur si simplu… Dar foarte interesanta este si dimensiunea mondiala a fenomenului: „Conform studiului citat, ieşirile ilegale de bani din ţările monitorizate au ajuns la 1.440 de miliarde de dolari în 2008, de la 1.260 de miliarde de dolari în 2000.”.

Celalalt articol este un editorial:

Nu suntem în Congo

de Cristian Tudor POPESCU

Celebrul editorialist ne spune in final:

„În loc să decreteze rânjind într-o parcare că după noapte vine zi şi deci Justiţia trebuie respectată, preşedintele Băsescu ar fi trebuit să convoace o conferinţă de presă, cum a făcut-o de atâtea ori de un an încoace, în care să anunţe că va cere, dacă nu arestarea (în 2004 cerea fără să clipească arestarea pentru nimic a autorului softului electoral), atunci demisia guvernului infractor pentru a fi cercetat penal. Subsemnatul am înţeles cu această ocazie că greşeam într-o privinţă în legătură cu dl. Băsescu, crezând că pune preţ doar pe uniforme şi grade în raport cu civilii. În ultimele luni, d-sa a demonstrat că nu dă doi bani pe MAI sau Armată, adică tot atâţia câţi nu dă pe simplii pensionari, pe profesori sau medici. Singurele structuri militarizate pentru care nu a avut decât laude sunt Serviciile. N-o să mai uit de-acum că Securitatea scuipa în cap Miliţia şi Armata.”

Recomand citirea intregului editorial.

In alta ordine de idei, despre:

Ce se mai intampla in Republica Moldova

Iata un articol foarte interesant din Evenimentul Zilei:

Moscova i-ar fi cerut lui Voronin să se retragă din politică

In articol se arata:

„Potrivit unor surse din Partidul Comuniştilor (PCRM), Narâşkin a propus pe 4 decembrie, la Chişinău, o alianţă între această formaţiune şi Partidul Democrat al lui Lupu, dar fără Vladimir Voronin. Astfel urma să dispară cel mai solid argument al coaliţiei pro-europene de la Chişinău, discursul anti-voronist, iar liberal-democraţii premierului Vlad Filat şi liberalii fostului preşedinte Mihai Ghimpu ar fi avut puţine argumente în faţa societăţii pentru a explica de ce nu susţin candidatura lui Lupu la funcţia supremă, adaugă „Timpul”.”

Foarte interesant tot articolul!

 

Stiri amalgamate…

dar interesante si, cred eu, semnificative. Iata ce aflam din Gandul:

POVESTEA LUI BOBBY OCHELARI, vânat 30 de ani de FBI. Lista numelor şi poreclelor celor 127 de gangsteri arestaţi. CINE ESTE PROFESORUL

de Bogdan MUNTEANU

Năstase „se gândeşte” la SUSPENDAREA LUI BĂSESCU. Cum vor pesediştii să schimbe Constituţia

Din Romania Libera:

WikiLeaks: Iranul, printre primele state din lume în ceea ce priveşte traficul de droguri

Plecăm la război cu Germania şi Franţa?

un editorial de CRISTIAN CAMPEANU

 

 

Problema Transnistria

Trebuie sa recunoastem ca este o problema atat pentru noi cat si pentru Republica Moldova. Este o problema menita sa zadarniceasca eforturile Republicii Moldova de a se integra in Uniunea Europeana. Un editorial excelent pe aceasta tema, scris de Maria Diminet, in presalocala.com:

MITUL REINTEGRĂRII

Pe de o parte Moscova nu vrea sa-si piarda influenta in zona, pe de alta parte clasa politica de la Chisinau este legata ombilical de Rusia, prin firele unor interese obscure de afaceri si bani. Totusi, as dori sa stiu care este viziunea liderilor de la Chisinau despre cum trebuie sa arate Rep. Moldova, despre cum ar putea fi posibila dezvoltarea.

Pana acum Rep. Moldova a ramas in zona ex-sovietica, dar nu se poate spune ca s-a dezvoltat din punct de vedere economic, social. Este o tara saraca. Iar mie mi se pare ca nici nu are, ramanand in aceasta sfera de influenta, perspective serioase pentru a progresa. Iata o intrebare pe care, dupa cat imi face mie impresia, nici liderii politici de la Bucuresti nu prea si-o pun: cum este posibil progresul in Rep. Moldova? Care ar fi modalitatile concrete de realizare a unui asemenea deziderat? La aceste intrebari se raspunde, exhaustiv, doar cu integrarea in UE. Insa data fiind starea in care se gaseste aceasta tara, este lucru destul de clar, as zice, ca oamenii politici de la Chisinau, clasa politica moldoveneasca, in ansamblul ei, nu a reusit sa dea raspunsul la aceasta intrebare. Voronin a incercat tentatia comunismului si a esuat lamentabil, desi partidul sau are inca multi suporteri. Totusi, ceea ce propune Voronin este clar ca nu poate fi acceptat de generatia tanara, care, cred, este dornica de progres. Este limpede ca, asa stand lucrurile, progresul acestei tari nu poate veni din ramanerea in continuare in sfera de influenta a Rusiei. Problema actuala in lume este, desigur, criza economica si financiara. Anul 2010 a fost un an deosebit de greu pentru Europa. Insa aceasta criza va trece, si nu cred ca mai e mult pana acolo. Inutil sa adaug ca aceasta criza economica a afectat puternic si Romania. Problema trebuie vazuta pe termen lung si nu prin cantonarea, in exclusivitate, pe aceasta criza. Autoproclamata Republica Transnistreana este o tara artificiu, menita sa consolideze interesele geostrategice ale Rusiei in regiune. O astfel de „tara” nu poate avea progres. Nu progreseaza pentru ca acel „capital” tenebru” si marfurile de contrabanda – interesele Ucrainei si ale altor state post-sovietice – nu pot genera progres. Eu ma exprim academic, dar, pe intelesul tuturor, ceea ce se intampla in Transnistria nu poate avea decat un singur calificativ: o porcarie! O zona murdara, cu tot felul de interese murdare. Or, Republica Moldova nu trebuie sa ramana in aceasta zona. Sansele de prosperitate pentru cetatenii moldoveni ar fi periclitate. Integrarea europeana este o sansa pentru Rep. Moldova. Practic unica sansa dupa caderea comunismului. Rusia isi va vedea intotdeauna de interesele ei si nu-i va pasa nici cat negru sub unghie de Rep. Moldova. De aceea eforturile de integrare europeana ale Rep. Moldova trebuie sprijinite de catre Bucuresti.

Pot sa inteleg preocuparea pentru bunastarea proprie a oamenilor politici de la Chisinau. Nu ca pe malurile Dambovitei lucrurile ar sta altfel. Insa clasa politica moldoveneasca ar trebui sa se gandeasca serios la viitorul republicii, sau, poate mai bine zis, sa dea un viitor Republicii Moldova. Speranta intr-o alta abordare vine din partea AIE. Care trebuie sa dezvolte o strategie de dezvoltare pe termen lung, tinand cont ca Rusia nu va contribui niciodata la acest lucru. Si asta este un adevar care trebuie spus oamenilor. Pentru ca sa nu se lase amagiti de asa zisele avantaje care ar veni din partea Rusiei. Pentru ca Rusia nu ofera avantaje, ci doar amagiri. Si, oricum, Rusia este interesata de dezvoltarea ei proprie, nu a altor state, foste ex-sovietice. Fata de acestea isi doreste dominatia, in exclusivitate. Asa cum, pe vremuri, nu i-a placut cand Romania a inceput colaborarea cu Renault sau cand a produs prima locomotiva moderna, dupa patent vestic.

Uniunea Europeana ar putea rezolva mare parte din problemele cu care se confrunta Republica Moldova, dar trebuie sa existe si efortul clasei politice de la Chisinau, in primul rand, pentru ca actiunea aceasta sa fie un real succes. Nu este ceva imposibil. Dar, desigur, problema este in continuare delicata. Am observat din editorial ca preocuparea liderilor de la Chisinau este concentrata pe problema neutralitatii. Expresia „menţinerea statutului de neutralitate şi europenizarea” nu este o formula rea. Maria Diminet o critica, spunand ca este duplicitara. Totusi, aceasta formula, ce are o doza de ambiguitate, este menita de a linisti Rusia. Defapt, asa cum a zis si Putin la Summitul NATO de la Bucuresti, Rusia nu are o problema majora in ceea ce priveste integrarea europeana, cat pe cea in NATO. Putin s-a referit atunci la Romania si Bulgaria, iar parerea de rau ca aceste doua tari au ajuns membre NATO a exprimat-o deschis, fara menajamente. Putin a criticat NATO in politica sa de ranforsare a democratiilor tinere, aparute dupa prabusirea comunismului, si a folosit o formula de genul, citez din memorie: ” in cazul asta NATO ar fi un democratizator„. Mi-a ramas in minte acest cuvant: democratizator – adica cel care democratizeaza! 🙂  . Uniunea Europeana nu este o alianta militara, si, din punctul asta de vedere, nu deranjeaza foarte mult Rusia. Pe cand NATO deranjeaza, deoarece este vazut ca o amenintare reala la adresa securitatii Rusiei.  Recent Medvedev a exprimat pareri ceva mai nunatate despre NATO, spunand ceva de genul ca poate ca nu ar trebui privit chiar ca o amenintare. Aceasta conceptie de adversitate nu ar trebui sa ne mire… Pentru ca in URSS NATO era privit ca fiind DUSMANUL ! Si generatii intregi au crescut indoctrinate cu aceasta conceptie. Pe de alta parte, fie vorba intre noi, nici Vestul nu e strain de o conceptie si neincredere similare. Pentru ca in toata perioada postbelica, pana la caderea comunismului, s-au spalat bine, bine, creiere, atat in Vest cat si in Est! Evident, Rusia nu ar fi deranjata de integrarea Republicii Moldova in NATO, daca NATO nu ar fi privit ca o amenintare serioasa. Acest lucru a fost intarit de amestecul american in Georgia. Rusia a privit evenimentele prin prisma catastrofei gandindu-se ca, din Georgia, de pe malul Marii Negre, o racheta NATO ar putea sa atinga Moscova. In general vorbind, extinderea Aliantei Nord Atlantice spre Est este privita de Rusia ca si cum Vestul ar incerca s-o cucereasca si s-o ingenuncheze. Alta e insa abordarea fata de UE, cu care Rusia are interese economice si doreste sa conlucreze. Chiar doreste ca cetatenii rusi sa poata circula fara viza in UE. Uniunea Europeana nu este privita ca o amenintare la adresa Rusiei. Ci ca o oportunitate de a dezvolta afaceri, si rusii nu gresesc prea mult gandind asa. Mentinerea fortei armate ruse in Transnistria si chiar mentinerea Transnistriei de catre Rusia se datoreaza acestui aspect: teama de NATO si de extinderea Aliantei spre Est. Nu ca Rusia ar avea vreo nevoie reala de Transnistria. Dar la o adica este importanta pentru apararea sudului Rusiei, zonei Marii Negre. Rusia are un fel de teama metafizica fata de NATO. Inteleg lucrul asta. Tocmai de aceea formula de care pomeneam mai sus nu este rea. Pentru moment Republica Moldova are nevoie de calmarea Rusiei in privinta NATO pentru a dezvolta politicile de integrare in Uniunea Europeana, fara sa atraga ostilitatea Rusiei. Rusia are suficienta putere si influenta de a zadarnici astfel de politici, daca s-ar simti amenintata cu ceva, ba chiar sa provoace repercursiuni economice dezastruoase, asa cum se spune si in editorial. Prudenta este necesara! Pe de alta parte Republica Moldova nu se poate integra foarte repede in UE deoarece trebuie sa indeplineasca conditiile de aderare. Pentru aceasta trebuie ca AIE sa puna bazele pentru acest deziderat si ar trebui ca toata clasa politica de la Chisinau sa caute sa contribuie la indeplinirea acestor conditii – macar din acest punct de vedere sa fie o viziune comuna a tuturor partidelor politice, mentinand dialogul cu Rusia, pentru a nu provoca ostilitatea Rusiei. Ar trebui cooptati si comunistii lui Voronin in vederea realizarii unui astfel de deziderat. Trebuie inteles, dupa parerea mea, si urmatorul lucru: pentru Republica Moldova sunt mult mai mari riscurile daca ar ramane pe „taram ex-sovietic”, ca sa zic asa, decat daca ar pasi pe „taram european”. Riscurile ar fi inapoierea, subdezvoltarea crunta si poate cel mai mare este ca nu ar avea niciun viitor. Problema ar fi ca lucrul acesta sa-l inteleaga toata clasa politica de la Chisinau si sa actioneze in consecinta, spre binele Republicii Moldova. Defapt cam in toate fostele republici sovietice se resimte acut subdezvoltarea, mai putin tarile baltice, care, acum, sunt afectate de criza economica si financiara. Uitati-va aici cum sta Lituania si aici cum sta Republica Moldova, din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor. Aici cum sta Belarus si aici cum sta Estonia! Asta ca sa facem niste comparatii.  Iata inca un motiv in plus pentru Republica Moldova ca sa paseasca pe „taram european” si sa dezvolte politici inteligente in acest sens.

P.S.

Recomand si citirea acestui editorial de pe blogul lui Vlad Cubreacov:

Transnistria – entitate falită finanţată din afară

Un editorial care descrie starea economica a Transnistriei si care ne ajuta sa intelegem mai bine cum isi poate exercita Rusia influenta asupra Transnistriei!

Vanghelie la Washington

Romania Libera:

Vanghelie în Washington: Întâlniri la Departamentul de stat şi cu directorul de la alimentare cu apă

„Marian Vanghelie va merge, în prima zi a vizitei sale în SUA, la Departamentul de Stat, se va întâlni cu directorul Serviciului Public de alimentare cu apă şi reţele de canalizare al Washington D.C. şi va înregistra o discuţie, referitoare la sistemul politic din România, la o reţea de radio, potrivit Mediafax.”

Dar este foarte interesant de citit tot programul pe care Marian Vanghelie il are la Washington. Sa spicuim cate ceva din articol:

„De la ora 12.30, Vanghelie discută cu George Hawkins, directorul general al Serviciului Public de alimentare cu apă şi reţele de canalizare al Washington D.C., iar de la 15.00 are programată o întrevedere cu Anthony Williams, fost primar al Washington DC.

Agenda de întâlniri mai conţine, începând cu ora 16.00, şi o discuţie-înregistrare la o reţea internaţională radio, moderată de ambasadorul Richard Carlson, fost director „Vocea Americii”, tema discuţiei fiind „Sistemul politic din România în perioada postcomunistă”.

Image via Wikipedia

De la ora 17.00, Marian Vanghelie se întâlneşte cu Stephen Schneider, director executiv al Institutului de Leadership mondial pentru Afaceri Publice, Comitetul de Afaceri Publice Americano Israeliene(AIPAC).

Agenda de întrevederi a primei zile conţine, în final, şi partea dedicată cinei, unde delegaţia română, condusă de primarul Sectorului 5, îi va avea ca invitaţi pe fostul ambasador al SUA în România, în perioada administraţiei Clinton, Michael Guest, dar şi pe Damon Wilson, vicepreşedinte şi director pe Programe de Securitate Internaţională din cadrul Consiliului Atlantic şi expert pentru relaţia cu România, Heather Conley, director pentru Europa al Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale şi Julia Roig, preşedinte al organizaţiei „Parteneri pentru o Schimbare Democratică”.”

Iar Vanghelie a declarat:

„Unu: mergem şi venim cu experienţă în care învăţăm şi pe primarul general şi pe primarii de sectoare că banii nu se vor cheltui pe iarbă, să spunem cum trebuiesc cheltuiţi banii. Doi: o să-mi daţi nota după perioada următoare, dacă pot sau nu pot – vom aduce câţiva investitori pentru parteneriate public-privat să creăm şi locuri de muncă, dar să reuşim să demonstrăm că se poate să-i aducem pe oameni. Exceptând aceste întâlniri, va fi întâlnirea şi la Departamentul de Stat… Celelalte, sindicate, congresmani, sunt detalii pentru dumneavoastră, bănuiesc. Substanţa, bănuiesc, poate fi Casa Albă şi Departamentul de Stat”

Dar din programul afisat in articol se vede destul de clar ca vizita lui Vanghelie la Washington nu e numai una strict tehnica, ci si una politica. „Detaliile” acestea de care vorbeste Vanghelie sunt, banuiesc, importante. Vanghelie merge acolo in calitate oficiala, de primar al sectorului 5, si ar trebui ca cetatenii sa fie informati despre detaliile acestea. Spre exemplu, daca agenda contine „o discuţie-înregistrare la o reţea internaţională radio, moderată de ambasadorul Richard Carlson, fost director „Vocea Americii”, tema discuţiei fiind „Sistemul politic din România în perioada postcomunistă” „, rezulta ca parerea lui Vanghelie, care pana nu demult spunea, in limba romana, „almanahe” conteaza, mai ales pe un subiect atat de academic, dupa cum suna tema discutiei. Eu nu il banuiesc pe Vanghelie de rea credinta, nu. Dar sa nu uitam ca nu demult acest om declara ca in 10 ani va fi cel mai puternic om din Romania! Si parca o asemenea declaratie nu suna foarte democratic… Eu stau si ma intreb altceva: cum un om cu o pregatire precara, care face dese greseli gramaticale, a ajuns sa fie primit la Washington si sa aiba, printre altele, in agenda de intrevederi, invitati precum: „fostul ambasador al SUA în România, în perioada administraţiei Clinton, Michael Guest, dar şi pe Damon Wilson, vicepreşedinte şi director pe Programe de Securitate Internaţională din cadrul Consiliului Atlantic şi expert pentru relaţia cu România, Heather Conley, director pentru Europa al Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale şi Julia Roig, preşedinte al organizaţiei „Parteneri pentru o Schimbare Democratică” „? Un om pe care toata tara l-a auzit cum injura de mama-focului la telefon, ajunge sa reprezinte Romania la Washington… Cred ca se poate spune asa, judecand dupa agenda pe care o are in capitala SUA. As vrea sa stiu cati investitori pentru parteneiate public-privat va reusi sa aduca Vanghelie si cate locuri de munca se vor crea, in afara de „lectiile” despre cum trebuie cheltuiti bani, pe care „profesorul” Vanghelie le va da primarilor de sectoare si primarului general. Este interesant de vazut care va fi experienta americana a primarului de la 5.