Cate ceva despre viata politica in Republica Moldova

Iata un articol foarte interesant din Evenimentul Zilei:

„Boambe”, sfadă şi răpiri. Alegerile din Moldova pe înţelesul tuturor

Un articol care, dupa parerea mea, ne ajuta sa intelegem mai bine viata politica din Republica Moldova, contextul si climatul in care se desfasoara aceste alegeri.

Ceea ce ma frapeaza pe mine la peisajul politic de peste Prut este absenta unei stangi veritabile, de orientare europeana. Locul unui asemenea partid este ocupat de PCRM – partid comunist, nereformat, de orientare pro- rusa, care alimenteaza nostalgii sovietice, cu atitudini dusmanoase fata de Romania. Sub Voronin nici vorba ca acest partid se va reforma intr-un fel sau altul. Voronin este un om cu mentalitati sovietice care nu poate (probabil si datorita varstei) sa se debaraseze de trecut si sa priveasca spre viitor, desi e un tip smecher. Cu toate acestea PCRM este un partid puternic care, chiar daca va pierde aceste alegeri, va avea o influenta destul de mare in societatea moldoveneasca si in viata politica a republicii. Pe de alta parte partidele din AIE sunt toate de esenta liberala, daca inteleg bine, cel putin PLDM si PL. De unde se vede un contrast izbitor in viata politica a republicii: pe de o parte liberalii, pro-europeni, si pe de alta parte comunistii rusofoni si rusofili!! Din aceasta cauza aceasta viata politica a fost marcata in ultima vreme de conflicte deosebit de puternice. Pentru ca cele doua importante grupari – AIE si PCRM – au interese diametral opuse si urmaresc obiective diferite, diamentral opuse. Se pune intrebarea: este posibila reformarea in spirit european al PCRM? Raspunsul la aceasta intrebare conteaza foarte mult  si in ceea ce priveste integrarea europeana a Republicii Moldova. Este interesant ce spune articolul:

„PCRM e o construcţie capitalistă care vinde fantoma comunismului. Au spus-o analişti de peste Prut, au admis-o până şi câţiva dintre politicienii acestei formaţiuni. Spre deosebire de românii care au supravieţuit sub Ceauşescu, mulţi basarabeni îşi amintesc cu nostalgie de anii ’80, de stabilitatea şi bunăstarea acelor ani. Anii ‘90 nu le-au adus oamenilor de rând decât o raportare confuză la Rusia, la România şi la Occident şi sărăcie cruntă.”

Dar articolul mai precizeaza ca:

„Aşa cum arată el azi, sistemul politic din Republica Moldova pare predestinat blocajelor. În lucrarea „Moldova. La răscruce” (publicată în octombrie 2009 de Fundaţia Soros România), Cristian Ghinea şi Sergiu Panainte fac referire la câteva dintre paradoxurile actualei Constituţii: ca în majoritatea republicilor parlamentare, preşedintele are în general atribuţii protocolar-simbolice, dar poate dizolva uşor Parlamentul; totodată, preşedintele legislativului poate face numiri în funcţii cheie, la concurenţă aproape cu premierul. Puterea preşedintelui republicii ţine mai mult de cutumă decât de litera Constituţiei. Cazul Republicii Moldova, abia ieşită din „epoca Voronin”, arată că nu doar republicile prezidenţiale pot cădea în autoritarism.

„M-au pus de şapte ori în genunchi, înscenând împuşcarea în cap şi cerând informaţii compromiţătoare despre Vladimir Voronin. Eu nu le-am spus nimic. Şi cu asta mă mândresc!“,

Artur Reşetnicov, candidat PCRM pentru parlament„

si, despre comunisti:

„”Au avut norocul istoric de a preluat puterea atunci când marile reforme economice fuseseră deja demarate, efectele negative fuseseră resimţite şi o nouă economie deja creată. Creşterea economică care s-a instalat de la începutul anilor 2000 în tot spaţiul fost comunist (atât România, cât şi Rusia, cei mai mari parteneri comerciali ai Moldovei şi-au reluat creşterea economică în aceeaşi perioadă) a adus de atunci beneficii electorale PCRM, care s-a prezentat ca partidul care a scos ţara din criză şi a instaurat ordinea”, se arată în lucrarea „Moldova. La răscruce”.

A beneficiat de sprijinul constant al populaţiei rurale – tot mai îmbătrânite după valurile de plecări la muncă în străinătate – şi al minorităţilor rusofone, „stinghere” în noua construcţie statală.”

Revelator pentru marile contraste care exista in viata politica din republica. Cheia ar fi reformarea PCRM. Un lucru cat se poate de necesar, ce poate incepe prin demisia lui Vladimir Voronin! Necesar pentru construirea unei societati democratice veritabile in Republica Moldova si care ar deschide o cale cat se poate de reala pentru integrarea acesteia in UE. O asemenea lucrare, de reformare europeana, in interiorul PCRM ar trebui inceputa. De asemenea PCRM, cel putin sub Voronin, dezvolta o politica romanofoba puternica. Tot datorita mentalitatilor staliniste, cu radacini in perioada sovietica, dar poate ca si din alte cauze. Aceasta atitudine nu poate fi decat contrara intereselor Republicii Moldova. In primul rand pentru ca aceasta atitudine vizeaza aservirea totala a Republicii Moldova fata de Moscova, transformarea Republicii Moldova intr-un stat vasal, satelit al Rusiei, santajabil in orice clipa cu gazele rusesti. Un stat periferic Rusiei, pe care, defapt, Rusia nu prea da doi bani – are nevoie de un asemenea satelit doar pentru interesele sale geopolitice si geostrategice in regiune, nimic mai mult. PCRM ar trebui sa-si dea seama de aceasta realitate si sa aiba o abordare noua in politica sa, adica o abordare pro-europeana, fara sa fie ostil Romaniei. Lucru ce va conduce spre o normalizare a vietii politice in republica. Deoarece Romania nu doreste relatii ostile cu Moscova. Iar o normalizare a vietii politice in republica ar fi benefic atat Republicii Moldova, cat si Rusiei si Romaniei. Spre exemplu integrarea in UE a Republicii Moldova nu inseamna ostilitate, adica neaparat asta, fata de Rusia. Este trist ca, dupa cate se pare, la Moscova lucrurile sunt privite ca ostilitate, ca actiune ostila.  Altfel nu s-ar explica mentinerea absolut artificiala a Transnistriei ca stat, cu sprijinul Armatei a XIV-a rusesti. Ar trebui avut in vedere crearea unui partid socialist sau social-democrat modern in locul PCRM. Un partid care sa exprime si sa reprezinte nazuintele oamenilor catre o deschidere europeana veritabila. Apoi nu se poate sa nu tii cont de faptul ca, atat din punct de vedere istoric, cat si din punct de vedere etnic si lingvistic, Republica Moldova este o parte a Romaniei. Politica pe care a dus-o Voronin in chestiunea limbii moldovenesti nu a facut decat sa complice partidul sau si sa atraga antipatii in randul electoratului moldovenesc. Pentru ca el introducea, defapt, falsitatea in societatea moldoveneasca, pentru ca aceasta falsitate sa domneasca in republica, sa-i alieneze pe oameni, pentru ca el sa-si mentina puterea peste o populatie alienata si debusolata complet. Rusofonii reprezinta o minoritate in republica. Sigur, sunt pentru respectarea drepturilor minoritatilor, dar nu se poate sa nu tii cont de realitatea nationala, adica de faptul ca cetatenii republicii sunt, defapt, parte componenta a natiunii romane! Este o mare greseala a comunistilor ca nu au vrut sa tina cont de asa ceva, preferand falsitatea in locul adevarului. Un astfel de partid nu poate, dupa parerea mea, sa aiba un viitor prea bun. Pentru ca nu te poti opune mereu, inventand falsuri, aspiratiilor oamenilor, nationalitatii romane a majoritatii cetatenilor din republica, caci atunci incepi sa nu-i mai reprezinti pe oameni. Iata de ce, pentru PCRM, o noua abordare se impune! Nu ostila Rusiei, nu ostila Romaniei si nu ostila UE. PCRM trebuie sa inteleaga ca nu poate fi o anexa a intereselor rusesti in republica, practicand o atitudine dusmanoasa fata de Romania, traind in minciuna si invocand minciuna, asa cum a facut-o pana acum sub Voronin. Defapt toata aceasta atitudine de care vorbeam mai sus, daca va persista, se va intoarce, pana la urma, impotriva PCRM.  Iata un alt motiv pentru care o politica revoluta trebuie lasata in urma.

Alegeri in Republica Moldova

Iata ce titreaza Romania Libera:

UPDATE: În Moldova, comuniştii conduc detaşat

Filat: Incredibilul în Republica Moldova poate să se realizeze

Iata ce titreaza Gandul:

CINE A CÂŞTIGAT ALEGERILE DIN MOLDOVA. Vezi aici două exit-poll-uri cu rezultate diferite

Rata de participare la alegerile din R.Moldova a depăşit 34 la sută. Scrutinul va fi valid

ALEGERI ÎN MOLDOVA – Ziarele ruseşti prevăd o „vărsare de sânge“

Mediafax:

Alegerile din R.Moldova: Partidul Comuniştilor, pe primul loc după numărarea unei treimi din voturi

Voronin: Există riscul de „falsificare a alegerilor” în Republica Moldova

Evenimentul Zilei:

Chişinău: partidele pro-europene câştigă alegerile

Are dreptate Dominique Strauss-Kahn?

Iata niste articole care nu se poate sa nu te puna pe ganduri:

Adevarul:

FMI: Încetarea de plăţi în România este iminentă

Cât de „iminent“ este falimentul României?

Jeffrey Franks: Noi furnizăm sfaturi, nu conducem ţara

Jurnalul National:

Datorie externă record: 90 miliarde €

Desi destui analisti au considerat inacceptabila pozitia sefului FMI, totusi, o infirmare clara a pericolului semnalat de Strauss-Kahn se pare ca nu exista…:

„Pe de altă parte, Eugen Rădulescu, director în cadrul BNR, a declarat că România ar putea intra în incapacitate de plată într-un an şi jumătate, în condiţiile în care n-ar mai primi finanţare externă. Declaraţia oficialului BNR vine în contextul în care Senatul a aprobat reducerea vârstei de pensionare. „O asemenea decizie devine efectivă, iar capacitatea României de a primi orice fel de sumă de pe plan internaţional devine zero, şi atunci riscul de incapacitate de plată nu apare peste 10 ani, ci se poate întâmpla într-un an şi jumătate”, a spus Rădulescu.” (din Adevarul; subl. mele))

Mugur Isarescu a negat faptul ca Romania s-ar afla in incapacitate de plati, dar, tot din Adevarul, aflam ca:

„Isărescu a declarat miercuri că preocuparea trebuie să vizeze mai degrabă nivelul datoriei publice, decât cel al datoriei externe. El a arătat că pieţele internaţionale devin mult mai „nervoase” atunci când datoria publică în multe ţări, inclusiv România, depăşeşte 40% din PIB, deşi limita europeană este de 60% (criteriul Maastricht). Şeful băncii centrale a amintit, astfel, că un nivel mic al datoriei publice nu înseamnă, neapărat, că nu poţi intra în incapacitate de plată. „Sunt ţări în America Latină care au intrat în default cu o datorie publică de 20%”, a avertizat Isărescu. Datoria publică totală a României însuma, la 31 august 2010, peste 179 de miliarde de lei (41,6 miliarde de euro), depăşind 35% din PIB. Asta în condiţiile în care, la sfârşitul anului trecut, pragul era sub 30% din PIB. Datoria publică guvernamentală avea o pondere de 93,8% în totalul datoriei, în creştere cu 1,14% faţă de sfârşitul anului trecut. În primele opt luni ale anului, statul a contractat împrumuturi noi de peste 44 de miliarde de lei, majoritatea fiind pe termen scurt. În 2011, Ministerul Finanţelor are de rambursat cel puţin 17 miliarde de lei, la care nu se adaugă euroobligaţiunile. Suma reprezintă strict titlurile de stat active la 31 august 2010. În final, aceasta va fi mult mai mare, în condiţiile în care statul a mai atras, de la această dată, împrumuturi cu scadenţa în 2011 şi va contracta împrumuturi noi şi cu scadenţe scurte şi anul viitor. Din titlurile de stat emise până la 31 august, ziua cu cea mai mare sumă de rambursat în 2011 este 29 iulie, când Finanţele trebuie să plătească un credit de peste cinci miliarde de lei.”(subl.mea)

Totodata Isarescu vorbeste de o datorie externa record (chiar record!!) de 90 de miliarde de euro!! Iata ce spune articolul din Jurnalul National:

„Datoria externă a României ajunsese la aproape 90 de miliarde euro la finele lunii octombrie. Băncile sunt “vinovate” de 22 de miliarde de euro din cele 90 de miliarde de euro la cât se ridică datoria externă a României, a declarat ieri guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

El spune că mare parte din creditele de la bănci au fost luate de populaţie pentru a-şi cumpăra frigidere şi maşini de spălat. “Românii sunt cei care au îndatorat România şi nu băncile comerciale care au atras resurse din exterior pentru a acoperi cererea de finanţare”, a spus Isărescu. Oficialul recunoaşte că băncile au “ademenit” populaţia să ia credite, dar nu băncile au făcut datoria, care a fost făcută de români, nu de bănci.

“3,7 milioane de debitori au credite de consum negarantate. Răspunsul meu este tranşant: este clar că decizia de îndatorare a fost democratică (… ) Numai în 2007-2009 s-au cumpărat un milion de maşini noi, 17 miliarde de euro, deci eu cred că la întrebarea cine a îndatorat România trebuie să avem în vedere acest lucru. Băncile au fost intermediari, putem spune că i-au ademenit (…), dar nu s-au împrumutat ele ca să îndatoreze România, s-au împrumutat românii”, a declarat Mugur Isărescu.

El a spus că din cele 22 de miliarde euro atraşi din străinătate de băncile comerciale cea mai mare parte a sumelor a fost dirijată către creditare. “Băncile au active externe de 2 miliarde de euro şi active interne de 50 de miliarde de euro. Cu alte cuvinte, băncile şi-au făcut datoria pe plan intern, au luat economisirile temporar disponibile şi le-au plasat în active şi din pasive externe de 22 de miliarde de euro au dat credite, în principal (…) deci băncile din România ar fi vinovate, ca să folosesc cuvântul tare, de 22 de miliarde euro din 90 de miliarde euro datorie externă”, a spus Isărescu. Oficialul a mai spus că 4,5 milioane de persoane au luat credite în ultimii ani, ceea ce înseamnă jumătate din populaţia activă.”(subl.mea)

Dar iata si comentariul lui Ilie Serbanescu, prezentat de Adevarul:

„Fostul ministru al Reformei, Ilie Şerbănescu, spune că declaraţia lui Strauss-Kahn este inadmisibilă, chiar „neruşinată”. „Dacă România va da faliment extern o va face din cauza capitalului străin şi chiar a FMI”, a spus Şerbănescu pentru „Adevărul”. Economistul a arătat că România are o datorie externă de 90 de miliarde de euro, din care 70% nu aparţine entităţilor româneşti, iar îndatorarea statului este de „numai” 18 miliarde de euro. „Populaţia nu are niciun fel de datorie externă şi nici companiile româneşti nu au, că nu i-a împrumutat nimeni”, a mai spus Şerbănescu.”(subl. mea)

Pe de alta parte Daniel Daianu considera ca este o chestiune care tine de felul in care s-a formulat „declaratia”, de modul in care s-a exprimat Strauss-Kahn, dar recunoaste ca o criza de lichiditate in ceea ce priveste finantarea deficitului ar fi o adevarata problema:

„La rândul său, economistul Daniel Dăianu a subliniat că prima de risc a României, în acest moment, este prea ridicată faţă de riscul real. „Formularea este inacceptabilă. Poţi face ca analist aceste declaraţii, dar nu ca şef al FMI. El nu trebuie să folosească termenul iminenţei„, a arătat Dăianu. Tot el a spus că principalul atu al României este ­cursul de schimb flexibil. Dăianu a atras însă atenţia asupra datoriei pe termen scurt şi a deficitului structural. „O criză de lichiditate ar însemna o lipsă de finanţare a deficitului, iar asta este o adevărată problemă„, a arătat economistul.”(subl.mea)

Nu mi se pare foarte clar… Ciudata mi se pare si chestia cu „frigiderele si masinile de spalat” care, in opinia lui Mugur Isarescu, ar reprezenta „mare parte din creditele luate de la banci”, lucru ce pare ca Serbanescu il infirma, daca am inteles bine… Totusi este ciudat sa spui ca frigiderele, masinile de spalat si autoturismele au indatorat in asa hal Romania. Isarescu spune transant ca: “Românii sunt cei care au îndatorat România şi nu băncile comerciale care au atras resurse din exterior pentru a acoperi cererea de finanţare.”, desi „bancile au ademenit populatia”. Semnul de intrebare pe care il pun este: cum va fi platita aeasta datorie de 90 de miliarde de euro in conditiile in care economia nu da semne de redresare…? Si anume o redresare serioasa! In al doilea articol din Adevarul este prezentata o harta a Europei cu evolutia economica a fiecarei tari, sursa fiind Eurostat. Iata ce aflam:  Romania a inregistrat o scadere de 2,3%, Bulgaria, ca sa facem o comparatie, a inregistrat o crestere de 0,2% (este vorba de trimestrul III din 2010). Daca privim aceasta harta observam ca singurele tari care au inregistrat scaderi sunt: Romania, Grecia si Irlanda, toate celelalte fiind pe plus!

Iata si un punct de vedere optimist exprimat de Jeffrey Franks in exclusivitate pentru Mediafax:

EXCLUSIV: Franks – Perspectivele României sunt mai bune decât cele ale unor state din zona euro

Iata ce spune articolul:

„ Începem să resimţim revenirea creşterii economice şi observăm, de asemenea, o reducere semnificativă a deficitului . Aceşti doi factori reduc riscul pentru România. Şi răspunsul meu este, da, cred că perspectiva privind situaţia din România este mai bună decât în unele state din zona euro care întâmpină dificultăţi”, a spus Franks, întrebat dacă situaţia din România este mai bună decât în ţări precum Portugalia, Irlanda, Ungaria sau Letonia.

Reprezentantul FMI a explicat că prima de risc a României este mai scăzută decât în aceste state, întrucât România a luat deja „măsuri semnificative” pentru a ieşi din criză.

„În România au fost luate măsuri foarte dure în iulie pentru reducerea deficitulu bugetar. Veniturile bugetare cresc, iar chetuielile scad. Prima de risc pentru România a scăzut pe pieţele internaţionale din momentul în care au fost luate aceste măsuri, pentru că pieţele internaţionale ştiu că România se află într-o situaţie mult mai sustenabilă acum”, a arătat Franks.

El a explicat că, prin măsurile structurale adoptate, situaţia fiscală a României s-a schimbat din una „explozivă” într-una care permite deficitului bugetar să coboare la sub 3% în 2012.

„Aceasta este o schimbare uriaşă. Anumite reforme structurale au fost deja adoptate în cadrul programului şi altele urmează să fie aprobate, precum legea salarizării unitare, reforma pensiilor şi legea responsabilităţii fiscale.””

Interesant este ca Franks nuanteaza pana la infirmare ceea ce a spus seful FMI:

„Referitor la decaraţiile directorului general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, privind situaţia mai multor ţări, printre care şi România, Franks a spus că acesta s-a referit la statele care au întâmpinat dificultăţi în trecut şi au căutat asistenţă de la FMI.

„Cred că el a vorbit despre faptul că, atunci când un stat caută asistenţă de la Fond, ar putea fi într-un pericol iminent, dar acum acel pericol nu mai există. Directorul general se referea în mod evident la motivul pentru care statele caută iniţial asistenţă de la Fond, iar state cu o situaţie nesustenabilă, precum Ungaria, România şi Letonia, au căutat asistenţă de la FMI. Aceste state pe care le-a dat ca exemplu sunt state care au cerut asistenţă de la FMI acum doi ani şi, în orice caz, aceste ţări nu sunt în pericol de faliment”, a spus Franks.”

Se mai precizeaza ca:

„Următoarea tranşă de la FMI, de 769 milioane DST (circa 870 milioane euro), va fi eliberată la mijlocul lunii ianuarie, dacă Guvernul va îndeplini condiţiile asumate în scrisoarea de intenţie, printre care aprobarea bugetului pe 2011 şi a legii salarizăii unitare, plata arieratelor şi promulgarea reformei pensiilor.

România are un acord de finanţare externă cu FMI, UE şi alte instituţii financiare internaţionale, în sumă totală de aproximativ 20 de miliarde de euro. România a primit până acum tranşe în valoare de 11,27 miliarde de euro de la Fond şi de 3,65 miliarde euro de CE.”

Deci finantarea in continuare depinde de indeplinirea conditiilor asumate in scrisoarea de intentie. Dupa Franks, Romania este pe drumul cel bun. Pe de alta parte, daca Romania, respectand cele din scrisoarea de intentie, ar ajunge in faliment, lucrul ar insemna, in mod evident, si un faliment al politicilor FMI. Pentru  ca, dupa cum tot Franks a aratat, FMI ar avea un rol de ajutorare a tarii respective. Cu alte cuvinte FMI este cel care sfatuieste tara respectiva spre o politica economica si financiara justa (v. ultimul articol citat din Adevarul).

Parerea mea: in general sunt optimist, dar si pesimist. De ce? Pentru ca ar trebui sa se vada si cresteri economice, o relansare a economiei in ansamblul ei, pentru a fi pe deplin optimist. Sunt totusi optimist deoarece nu cred ca tara va intra in faliment, desi pericolul exista. Totusi se iau masuri pentru ca sa nu se intample lucrul asta.  Sa speram ca nu se va intampla.

Fara sa aiba legatura cu subiectul, iata un alt articol din Mediafax, foarte ingrijorator:

Peninsula coreeană este în pragul războiului, afirmă Phenianul

In articol se arata:

„Aceste exerciţii militare „ale imperialiştilor americani şi ale marionetei lor belicoase sud-coreene” sunt îndreptate împotriva Coreei de Nord, a afirmat Phenianul.

„Situaţia peninsulei coreene se apropie de pragul războiului din cauza proiectului imprudent al acestor excitaţi ai trăgaciului„, a adăugat comunicatul oficial nord-coreean.

Pentru prima dată după Războiul din Coreea (1950-1953), Coreea de Nord a bombardat marţi o zonă cu locuinţe civile din Coreea de Sud. Aceste tiruri de obuze s-au soldat cu moartea a patru persoane şi rănirea a aproximativ 20, pe insula Yeonpyeong, şi au provocat tiruri de ripostă din partea armatei sud-coreene.”

Un editorial interesant despre fotbal

citit in Gandul si care, cred, ridica o problema!

Cu Cârţu la psihiatru

de Adrian MACARIE

Ceea ce mi-a atras atentia a fost finalul. Iata ce spune:

„În Anglia, Sir Alex Ferguson antrenează pe Manchester United de 24 de ani, Arsene Wenger pe Arsenal de 14 ani, şi nu sunt exemple singulare. La noi, CFR Cluj a ajuns la zece antrenori în şase ani, iar zilele lui Cârţu pe banca tehnică a campioanei României par numărate. Pentru că, nu-i aşa, la Cluj, dacă ceva merge prost, de vină este mereu antrenorul. Niciodată jucătorii. Iar Cârţu se va simţi mai bine doar după ce va fi dat afară de la CFR Cluj. Altfel, la ce fotbalişti este obligat să antreneze, are şanse mai mari să ajungă din nou în spital decât să câştige un nou titlu pentru ardeleni.”

Chiar, la noi de ce nu s-ar putea ca un antrenor sa stea 24 de ani sa antreneze o echipa, sau 14 ani si, in timpul asta, sa faca o echipa mare, redutabila? Adevarul este ca la noi, nu numai la CFR Cluj ci in general, antrenorii sunt schimbati ca ciorapii, daca nu chiar mai des. Cazul Steaua, in care, defapt, la timona e Gigi Becali si nu antrenorul a devenit, din pacate, un exemplu clasic. La noi ori antrenorul, ori arbitrul , unul din ei sau amandoi laolalta trebuie sa fie de vina daca pierde echipa. Eu n-am auzit in Occident sa se dea atat de mult vina pe arbitru asa cum se intampla aici. Ceea ce nu inseamna ca un arbitru nu poate gresi. Sau pe antrenor, care, desigur, nu stiu ce nu a mai facut, nu stiu ce nu a mai dres. Ceea ce nu inseamna ca un antrenor nu poate gresi. E oare corect asa? Nu as fi postat daca nu as fi identificat un sindrom in aceasta practica larg raspandita in fotbalul dambovitean. Adica mentalitatea ca antrenorul si arbitrul sunt mereu de vina, nu jucatorii. Este ceva care nu e chiar in regula. Se fac tot felul de procese ale etapei (auziti cuvinte: procesul etapei) dar nu am vazut ca cineva sa incerce sa puna punctul pe „i”, asa cum a facut Dl. Macarie. Poate ca din aceasta cauza, ca un antrenor „nu rezista” mult la o echipa, nici nu avem rezultate bune pe plan international si european. Editorialistul ne spune ca Sir Alex Ferguson si Arsene Wenger nu sunt exemple singulare si, sa nu uitam, lucru important, Anglia se afla in Occident. Nu, la noi, si nu numai in fotbal, nu primeaza specialistul, care, din pacate, fie vorba intre noi, nu prea face doi bani aici (probabil ca asta este si cauza pentru care multi romani pleaca in Occident) ci dictatura manageriala a patronului, dusa pe cele mai inalte culmi de „civilizatie si progres” de un Gigi Becali.

Cei doi antrenori, dati ca exemplu de editorialist, „au rezistat” atata timp la conducerea unor echipe celebre cu mari rezultate pe plan european pentru ca au fost lasati in pace sa lucreze cu echipa si pentru ca ceea ce spuneau ei, referitor la strategia de joc, referitor la performantele jucatorilor, felul in care ii indruma pe jucatori, etc, ramane asa cum au spus ei si nu „cum am stabilit”, adica cum a stabilit patronul clubului sau conducerea clubului. De ce la noi nu se poate?

Stau si meditez la faptul ca deoarece nu se poate asa, adica in mod normal, suntem si dezavuati in exterior si sunt tari care nu ne prea vor alaturi in Spatiul Schengen… Pentru ca simt ca nu au nimic comun cu noi si cu practicile noastre paguboase (se vede unde a ajuns tara in 20 de ani!!).

Articolul mai releva o chestiune si anume aceea ca, daca parerea specialistului nu conteaza prea mult, atunci incepe sa se manifeste slugarnicia fata de management. Servilismul se manifesta pregnant in societatea noastra. Pentru a fi in fata, pentru a fi considerat „baiat valabil”, etc, etc. Foarte recent s-a vazut la modul evident, la o recenta alegere in functia de presedinte al unei organizatii importante de partid a unei doamne, cum a functionat treaba: au venit acolo „sa ia lumina”.  Si iata cum, in Uniunea Europeana fiind, noi, defapt, ne distantam de valorile europene, de care facem atata caz.

Schimbari in Politie

Iata ce spune Mediafax:

Igaş: Am cerut eliberarea din funcţie a lui Fătuloiu şi Tobă, în urma verificărilor de la Neamţ. Liviu Popa şi Ioan Dascălu, înlocuitorii celor doi

Interesant si un editorial semnat de Liliana Ruse in Gandul:

Liliana Ruse: Băiatul ăsta, Igaş, e prea emotiv

de Liliana RUSE

Se poate, desigur, pune intrebarea daca matrasirea lui Fatuloiu si Toba, aducerea de oameni noi in functii de conducere din cadrul Politiei, va reusi sa rezolve toate problemele. Ceea ce nu se intelege este faptul ca o realitate sociala si economica, indiferent despre ce este vorba – ca sunt lucruri bune sau rele – nu se poate schimba (numai) prin inlocuiri ale unor persoane din functii si numirea altor persoane in acele functii. Sigur, asupra acestor schimbari din conducerea Politei se va vorbi mult in continuare, se vor face tot felul de ipoteze, se va specula asupra rolului D-lui Basescu, etc. Problema este urmatoarea: capitalismul trebuie inteles atat cu bunele cat si cu relele lui. Chestiuni legate de coruptie, de incalcarea legii, de crime si omoruri au fost si in SUA, asta ca sa dau un singur exemplu: cea mai capitalista tara de pe glob. Si vor mai fi. Nu intru in detalii. Eu unul nu ma astept la minuni din partea lui Igas. Defapt actiunea s-a si prezentat ca fiind o incercare de imbunatatire a imaginii Politiei. In legatura cu Spatiul Schengen iata un articol din Mediafax:

Tutilescu îl contrazice pe Fătuloiu: Ruta drogurilor vine prin sud, nu prin frontierele Schengen

Trebuie sa precizez ca traficul transfrontalier de droguri a existat din totdeauna in Occident, si cand Romania nu era in Uniunea Europeana, si pe vremea Cortinei de Fier, cand prin Romania nu treceau traficanti de droguri. Ca sa „ochesc” un diavol ascuns in detalii imi indrept gandul spre Lucky Luciano, ca sa dau un exemplu… Iata ce scrie Wikipedia referitor la ocupatiile sale:

Image via Wikipedia

 

„Occupation	Allegedly had control over the drug trafficking supplying heroin from the rest of the world (Europe, Africa, Orient) to USA, Businessman, First boss of the Luciano Family which later became the Genovese crime family. Founder and Chairman of the Commission with Meyer Lansky, Hitman, Gambler and Bootlegger.”

 

Image via Wikipedia

 

Revenind la Tutilescu, iata ce declara referitor la Fatuloiu, potrivit articolului din Mediafax:

„”Am rămas stupefiat (de afirmaţiile lui Fătuloiu – n.r.). Nu poţi să arunci asemenea vorbe. Unele persoane au vorbit prea mult în ultima vreme şi s-a văzut unde au ajuns”, a declarat şeful Departamentului Schengen din MAI.

Acesta a susţinut că nu crede că aderarea României la Schengen ar putea fi afectată de cele mai recente evenimente din MAI, recunoscând că ar putea exista totuşi, unele semne de întrebare.

Tutilescu a adăugat că votul statelor membre pentru aderarea Românei la Schengen este unul politic, dar a subliniat că factorul decisiv este cel tehnic. El şi-a exprimat speranţa ca schimbările din MAI să crească încrederea statelor membre în România, precum şi pe cea a opiniei publice şi că, astfel se va rezolva situaţia.

Dan Valentin Fătuloiu a declarat, în 10 noiembrie, că Uniunea Europeană a investit peste 600 de milioane de euro în securizarea frontierelor României, însă traficul de droguri este în creştere, iar numărul capturilor scade.

„Nu mai putem tolera o ţară în care se dezvoltă traficul de droguri. (…) Nu pot să nu sesizez că produsele etnobotanice au escaladat, iar noi am intervenit retroactiv. Într-o societate autorităţile trebuie să anticipeze şi să acţioneze pro-activ”, a spus atunci Fătuloiu, la prezentarea raportului naţional privind situaţia drogurilor.

El a mai spus că va pleda în Parlament pentru scoaterea Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA) din subordinea Poliţiei Române şi transformarea acesteia în instituţie de sine stătătoare.

„UE a investit peste 600 de milioane de euro în această graniţă (n.r. a României), iar traficul de droguri creşte. Noi ce oferim? (…) Barometrul nostru pe piaţă este preţul drogului: 100 de euro gramul – înseamnă că drogul vine pe piaţă şi există şi cerere. Îi întreb pe colegii mei de la crimă organizată (…) de ce a scăzut numărul capturilor? Este adevărat, urmare a securizării frontierei o parte din traficul de droguri – de pe ruta tradiţională prin Serbia – s-a mutat pe zona mai uşor accesibilă pentru traficanţi: Ucraina, Polonia, etc. Dar eu nu o să fiu de acord că prin frontiera românească – unde sunt scanere – trec tiruri cu droguri, nu sunt de acord că marile carteluri şi-au modificat strategia şi plătesc cărăuşi pe rutele tradiţionale, nu sunt de acord că a început să se cultive în România (…), foarte organizat, canabis etc. Trebuie să regândim strategia, să creştem asistenţa.(…)”, a declarat atunci Fătuloiu.”

Deci unele persoane „au vorbit prea mult”…Iar articolul incepe cu:

„Marian Tutilescu, şeful Departamentului Schengen din MAI, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, că nu pot fi ignorate progresele României în acest domeniu, şi că, deşi a crescut consumul de droguri, „după cum era de aşteptat”, au crescut şi capturile şi s-a investit în modernizarea echipamentelor de supraveghere la graniţă.”

Deci a crescut consumul de droguri, „dupa cum era de asteptat„. De ajuns cu asta.

Interesant este cum vede Cristian Tudor Popescu ceea ce s-a petrecut in cadrul Politiei, in editorialul semnat de domnia sa in Gandul:

Putred şi absurd

de Cristian Tudor POPESCU

Cristian Tudor Popescu observa ca:

„Faza autoimună a bolii de disoluţie – anticorpii distrug organele interne în loc să lupte cu microbii – face ca Internele să se mănânce pe dinăuntru, Justiţia să se războiască cu judecătorii şi viceversa, Parlamentul să fie rupt în două, Guvernul să atace toate categoriile sociale, Preşedinţia să se încaiere cu toată lumea. Toţi politicienii care fac vorbire despre situaţia de la Interne au grijă să precizeze că nu e vorba de toată instituţia, ci doar de nişte „uscături”. Niciunul nu-şi asumă o constatare simplă: întreg Ministerul de Interne e putred şi putrezirea a început cu ani în urmă.

Dictatura comunistă a asigurat o formă de autoritate nedemocratică, nesănătoasă, dar care funcţiona. Miliţienii ştiau de frica Partidului. După 1989, niciunul dintre regimurile care au ajuns la putere nu a reuşit, pentru că nici n-a dorit, să înlocuiască defuncta autoritate comunistă cu una sănătoasă, democratică. Politicienii au cerut Internelor să le servească interesul supravieţuirii la putere cu orice preţ, altceva nu i-a interesat, lăsând în schimb viermuiala postcomunistă din Poliţie să se transforme nestingherită în cuiburi de şerpi „capitalişti” din ce în ce mai veninoşi. Aceasta a fost tăcuta şi monstruoasa înţelegere. Nimeni, niciodată, nu a luat cu adevărat măsuri în interesul cetăţeanului.

Fătuloiu spune acum că Tobă e incompetent, obedient (şeful Poliţiei, obedient – faţă de cine?!), că nu şi-a terminat şcoala, vorbeşte de trădări şi asasinate la comandă, dar de când se întâmplă toate astea? De ieri, de când Fătuloiu îşi vede scaunul ameninţat, sau de anii în şir de când Tobă e pe funcţie? Guvernul Băsescu îi dă jos pe Fătuloiu şi Tobă, dar o face numai după ce poliţiştii „au făcut striptiz” cu caschetele la Cotroceni, interesul politic personal al domnului Băsescu fiind direct lezat. Iar dl. Şoric, susţinut de frăţia poliţisto-interlopă din Neamţ, nu poate fi dată afară imediat pe baza unor declaraţii publice care smulg pur şi simplu epoleţii uniformei de poliţist. Şi n-ar fi avut nicio problemă dacă interlopii nu manifestau lipsă de disciplină, împuşcându-se între ei.

Ceea ce domină acum în imaginea Ministerului de Interne şi nu numai este absurdul. În rândurile de faţă am încercat să descriu raţional ce se întâmplă acolo, dar prima senzaţie care te traversează când vezi mutrele unor „poliţişti” ca Şoric şi Fătuloiu făcând vorbiri incredibile, groteşti, senzaţionaliste la nivel de tabloid, e fiorul pur al absurdului. Când clanurile din Poliţie, legate de clanurile politice şi de cele interlope, se ciocnesc, rezultatul e haosul care aşteaptă la capătul corupţiei.

Înlocuirile de ultim moment de la Interne nu pot schimba nimic esenţial. Pentru asta ar fi nevoie de o putere politică hotărâtă să bage bisturiul până la os, chiar cu riscul de a se tăia pe sine. Iar actualii nu sunt preocupaţi să taie decât salarii şi pensii.”

Am pus acest citat lung pentru ca mi s-a parut semnificativ. Foarte interesant este ca marele editorialist remarca, in final, ca „Înlocuirile de ultim moment de la Interne nu pot schimba nimic esenţial”. In ceea ce priveste chestia cu bagatul bisturiului pana la os… problema este sa nu omori, in cele din urma, pacientul… Cine e „pacientul”, va las pe Dvs. sa identificati.

Sensibilitati maghiare

Iata ce aflam de pe Mediafax:

Ambasadorul Ungariei: Teatrul Naţional nu e locul potrivit de sărbătorire a pierderii Transilvaniei

Iata ce se spune in articol:

„”Nu avem niciun fel de problemă cu Ziua Naţională a României. Asta a fost o problemă legată de sensibilităţi ale părţii ungare. Teatrul Naţional din Budapesta este un loc de importanţă specială pentru noi în dezvoltarea naţiunii şi, din acest punct de vedere, Teatrul Naţional din Budapesta nu este cel mai potrivit loc de sărbătorire a pierderii Transilvaniei din partea Ungariei”, a spus ambasadorul la finalul unei ceremonii desfăşurate la MAE cu ocazia împlinirii a 90 de ani de relaţii diplomatice bilaterale româno-ungare.

El a adăugat că înţelege că este vorba despre Ziua Naţională a României, dar a subliniat că această zi, pentru unguri, este una sensibilă, respectiv cea în care au pierdut Transilvania.

„Înţelegem că pentru România aceasta este Ziua Naţională. Vă doresc tot ce este mai bun pentru România (…) Pentru noi, pentru maghiari, pentru unguri, această zi este ziua când noi am pierdut Transilvania. Trebuie şi partea română să înţeleagă sensibilitatea maghiară”, a adăugat ambasadorul.

iata si pozitia MAE cu privire la acest lucru:

„MAE a constatat „cu regret”, joi, că directorul Teatrului Naţional din Ungaria, sub presiunea unor demonstraţii anunţate, a decis anularea angajamentului de a pune spaţiul instituţiei la dispoziţia ambasadei române de Ziua Naţională, misiunea diplomatică fiind deja în căutarea altei locaţii.

„Ministerul Afacerilor Externe constată cu regret faptul că directorul general al Teatrului Naţional al Ungariei, domnul Robert Alfoldi, sub presiunea unor demonstraţii anunţate de către formaţiunea politică Jobbik, a fost nevoit să anuleze angajamentul anterior de a pune la dispoziţia Ambasadei României în Republica Ungară spaţiul teatrului, pentru evenimentul care va fi organizat la 30 noiembrie 2010, cu ocazia Zilei Naţionale a României”, se arăta în răspunsul transmis la solicitarea MEDIAFAX.

MAE a precizat că face demersuri pe lângă autorităţile ungare pentru sprijin în vederea identificării celei mai bune modalităţi de soluţionare a prezentei situaţii prin identificarea unei locaţii corespunzătoare pentru desfăşurarea recepţiei cu ocazia Zilei Naţionale a României.

Ministerul a amintit că în acest an relaţiile bilaterale româno-ungare au cunoscut o dinamică deosebită, fiind întreprinse în România numeroase vizite ale unor oficiali ungari de rang înalt, printre care a preşedintelui Pal Schmitt, premierul Viktor Orban şi ministrul de Externe.

„În fiecare an, Ziua Naţională a României la Budapesta a fost susţinută prin evenimente culturale în instituţiile publice de cultură de renume (în 2005, la Cinematograful Urania; în 2006, la Palatul Artelor; în 2007, la Muzeul de Arte Aplicate; în 2008, la Teatrul Thalia; în 2009, la Teatrul Central), care şi-au propus să genereze o cât mai largă cunoaştere a culturii româneşti în ţara de reşedinţă. Aceste sărbători s-au bucurat de participarea unui număr foarte mare de cetăţeni ungari şi autorităţi ale statului ungar”, a menţionat MAE.”

Deci la mijloc este formatiunea extremista maghiara Jobbik, careia, desigur, nu trebuie sa i se dea apa la moara, cum se spune. Jobbik „a prins” in Ungaria pe fondul crizei economice si financiare globale care a afectat destul de puternic tara vecina. Interesant este ca, in momente de acest gen, extremismul, fie el si cel cu conotatii etnice sau religioase, in general ma refer, deriva din dificultatile economice si financiare. Jobbik a resuscitat nationalismul maghiar. Foarte interesant ca articolul precizeaza :

„Întrebat dacă astfel nu există riscul încurajării unor poziţii extremiste, ambasadorul a răspuns: „Sper că nu. Sper că timpul pentru extremism a trecut deja, nu mai avem timp pentru extremism”.”

si mai spune, in final, ca:

„Reacţia MAE a venit după ce directorul Teatrului Naţional din Ungaria, Robert Alfoldi, a fost criticat pentru că a închiriat sala mare a instituţiei de Ziua României. Potrivit MTI, el a explicat miercuri că decizia sa de a închiria sala mare pentru o recepţie, la 30 noiembrie, înaintea Zilei Naţionale a României, nu a avut ca scop să rănească sentimentele naţionale.„

Dar, pe de alta parte, se poate observa ca nu s-a ajuns la o armonizare, ca sa zic asa, in ceea ce priveste relatiile romano-maghiare, desi acestea se mentin, totusi, bune. Armonie deplina nu este, desi s-au depus eforturi mari de ambele parti, as zice eu.

Coreea de Nord a atacat Coreea de Sud

Iata ce prezinta Gandul:

Coreea de Nord a atacat ÎN ACEASTĂ DIMINEAŢĂ Coreea de Sud. Phenianul spune că forţele sud-coreene au atacat primele – VIDEO – LIVE

Se pune de un nou razboi coreean? Iata ce spune, printre altele, articolul:

„Unii analişti cred că acţiunile provocatoare ale Coreei de Nord au legătură cu transferul de putere de la Phenian. Kim Jong-il, a cărui stare de sănătate este precară, pare a fi pe cale să îi transfere puterea fiului său Kim Jong-un. Potrivit experţilor, incidente precum scufundarea unei nave militare sud-coreene în luna martie sau recentele tiruri de artilerie au rolul de a consolida poziţia lui Kim Jong-un. Însă incidentul ar putea avea legătură cu efortul Phenianului de a-şi consolida poziţia de negociere în perspectiva discuţiilor pe tema programului nuclear. Cu doar câteva ore înaintea incidentului armat, emisarul american Stephen Bosworth afirmase că Statele Unite nu pot analiza posibilitatea reluării negocierilor „cât timp sunt în derulare programe” nucleare.

Tirurile de artilerie nord-coreene ar putea fi şi o ripostă în semn de protest faţă de exerciţiile militare efectuate de Coreea de Sud în această zonă, în apropierea insulei situate la trei kilometri de frontiera disputată.

O altă ipoteză are legătură cu atitudinea preşedintelui sud-coreean faţă de acordarea ajutoarelor economice regimului de la Phenian. Preşedintele Lee Myung-bak a condiţionat acordarea ajutoarelor de progrese în negocierile pentru abandonarea armelor nucleare. (Mihai Draghici, mihai.draghici@mediafax.ro)„

Interesant este si efectul pe care l-a avut acest atac asupra dolarului – aici.

Iata ce relateaza si presa straina:

Daily Caller:

North, South Korea exchange fire; 2 marines killed

The New York Times:

‘Crisis Status’ in South Korea After North Shells Island

 

Iata ce spune si Mediafax:

NATO „condamnă ferm” atacul Coreei de Nord împotriva unei insule sud-coreene

Reuniune a Consiliului de Securitate al ONU privind atacul nord-coreean

Pe cerul patriei a aparut o stea, un soare:

sursa: http://www.emaramures.ro/

Teodor Baconschi: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare”. (subl. mea)

Uaaaaauuu!! Dar, nu stiu de ce, nu stiu cum, dar pare ca este aproape o declaratie de dragoste 😆 . Si chiar este, adica cum: nu o iubim cu totii pe lidera de la organizatia PDL Bucuresti? 😀 .

Iata ce spune presa:

Gandul:

Pedeliştii au „luat lumină” de la „soarele” Udrea. Cum i-a temperat Blaga pe fanii Elenei-„Kill Bill”. GALERIE FOTO

 

Adevarul:

Odă Elenei

de Sabin Orcan

Udrea, motorul unei generaţii

de Andrei Craciun

FOTO Când Udrea apare, soarele răsare la PDL Bucureşti

 

Voi cita din articolul din Gandul:

„Cu doar 20 de voturi împotrivă din cele 999, Elena Udrea a preluat, ieri, preşedinţia PDL Bucureşti, după două ore în care mai-marii partidului s-au întrecut în laude la adresa ei. Încântată de eticheta de „Kill Bill al politicii româneşti” şi de „eforturile monumentale” ale colegului de guvern Baconschi de a nu cădea sub farmecul ei, Udrea a mărturisit că ar candida din nou peste 6 luni, numai ca să mai audă aşa cuvinte alese. Osanalele la adresa ministrului au fost temperate doar de Vasile Blaga.

Înscăunarea oficială a Elenei Udrea la şefia organizaţiei Bucureşti declanşează intrarea în linie dreaptă a luptei pentru putere la vârful PDL. În pofida încercărilor de a păstra aparenţa blocului monolit, ceremonia desfăşurată duminică la Palatul Parlamentului a conturat cele două tabere: Udrea versus Blaga. După laudele aduse de mai mulţi lideri democrat-liberali mi-nistrului Turismului şi Dezvoltării, re-date prin cugetări precum: „soarele PDL”, „motorul politicii”, „femeia care dă ora exactă în politica românească”, „Kill Bill-ul politicii”, „inteligentă, frumoasă, tenace, cu anduranţă la mediul general dezgustător al politicii românesti”, secretarul general Vasile Blaga a fost singurul care i-a reamintit Elenei Udrea posibilitatea „înfrângerii” la alegerile pentru Primăria Capitalei.

Timp de mai bine de două ore, cei o mie de delegaţi prezenţi la Con-siliul de Coordonare au asistat la o veritabilă întrecere de omagii aduse de parlamentari, miniştri, primari şi oameni cu influenţă în partid. Tonul a fost dat de către şeful Apărării, Gabriel Oprea, care, după ce a inventariat calităţile colegei de la Dezvoltare – „seriozitate, eficienţă, perseverenţă” -, a dat şi cheia greutăţii vorbelor sale: „Doamna ministru este un lider competent. O spune un om care nu o laudă nici pe maică-sa dacă nu o merită„. O formulare mai plastică a găsit vicepreşedintele Cristian Boureanu, conform căruia Udrea este „motorul unei generaţii”, reprezentând totodată „femeile care sunt chemate să dea ora exactă în politica românească”. Vicepreşedintele Raluca Turcan a mers şi mai departe, comparând-o pe candidată cu prototipul femeii care, pentru a se răzbuna, îşi nimiceşte toţi adversarii:

„Elena Udrea poate fi un veritabil Kill Bill al politicii româneşti”. Trecând prin sintagma soarelui care răsare a vicelui Ioan Oltean („A fost un timp când pentru PDL soarele a răsărit de la Bucureşti. Sunt convins că, prin alegerea noului preşedinte, organizaţia va deveni din nou locul de unde răsare soarele„), corul lăudătorilor l-a inclus şi pe ministrul Educaţiei. Daniel Funeriu a dat-o ca pildă Educaţiei pe colega sa de Cabinet: „Dragă Elena, sunt absolut convins că vei reuşi să ai o resursă umană bine selectată, bine pregătită şi bine răsplătită. Educaţia din România trebuie să facă exact acelaşi lucru pentru întreaga ţară”. Roberta Anastase n-a vrut să rămână mai prejos şi a mărturisit pioasă că a venit la şedinţă „să ia lumină”. Teodor Baconschi a fost însă campionul absolut: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare„.„(subl. mele)

Roberta Anastase, ditamai presedinta Camerei, a venit „sa ia lumina”, va dati seama? Gabriel Oprea declara ca: „Doamna ministru este un lider competent. O spune un om care nu o laudă nici pe maică-sa dacă nu o merită„. Va dati seama: o asociaza pe mama, repet si subliniez: pe mama domniei sale cu Elena Udrea!!!

Trebuie sa recunosc: atunci cand am citit, pur si simplu nu mi-a venit sa cred. Este incredibila aceasta manifestare de obedienta umila, nici nu stiu cum sa-i

Image via Wikipedia

spun, de servilism, de blasfemie, incredibil la un partid care are in titulatura sa cuvantul democrat, incredibil la un partid care vrea sa dezvolte un pol politic crestin-democrat. Cuvant – democrat- care ar trebui sa arate, inainte de toate, demnitate din partea tuturor membrilor acestui partid. Cred ca trebuie precizat ca nici pe vremea lui Ceausescu nu erau astfel de comportamente. Adica, spre exemplu, sa-i fi spus cineva lui Elena Ceausescu ce eforturi monumentale face ca sa nu cada sub farmecul ei. Asta mai lipsea!! 😆  .  Si chiar si intr-o sedinta de partid la Bucuresti, daca, sa zicem, o tovarasa era numita intr-o functie de conducere, sa-i fi spus asa, pai erai luat imediat cu: ” Fii serios tovarasu’ !”, spus asa pe un ton de repros, adica: cum iti permiti! Eu,daca e sa vorbim serios, aceasta declaratie a lui Baconschi nu o pot lua decat ca pe o ironie si nimic mai mult. Dar poate ca gresesc. Totusi…stau si ma gandesc… Elena Udrea e o femeie maritata. E greu de spus daca si Dl. Baconschi, furat de farmecul amazoanei pedeliste, s-a gandit la chestia asta. Raluca Turcan ne prezinta o Elena Udrea ca un fel de Xena Printesa Razboinica: isi nimiceste toti adeversarii!!

sursa: http://www.121.ro/

Si asta pentru a se razbuna, nu v-ati prins? 😉 Elena Udrea este un Kill Bill pentru Raluca Turcan  Bine.. acest Kill Bill poate avea si sensul, ma gandesc, de chilbil, adica e un chilbil defapt (stiu, chilbil nu e in dictionar, dar ma gandesc la toate variantele posibile si imposibile). Probabil se referea la filmul Kill Bill… Trecem la Ioan Oltean: „A fost un timp când pentru PDL soarele a răsărit de la Bucureşti. Sunt convins că, prin alegerea noului preşedinte, organizaţia va deveni din nou locul de unde răsare soarele„. Este absolut aiuritoare aceasta simbolistica cu iz de ateism sexos. Locul de unde rasare soarele, va dati seama? Adica EA, adica EU (Elena Udrea, nu European Union!!). Elena Udrea intra in MIT, precum marile preotese din antichitate in fata carora supusii se inchinau pana la pamant si nici nu-si ridicau capul sa le vada, ca doar nu poti vedea soarele. Baconschi este baudelaire-ian robit de al ei farmec…!  Ca un dragon mitic, Elena Udrea se inalta pe firmamentul PDL Bucuresti! 🙂 . Eh.. cum face frumusetea sa para „clipa nu prea grea”…. vorba ilustrului Baudelaire …!

Insa iata ce spune si ultimul articol din Adevarul:

„Strategia adversarilor

Obţinerea victoriei lui Udrea, în urma unui scrutin fără contracandidaţi, este, potrivit unor surse din partid, o strategie a adversarilor săi din vechea gardă, reprezentată de Vasile Blaga sau Adriean Videanu, de a o lăsa să se înscrie în lupta dificilă pentru Primăria Capitalei. În cazul în care aceasta va pierde Capitala, „îşi va frânge gâtul”, fiind nevoită să-şi asume eşecul.

„A candida pentru Bucureşti nu este doar un act de responsabilitate mare, ci este şi unul de curaj şi te felicit pentru acest curaj. Dacă vom câştiga Bucureştiul, şi convingerea mea este că vom câştiga, succesul va fi al întregii organizaţii, dacă vei pierde, înfrângerea va fi a ta!”, i-a spus Blaga lui Udrea.

„Eu doar am vrut s-o ajut, nu a fost un avertisment. Trebuie să ştie că aşa-i viaţa, cine-i în vârf plăteşte!”, a explicat, ulterior, Blaga. Secretarul general al PDL îşi dispută influenţa în partid la nivel naţional cu Udrea, fiind aproape la egalitate în cele peste 20 de filiale în care s-au desfăşurat alegeri până în prezent.

„Frica” de Bucureşti

Ideea unei adversităţi între ea şi Vasile Blaga a fost însă negată şi ieri de Elena Udrea. „Nu există o scindare în cadrul PDL. Speculaţia unei aşa zise dispute între mine şi domnul Vasile Blaga este de-a dreptul aiuritoare. Am anunţat de o jumătate de an că eu candidez doar la funcţia de vicepreşedinte. Nu cred că domnul Blaga vrea să mă contracandideze!”, a comentat Udrea.

La nivel declarativ, liderii PDL nu consideră lipsa concurenţei pentru conducerea PDL Bucureşti o strategie a adeversarilor, ci o dovadă a „fricii de responsabilităţi” sau a „unităţii partidului”.

„Nu şi-a mai asumat nimeni o astfel de candidatură, este şi o frică”, a susţinut şefa femeilor din PDL, Sulfina Barbu. Ideea este împărtăşită şi de prim-vicepreşedintele PDL Bucureşti, Sorina Plăcintă: „Este vorba despre frică. Este mai mare responsabilitatea când eşti unic concurent!”.

Pe de altă parte, pentru prim-vicepreşedintele PDL, Adriean Videanu, alegerile fără contracandidaţi au fost expresia „unităţii partidului”. Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, cel despre care Udrea spunea că şi-a anunţat candidatura la şefia partidului, a precizat că lipsa unei competiţii reale nu reprezintă o problemă. „Nu văd nicio problemă, şi eu am fost unic candidat!”, a susţinut finul preşedintelui Băsescu.”

De unde se vede ca ceea ce se intampla la PDL zilele acestea seamana destul de mult, mi se pare, cu cantecul acela pe care il canta Dalida – Scandale dans la famille:

😆

Deci toata lumea rade, canta si danseaza!! 😀 . Conetz filma 🙂 .

Recomand tuturor – TÂRGUL INTERNAŢIONAL GAUDEAMUS Carte de învăţătură

Deschiderea a avut loc joi.
Inchiderea, luni 22 noiembrie.
Mai multe informatii:
http://www.gaudeamus.ro/ro/international/
Si programul de vizitare:
http://www.gaudeamus.ro/ro/international/info_vizitatori/program.html
Sper sa va faca placere aceasta manifestare culturala deosebita care se armonizeaza in acest an cu Zilele Cartii Europene (13-20 noiembrie 2010), proiect initiat de Elvetia in urma cu cativa ani, iar Radio Romania, prin echipa Gaudeamus, a inscris Bucurestiul pe harta acestei manifestari culturale din 2009, alaturi de Geneva, Bruxelles, Paris, Luxemburg, Strasbourg etc.
Merita sa mergeti. Este bine sa participam la astfel de evenimente culturale de amploare. Sunt carti interesante, unele chiar foarte ieftine.

Nu numai despre China

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

China, cea mai mare putere economică. România nu poate fructifica ascensiunea

Articolul ne spune:

„În ultimii trei ani, produsul intern brut pe cap de locuitor în China s-a majorat. Analiştii grupului financiar britanic Standard Chartered estimează că anul acesta PIB-ul per capita va urca la 4.166 de dolari, pentru ca în 2030, când statul cu cea mai numeroasă populaţie va domina lumea din punct de vedere economic, să se cifreze la 21.420 de dolari.

Potrivit Super Cycle Report, realizat de britanici, şi economia Indiei va cunoaşte un salt spectaculos în următoarele două decenii, astfel că PIB-ul per capita va creşte de peste şase ori, de la 1.164 dolari în 2010, la 7.380 dolari în 2030.”

Cu privire la relatiile Romaniei cu China se arata:

„”România nu poate fructifica ascensiunea Chinei, care este dispusă să importe 1% din bunuri de la noi, dar nu avem ce exporta”, ne-a declarat Mihai Ionescu, adăugând că, pentru exportatori, anul 2011 a fost declarat ”Anul Chinei”, ceea ce înseamnă că focusul va fi livrările către piaţa chineză şi atragerea de investiţii. În acest scop, la Beijing va fi inaugurat primul centru de expansiune economică privată.

Una dintre problemele cu care s-ar putea confrunta investitorii chinezi dornici să contribuie la dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii şi a industriei româneşti este nivelul salariilor, deoarece românii s-ar putea să aibă pretenţii financiare mai mari decât cele ale conaţionalilor lor.

”Ei vor să ne facă autostrăzi, dar nu cred că vor reuşi doar cu muncitori români şi vor dori să aducă şi câţiva oameni de-ai lor. Nu ştiţi în ce ritm se lucrează în China”, a subliniat Mihai Ionescu.”

Iata ce spune si despre cheia succesului:

„Dezvoltarea Chinei şi a Indiei are la bază folosirea în condiţii de eficienţă maximă a capitalului financiar şi a forţei de muncă, se mai arată în raportul realizat de Standard Chartered. Astfel, chinezii au făcut o mişcare inteligentă, în sensul că, spre deosebire de indieni, au reuşit să atragă investiţii mai mari, să crească productivitatea şi au investit masiv în educaţie, reducând semnificativ analfabetismul.

Rata analfabetismului este de 1% în China, atât în rândul bărbaţilor, cât şi a femeilor, în vreme ce în India aceata se plasează la 25% în cazul bărbaţilor şi la 49%, în cel al femeilor.

În ceea ce priveşte posibila adâncire a diferenţei dintre populaţia săracă şi cea bogată, Aurelian Dochia este de părere că muncitorii chinezi sunt dispuşi să muncească pe bani mai puţini, dacă ritmul de creştere al economiei le va permite copiilor lor să ducă o viaţă mai bună.

• ”Dacă ritmul de creştere economică este foarte mare, atunci şi păturile sociale foarte sărace au încredere că pot avansa. Cred că tensiunile sociale pot fi ţinute sub control. Totuşi, chiar dacă va fi prima putere economică a lumii, China nu poate fi comparată cu Statele Unite din punctul de vedere al venitului pe cap de locuitor”, Aurelian Dochia, analist economic”

Un alt articol interesant este acesta:

China vrea să-şi producă alimentele în România, cu chinezi

Este vorba despre nevoile alimentare uriase ale Chinei, iata ce se precizeaza:

„”China are un potenţial redus în sectorul alimentar, iar nevoile de consum sunt imense. De aceea, vor să vină în România să producă. Cel mai probabil, forţa de lucru va fi asigurată de chinezi, deoarece românii nu ar accepta să lucreze pe salarii la fel de mici”, a adăugat Mihai Ionescu.”

Articolul da si un „exemplu oriental” si anume:

„Statul Qatar va cumpăra teren în Ucraina şi Argentina pentru a cultiva cereale, valoarea contractelor fiind estimată la aproximativ 200 de milioane de dolari.

Emiratul importă 95% din alimentele pe care le consumă locuitorii săi, iar rezervele de apă dulce îi ajung pentru două zile. Astfel, acordurile cu cele două state îi va asigura siguranţa energetică, a declarat Mahendra Shah, şeful Programului Naţional privind Securitatea Alimentară a statului Qatar, citat de Reuters.

În 2008, autorităţile au alocat un miliard de dolari pentru înfiinţarea unei companii care să se ocupe de asigurarea siguranţei alimentare, Hassad Food, după ce preţurile alimentelor au crescut foarte mult. Anul acesta, emiratul va investi între 500 şi 700 de milioane de dolari, pentru finanţarea proiectelor agricole.

Statul arab caută să încheie parteneriate cu state dispuse să exporte către Qatar cel mult 40% din propria producţie agricolă. Astfel, emiratul îşi va asigura necesarul de consum, iar fermierii din ţările partenere vor beneficia de investiţii substanţiale, a mai spus oficialul.”

Parerea mea este ca atitudinea in relatiile comerciale cu China trebuie sa fie nu de respingere ci de prudenta. Cred ca e cea mai buna cale in situatia in care „nu ai ce exporta”. Pe de alta parte chestiunea cu exemplu oriental, dar nu al Qatar-ului ci in cazul Chinei, sincer, nu-mi place. Adica nevoile alimentare imense ale Chinei sa fie corelate, ca sa zic asa, cu cumpararea de terenuri agricole in Romania, pentru a servi acestor nevoi??!

Relatiile economice cu China trebuie privite intr-un mod inteligent si prudent. Pentru ca avem de a face cu un exportator redutabil, ceea ce noi nu suntem, cu o economie care are un ritm de dezvoltare foarte intens, iar economia noastra, din pacate, nu are asa ceva. O asemenea relatie economica si comerciala, daca nu este tratata cu prudenta, tare mi-e teama ca ar putea sa ne sufoce pur si simplu. Trebuie inteles ca altul e cazul, de pilda, al Frantei, care are ce exporta in China si care poate sa obtina un profit frumos din asta. Spre exemplu avioane Airbus. Insa, fara indoiala, o relatie economica cu China ar trebui fructificata de Romania , atat in interesul si avantajul Romaniei cat si al Chinei.

Interesant este graficul din primul articol care ne arata ca in 2030 cele mai mari economii ale lumii, tinand cont de PIB, ar fi, in aceasta ordine: China, SUA, India, Brazilia si Indonezia. Apropo de globalizare, se vede foarte clar o venire din urma a statelor in curs de dezvoltare, care vor avea un cuvant greu de spus in economia mondiala. Se remarca, de asemenea, ca statele din clasament, toate, sunt state mari ca numar de locuitori. Indonezia, spre exemplu, are o populatie estimata in 2009 la 238.000.000 de locuitori, locul 4 in lume! De unde s-ar putea trage o concluzie si anume: cu cat un stat este mai mare, ca numar de locuitori, cu atat premisele pentru dezvoltare economica sunt mai mari. Si de unde se vede ca resursa umana este unul din factorii hotaratori in ceea ce priveste dezvoltarea economica, dar si felul in care aceasta resursa este manageriata. Romania, din pacate, sufera de un declin demografic, iar cresterea de PIB este lenta, conform previziunilor FMI, lucru ce nu ma face sa fiu, sa pot fi, optimist in legatura cu evolutiile economice viitoare de la noi. Intrebarea pe care mi-o pun este ce s-ar intampla daca la noi s-ar inregistra o crestere a populatiei in viitorii ani (sa presupunem ca in 2015 am ajunge la 30-35 milioane de locuitori), dar nu neaparat o crestere mare de PIB: s-ar crea conditiile pentru o relansare economica majora, in viitor, a Romaniei? Stiti… versurile care spun ca „unde-i unul nu-i putere la nevoi si la durere”… dar cand sunt 1 miliard…!!  🙂  .Mai trebuie spus ca la noi este foarte acut fenomenul emigratiei.  Adevarul este ca o populatie imbatranita nu mai poate nici fizic sa contribuie decisiv la cresterea economica. Fenomenul apare si in alte state. Pe cand in China forta de munca este in marea ei majoritate forta de munca tanara. De asemenea, cand ai o populatie imbatranita, cauza fiind declinul demografic, nu poate fi vorba nici de generarea in societate a unor viziuni moderne, noi, capabile sa duca societatea spre progres. Stagnarea si declinul, nu numai economic, incep sa devina o realitate obiectiva. Mentalitatile raman tot alea vechi, nu exista ceea ce se cheama in mod uzual „conflict intre generatii”, sau, daca el exista, generatiile vechi vor castiga mai tot timpul, in conditiile in care scaderea natalitatii devine o realitate obiectiva.

Spre exemplu sa facem o comparatie intre Brazilia, Romania si Turcia, conform rapoartelor FMI. Incepem cu Brazilia. Populatia Braziliei are tendinta clara de crestere de la 189.613.000 de locuitori in 2008 la 199.492.000 locuitori in 2015. Mai remarcam ceva in raport, si anume ca in 2010 Brazilia a inregistrat o crestere semnificativa de PIB, fata de 2009: de la 8820,357 US$ per capita in 2009 la 10470,898 US $ per capita in 2010. La fel si Turcia, care in 2009 avea un PIB de 8711,161 US $ per capita iar in 2010 un PIB de 10206,788 US $ per capita. Ambele tari, atat Brazilia cat si Turcia, sunt pe crestere demografica. Iata cazul Turciei: in 2008, 69.659.000 locuitori si in 2015,  76.051.000 locuitori. Este adevarat ca rata somajului este mai mare in Turcia decat in Brazilia (unde este aprox. cam cat este la noi, acum, dar se va mentine constanta pe parcursul 2011-2015 la 7,5%). Sa vedem acum cazul Romaniei. Din punctul de vedere al populatiei tendinta este de scadere lenta dar sigura: de la 21.504.000 locuitori in 2008, la 21.207.000 locuitori in 2015. In 2009 PIB-ul Romaniei a fost de 7523,107 US $ per capita iar in 2010 de  7390,707 US $ per capita. Deci scadere. Daca Turcia si Brazilia vor ajunge in 2015 la un PIB cuprins intre 13.500-14.000 US $ per capita, Romania va atinge in 2015 doar 12633,633 US $ per capita. Deci nici macar 13.000 US $ per capita. Cu toate ca rata somajului se va reduce semnificativ de la 7,205% din forta totala de munca, cat este in prezent, la 4,410% in 2015. Somajul in Turcia va fi de 9,277% in 2015, acum fiind de 11%. Observam ca economiile, atat a Turciei cat si a Braziliei, ne vor devansa in urmatorii ani, desi ramane, in aceste tari (mai mult in Turcia) o rata a somajului mai ridicata decat la noi. Sunt si tari mai mari, desigur. Exista si contraste mari in dezvoltarea diverselor regiuni din aceste tari si, probabil, alte cauze. Cu toate acestea Brazilia, dupa cum spun analistii, va ajunge in 2030 o putere economica pe plan mondial, locul 4 in lume. Adevarul este ca si progresul economic al Turciei, dupa cum se vede din statistica FMI, este evident.  De unde s-ar putea trage urmatoarea concluzie: o tara mare ca numar de locuitori, care are si crestere demografica, in timp, mai devreme sau mai tarziu, ajunge la un grad de dezvoltare ridicat. Evolutiile, atat in cazul Turciei, dar si al Braziliei, pot fi, in viitor, mult mai rapide. Nu trebuie neglijat lucrul acesta.
Adica, vreau sa spun, se creaza perspective destul de bune pentru dezvoltarea economica. Problema acestor perspective, cum le-am numit, este importanta pentru ca ele pot sa reflecte o strategie de dezvoltare pe termen lung, iar dezvoltarea economica atrage dupa sine si perfectionarea sociala, lucru iarasi extrem de important. Deoarece perfectionarea sociala poate face ca evolutiile sa fie mult mai rapide in timp decat sunt prognozate acestea acum. Nu mai vorbesc si de o sporire a puterii militare a acestor state, nu ma refer aici numai la Brazilia si Turcia, dar sa ne uitam la China si India. Acest „asalt” al tarilor mari  in curs de dezvoltare trebuie privit cu seriozitate. Deoarece poate conduce, mi se pare destul de logic, la o sporire a influentei regionale a acestora. Influenta Chinei, spre exemplu, va spori in Asia de Sud-Est, in care exista state cu economii modeste. China si asa atrage forta de munca din statele invecinate. Dar este foarte posibil ca Brazilia, cea mai mare tara din America Latina, sa isi sporeasca si mai mult influenta in regiune. In asemenea conditii se vor impune abordari geopolitice noi si, de ce nu, configuratii geopolitice noi, atat economice cat si militare.  Nu stiu cat este de pregatita Romania pentru acest gen de globalizare, ca sa zic asa. Romania nu a avut politici economice clare, care sa conduca spre performanta si dezvoltare, si nici o viziune demografica, care sa conduca spre cresterea populatiei. Este ciudat, apropo de noi, ca desi suntem in aceasta regiune a balcanilor o tara mare, ca numar de locuitori, in comparatie cu tarile din jur, influenta nostra economica este una foarte mica, daca nu si inexistenta in zona. Noi nu avem ce exporta, iata ce se spune acum la modul cel mai prozaic cu putinta. Si cam asa este. Starea economica actuala nu permite extinderea companiilor noastre, la modul serios, in jur. Dupa parerea mea, una din caracteristicile capitalismului este extinderea, expansiunea economica. O firma, pe masura ce se dezvolta, cauta sa-si dezvolte afacerile si in afara tarii de origine.  Or, noi de multa vreme ne tinem in remitentele trimise de cei care lucreaza in exterior. Si nici nu se vede, la momentul actual, o strategie privind abordarea unor probleme atat de complexe, cum ar fi cea privind globalizarea, dar nici strategii economice, demografice. Noi suntem specialisti in constatari si in balacareli interne. Si constatam ca ne scade populatia, ca altii ne-o iau inainte din punct de vedere economic. Ar trebui sa ne cam trezim.